Profetia Sfantului Kuksa al Odesei privitoare la sinodul II talharesc din Creta

Proorocia Sfântului Kukşa al Odesei privind sinodul II tâlhăresc din Creta

 

Sfântul Kukşa al Odesei a trăit între anii 1875-1964 şi a fost canonizat în 1994. Aşadar, proorocia sa datează cel târziu din anul morţii sale, mai sigur, este anterioară acestui an. Voi reda în întregime conţinutul acesteia, urmând să o analizăm punct cu punct.

,,Nu peste mult timp va avea loc sinodul ecumenic, numit ,,sfânt’’. Însă acest sinod va fi cel de-al optulea, fiind o adunătură de necredincioşi. În cadrul lui, toate credinţele se vor uni în una. Posturile vor fi anulate, călugăria – anulată, călugărilor şi episcopilor li se va permite să se căsătorească, iar preoţilor, să se recăsătorească. Noi însă nu trebuie să acceptăm aceste schimbări. Stilul nou va fi introdus în toată Biserica Universală.

          Fiţi vigilenţi! Străduiţi-vă să mergeţi la Bisericile lui Dumnezeu acum, cât ele sunt încă ale noastre. Va veni timpul când nu le vom mai putea frecventa. Numai cei aleşi vor înţelege ce se întâmplă. Pe oameni îi vor oblige să se ducă la biserica apostată, însă nu va trebui să mergem într-acolo în niciun caz.

          Vă rog, staţi în Credinţa Ortodoxă până la ultima suflare şi vă veţi mântui’’.

          1.Nu peste mult timp. Din datele expuse mai sus, rezultă că Sfântul a proorocit despre adunarea din Creta cu 52 de ani, sau  mai mult, înainte de ţinerea acestuia, ceea ce, în istoria de două mii de ani a Bisericii lui Hristos, e o perioadă, într-adevăr, scurtă.

          2.Va avea loc un sinod ecumenic numit,,sfânt’’. Sfântul nu vrea să spună că acest sinod va fi cu adevărat ecumenic, ci faptul că va avea această pretenţie absurdă, ca hotărârile lui să fie obligatorii pentru toată Biserica Ortodoxă, aşa cum, de altfel, rezultă cu limpezime din documentele acestuia. Poporul lui Dumnezeu este exclus cu desăvârşire de la dreptul de a recepta acest sinod exact aşa cum a fost: tâlhăresc. Ştim bine că Sfintele Sinoade Ecumenice, cele şapte, au fost primite ca atare de Biserica întreagă şi sunt normative pentru veşnicie, deoarece hotărârile lor fac parte din Revelaţia Dumnezeiască. Sinodalii cretani, dimpotrivă, au hotărât dintru început că adunarea lor este ecumenică, eu aş spune ecumenistă. Cât despre numirea lui, ,,sfânt’’, se vede clar din titulatura lui oficială: ,,Sfântul şi Marele Sinod’’.

3.Însă acest sinod va fi cel de-al optulea, fiind o adunare de necredincioşi. Nicidecum nu socoteşte Sfântul Kukşa sinodul tâlhăresc ca fiind o continuare a celor şapte Sfinte Sinoade Ecumenice. Situându-l în această cronologie, arată pretenţia absurdă a celor care au participat, care vor să sugereze cu viclenie că adunarea lor ar avea valoare ecumenică, adică normativă pentru Biserica întreagă. Că sinodalii cretani au fost necredincioşi, se vede din hotărârile pe care şi-au pus semnăturile. Că sinodul cretan este eretic, constituie adevăr axiomatic şi nici nu are rost să mai demonstrăm aceasta. Precum se ştie, numărul participanţilor a fost de 165, deşi în anumite momente ni se spunea că sunt 200. Serviciile secrete au avut grijă să-i ţină pe credincioşi la distanţă, pentru a ascunde adevărul. Din cei 165 s-au desprins 33 de ierarhi care, spre cinstea lor, au refuzat să se facă părtaşi la această fărădelege şi nu au semnat. Excepţia aceasta întăreşte însă regula. Am ajuns, prin urmare, ca necredincioşii să hotărască pentru Biserica lui Hristos!

4.În cadrul lui, toate credinţele se vor uni în una. Proorocia s-a împlinit cu mare exactitate, de vreme ce au fost şterse hotarele statornicite de Sfinţii Părinţi între Dreapta Credinţă şi erezii. Din moment ce sectele, în frunte cu cea catolică, au fost recunoscute drept ,,biserici’’, a fost înlăturat ultimul obstacol în calea unirii. Cred ei! Hristos n-are nimic comun cu Veliar şi lumina nu se poate amesteca cu întunericul (II Corinteni 6, 14-18). De ce stăruiesc necredincioşii ca să fie o singură credinţă? Pentru că nu e departe vremea când va fi întronizat antihristul care, în gândirea lor strâmbă, îl va înlocui pe Dumnezeul Adevărului. Ne-o spune desluşit Sfântul Apostol Pavel: ,,Să nu vă amăgească nimeni, cu niciun chip. Căci ziua Domnului nu va sosi până ce, mai întâi, nu va veni lepădarea de Credinţă şi nu se va da pe faţa omul nelegiuirii, fiul pierzării, potrivnicul – înălţându-se pe sine mai presus de tot se numeşte Dumnezeu sau e făcut pentru închinare, aşa încât să se aşeze el în Biserica lui Dumnezeu şi pe sine să se dea drept dumnezeu’’ (II Tesaloniceni 2, 3-4). Textul acesta este mai mult decât lămuritor şi ne dezvăluie intenţiile ascunse ale ecumeniştilor necredincioşi.

5.Posturile vor fi anulate. Citiţi cu luare aminte textul care urmează:  De aceea, este lăsată libertatea fiecărei Biserici Ortodoxe locale de a defini extinderea iconomiei sale iubitoare şi înţelegerea faţă de cei care întâmpină greutăţi în păstrarea rânduielilor în vigoare cu privire la post, fie din motive personale (boală, serviciu militar, condiţii de muncă etc.), fie din motive generale (condiţii climatice speciale, condiţii socio-economice specifice unor ţări, precum și dificultăţi în procurarea unor alimente de post etc.) pentru a ușura, în aceste condiții speciale, „asprimea” sfintelor posturi. Toate acestea, însă, trebuie să aibă loc în condiţiile menţionate mai sus şi fără a diminua importanţa postului. Pogorământul acesta milostiv trebuie să fie exercitat de Biserică cu multă atenţie şi, în orice caz, cu mai multă îngăduinţă în cazul acelor posturi pentru care tradiţia şi practica Bisericii nu au fost întotdeauna uniforme’’. Textul se încheie cu o minciună sfruntată, precum că Biserica n-ar fi avut o tradiţie şi o practică unitară. Inexact! Sfânta Biserică are tradiţie şi practică unitare, riguroase şi bine definite, statornicite de Sfinţii Părinţi de-a lungul istoriei. Prin faptul că, chipurile, ecumeniştii manifestă grijă ,,părintească’’ pentru cei care vor să postească, se lasă la latitudinea fiecărei Biserici aplicarea iconomiei (îngăduinţei) privitoare la post, ei vor, în chip viclean, să distrugă tradiţia şi practica Sfintei Biserici şi să erodeze postul până la dispariţia lui. Cum altfel se explică numărul mare de dezlegări la peşte din Postul Naşterii Domnului, ajuns acum la 17, când sinaxarele vechi ne arată că exista o singură dezlegare la peşte, la Intrarea în biserică a Maicii Domnului? Iată care sunt gândurile ascunse ale ecumeniştilor: ,,Comisia interortodoxă pregătitoare a celei de a doua Conferinţe panortodoxe pentru pregătirea Sfântului şi Marelui Sinod propune… pentru Postul Crăciunului două soluţii: ori să fie redus la jumătate (20 de zile), începând de la Sf. Varvara (4 dec.), şi să se poată consuma în fiecare zi peşte şi untdelemn, cu excepţia ultimelor cinci zile, ori să se respecte regulile de postire pentru întreg postul, permiţându-se consumul de untdelemn şi peşte în fiecare zi, cu excepţia primelor trei zile şi a ultimelor trei zile, în care să se respecte postul riguros’’  (Branişte Ene, Liturgica general, EIBMBOR, Bucureşti, 1985, pag. 327). După cum am observat, obiectivul a fost realizat cu mult înainte de adunarea cretană. După 1989 s-a procedat asfel: 1994-1999 au introdus 2 dezlegări la peşte; 2000, 9 dezlegări; 2001, 10 dezlegări; 2002, 9 dezlegări; 2003, 9 dezlegări; 2004, 12 dezlegări; 2005, 11 dezlegări; 2006, 15 dezlegări, pentru a se ajunge ca în 2017 să avem 17 dezlegări! Ne este acum suficient de clar planul ecumeniştilor de a desfiinţa posturile Sfintei Biserici Ortodoxe, pentru ca diavolul să nu mai fie deranjat de nevoinţele postitorilor. Le spunem răspicat că nu au dreptul să desfiinţeze Posturile Bisericii, iar dacă persistă, o fac spre osânda lor. Proorocia Sfântului Kukşa s-a împlinit în mare parte şi, fără-ndoială, şi în viitor se va arăta câtă dreptate a avut.

6.Călugăria va fi anulată, călugărilor şi episcopilor li se va permite să se căsătorească, iar preoţilor, să se recăsătorească. La prima vedere, s-ar părea că în Creta nu s-a hotărât nimic în aceste sens. Să ne uităm însă cu mare atenţie la textul ce urmează: ,,La aplicarea tradiției bisericești cu privire la impedimentele la căsătorie, practica bisericească trebuie să țină cont, în egală măsură, de prescripțiile legislației civile cu privire la acest subiect, fără să depășească limitele iconomiei bisericești’’. Prin acest text, extras din documentele cretane, legile bisericeşti sunt puse pe picior de egalitate cu legile civile! Cine a născocit această grozăvie? Ce consecinţe decurg de-aici? Unele extreme de grave! Astfel, dacă într-o ţară se legiferează civil căsătoriile între homosexuali, Biserica va fi obligată să ţină cont în egală măsură de prescripţiile legislaţiei civile, adică să recunoască aceste căsătorii în prima fază, apoi să şi oficieze Sfânta Taină a Cununiei acestor persoane! Şi bineînţeles, n-avem voie să comentăm, să facem observaţii, să ne opunem, că doar ierarhii au suficiente metode să ne reducă la tăcere prin dojană, oprire de la slujire, caterisire şi, nu-i mult până atunci, prin închisoare şi asasinate! Atunci se vor încununa Sfinţii Mucenici ai vremurilor noastre.

Şi ca să vedem câtă viclenie se ascunde în textele cretane, revenim la căsătoria călugărilor, episcopilor şi preoţilor. Legile civile ale niciunei ţări nu prevăd că ar fi impedimente la căsătorie depunerea voturilor monahale de către călugări, demnitatea de episcop sau de preot. Or, dacă noi ţinem cont în egală măsură de prescripţiile legii civile, urmează că admitem căsătoriile călugărilor, ale episcopilor şi recăsătorirea preoţilor. Cinstiţii noştri ierarhi ne socotesc drept nişte înapoiaţi mintal, care nu avem discernământ să le înţelegem intenţiile ascunse, şi deci nu vom reacţiona nicicum la aceste elucubraţii strigătoare la cer. Ei bine, nu este aşa. Dacă sunt dornici de căsătorie, să fie sănătoşi, dar să lase Biserica Ortodoxă în pace, că oricum sunt în afara ei, şi să-şi urmeze dorinţele. Iar noi, adăugăm această proorocie în rândul celor împlinite.

7.Stilul nou va fi introdus în toată Biserica Universală. Deja in 1924 unitatea liturgică a Bisericii Ortodoxe a fost puternic tulburată de introducerea calendarului gregorian în cult. ,,Meritul’’ aparţine patriarhului necanonic de Constantinopol, Meletie Metaxakis, şi celor care au acceptat această fărădelege. Nu pot să trec cu vederea faptul că patriarhul amintit a înnebunit şi în acestă stare s-a dus la judecata particulară. După proorocia Sfântului Kukşa, înţelegem că stilul nou, calendarul gregorian, va deveni obligatoriu în toată Biserica lui Hristos, în timp previzibil. Premizele au fost create.

8.Străduiţi-vă să mergeţi la Bisericile lui Dumnezeu acum, cât ele incă sunt ale noastre. Va veni vremea când nu le vom mai putea frecventa. Parte din credincioşii noştri au înţeles că în momentul de faţă sunt biserici în care nu se cuvine a intra. Sunt cele în care ,,slujesc’’ ecumeniştii. Cui? Sunt acelea în care au fost introduce simboluri şi insemne masonice, la vedere sau mascate. De acestea harul lui Dumnezeu se îndepărteză cu timpul, aşa încât sunt lipsite de Sfintele Taine valide şi de orice urmă de sfinţenie. Proorocie în curs de împlinire.

  1. Pe oameni îi vor oblige să se ducă la biserica apostată, însă nu va trebui să mergem într-acolo în niciun caz. De ce nu vom mai merge în acele ,,biserici?’’ Pentru că Sfânta Liturghie va fi înlocuită treptat cu un cult al antihristului, care va fi adorat, de cei orbiţi, ca un dumnezeu (II Tesaloniceni 2, 3-4). Deja în conţinutul Sfintei Liturghii s-au operat schimbări inacceptabile. Proorocul Daniel a scris cu multă limpezime: ,,Şi peste jertfa de fiecare zi (peste Sfânta Liturghie, n.a.) el a pus nelegiuirea şi a aruncat adevărul la pământ, şi el a făcut şi a izbutit’’ (Daniel 8, 12). ,,Şi el va încheia un legământ cu mulţi într-o săptămână, iar la mijlocul săptămânii va înceta Jerfa şi prinosul (Sfânta Liturghie, n.a.) şi în temple va fi urâciunea pustiirii, până când pedeapsa nimicirii cea hotărâtă se va vărsa peste locul pustiirii’’ (Daniel 9, 27). Prin urmare, cine va merge în acele biserici îl va cinsti pe blestematul antihrist în locul Adevăratului Dumnezeu. Să nu fie! De la spate îi vor impinge pe oameni să meargă într-acolo, spun Părinţii Bisericii.

          10.Numai cei aleşi vor înţelege ce se întâmplă. Noi, cei dintâi păcătoşi ai lumii (I Tmotei 1, 15) n-avem voie să ne socotim între cei aleşi. Ar fi o cutezanţă şi o nesăbuinţă vecine cu nebunia! Nefiind aleşi, avem putinţa să privim la cei aleşi şi să călcăm pe urmele lor pentru a ne mântui. Cine sunt aceştia?  Sunt Sfinţii  Părinţi, sunt Părinţii de astăzi ai Bisericii care se ostenesc spre a ne călăuzi spre împărăţia lui Dumnezeu. Pentru râvna lor, Dumnezeu le dă puterea de a despărţi binele de rău, dreptatea de nedreptate, adevărul de minciună. În orice moment, putem fi înşelaţi de duhurile întunecate, dacă ne bizuim pe slabele noastre puteri, şi-atunci ,,aduceţi-vă aminte de mai-marii voştri, care v-au grăit vouă cuvântul lui Dumnezeu; priviţi cu luare aminte cum şi-au încheiat viaţa şi urmaţi-le Credinţa’’ (Evrei 13, 7).

          11.Vă rog, staţi în Credinţa Ortodoxă până la ultima suflare şi vă veţi mântui. Facă Dumnezeu Atotputernicul ca această proorocie să se împlinească pentru toţi oamenii, căci El îi doreşte pe toţi moştenitori ai împărăţiei Sale. Să dea Bunul Dumnezeu ca toţi episcopii noştri aflaţi în rătăcire, să revină în  Sfânta Biserică Ortodoxă şi să se mântuiască, în frunte cu patriarhul Bartolomeu al Constantinopolului, cu Daniel al României. Doamne, mântuieşte şi pe Petroniu din Sălaj.  De va fi voia lui Dumnezeu, la urmă, să intrăm şi noi în viaţa cea veşnică. Amin.

Preot Ioviţa Vasile

 

 

 

 

Reclame

Poporul lui Dumnezeu este aparatorul Dreptei Credinte

 

Poporul lui Dumnezeu este apărătorul Dreptei Credinţe

 

Sfintele Sinoade Ecumenice s-au întrunit în vremuri de mari primejdii pentru Sfânta Credinţă Ortodoxă şi au hotărât, călăuzite fiind de Duhul Sfânt, asupra căilor de urmat în faţa agresivităţii ereziilor. Niciunul din aceste Sinoade nu a fost ab initio declarat drept Ecumenic. Abia după receptarea lor de către Poporul lui Dumnezeu au fost recunoscute ca fiind Ecumenice şi normative pentru întreaga Biserică.

Au existat sinoade care, în ciuda a ceea ce au hotărât ierarhii prezenţi, au fost respinse de către Poporul lui Dumnezeu pentru că au hotărât împotriva adevărului revelat.

În expunerea de faţă, mă voi opri asupra câtorva sinoade respinse şi condamnate de pliroma Bisericii lui Hristos, cu evidenţierea atributului de infailibilitate pe care Poporul agonisit de Dumnezeu, clerici şi mireni, l-a primit de la Mântuitorul nostru Iisus Hristos.

1.În secolul V Eutihie, un stareţ de mănăstire, a început să propovăduiască, împotriva Revelaţiei Dumnezeieşti, erezia potrivit căreia Mântuitorul nostru Iisus Hristos a avut o singură fire, cea dumnezeiască, întrucât firea omenească a fost absorbită de aceasta. Erezia poartă numele de monofizitism şi ea există şi în zilele noastre, fiind păstrată de grupările eretice, numite necalcedoniene.

În vâltoarea acestor tulburări, a fost convocat un sinod la Efes în anul 449. Acesta a intrat în istorie sub numele de ,,tâlhăresc”, din motive pe care le voi expune în continuare. Vom regăsi multe similitudini cu sinodul II tâlhăresc din Creta, în anul 2017. Asfel, eunucul Hrisafie, cu mare influenţă la curtea imperială, a orânduit în aşa fel încât episcopii care păstrau Învăţătura cea dreaptă să nu participe. Această selecţie s-a făcut şi pentru adunarea din Creta şi rezultatele le vedem acum. Preşedinţia sinodului a fost încredinţată unui eretic monofizit, patriarhul Dioscor al Alexandriei. În Creta a prezidat patriarhul Bartolomeu al Constantinopolului, eretic cunoscut şi recunoscut ca atare de Biserică. Sinodul I tâlhăresc din Efes a avut ca forţe de ordine pe călugării parabolani, care ascultau orbeşte de un oarecare eretic, Barsuma. În Creta ,,ordinea” a fost asigurată de serviciile secrete americane.

Patriarhul eretic Dioscor a impus dintru început condamnarea Învăţăturii Ortodoxe despre cele două firi ale Mântuitorului şi a afirmat cu tărie învăţătura eretică a monofiziţilor. Lucrările au degenerat, încât s-a ajuns la violenţă, în urma căreia bunul Patriarh al Constantinopolului, Flavian, apărător al Ortodoxiei, a fost bătut crunt, iar după trei zile a murit. Acest fapt a pus asupra sinodului pecetea de ,,tâlhăresc’’, nume cu care a intrat în istorie.

Se părea că monofizitismul a biruit. A fost vremea ca acest violent sinod să fie receptat de Biserică. Poporul lui Dumnezeu s-a opus samavolniciei ereticilor monofiziţi şi a restatornicit Dreapta Învăţătură Ortodoxă.

2.În secolul VIII, s-a pornit o mare prigoană împotriva Bisericii din pricina sfintelor icoane. Duşmanii acestora doreau în tot chipul îndepărtarea lor din sfintele biserici şi din casele credincioşilor. Deoarece împăraţii vremii îmbrăţişaseră erezia iconoclastă, vrăjmaşii sfintelor icoane aveau o puternică susţinere. Pentru a da tărie iconoclaştilor, în anul 754 a fost convocat un ,,sinod” în apropiere de Calcedon. Iniţiatorii lui au pretins că ar fi vorba de un sinod Ecumenic, ceea ce era împotriva uzanţelor Bisericii, fapt dovedit ulterior. Au participat nu mai puţin de 338 de episcopi, număr impresionant pentru acea vreme. Determinant n-a fost numărul acestora, ci faptul că s-au opus în unanimitate sfintelor icoane, hotărând că acestea trebuie îndepărtate din sfintele biserici şi distruse.

Ce s-ar fi întâmplat dacă lucrurile ar fi rămas precum au hotărât episcopii la acest pseudo-sinod? Astăzi n-am mai avea icoane în sfintele locaşuri şi am boli cu toţii în erezia iconoclastă, primejduindu-ne mântuirea.

Dumnezeu a hotărât altfel. ,,Dacă majoritatea clerului superior, terorizat de puterea  împăratului, s-au plecat, călugării au manifestat o rezistenţă dârză faţă de hotărârile pseudosinodului VII ecumenic şi ale voinţei împărăteşti. Îndârjiţi de lupta dreaptă şi de protestele venite din Apus şi din eparhiile răsăritene, ce nu aparţineau Împeriului bizantin, care înfierau toate cele hotărâte la 754, rezistenţa călugărilor, a femeilor pioase, precum şi a mulţimii dreptcredincioase, a umplut de mânie pe împăratul Constantin” (Rămureanu, Şesan, Bodogae, Istoria Bisericească Universală, EIBMO, Bucureşti, 1975, p. 311). Aşadar, voia lui Dumnezeu s-a înfăptuit prin Poporul binecredincios, care a restabilit, prin multe jertfe,  învăţătura dreaptă despre sfintele icoane, şi un sinod ce se pretindea ,,ecumenic” a sfârşit drept un jalnic sinod eretic şi mincinos.

3.În secolul al XV-lea, Împeriul Bizantin  se afla sub ameninţarea teribilă a turcilor. În aceste circumstanţe, împăraţii bizantini aveau imperioasă nevoie de ajutor din partea apusenilor, care se despărţiseră de Biserică prin marea schismă din 1054. Papa a condiţionat ajutorul de acceptarea de către Biserică a primatului său, împreună cu toate ereziile îmbrăţişate de catolici. În acest sens, a fost convocat Sinodul de la Ferrara-Florenţa(1438-1439), cu participarea ierarhilor Bisericii, laolaltă cu apusenii, spre înfăptuirea mult doritei uniri.

După îndelungi şi aprinse dezbateri, ierarhii Răsăritului au cedat şi au hotărât unirea cu Roma eretică. S-au opus Sfântul Marcu Eugenicul şi alţi cinci episcopi. Aceştia erau, numericeşte vorbind, inferiori curentului general care a hotărât unirea cu Roma. Ceea ce i-a ridicat deasupra tuturor a fost faptul că aveau de partea lor adevărul revelat, şi în numele acestui adevăr au apărat Dreapta Credinţă a Bisericii Ortodoxe.

Când ierarhii răsăriteni s-au întors de la Ferrara-Florenţa, reacţia poporului dreptcredincios a fost promptă şi vehementă. Au fost priviţi ca nişte trădători ai Credinţei şi înfieraţi cu toată asprimea, încât în cele din urmă, actul unionist n-a produs niciun efect, rămânând un simplu document în arhivele papalităţii.

Ne întrebăm iarăşi: ce s-ar fi întâmplat dacă Poporul lui Dumnezeu nu şi-ar fi spus cuvântul hotărâtor? Desigur, astăzi am fi nişte ,,onorabili’’ eretici papistaşi.

4.După îndelungi şi minuţioase pregătiri, în iunie 2016 s-a întrunit în Creta ceea ce mulţi numesc sinodul II tâlhăresc. Dinainte a fost intitulat ,,sfânt şi mare’’ şi chiar ,,ortodox’’. Nimic din toate acestea. Adunarea cretană s-a dovedit a fi o mare trădare  a lui Hristos şi a Sfintei Sale Biserici, un pas înainte spre crearea unei religii unice, care urmează să-l aibă ca dumnezeu pe antihrist. Niciunul din ierarhii semnatari ai documentelor cretane nu cutează să spună poporului adevărul despre adunarea lor din Creta. Ba mai mult, au introdus în text prevederi punitive pentru cei care ar cuteza să-l conteste sau să schimbe ceva, anulând dintru început poporului dreptul de a-l recepta exact aşa cum merită. Poporul lui Dumnezeu a reacţionat prompt şi, încet-încet, se conturează o atitudine de respingere şi condamnare. În Romania avem deja şase preoţi ,,caterisiţi’’ şi mulţi alţii dojeniţi sau opriţi de la slujire. Monahii şi monahiile care se opun ereziilor cretane sunt bătuţi şi alungaţi din mănăstiri. Din ce în ce mai mulţi mireni se informează şi se opun trădării cretane, tocmai de ceea ce se temeau cinstiţii noştri ierarhi.

În data de 4 aprilie 2017 a avut loc, cu voia lui Dumnezeu, o sinaxă lângă Tesalonic. Au participat clerici şi mireni care au luat poziţie critică faţă de marea trădare din Creta şi au cerut întrunirea unui Sinod. Lucrările Sinaxei au fost deschise, participarea, liberă, spre deosebire de adunarea cretană, unde serviciile secrete au avut grijă să ţină poporul la distanţă.

Concluzii

Istoria dovedeşte faptul că Biserica lui Hristos nu poate fi biruită nici de ,,porţile iadului’’ (Matei 16, 18). Cei care au nădejdea că de data aceasta lucrurile vor sta altfel, vor avea o mare dezamăgire. Se va vedea cu limpezime că ,,stâlpul şi temelia adevărului’’ (I Timotei 3, 14), Sfânta Biserică Ortodoxă, îşi va spune cuvântul, adevărul va fi restabilit, în pofida vrerii cinstiţilor ierarhi care se socotesc stăpâni ai Bisericii şi nu umili slujitori ai ei. Să nu se înţeleagă că membrii mireni ar deţine în Biserică atributul infailibilităţii. Acesta aparţine Bisericii întregi, păstori şi păstoriţi. Ceea ce am vrut să scot în evidenţă este faptul că atunci când ierarhia a greşit, poporul a intervenit, luând cuvenita distanţă faţă de eretici şi apărând adevărul revelat.

 

 

Hristos în mijlocul nostru. 

 

Hristos în mijlocul nostru

 

Există în vremea Dumnezeieştii Liturghii un moment, înainte de rostirea Simbolului de Credinţă, în care preoţii slujitori îşi dau sărutul frăţesc, în vreme ce între ei are loc următorul dialog: ,,Hristos în mijlocul nostru’’, rosteşte cel dintâi; ,,este şi va fi’’, răspunde al doilea; ,,totdeauna acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin’’, încheie preotul dintâi.

Cele relatate mai sus nu sunt cuvinte fără acoperire. Cu adevărat, Hristos este prezent pe Sfânta Masă şi între Slujitorii Săi. Să ne aducem aminte de ceea ce ne relatează Sfântul Ioan Evanghelistul în Cartea Apocalipsei 1, 10-20: ,,Am fost în duh în zi de Duminică şi am auzit, în urma mea, glas mare de trâmbiţă, care zicea: Ceea ce vezi scrie în carte şi trimite celor şapte Biserici: la Efes, şi la Smirna şi la Pergam, şi la Tiatira, şi la Sardes, şi la Filadelfia şi la Laodiceea. Şi m-am întors să văd al cui este glasul care vorbea cu mine şi, întorcându-mă, am văzut şapte sfesnice de aur. Şi în mijlocul sfeşnicelor, pe cineva asemenea cu Fiul Omului, îmbrăcat în veşmânt lung până la picioare şi încins pe sub sân cu un brâu de aur… În mâna Lui cea dreaptă avea şapte stele; şi din gura Lui ieşea o sabie ascuţită cu două tăişuri, iar faţa Lui era ca soarele, când străluceşte în puterea lui. Şi când L-am văzut, am căzut la picioarele Lui ca un mort. Şi El a pus mâna dreaptă peste mine, zicând: Nu te teme! Eu sunt Cel dintâi şi Cel de pe urmă, şi Cel ce sunt viu. Am fost mort, şi, iată, sunt viu în vecii vecilor şi am cheile morţii şi ale iadului… Taina celor şapte stele, pe care le-ai văzut în dreapta Mea, şi a celor şapte sfeşnice de aur: Cele şapte stele sunt îngerii celor şapte Biserici, iar sfeşnicele cele şapte sunt şapte Biserici’’.

          Tâlcuirea corectă a textului ne spune că îngerii celor şapte Biserici sunt episcopii rânduiţi de Dumnezeu spre a păstori Bisericile Ortodoxe de pe toată faţa pământului. Faptul că ei sunt ţinuţi în mâna Mântuitorului arată dumnezeiasca cinste de care-i învredniceşte Fiul lui Dumnezeu. Ce-i mai înălţător pentru un slujitor decât să stea sub purtarea de grijă a Domnului nostru Iisus Hristos? Mă gândesc, înainte de toate, episcopii semnatari în Creta, la sinodul II tâlhăresc, care L-au trădat pe Mântuitorul şi şi-au bătut joc de Dumnezeiasca Învăţătură, când s-au alăturat ereticilor din lumea întreagă.

Cele şapte sfeşnice sunt, limpede se spune, Bisericile Ortodoxe de la o margine până la cealaltă a lumii, iar Fiul lui Dumnezeu este în mijlocul lor. Nu întâmplător  se afirmă că Ortodoxia este Hristocentrică, adică-L are pe Hristos Dumnezeu  în centrul ei. Spunând aceste adevăruri, descoperite nouă în Sfintele Scripturi, mă gândesc la aceste vremuri cumplite pe care le traversăm, când ar trebui să ne învingem frica şi să-L mărturisim cu toată tăria pe Marele nostru Binefăcător. ,,Nu vă temeţi’’, a spus el în repetate rânduri. ,,Nu te teme turmă mică, pentru că Tatăl vostru a binevoit să vă dea vouă Împărăţia’’ (Luca 12, 32).

Hristos în mijlocul nostru!

 

 

Popor Ortodox al lui Dumnezeu, Iubiţi fii duhovniceşti,

Popor Ortodox al lui Dumnezeu,

Iubiţi fii duhovniceşti,

După absolvirea Facultăţii de Teologie şi înainte de hirotonire, orice candidat la preoţie rosteşte un jurământ, care are următorul conţinut: ,,Jur înaintea Atotştiutorului şi Atotputernicului Dumnezeu că, în toată viaţa mea, voi păzi şi voi propovădui învăţătura Sfintei noastre Biserici Ortodoxe, aşa cum s-a descoperit de Domnul şi Mântuitorul nostru Iisus Hristos, cum s-a propovăduit şi s-a predat de către Sfinţii Apostoli şi de către Sfinţii Părinţi’’. Este un jurământ înfricoşător care nu se dezleagă niciodată şi de respectarea căruia atârnă mântuirea noastră. Vreme de aproape patruzeci de ani am păzit Învăţătura Ortodoxă, după puterile mele, ori de câte ori a fost tăgăduită şi batjocorită de cei din afara Bisericii. Niciodată nu mi-am putut închipui că va veni vremea să o apăr de cei întâi chemaţi să o apere: cinstiţii noştri ierarhi.

În vara anului trecut, în Creta s-au adunat o mică parte din ierarhii Bisericii Ortodoxe. Bisericile Rusiei, Bulgariei, Georgiei si Antiohiei au refuzat sa participe, bine ştiind că pretinsul sinod, nici sfânt, nici mare, nici ortodox, nu va hotărî spre binele Bisericii, ci impotriva ei. Proorocind despre aceasta, Sfântul Kukşa al Odesei a denumit-o ,,adunătură de necredincioşi”. Şi aşa a fost. Pentru o bună înţelegere, mă rezum la a vă infăţişa câteva lucruri care s-au hotărât în Creta.

1.Noi marturisim, de fiecare dată, faptul că credem într-Una, Sfântă, Sobornicească şi Apostolească Biserică, deoarece Mântuitorul a intemeiat o singură Biserică, nicidecum mai multe. Ierarhii prezenţi, cu 33 de excepţii, au recunoascut grupările şi comunităţile sectare şi eretice drept ,,biserici”. Aşadar, ereticii baptişti, penticostali, adventişti, martori ai lui iehova, catolici, anglicani, protestanţi, etc., adică toată puzderia de secte eretice sunt ,,biserici”. Ce blasfemie! În felul acesta este negată dogma unicităţii Bisericii lui Hristos, aşa cum este formulată în Simbolul Credinţei! Cum să-i numim pa martorii lui Iehova ,,biserică”, de vreme ce sunt vajnici luptători împotriva Bisericii lui Hristos, a Maicii Domnului, a Sfintei Cruci, a Sfinţilor a tot ceea ce este sfânt? De altfel, în ,,biblia” lor satanică numită ,,traducerea lumii noi”, au înlocuit cuvântul sfânt Biserică cu ,,congregaţie”. Aceştia urăsc Biserica, iar ierarhii din Creta îi numesc ,,biserică”, impotriva voinţei lor şi a tuturor evidenţelor. Chiar nu ne dăm seama de absurdul imens în care s-au afundat? Îmi îngădui să întreb: dacă aceste secte sunt ,,biserici”, de ce era nevoie să fie recunoscute ca atare de ierarhii Bisericii Ortodoxe? Biserica Ortodoxă nu are nevoie de recunoaşterea nimănui, ea este realmente Biserica lui Hristos!

2.Canoanele Sfintei Biserici Ortodoxe interzic căsătoria unui ortodox cu o neortodoxă sau a unei ortodoxe cu un barbat neortodox. Ierarhii din Creta încalcă cu brutalitate Sfintele Canoane şi îngăduie aceste căsătorii nelegiuite, obligând preoţii să oficieze Sfânta Taină a Cununiei în atari situaţii. De ce atunci mai marturisim ,,un Botez spre iertarea păcatelor”, când în fapt recunoaştem botezul ereticilor ca fiind valabil? În felul acesta este atacată dogma unicitaţii Sfântului Botez (un singur Domn, o singură Credinţă, un singur Botez, Efes 4, 5). Este o cumplită erezie, care nu se iartă nici în veacul acesta, nici în cel ce va să fie. Şi noi ce facem, asistăm pasivi la o asemenea nelegiuire?

  1. Există apoi in documentele sinodului II tâlharesc din Creta, 2016, o prevedere vicleană care spune că în privinţa căsătoriilor fiecare Biserică va urma legislaţia civilă a ţării respective. Ce înseamnă aceasta? Înseamnă că dacă într-o ţară se legiferează căsătoriile homosexualilor, Biserica respectivă se va adapta cerinţelor şi va cununa persoane de acelaşi sex! Asta întrece orice măsură! Cum v-aţi putut pune semnătura pe asemenea grozăvii, cinstiţi ierarhi ai Bisericii Ortodoxe Române? Vreţi să transformăm România într-un pământ blestemat, asemenea Sodomei si Gomorei? Şi mai aveţi pretenţia să rămânem în ascultare faţă de Domniile Voastre? Doamne, fereşte!

Acestea, şi multe altele, sunt motivele pentru care, după îndelungi chibzuinţe şi consultări am hotărât sa încetez a mai pomeni pe ierarhul locului, întâistatatorul Sălajului, la Sfânta Liturghie. În acea vreme slujeam la Mănăstirea Bălan, deoarece eram pensionar de la 1 februarie 2016. Imediat dupa încetarea pomenirii, am intrat în conflict deschis cu purtătoarea de straie călugăreşti, Silvestru Raluca Mihaela, supranumită maica Melania. Dânsa s-a dovedit a fi o înfocată ecumenistă care raporta superiorilor orice eveniment din mănăstire, ce preoţi au fost, ce-au vorbit, despre ce s-a predicat, câţi credincioşi au participat, adică practică o delaţiune securistă murdară, sub chipul mincinos al evlaviei. În trei rânduri a venit la Sfânta Taină a Spovedaniei, încercand să mă atragă de partea ecumeniştilor, aşa cum o teleghida exarhul Antonie Pinţa. Când am înţeles aceste demersuri josnice, am încetat să mai slujesc la Mănăstirea Bălan şi m-am retras acasă. Se întâmpla în 11 septembrie 2016.

În data de 20 decembrie 2016 am fost chemat la Episcopie, unde mi-am menţinut hotărârea de nepomenire în faţa preoţilor Ardelean Ioan si Pop Ionuţ, arătând ca nu fac altceva decât să-mi respect jurământul de a apăra Sfânta Credinţă Ortodoxă, urmând Canonului 15 de la Sinodul din 861 de la Constantinopol care statorniceşte: ,,Căci cei ce se despart pe sine de comuniunea cea cu întâiul stătător al lor pentru oarecare erezie osândită de Sfintele Sinoade, sau de Părinţi, fireşte de comuniunea cu acela, care propovăduieşte erezia în public, şi cu capul descoperit o învaţă în Biserică, unii ca aceştia nu numai că nu se vor supune certării canoniceşti, desfăcându-se pe sine de comuniunea cu cel ce se numeşte episcop chiar înainte de cercetarea sinodicească, ci se vor învrednici şi de cinstea cuvenită celor ortodocşi. Căci ei nu au osândit pe episcop, ci pe pseudoepiscopi (episcopi mincinoşi, falşi, n.n) şi pe pseudoînvăţători, şi nu au rupt cu schismă unitatea Bisericii, ci s-au silit să izbăvească Biserica de schisme si dezbinari’’. Prin urmare, aceasta lege bisericească, acest canon l-am avut în vedere atunci cand am întrerupt pomenirea ierarhului. Comentariul Parintelui Floca la acest canon nu mai lasă loc de echivoc, de interpretari: ,,În cazul în care însă superiorul propovăduieşte în public vreo învăţătură eretică, atunci respectivii au dreptul şi datoria ca imediat să se despartă de acel superior. În acest caz, nu numai că nu vor fi sncţionaţi, dar vor fi lăudaţi, pentru că au osândit legal pe cel vinovat şi nu s-au răsculat împotriva acestuia”.

          Neţinând seama de acest canon, Episcopia a trecut imediat la represalii împotriva mea. Astfel, în data de 29 decembrie 2016, mi s-a transmis prin preotul paroh al locului, cu scop de intimidare, adresa pe care o alătur mai jos, fără semnatura ierarhului şi ştampila Episcopiei. Am fost inştiinţat că începând cu acea dată, sunt oprit de la orice slujire bisericească. Mi s-a comunicat că dacă în data de 5 ianuarie 2017 mă voi prezenta la Episcopie şi voi cere iertare ierarhului, adresa va fi  ruptă şi eu voi fi repus în drepturi, chiar dacă voi refuza în continuare să-l pomenesc. Se înţelege că am refuzat acest compromis, încât am rămas în starea de nepomenire, dar şi în imposibilitatea de a mai sluji. Vă asigur, iubiţi credincioşi şi fii duhovnicesti, că rămân umil preot al lui Hristos şi, după slabele-mi puteri, voi apăra, în continuare, Sfânta Credinţă Ortodoxă. Potrivit legiuirilor bisericesti, ierarhul putea să mă oprească de la slujire pentru 30 de zile. N-am contestat această hotărâre pentru ca n-am vrut să mă angajez într-o dispută absurdă si inutilă.

Precum vedeţi, sunt acuzat de insultă, calomnie, defăimare şi clevetire în public a unei persoane nemenţionate. Îl rog pe parintele Ardelean Ioan să explice, tot public, cum poate cineva comite aceste fapte, fără a rosti măcar un cuvânt, fără a scrie un rând sau a schiţa măcar un gest. Şi-atunci de ce sunt acuzat de fapte inexistente? De ce nu s-a spus concret pe cine am calomniat şi defăimat, când, în ce împrejurari şi care sunt dovezile? Pentru ca nu există! Îi asigur pe toţi ostenitorii din Episcopie că n-am ştirbit faima nimănui, din partea mea fiecare o are aşa cum singur şi-a făurit-o.

Socotesc că Sfânta Biserică a rânduit cu mult înţelepciune nepomenirea ierarhului, pentru a atrage atenţia, cu fineţe si delicateţe, că Învăţătura Ortodoxă, singura mântuitoare, este primejduită. Nepomenirea nu e o formă violentă de protest, nu este o luptă împotriva cuiva, ci doar are ca scop unic apărarea Dreptei Credinţe. În toate acestea, persoana mea este absolut insignifiantă şi nu-mi fac niciun merit din faptul că mi-am ridicat cuvântul întru păzirea Sfintei Ortodoxii. Dimpotrivă, gestul îl socotesc ca fiind unul infim, faţă de jertfa Sfinţilor Mucenici care şi-au pus viaţa pentru Credinţa Ortodoxă, sau a mărturisitorilor din închisorile comuniste care, după ce au îndurat ani grei de temniţă, au sfârşit mărturisindu-L pe Hristos Domnul.

Făgăduiesc înaintea Atotputernicului Dumnezeu că voi relua pomenirea ierarhului îndată ce-şi va retrage semnătura de pe documentele din Creta, va condamna public ecumenismul şi consiliul ecumenic zis al bisericilor şi va milita pentru ieşirea Bisericii Ortodoxe Romane din toate organismele ecumeniste. Până atunci, ţin la loc de cinste adresa primită, mai ales că în ea se menţionează cu limpezime faptul că oprirea pomenirii se datoreaza participarii ierarhului la ,,sfântul si marele sinod din Creta”, şi aş adăuga: pentru ca a fost de acord cu ereziile teribile pe care acesta le-a promovat.

Doresc din toata fiinţa mea ca ierarhul sălajean să-şi vină-n fire, să se pocăiască, să fie reprimit în Biserică şi să lucreze pentru binele Poporului Dreptcredincios. Până atunci, rămân acelaşi slujitor al lui Hristos şi al Bisericii Sale Ortodoxe, pe care nu o voi părăsi niciodată.

Preot Ioviţa Vasile