Sfaturi absolut necesare pentru Sfanta Spovedanie

Să găseşti astăzi un duhovnic bun, este un lucru din ce în ce mai greu. Explicaţiile sunt mai multe, eu m-aş opri la două din ele.                   

  Înainte de toate, administrarea Sfintei Taine a Spovedaniei este deosebit de dificilă, deoarece duhovnicul lucrează aici asupra sufletelor penitenţilor, care adesea mărturisesc păcate deosebit de grele, împrejurări pe care preotul nu le-a mai auzit niciodată, şi pentru care trebuie să ia hotărâri, să dea sfaturi şi canoane potrivit Tradiţiei Sfintei Biserici, să arate înţelegere celui împovărat de păcate, să păstreze un echilibru între Sfintele Canoane şi dispoziţia de îndreptare, adică să nu fie prea aspru, dar nici deosebit de îngăduitor. Marii noştri duhovnici au ajuns la această măsură după ani şi ani, şi, mai ales, după anevoioase urcuşuri duhovniceşti. Un preot mărturisea odată că abia după treizeci de ani de pastoraţie s-a simţit, cu adevărat, preot. Şi-i dau dreptate.

Al doilea motiv ar fi ,,pregătirea’’ viitorilor preoţi pentru  pastoraţie, în anii de studii Teologice, în seminare şi facultăţi. Mă tem că programele acestor instituţii Teologice sunt încărcate, deliberat, de lucruri inutile şi dăunătoare, cele esenţiale pentru formarea duhovnicească sunt marginalizate. Mă tem că viitorii preoţi sunt ,,pregătiţi’’ nu pentru o pastoraţie apropiată de sufletele oamenilor, ci mai curând pentru a ocupa nişte parohii în care să se comporte aidoma unor funcţionari de rând, buni strângători de biruri. Şi-atunci de ce să ne mai mirăm că avem preoţi tineri care, literalmente, au desfiinţat Sfânta Taină a Spovedaniei?! Răspund în faţa lui Dumnezeu pentru ceea ce afirm, şi dacă vreodată mi se va cere, voi da exemple de persoane şi fapte. Citind în continuare cele scrise, veţi vedea că lucrurile stau întocmai, şi poate încă şi mai rău.

Şi acum câteva sfaturi pentru toţi care au buna deprindere de a îngenunchia sub epitrahilul duhovnicilor.

1.Poate veţi fi remarcat că unii preoţi spovedesc îmbrăcaţi în toate veşmintele preoţeşti, la fel ca atunci când slujesc Sfânta şi Dumnezeiasca Liturghie. Este modul corect de a sta în faţa credinciosului care vine la Sfânta Spovedaniei pentru tămăduirea sufletului şi a trupului. Biserica îngăduie, în caz de urgenţe, care nu sunt puţine, să spovedeşti doar cu epitrailul şi felonul. Sunt prea frecvente cazurile când duhovnicul spovedeşte doar cu epitrahilul. Este o primă încălcare gravă a bunelor rânduieli statornicite de Biserică, deoarece cartea bisericească spune desluşit: ,,Duhovnice, venind la tine cei ce vor să se mărturisească, să stai tu îmbrăcat în toate veşmintele preoţeşti înaintea icoanei Stăpânului Hristos şi, chiar de ar fi şi lucru în grabă, fără epitrahil şi felon să nu îndrăzneşti a mărturisi’’. De se va întâmpla să ajungeţi în faţa duhovnicului care are doar epitrahilul, atrageţi-i atenţia cu dragoste şi bună cuviinţă. De se va conforma cerinţelor Bisericii, îngenunchiaţi şi vă spovediţi. Este un bun prilej de a vedea vrednicia duhovnicului şi a şti dacă între el şi dumneavoastră se poate statornici o relaţia bună, ca între părinte şi fiu duhovnicesc.

2.Din modul cum citeşte Rugăciunile de la Spovedanie, aşezat sau grăbit, cu evlavie sau cu mintea risipită, superficial sau temeinic, în întregime sau cu multe lacune, ne vom da seama de calitatea duhovnicului pe care-l avem în faţă şi la care ne deschidem sufletul. Este evident că cel ce vine la spovedanie nu cunoaşte rânduiala acesteia în întregime, dar va fi lesne de desluşit râvna preotului, mai ales dacă s-a spovedit şi la alţi duhovnici. Credinciosul să arate îngăduinţă, căci preotul de multe ori este obosit, după ce a stat ore întregi şi a dialogat cu credincioşii şi a trebuit să cumpănească şi să-i mulţumească pe toţi. Oricum, duhovnicii buni rămân tăinuiţi doar din smerenie şi pentru o vreme, credincioşii vor şti să-i găsească şi să păstreze bune legături cu dânşii.

3.Există o tendinţă primejdioasă la unii duhovnici, aceea de a nu da canon penitentului. Dacă se întâmplă această anomalie, credinciosul să ceară el însuşi canon. Dacă totuşi nu i se dă, să evite a se mai spovedi la asemenea ,,duhovnic’’, căci atitudinea lui trădează grave dedesupturi pe care acesta le tăinuieşte cu grijă. Am citit cartea unui duhovnic clujean în care ne spunea cu nonşalanţă că el nu dă canon (epitimie) celor care se spovedesc, deoarece, zicea dânsul, nici Preasfinţitul Episcop Vasile Someşanul, vrednicul arhiereu al lui Hristos, nu obişnuieşte să facă acest lucru. Mă îndoiesc. Preasfinţia Sa este un duhovnic vrednic şi încercat. Să revenim la canonul pe care-l primim la spovedanie. Cartea sfânta spune aşa, ca îndemn pentru duhovnic: ,,Şi aşa slobozindu-l cu pace (pe penitent, n.a), să-i dai canonul după potriva păcatelor lui; şi de va fi făcut păcate mai multe şi mai mari, să-i dai canon mai mare, adică să fie oprit de la Sfânta Împărtăşire ani mai mulţi; iar cele mai uşoare păcate să-i ierţi lui, pentru canonul cel mai mare ce i-ai dat’’. Cum cutezaţi, stimaţi dascăli de Teologie să-i învăţaţi pe tinerii teologi că nu-i necesar canonul? Cum cutezaţi, cinstiţi preoţi să refuzaţi a da canon celor care vă vin la spovedanie, ştiind că Sfânta Taină este completă numai după împlinirea canonului dat? De ce nesocotiţi această cerinţă a Sfintelor Canoane?

Pentru credincioşi spun aceasta: dacă în mod repetat ,,duhovnicul’’ refuză să vă dea canon, depărtaţi-vă de el, nu şi de Sfânta Spovedanie.

4.Recent, părintele Ciprian Staicu a dezvăluit nişte practici absolut aberante, în afara tuturor uzanţelor bisericeşti, petrecute la Schitul Oituz, din judeţul Bacău: aceea de a îndemna credincioşii să se spovedească în faţa unei icoane, să înştiinţeze duhovnicul printr-un bip, şi tot printr-un bip să primească dezlegare. După aceea credinciosul putea să se ,,împărtăşească’’ singur din ceea ce primise, din vreme, într-o cutiuţă. Pare de domeniul incredibilului şi totuşi n-am motive să mă îndoiesc de existenţa acestor practici. De altfel, l-am rugat, telefonic, pe părintele Macarie să revină la bunele rânduieli ale Sfintei Biserici.

Feriţi-vă de asemenea sacrilegii ca de foc. Altfel, ne primejduim grav mântuirea.

5.Grave abateri de la rânduielile bisericeşti ni se semnalează de la Cluj, chiar de credincioşi. O seamă de preoţi spovedesc şi apoi dau dezlegare ca respectivii credincioşi să se împărtăşească de mai multe ori la rând, în temeiul aceleaşi spovedanii. Profund greşit. Părinţii sfătuiesc să ne spovedim ori de câte ori ne simţim împovăraţi de păcate, apoi să ne împărtăşim, dacă ni se dă dezlegare, dar de fiecare dată Sfânta Împărtăşire să fie precedată, obligatoriu, de Spovedanie sinceră, curată, completă. E de prisos să mai spun că nu este bine să procedăm în felul descris mai sus, căci ne vătămăm grav sufleteşte. Noi dorim să ne împărtăşim ,,nu spre judecată sau spre osândă, ci spre tămăduirea sufletului şi a trupului’’. Este împotriva bunelor rânduieli bisericeşti.

6.Aminteam mai la început că sunt cazuri, nu spun multe, în care preoţii au desfiinţat pur şi simplu Sfânta Taină a Spovedaniei. Caz concret, ştiut, nu dau nume. Deocamdată. Preotul se duce la casa unei credincioase, unde mai vin două femei, pentru spovedanie. Li se citesc rugăciuni, bănuiesc, cele premergătoare mărturisirii păcatelor, şi atât. A daua zi, ,,duhovnicul’’ a revenit şi le-a împărtăşit! Fără mărturisirea păcatelor, fără canon, fără dezlegare. Strigător la cer! Ecumenism în floare. Las pe fiecare să cugete la aceste fărădelegi ce se petrec sub ochii noştri. Doamne, fereşte-ne de asemenea păcate.

Preot Ioviţa Vasile

 

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s