Ganduri la sfarsit de an

LUNA DECEMBRIE

Ziua a 31-a

Cuvioasa Melania Romana; Sf. Mucenici Hermes, Vusiride, Gaudenţiu; Cuvioşii Zotic, Ghelasie, Gaie; Sf. Mucenici Nemia şi Olimpiodora; Zece Sf. Muceniţe din Nicomidia; Sf. Ierarhi. Teofilact şi Petru Movilă

        Peste puţine ore, anul civil (şi astronomic) se va încheia. Să încheiem şi noi acest an, cinstite cititorule, învăţându-ne din pilda frumoasă a Cuvioasei Maicii noastre Melania Romana.

Era din neam bun şi bogat, dar adevărata sa bogăţie era cea nepieritoare, din ceruri. Între multele avuţii avea şi o moşie pe malul mării cu un palat deosebit de frumos, cu grădini pline de roade. Odată şi-a pus în gând să o vândă şi banii să-i împartă săracilor. Peste acestea i-a venit gândul cel străin, care-i spunea că este mai bine ca măcar această moşie să o păstreze pentru desfătarea sa. Sfânta a cunoscut că gândul este de la diavolul şi atunci a grăit: ,,Nu mă vei împiedica prin aceasta în drumul meu, diavole. Căci ce sunt toate acestea, care astăzi sunt şi mâine vor fi stricate de barbari, sau de ploi, sau de timp, sau de altă împrejurare, faţă de comorile veşnice, care sunt aşa pururea şi rămân în veacuri nesfârşite, şi care se cumpără cu preţul acestor bunuri stricăcioase?’’ A vândut moşia şi a dat banii lui Hristos, adică năpăstuiţilor care trăiau acolo. N-a trecut multă vreme şi barbarii au năvălit şi au pustiit cumplit Italia, risipind şi moşia Cuvioasei Melania. Atunci a slăvit pe Dumnezeu ,,căci ceea ce era să se piardă în zadar, fără nicio răsplătire de la Dumnezeu, aceea s-a făcut lor spre plată însutită, întru viaţa cea veşnică’’.

          Altădată, fericita Melania a ajuns la chilia unui bătrân sfânt şi a vrut să-i dăruiască nişte galbeni. Bătrânul n-a vrut să-i primească. Când însă a lipsit, Cuvioasa Melania a intrat în chilia sărăcăcioasă, a ascuns galbenii într-un vas cu sare şi a plecat. Fapta n-a rămas tăinuită şi bătrânul a alergat să-i înapoieze aurul. Nevrând să-l ia înapoi, bătrânul l-a aruncat în râu şi s-a întors la chilia sa, căci părinţii îmbunătăţiţi ,,fugeau de aur ca de muşcătura de şarpe’’.

          Fiind odată în biserică la Sfânta Liturghie, Cuvioasa Melania a auzit preotul pomenind, împreună cu cei adormiţi, numele unei femei despre care ştia că a fost eretică şi s-a mâniat încât a spus slujitorului: ,,Viu este Domnul, dacă o mai numeşti pe aceea, nu mă voi mai împărtăşi din jertfa ta’’. Spunea aceasta deoarece ştia că pomenirea ereticilor la Dumnezeiasca Slujbă este o încălcare a Sfintei Credinţe Ortodoxe.

Când Dumnezeu a adus vremea trecerii ei din viaţa pământească, singură şi-a pus mâinile pe piept, în semnul Crucii, şi sufletul ei sfânt s-a ridicat spre ceruri, fără nicio împiedicare de la diavolii vrăjmaşi. Pentru sfintele sale rugăciuni, Dumnezeu să ne învrednicească de împărăţia Sa cea veşnică (După Vieţile Sfinţilor pe decembrie, Ed. Mănăstirea Sihăstria, 2005, p. 590-613).

Cinstite cititorule, să înălţăm gând smerit către Preabunul Dumnezeu, mulţumindu-I pentru toate binefacerile, ştiute şi neştiute, pe care le-am primit în anul ce a trecut. Să-i cerem Preabunului Părinte să ne aibă-n paza Sa şi în anii care vor urma, căci vremurile sunt rele. Cu aceste gânduri să mergem la culcare, la ora obişnuită, cu rugăciunea în gură adormind. După un somn odihnitor, să începem anul 2018 în bisericile sfinte, cele care n-au fost pângărite de eretici şi păgâni. Binevoiţi, frăţiile voastre, să mă pomeniţi şi pe mine nevrednicul la sfintele rugăciuni.

 

Pr. Ioviţa Vasile

 

Reclame

Cum ne ingrijim de sanatatea sufleteasca a aproapelui

LUNA DECEMBRIE

Ziua a 30-a

Sf. Muceniţă Anisia; Sf. Mucenici Fileter şi Ghedeon; Cuvioasa Teodora; Cuviosul Leon; Sf. Ierarh Macarie; şase Sf. Mucenici împreună cu Fileter

După ce cu puţin în urmă am învăţat despre faptele milei trupeşti, se cuvine acum, cinstite cititorule, să ştim care sunt faptele milei sufleteşi, adică datoriile noastre faţă de cele ale sufletului aproapelui. Sunt în număr de şapte:

  1. Întoarcerea celor rătăciţi la Dreapta Credinţă. Unicitatea Credinţei este adevăr axiomatic. Pluralitatea credinţelor deşarte este realitate întristătoare. Cum să nu te întristezi văzând pe aproapele că rătăceşte cu încăpăţânare pe căile pierzării? Este de aceea datorie sfântă a îndrepta pe cei rătăciţi, chiar dacă suntem întâmpinaţi cu ostilitate, având impresia că încercarea noastră este sortită eşecului. Dumnezeu are mijloacele sale tainice de a întoarce pe rătăciţi. Proorocul Sfânt Iezechiel ne spune: ,,Iar dacă tu ai prevestit pe păcătos să se abată de la calea lui şi să se întoarcă de la ea, şi el nu s-a abătut de la calea lui, atunci el va muri pentru păcatele lui, iar tu ţi-ai scăpat viaţa’’ (Iezechiel 33, 9).
  2. Învăţarea celor neştiutori şi nepricepuţi. Ignoranţa este păcat înjositor pentru om. Nu trebuie să rămână omul nepăsător şi indiferent faţă de adevărurile Dumnezeieşti mântuitoare. Când totuşi întâlnim asemenea oameni, şi se întâmplă frecvent, ne vom îngriji de învăţarea lor.
  3. Sfătuirea celor aflaţi în împrejurări dificile. Sfatul bun, primit şi urmat de aproapele, poate aduce, prin vrerea lui Dumnezeu, ieşirea din situaţii grele. Întotdeauna sfatul va fi în concordanţă cu legile Dumnezeieşti.
  4. Rugăciunea pentru aproapele. A ne ruga numai pentru noi înşine, este semn de egoism, de aceea vom cuprinde în rugăciunile noastre pe toţi oamenii, după cum ne îndeamnă Sfântul Apostol Pavel (I Timotei 2, 1-4). De altfel, rugăciunea ,,Tatăl nostru’’, ca şi celelalte rugăciuni ale Bisericii au o formulare cuprinzătoare, cu exprimări de plural, care cuprind toate făpturile lui Dumnezeu.
  5. Mângâierea celor întristaţi este faptă cerută fiilor Bisericii de însăşi Revelaţia Dumnezeiască, după cum citim în Epistola către Biserica Tesalonicului 5, 14: ,,Îmbărbătaţi pe cei slabi, sprijiniţi pe cei neputincioşi’’.
  6. Răsplătirea răului cu bine exclude răzbunarea şi ura şi are, adesea, efect benefic asupra celui care ne-a făcut rău. Iosif a făcut bine fraţilor săi care l-au vândut, David nu s-a răzbunat împotriva lui Saul, care căuta să-l omoare.
  7. Iertarea celor care ne-au greşit este cale împărătească de intrare în împărăţia lui Dumnezeu. Cum Dumnezeu este mult iertător, ne asemănăm Lui atunci când iertăm şi noi pe aproapele nostru.

 

Pr. IoviţaVasile

 

 

Dementialul Irod si uciderea pruncilor nevinovati

LUNA DECEMBRIE

Ziua a 29-a

Paisprezece mii de prunci ucişi de Irod; Pomenirea tuturor Sf. Mucenici nenumiţi; Cuvioşii Marcel. Tadeu, Veniamin, Atinodor, Gheorghe, Marcu, Ioan, Teofil Plângătorul şi Teofil; Sf. Ierarh Trofim

,,Glas din Rama s-a auzit, plângere şi tânguire multă; Rahela plângea pe fiii săi şi nu voia să se mângâie, pentru că nu mai sunt’’ (Ieremia 31, 15; Matei 2, 18). Astfel a proorocit Sfântul Prooroc Ieremia nenorocirea ce s-a abătut asupra unei naţiuni întregi, datorită pornirilor demenţiale ale lui Irod.

Când magii Răsăritului au venit la Ierusalim, din imbold Dumnezeiesc, au întrebat de-a dreptul: ,,Unde este Regele iudeilor, Cel Care s-a născut? Căci am văzut la Răsărit steaua Lui şi am venit să ne închinăm Lui’’. Ne spune cuvântul Sfântului Evanghelist Matei că Irod s-a tulburat, la fel şi iudeii.  Neliniştea lui Irod venea din faptul că îşi închipuia, în obsesiile sale bolnăvicioase, că Acela care era numit Regele iudeilor, Pruncul Iisus, îi va uzurpa tronul. Îngrijorarea lui Irod n-avea nici un temei. Sfântul Evanghelist Ioan ne relatează că, peste ani, a existat un moment când iudeii au vrut să vină la Mântuitorul să-L facă rege cu sila, şi-atunci Domnul Iisus S-a retras în munte pentru a nu fi găsit (Ioan 6, 15).

Irod chemat pe magi şi a aflat vremea când li s-a arătat steaua, care coincidea cu vremea Naşterii. Trecuse un an de la Naştere Domnului. Planul diabolic pe care l-a urzit a fost acela de a porunci uciderea tuturor pruncilor mai mici de doi ani, crezând că între ei va fi, fără îndoială, şi Dumnezeiescul Prunc. A aflat de la arhierei şi cărturari locul Naşterii. Cu viclenia proprie tuturor tiranilor, Irod le-a cerut magilor să cerceteze şi să găsească Pruncul şi să vină să-i dea de ştire, pentru că – zicea el –  vrea se închine lui Iisus. Dumnezeu i-a făcut pe magi să ignore cererea lui Irod, şi ei s-au întors pe cale ocolită în ţara lor. Văzându-şi aşteptările înşelate, tiranul a dat diavoleasca poruncă şi slujbaşii săi au împlinit-o. Betleemul şi ţinuturile sale au fost însângerate şi scufundate în durere: patrusprezece mii de prunci au fost ucişi pentru că un rege dement s-a temut pentru tronul său. Cei din stirpea lui Irod se străduiesc să ne convingă că era cu neputinţă să fie atâţia prunci în acele ţinuturi. Tradiţia Bisericii a consemnat negreşelnic amploarea crimelor acelui tiran sângeros.

Dumnezeu n-a lăsat nepedepsită fărădelegea regelui. Sfântul Teofilact istoriseşte că Irod a ajuns într-o stare teribilă: ,,Cuprins fiind de lingoare şi de diaree, de umflătura picioarelor, de astuparea nărilor, de tremurare a tot trupul şi de alte boli ascunse, rău şi-a lepădat ticălosul său suflet’’, ceea ce ar trebui să fie învăţătură de minte şi pentru tiranii paranoici ai vremurilor noastre, care batjocoresc, în chipul cel mai josnic, popoare întregi (După Vieţile Sfinţilor pe decembrie,  Ed. Mănăstirea Sihăstria, 2005, p. 559-563)

 

Pr. Ioviţa Vasile

Datoriile noastre fata de aproapele

LUNA DECEMBRIE

Ziua a 28-a

Sf. 20 000 de Mucenici din Nicomidia; Sf. Mc. Glicherie, Zinon, Teofil, Dorotei, Mardonie, Migdonie, Indis, Gorgonie, Petru, Antim, Secund; Sf. Mc. Agatia, Teofila, Domna; Cuvioşii Vavila, Simeon, Ignatie; Sf. Apostol Nicanor; Sf. Mucenici Senatori ai Romei, cu cei 20 000

Omul se împlineşte ca om atâta vreme cât stă sub poruncile lui Dumnezeu. Prin legile Sale veşnice, Dumnezeu a statornicit bune relaţii între fiii Săi, şi este o datorie sfântă a fiecărui om a cunoaşte şi a pune în lucrare datoriile pe care le are faţă de aproapele său. Deoarece am fost creaţi cu natură dublă, trup şi suflet, avem datorii faţă de viaţa trupească a aproapelui, dar şi faţă de viaţa sa sufletească. Biserica ne învaţă care sunt datoriile noastre faţă de trebuinţele trupeşti ale semenului:

  1. Hrănirea celui flămând. Din oarecari pricini, care depind sau nu de voinţa sa, omul poate ajunge în starea de a nu avea cu ce se hrăni. Cei cu stare mai bună sunt chemaţi să-l ajute neîntârziat din prisosul agoniselii lor, oferindu-i cu dragoste frăţească pâinea cea de toate zilele.
  2. Potolirea setei celui însetat. Aproapele nostru poate ajunge în stare de neputinţă, încât, în pat fiind, nu se poate deplasa pentru a-şi lua singur apa necesară. Creştinul educat de Biserică va împlini neîntârziat această necesitate a celui bolnav.
  3. Îmbrăcarea celui gol. Sunt destule împrejurări în viaţă când cineva este în situaţia de a nu avea veşmintele necesare şi este expus intemperiilor. Acestuia îi vom da din hainele noastre, urmând pilda Sfinţilor care dăruiau cu drag singura lor haină, ştiind că dăruiesc lui Hristos.
  4. Cercetarea celor aflaţi în necazuri şi nevoi. Când ne apropiem de aceştia şi le împărtăşim necazul sau durerea, Dumnezeu le trimite alinare.
  5. Cercetarea celor bolnavi. Aceştia trebuie mângâiaţi şi întăriţi în suferinţa lor, arătându-le că suferinţa le este dată pentru încercare, întărire şi ispăşire. Îi vom ajuta să poată fi spovediţi şi împărtăşiţi şi să primească roadele slujirii bisericeşti prin Sfântul Maslu. Îi vom învăţa să nu cadă în greşeala de a-şi căuta sănătatea prin mijlocirea vrăjitorilor şi fermecătorilor, ştiind că aceştia sunt slujitori ai diavolului.
  6. Găzduirea călătorilor. Asemenea Sfinţilor şi a celor cu frică de Dumnezeu, care primeau cu bucurie pe străinii ce le treceau pragul, şi noi avem această datorie sfântă.
  7. Îngroparea săracilor. Când cineva, trecut din viaţa acesta, nu are cine să-l îngroape, noi înşine ne vom îngriji de cele necesare pentru ca să aibă parte de înmormântarea bisericească, după aceea îl vom pomeni în rugăciunile noastre şi ale Bisericii, făcând şi parastasele la soroacele cuvenite.

 

Pr. Ioviţa Vasile

Sfantul Arhidiacon Stefan

LUNA DECEMBRIE

Ziua a 27-a

Sf. Arhidiacon şi Mucenic Ştefan; Cuviosul Luca; Sf. Teodor Mărturisitorul; Sf. Ierarh Teodor; Sf. Mucenic Mavrichie

,,Vă vor scoate din sinagogi şi vine vremea ca tot celui care vă va ucide să i se pară că aduce închinare lui Dumnezeu. Şi aceasta vor face, pentru că n-au cunoscut nici pe Tatăl, nici pe Mine’’ (Ioan 16, 2-3). Astfel a proorocit Mântuitorul nostru Iisus Hristos înainte de Sfintele Sale Patimi.

Astăzi Biserica lui Hristos îl pomeneşte pe Sfântul Arhidiacon şi Mucenic Ştefan. Sfânta Scriptură ni-l înfăţişează ca fiind ,,bărbat plin de Credinţă şi de Duh Sfânt’’ (Fapte 6, 5), de aceea Sfinţii Apostoli şi-au pus mâinile peste el şi, prin rugăciune, l-au hirotnit în treapta diaconiei, alături de ceilalţi diaconi.

Iudeii cei necredincioşi şi îndărătnici n-au suferit dreptatea acestui slujitor al Lui Hristos şi pentru că n-au găsit nimic cu care să-l învinovăţească, au căutat nişte bărbaţi netrbnici şi i-au pus să aducă mărturie mincinoasă împotriva Sfântului: ,,L-am auzit spunând cuvinte de hulă împotriva lui Moise şi a lui Dumnezeu’’ (Fapte 6, 11). L-au luat cu sila şi l-au dus în sinedriu, dar Sfântul Ştefan nu s-a înfricoşat, a ţinut în faţa lor un cuvânt aspru de învinuire, ceea ce i-a făcut pe iudei să fiarbă de mânie şi să-l scoată afară din cetate. Apropiindu-se ceasul pătimirii sale, Sfântul a mărturisit: ,,Iată, văd cerurile deschise şi pe Fiul Omului stând de-a dreapta lui Dumnezeu!’’ (Fapte 7, 56). Furia iudeilor n-a încetat o clipă, de aceea s-au strâns în jurul lui şi au început să arunce cu pietre în el. Atunci Sfântul şi-a adus aminte de porunca Învăţătorului său, Domnul nostru Iisus Hristos: ,,Iubiţi pe vrăjmaşii voştri, binecuvântaţi pe cei care vă blestemă, faceţi bine celor care vă urăsc şi rugaţi-vă pentru cei care vă vatămă şi vă prigonesc, ca să fiţi fiii Tatălui vostru Celui din ceruri, că El face să răsară soarele Său peste cei răi şi peste cei buni şi trimite ploaie peste cei drepţi şi peste cei nedrepţi’’ (Matei 5, 44-45). Iudeii îl potopeau cu lovituri de pietre, însă Sfântul Ştefan s-a rugat, spunând: ,,Doamne Iisuse, primeşte duhul meu!’’ Pentru cei care-l urau şi-l ucideau s-a rugat asemenea Învăţătorului Iisus, când Se afla pe Cruce: ,,Doamne, nu le socoti lor păcatul acesta’’, şi în clipa următoare a adormit, adică a trecut din viaţa aceasta la Domnul şi Mântuitorul nostru.

Aşa au înţeles iudeii să răsplătească pe binefăcătorul lor. Pentru rugăciunile Sfântului Arhidiacon şi Mucenic Ştefan, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, păzeşte Sfânta Ta Biserică, cea de la o margine a pământului până la cealaltă.  

 

Pr. Ioviţa Vasile

 

 

 

 

Soborul Preasfintei Nascatoare de Dumnezeu

LUNA DECEMBRIE

Ziua a 26-a

Cuvioşii Nicodim de la Tismana, Constantin şi  Evarist; Eftimie Mărturisitorul; Sf. Mucenic Constantin Rusul

,,Poarta aceasta va fi închisă, nu se va deschide şi nici un om nu va intra prin ea, căci Domnul Dumnezeul lui Israel a intrat pe ea. De aceea va fi închisă’’ (Iezechiel 44, 2). Cu aceste cuvinte a anunţat Proorocul lui Dumnezeu Naşterea Domnului din Pururea Fecioara Maria. Pe temeiul Revelaţiei Dumnezeieşti, Sfânta Biserică Ortodoxă mărturiseşte, fără schimbare, că Maica Domnului a fost Fecioară înainte de Naştere, în timpul Naşterii şi după Naşterea Mântuitorului, adevăr care se exprimă prin expresia consacrată ,,Pururea Fecioară Maria’’, de aceea şi cântăm: ,,Întru Naştere fecioria ai păzit, întru adormire lumea nu o ai părăsit, de Dumnezeu Născătoare’’.

          Vrăjmaşul lui Dumnezeu, al oamenilor şi al mântuirii lor, diavolul, tatăl minciunii, n-a putut suferi aceste adevăruri şi a socotit ca acolo unde s-a semănat grâul cel curat să vină şi să arunce neghinele sale otrăvite şi pierzătoare de suflete. Cel care s-a ridicat cu trufie împotriva Stăpânului şi Făcătorului a toate, a cutezat să grăiască, prin discipolii săi, şi împotriva Preacuratei Fecioare Maria. Acela care a izvodit ,,evanghelia’’ cea mincinoasă după Iuda, a grăit cuvinte de hulă şi împotriva celei ,,mai curate decăt strălucirile soarelui’’; cei care duc campanii de presă împotriva Bisericii defaimă cu neruşinare şi pe cea care ,,a realizat în persoana ei cel mai înalt grad de sfinţenie accesibil unei fiinţe omeneşti’’.

           Cei dintâi care au proferat hule împotriva Maicii Domnului au fost aceia pe care îi Sfântul Evanghelist Ioan îi numeşte ,,sinagoga satanei’’ ( Apocalipsa 2, 9), iudeii cei necredincioşi, care până în ziua de astăzi sunt stăpâniţi de o ură necurmată împotriva a tot ceea ce este sfânt, curat şi drept. Sectele şi bisericile mincinoase sunt creaţia lor şi acestea au preluat toate inepţiile născocite împotriva Bisericii Ortodoxe, singura care păstrează adevărurile Dumnezeieşti mântuitoare, fără umbră de schimbare.

Încheierea acestui cuvânt de învăţătură o socotesc potrivită cu începutul unei frumoase rugăciuni, adresate Maicii Domnului: ,,O, Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, Fecioară Stăpână, ceea ce eşti mai înaltă şi mai presus decât îngerii şi arhanghelii şi mai cinstită decât toată făptura; mirarea cea mare a îngerilor, propovăduirea Proorocilor, podoaba cea aleasă a Arhanghelilor, întărirea cea tare a Mucenicilor, lauda cea preamărită a Apostolilor… Prin tine Cel nevăzut S-a făcut văzut, pentru care aducem rugăciune ţie, noi robii tăi, Doamna noastră’’ (Rugăciunea de la Acatistul Buneivestiri).

 

Pr. Ioviţa Vasile

 

 

Dragii mei cititori,

Suntem cu puţină vreme înainte de Sfintele Sărbători. Am socotit de cuviinţă să vă adresez un scurt cuvânt, prin care să vă doresc să petreceţi Dumnezeieştile Sărbători cu pace şi bucurie, împreună cu cei dragi şi apropiaţi. Iertaţi-i pe toţi care v-au greşit în vreun fel sau altul şi rugaţi-vă pentru ei. Rugaţi-vă pentru cei care aleargă pe căile pierzării, ca Dumnezeu Atotputernicul să-i întoarcă din rătăcirea lor. Rugaţi-vă ca Preabunul Dumnezeu să dăruiască poporului Său Dreptcredincios  păstori vrednici, cu râvnă pentru cele sfinte şi cu dragoste pentru fiii duhovniceşti. Rugaţi-vă Tatălui Ceresc să ne întărească şi să ne ajute să trecem cu bine prin vremurile de cumpănă care vor veni, să rămânem nebiruiţi alături de Domnul şi Dumnezeul şi Mântuitorul nostru Iisus Hristos.

În ce mă priveşte, voi căuta să vă cuprind pe toţi în rugăciunile mele. În această perioadă, postările mele vor fi puţin mai rare.

Sărbătorile Dumnezeieşti ale Naşterii Domnului, Tăierii împrejur şi  Botezului Domnului să vă aducă lumina cerească în case şi în suflete şi să vă apropie de Împărăţia lui Dumnezeu.

Pr. Ioviţa Vasile