Pacatul sodomit, boala veche in sinodul Sfintei Biserici Ortodoxe Romane

 

S-au stins ecourile scandalului provocat de Onilă Corneliu. Scriam mai de mult că sinodalii se vor strădui să-l scoată cât mai bine din această ruşine, şi aşa a fost. Omul a fost pus la păstrare. E tânăr, în plină putere şi mai are destule posibilităţi de a face rău Bisericii lui Hristos. Până atunci, se bucură de ,,căsuţa’’ ce i s-a pus la dispoziţie şi de suma frumuşică pe care o va încasa lunar. Nici vorbă de caterisire, oprire de la săvârşirea Sfintelor Slujbe, depunerea din slujirea clericală. Acestea sunt pedepse rezervate preoţilor care şi-au ridicat glasurile întru apărarea Sfintei Credinţe Ortodoxe, după marea trădarea din Creta. Stătătorii pe scaunele episcopale socotesc că  problema e rezolvată. Nici pe departe. Sunt încă destui domni care se fac vinovaţi de acelaşi păcat şi de multe altele, de gravitate extremă, procentul lor apropiindu-se, după estimări realiste, de 50% din numărul sinodalilor! De aceea mă şi întreb, cine va fi următorul scos în faţă şi arătat cu degetul, când iarăşi se va porni o campanie mediatică împotrivă Bisericii. Cunoaştem prea bine că neprietenii acesteia se străduiesc din răsputeri să o distrugă, în pofida a ceea ce a spus Mântuitorul că ,,nici  porţile iadului nu o vor birui’’ (Matei 16, 18). Cât timp a durat scandalul, am stat de vorbă cu foarte mulţi credincioşi. Cei mai mulţi se arătau neîncrezători, refuzând să creadă cele vehiculate în spaţiul public. Aceştia au ieşit din scandal întăriţi în credinţă. Ceilalţi, puţini, se bucurau de isprăvile lui Onilă, găsind prilej de justificare pentru lipsa lor de ataşament faţă Biserica lui Hristos.

Înainte de a pleca din viaţa aceasta, Adrian Hriţcu, arhiereu la Iaşi şi la Paris, a stat de vorbă cu un preot, Ciprian Mega, acum stabilit în Cipru, căruia i-a destăinuit multe lucruri din viaţa lui trecută. În 1957 a fost hirotonit episcop, în împrejurări tulburi, recunoscute ca atare. Mărturisirea lui este cuprinsă în cartea Pântecele desfrânatei, Ed. Sfântul Gheorghe-Vechi, p.140: ,,La o lună după ce am fost hirotonit arhiereu, m-am dus cu mitropolitul la Bucureşti, la Sinod. Ajungând la Patriarhie, am discutat puţin cu ierarhii care veniseră deja, apoi ne-am îndreptat fiecare spre camerele în care fuseserăm cazaţi. Înainte de a ne despărţi, Iustin (Moisescu, viitorul Patriarh, n. a.) mi s-a adresat foarte grav:

-Dragul meu, să-ţi încui bine uşa!

M-am speriat pentru moment, apoi, gândindu-mă că face vreo glumă, am zâmbit, însă el a continuat:

-Ascultă-mă bine! Să-ţi încui bine uşa, căci ăştia cu care am vorbit în seara aceasta sunt toţi nişte balauri! Fereşte-te de ei, ca să nu te mănânce!

Nu am înţeles exact voia să insinueze, însă mă gândeam, cum e şi firesc, că făcea aluzie la unii dintre sinodali, despre care se zvonea că ar fi homosexuali. Avea să mă lămurească tot el, când ne-am întors la Iaşi, în maşină:

-Fereşte-te nu atât de cei ce ucid trupul, căci aceia sunt slabi şi nu se vor atinge de tine… Fereşte-te de cei care ucid şi sufletul şi trupul’’.

Acum, când privim în urmă, faptul nu ne mai miră. Ştim prea bine că înclinaţiile spre păcatul sodomit era un avantaj decisiv pentru a accede în treapta arhieriei, pentru că alegerea nu o făcea Poporul lui Dumnezeu, ci vrăjmaşii Bisericii. Era suficient să existe câteva voci care, la momentul hirotoniei, să cânte sau să strige:,,Vrednic este’’, şi alesul era înveşmântat ca episcop. Un asemenea om era uşor şantajabil, simplu de manipulat şi oferea garanţia că nu va mişca niciodată în front. Dimpotrivă, cum s-a dovedit, era un executant docil al ordinelor venite de la vrăjmaşii Bisericii. Şi ce bine ar fi putut horărî cei ce se îndreptau cu ură ancestrală împotriva Mântuitorului nostru Iisus Hristos?

Avantaje pentru candidaţii la scaunele episcopale erau şi apartenenţa la organizaţiile oculte, slujirea cu devotament a securităţii, practicile satanice, necredinţa şi dorinţa mărturisită de a pune umărul la distrugerea Bisericii. A mărturisit-o fără echivoc Adrian Hriţcu, când a descris întrevederea cu doi ofiţeri de securitate. Unul din ei i-a aruncat o hârtie, spunându-i: ,,Scrieţi  aşa: Subsemnatul… cum vă numiţi, numele complet… declar pe proprie răspundere că voi colabora pe tot parcursul activităţii mele de episcop cu Securitatea Republicii şi cu Partidul Comunist. Mă oblig prin această declaraţie să contribui la destabilizarea Bisericii Ortodoxe… care, prin predici şi slujbe, contribuie la îndobitocirea poporului şi îl revoltă împotriva sistemului communist. Puneţi data şi semnaţi, vă rog. Mă bucur, tovarăşe episcop, că ne-am putut înţelege cu dumneavoastră şi avem speranţa că vom stabili o colaborare cât mai eficientă, mai ales că sunteţi membru al Masoneriei, societate care a născut sistemul comunist, precum şi alte sisteme politice şi ideologii’’ (Op. cit., pag 130-131).

Ar mai fi ceva de adăugat? Eu cred că nu.

 

Pr. Ioviţa Vasile, ,,părinte fondator al Episcopiei Sălajului’’

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s