Raspuns la asertiunile ecumenistilor romani

Propaganda ecumenista patriarhală se opinteşte din răsputeri să ne convingă precum că adunarea tâlharească din Creta a fost, de fapt, un sfânt şi mare sinod, care a hotarât ce e mai bine pentru Biserica lui Hristos, că nu există motive de îngrijorare şi nu înţeleg dumnealor de ce se agită lumea şi nu acceptă ceea ce au semnat ei acolo. Însuşi domnul Daniel Ciobotea a simţit nevoia să-şi aranjeze un interviu în care repeta câteva din clişeele propagandistice. Voi reda în continuare aceste sloganuri, cu scurte comentarii, şi la sfârşit fiecare îşi va forma o părere.
1.În Creta nu s-au formulat dogme noi. Perfect adevărat. Nici n-aveau cum, deoarece Dogmele necesare mântuirii noastre au fost definite de Sfintele Sinoade Ecumenice. (Aci simt nevoia să definesc, conceptul de dogmă pentru pentru ca fiecare din noi să înţelegem cât mai bine unde ţintesc ecumeniştii. Aşadar, dogma este;
– un adevăr de Credinţă descoperit de Dumnezeu,
– formulat de Biserică,
– necesar pentru mântuire,
– propovăduit credincioşilor,
– neschimbabil, în sensul că odată formulată de Biserica infailibilă, dogma aşa rămâne în vecii vecilor.
Ca exemple, avem dogma Sfintei Treimi, dogma Întrupării Mântuitorului, etc. Când rostim Crezul, noi afirmăm aceste dogme, deoarece Simbolul Credinţei e definit drept un compendiu de dogme).
În cuprinsul lui avem şi dogma privitoare la Biserica lui Hristos: ,,(Cred) într-Una, Sfântă, Sobornicească şi Apostolească Biserică’’. Acesta este un enunţ, o sfântă dogmă care nu se va schimba în vecii vecilor. Ea defineşte Biserica lui Hristos cu limpezime, fără echivoc, fără putinţa de răstălmăcire. Şi insist, accentuez caracterul unicităţii Bisericii. Nu există mai multe Biserici, nici surori, nici antagonice, nici incomplete, nici mai apropiate sau mai îndepărtate de Adevăr, nici creştine. Avem Sfânta Biserică Ortodoxă, unică, indivizibilă, inconfundabilă.
Această sfântă dogmă au căutat să o desfiinţeze corifeii din Creta, prin faptul că au recunoscut ,,calitatea’’ de ,,biserică’’ tuturor sectelor şi grupărilor eretice. Întotdeauna am spus că între Biserică şi erezie există o incompatibilitate de neînlăturat. Cele două noţiuni nu pot fi apropiate şi conciliate, oricât s-ar strădui ecumeniştii, la fel cum Hristos nu se împacă cu Veliar, adică cu diavolul (II Corinteni 6, 15). Intenţia cretanilor e clară: Biserica Ortodoxă nu se poate uni cu sectele şi ereziile, dar dacă le numim pe acestea ,,biserici’’, unirea devine posibilă şi de-aici ar rezulta biserica mincinoasă al cărei ,,dumnezeu’’ ar fi antihrist, cel care se va substitui Domnului nostru Iisus Hristos! Conchidem că în Creta nu s-au formulat dogme noi, ci s-a încercat impunerea unei anti-dogme, contrară Adevărului Dumnezeiesc.
2.Nu s-au dat canoane noi. Să avem iertare, canoane s-au dat, doar că nu sunt numite astfel. Ceea ce s-a semnat acolo, sunt de fapt canoane, din moment ce au pretenţia ca să fie impuse ca normative în întreaga Biserică. Şi acestea sunt absolut opuse Sfintelor Canoane ale Bisericii, de n-ar fi să amintim decât de căsătoria dintre persoane ortodoxe şi neortodoxe. Lista Sfintelor Canoane călcate în picioare de ereticii cretani este lungă, şi cred că ar merita efortul de a le enumera. E la îndemâna oricui să vadă acest lucru, mai mult decât evident.
3.Nu s-a schimbat nimic în Sfintele Slujbe, caută să ne convingă ecumeniştii de serviciu. Aţi făcut schimbări chiar în cuprinsul Sfintei Liturghii, prin faptul că aţi introdus în ectenii pe ,,conducătorii ţării, pe mai-marii oraşelor şi ai satelor’’, ceea ce nu se regăseşte în textul original al Sfintei Liturghii. Ştim cine sunt conducătorii, ştim cine sunt mai-marii: majoritatea sunt oameni care n-au nimic de-a face cu Sfânta Biserică Ortodoxă, decât în măsura în care luptă împotriva ei. Există şi intenţia mărturisită de a scoate din Rânduiala Proscomidiei, rugăciunea pentru morţi. Aţi cenzurat Prohodul Domnului. Aţi eliminat din Molitfelnic rânduiala Slujbei din Duminica Ortodoxiei. Aţi schimbat din temelii rânduiala după care se primesc ereticii, păgânii şi evreii în Biserică, aşa încât aserţiunea că nu s-a schimbat nimic e mincinoasă. Veţi vedea ce schimbări vor urma, până când Sfânta Liturghie va fi înlocuită.
4.Contribuţia domnului Daniel Ciobotea şi a delegaţiei române la ,,sinodul’’ din Creta a fost extraordinară. Aci nu se poate să nu fiu de acord, şi-i felicit pe cei care recunosc acest fapt şi se mândresc cu el. Recunosc ei înşişi meritele pe care le au pentru introducerea şi proliferarea ereziilor în Biserică. Mărturisirea aceasta îi încriminează teribil şi vor avea de dat greu răspuns la Judecata lui Hristos.
5.Oprirea pomenirii episcopilor nu trebuia să se producă acum. Va veni vremea, cine ştie când, în viitor, şi atunci va fi justificată. Cu alte cuvinte, văzând casa care arde, aşteptăm până se face scrum, şi-apoi ne organizăm ca să stingem incendiul.
6.Ni se spune să avem încredere în episcopii noştri pentru că le datorăm ascultare. Ei ştiu ce fac şi ce hotărăsc şi, oricum, ei vor răspunde în faţa lui Dumnezeu pentru noi. Da, vor răspunde, dar asta nu va înlătura vina noastră de a fi rămas indiferenţi când Sfânta Credinţă Ortodoxă a fost primejduită, chiar de cei întâi chemaţi să o apere. Şi să nu uităm că episcopii trebuie să asculte ei înşişi de Biserică, de toate bunele rânduieli statornicite de aceasta, de-a lungul secolelor, şi nicidecum să hotărască împotriva sfintelor dogme şi a sfintelor canoane.

Pr. Ioviţa Vasile

Proiect de rezolutie referitor la provocarile actuale la adresa luptei antiecumeniste

NOTA: Am preluat textul acestui proiect de rezolutie de pe portalul OrtodoxINFO – pentru o DREAPTA informare
Pr. Iovita Vasile

Un grup de șase membri ai Sinaxei Ortodoxe Naționale a preoților, monahilor și credincioșilor care au întrerupt pomenirea ierarhilor eretici au alcătuit un proiect de rezoluție, pe care urmează să îl supună spre aprobare în viitoarele întâlniri legitim întrunite ale tuturor membrilor sinaxei. Proiectul vizează o poziționare față de unele provocări la adresa luptei împotriva ecumenismului și a sinodului din Creta.
Intitulat sugestiv Să stăm bine, să stăm cu frică, să luăm aminte!, textul, care afirmă printre altele că ortodocșii antiecumeniști sunt și rămân membri ai Bisericii Ortodoxe Române, că nu poate fi acceptată ideea că toți ierarhii din lumea ortodoxă sunt compromiși, că se impune un comportament corespunzător pentru a se evita derapajele de la legea canonică, reprezintă un punct de vedere comun al semnatarilor săi și va fi propus spre analiză celorlalți părinți nepomenitori, iar dacă va fi aprobat, va putea deveni o rezoluție pe care să și-o însușească toți cei ce s-au îngrădit de erezia ecumenistă și de cei ce o propovăduiesc în Biserica Ortodoxă Română.
Să stăm bine, să stăm cu frică, să luăm aminte!
Subsemnații, membri ai Sinaxei Ortodoxe Naționale a clericilor, monahilor și mirenilor îngrădiți prin întreruperea pomenirii de ierarhii care au aprobat deciziile sinodului mincinos din Creta, dorind să ducem lupta cea bună pentru apărarea dreptei credinței și să ne păzim de pericolul alunecării într-o gândire și o atitudine schismatice, mărturisim următoarele:
1. Suntem și rămânem membri ai Bisericii Ortodoxe Române, Biserica strămoșilor, a noastră și a urmașilor noștri. Scopul luptei noastre este de a ne delimita de erezia ecumenistă și a conștientiza pliroma Bisericii românești cu privire la pericolul pătrunderii acestei erezii în viața bisericească, generând astfel o reacție menită să determine ierarhia să condamne sinodul din Creta ca pe unul care a instituționalizat ecumenismul la nivel panortodox și să înceapă demersurile pentru retragerea BOR din toate organizațiile ecumeniste locale, naționale, regionale și mondiale.
2. Ne ferim a-i considera eretici pe toți membrii Bisericii Ortodoxe Române care mai au încă comuniune cu ierarhii ecumeniști. Operăm distincția necesară între cei ce au o cugetare eretică manifestă, clădită în decenii de propagandă ecumenistă și exprimată prin acceptarea fără rezerve a ecumenismului și a hotărârilor din Creta – la nivel decizional, în cazul ierarhilor, și de solidarizare cu decizia acestora, în cazul acelor clerici și mireni cu mentalitate ecumenistă –, și cei ce se află în comuniune (părtășie) cu aceștia din alte motive decât atașamentul față de valorile ecumeniste: frica, ignoranța, lipsa unei informări corecte, incapacitatea de a înțelege ce s-a întâmplat în Creta etc. Îi tratăm pe cei cu cugetare eretică ca pe ereticii condamnabili, dar încă necondamnați de un sinod ecumenic sau panortodox al Bisericii Ortodoxe, și îi îndemnăm la pocăință, abandonarea și condamnarea ecumenismului și revenirea la gândirea ortodoxă a Bisericii, iar pe cei aflați încă în comuniune cu ei îi sfătuim să se informeze corect cu privire la sinodul mincinos din Creta și, după o serioasă deliberare cu privire la efectele ereziei ecumeniste asupra mântuirii și a vieții Bisericii, în deplină libertate a conștiinței proprii, să înceteze, prin nepomenire, comuniunea cu erezia ecumenistă și cu cei ce o propovăduiesc în Biserica noastră, știut fiind că Sfinții Părinți conglăsuiesc că ereticii și cei aflați în comuniune cu ei sunt deopotrivă vrăjmași ai lui Dumnezeu, iar părtășia la erezie, indiferent de motivul care o generează, este începutul căderii și al formării cugetării și practicii eretice.
3. Nu împărtășim ideea că toți arhiereii Bisericii Ortodoxe din întreaga lume sunt compromiși și că la ora actuală nu ar mai exista nicăieri ierarhi ortodocși sau că toate Bisericile Ortodoxe sunt ecumeniste. Recunoaștem și respectăm atât lupta dusă de Bisericile Ortodoxe care au pus capăt participării la mișcarea ecumenistă și au refuzat, din acest motiv, să ia parte la sinodul din Creta, cât și mărturisirea ierarhilor care se opun deschis ecumenismului și deciziilor luate în Creta. Îl rugăm pe bunul Dumnezeu să îi întărească pentru a întruni un sinod ortodox al întregii Biserici care să condamne ecumenismul, sinodul din Creta și, nominal, pe cei ce le susțin.
4. Suntem de acord că schimbarea calendarului în anul 1924 a fost o acțiune ecumenistă care a rupt unitatea liturgică a ortodocșilor de pretudindeni. Considerăm că o revenire la calendarul patristic se poate face numai fie printr-o decizie a sinodului Bisericii Ortodoxe Române, fie a unui sinod panortodox sau ecumenic cu autoritate pentru toți credincioșii ortodocși din lume. Credem că revenirea unilaterală, personală sau în grup, la calendarul vechi ar crea, în acest moment, aceeași dezbinare pe care a creat-o în urmă cu un secol schimbarea acestuia.
5. În viața liturgică, îndemnăm la ținerea calendarelor editate de către episcopiile Bisericii Ortodoxe Române, iar în privința diferitelor dezlegări la pește aflate în aceste calendare sau a altor neclarități recomandăm celor ce doresc să urmeze, în ținerea postului sau a sărbătorilor, rigoarea dintotdeauna a Bisericii, fără pogorămintele făcute în ultimele decenii, să se consulte cu duhovnicii care cunosc prevederile tipiconale din vechime.
6. Afirmăm că întreruperea pomenirii ierarhilor ecumeniști nu suspendă în vreun fel legislația canonică a Bisericii Ortodoxe, care continuă să fie obligatorie pentru toți, în interpretarea corectă, multiseculară, a Bisericii, iar nu a fiecăruia dintre cei ce o utilizează, și ne delimităm de orice derapaj de gândire teologică, de limbaj sau de comportament, produs sub pretextul luptei contra ereziei ecumeniste și motivat prin exemple greșit înțelese sau scoase din context ale celor care au luptat în trecut împotriva diferitelor erezii din Biserică. În acest sens, îndemnăm pe toți cei ce au întrerupt pomenirea să adopte un limbaj teologic echilibrat, rezervat, în duh de pace, menit a-i încuraja mai ales pe cei ce cugetă ortodox și se pregătesc să întrerupă comuniunea cu erezia și promotorii acesteia, dar și pe cei ce încă nu au luat o atitudine față de ecumenism și trebuie să vadă în lupta noastră lupta cea bună, iar nu o atitudine intolerantă și lipsită de dragoste.
7. Respectăm principiile luptei contra ecumenismului enunțate în Rezoluția Sinaxei de la Botoșani, din 18 iunie 2017, și deciziile adoptate cu prilejul întâlnirii de la Beiuș, din 12 septembrie 2017. Îi respectăm și sprijinim pe preoții care au fost caterisiți necanonic pentru mărturisirea lor ortodoxă și continuăm nepomenirea până când ierarhia se va dezice și va condamna sinodul din Creta și va lua măsuri pentru scoaterea Bisericii noastre din toate organizațiile ecumeniste. Participăm numai la întâlnirile și sinaxele organizate legitim, cu un larg consens al membrilor Sinaxei Ortodoxe Naționale în privința oportunității și necesității convocării acestora, exprimat în duhul păcii și al colaborării, pentru împreună-slujirea lui Hristos și a Bisericii Sale.
8. Considerăm de o importanță deosebită continuarea activității de informare a clericilor și credincioșilor BOR cu privire la gravitatea documentelor sinodului din Creta, în diverse forme: articole, predici, cărți, pliante, conferințe, discuții publice sau private etc. În acest spirit, suntem deschiși spre un dialog onest cu autoritățile eclesiale cu privire la ce s-a întâmplat în Creta, pentru a găsi o soluție actualei crize.
9. Afirmăm disponibilitatea de a participa la activitățile la nivel național sau interortodox care au ca scop coagularea unei atitudini a ierarhilor, clericilor și credincioșilor ortodocși în vederea întrunirii unui sinod panortodox sau ecumenic de condamnare a ecumenismului, a sinodului din Creta și, nominal, a celor ce le susțin.
10. Recomandăm tuturor clericilor și credincioșilor care au întrerupt pomenirea să se dedice vieții liturgice și de rugăciune și împlinirii poruncilor evanghelice, prin care se obțin despătimirea și urcușul duhovnicesc, iar nu speculațiilor și dezbaterilor teologice inutile, ce riscă să producă dezbinare între cei ce au pornit la drum cu același țel și devieri schismatice sau eretice de la calea patristică a acestei lupte. Accentuăm nevoia de unitate, frățietate și coerență în mărturisirea celor ce au întrerupt pomenirea, pentru ca exemplul nostru să fie unul demn de urmat pentru toți cei ce ar dori să ia atitudine contra ecumenismului.
Aceste principii vor fi propuse spre dezbatere publică, apoi vor fi supuse analizei celorlalți membri ai Sinaxei Ortodoxe Naționale, în cadrul următoarei întâlniri trimestriale legitim întrunite, aceștia putându-le cu acel prilej modifica sau completa, iar dacă vor întruni acordul necesar al majorității membrilor Sinaxei, vor fi transpuse într-o rezoluție față de care își va putea exprima adeziunea poporul credincios, în cadrul unei sinaxe legitim organizate, cu participarea clericilor și credincioșilor care au întrerupt pomenirea ierarhilor ecumeniști.
Dumnezeu să ne ajute!
Ieromonah Grigorie Sanda
Pr. Ic. Stavr. Ioan Ungureanu
Pr. Cosmin Florin Tripon
Pr. Claudiu Buză
Monah Chiriac Cioi
Teolog Mihai-Silviu Chirilă

Sfatul bun ca dar al Duhului Sfant

LUNA IANUARIE
Ziua a 11-a
Cuviosul Teodosie cel Mare, începătorul vieţii de obşte, Vitalie, Teodosie, Ştefan, Teodor, Agapie şi Mihail; Sf. Mc. Mair; Sf. Ier. Teodosie; Soborul celor 10 000 de Sf. Îngeri
Fiecare om trece în viaţă prin momente de cumpănă care-l copleşesc. Atunci apare necesitatea de a găsi sprijin moral, şi poate material, la cineva care-i este aproape. O vorbă bună, o încurajare şi mai ales un sfat bun sunt, de cele mai multe ori, de mare folos celui aflat în grea încercare. Cel mai bun şi la îndemână sfătuitor ne este duhovnicul, care ne oferă şi certitudinea păstrării tainei asupra a ceea ce noi i-am încredinţat. Duhovnicul nu se bizuie pe puterile proprii, el vorbeşte în numele lui Hristos, Cel Care îl luminează atunci când trebuie să dea sfatul potrivit. Nu de puţine ori, acesta amână sfatul, fiindu-i necesar un timp de reflecţie şi de rugăciune. Însă când ne dă sfatul, acesta trebuie urmat întocmai, căci prin gura duhovnicului ne vorbeşte Însuşi Hristos.
Învăţătura de Credinţă a Sfintei noastre Biserici Ortodoxe enumeră între datoriile credinciosului faţă de aproapele şi aceea de a-l sfătui, a-l povăţui şi a-l certa frăţeşte pentru călcarea Poruncilor şi neîndeplinirea datoriilor, după cum ne arată şi Sfântul Apostol Iacov (5, 19-20): ,,Fraţii mei, dacă va rătăci vreunul de la adevăr şi-l va întoarce cineva, să ştie că acela care a întors pe păcătos de la rătăcirea căii lui îşi va mântui sufletul din moarte şi va acoperi mulţime de păcate’’. Cuviosul Părinte Marcu Ascetul a cugetat şi a scris în acest fel: ,,Cel ce sfătuieşte sau mustră întru frica lui Dumnezeu pe acela care păcătuieşte, îşi câştigă sieşi virtutea potrivnică greşelii. Iar cel ce ţine minte răul şi osândeşte cu răutate, cade în aceaşi patimă, după legea duhovnicească’’.
Cartea bisericească ,,Vieţile Sfinţilor’’ pe luna ianuarie, (pag. 177-192) istoriseşte viaţa unui mirean, Alexandru, care simţea mare râvnă pentru viaţa călugărească. Înainte de toate, a cerut sfat duhovnivesc stareţului Mănăstirii Brazi, Dimitrie. Acesta l-a încuviinţat să meargă în Sfântul Munte Athos. Aici a petrecut un şir de ani în ascultare, nevoinţă şi rugăciune. Părinţi români atoniţi l-au sfătuit, fiind monah tânăr, să petreacă mai mulţi ani la o mănăstire grecească, Esfigmenu, pentru ucenicie. Alexandru, numit Alimpie ca monah, a ascultat sfatul Părinţilor şi a stat patru ani în acea mănăstire. Urmând sfatul bătrânului ieroscimonah Eftimie, Alimpie a fost tuns în marea schimă şi a primit numele de Antipa. Urcuşul duhovnicesc al acestuia a continuat până când a ajuns la sfinţenie, iar Biserica îl numără rândul Sfinţilor. A fost cu putinţă lucrul acesta pentru că în toate împrejurările vieţii, Sfântul Antipa de la Calapodeşti, pomenit în Biserică în 10 ianuarie, cerea şi urma sfatul bătrânilor îmbunătăţiţi. Prin urmare, de mare folos ne este nouă să cerem sfatul bun al slujitorilor Bisericii, după cum şi noi putem sfătui, spre cele bune, pe aproapele nostru.

Pr. Ioviţa Vasile

Darul intelegerii

LUNA IANUARIE
Ziua a 10-a
Sf. Ierarh Grigorie al Nissei şi Dometian; Cuv. Marchian, Antipa de la Calapodeşti, Amonie şi Pavel; Cuvioasa Teosevia
Astăzi, urmează să învăţăm despre darul al doilea al Duhului Sfânt, duhul înţelegerii.
Cartea Faptele Sfinţilor Apostoli la capitolul 8, începând cu versetul 26, relatează despre famenul reginei Candachia a Etiopiei. Acesta venise la Ierusalim din îndepărtata ţară pentru a se închina. Tocmai se întorcea acasă, călătorind cu carul, când îngerul Domnului l-a înştiinţat pe Sfântul Apostol Filip să se coboare pe calea dinspre Ierusalim spre Gaza şi aici a avut loc întâlnirea dintre cei doi. Famenul avea Cartea Proorocului Isaia şi citea din ea aceste cuvinte: ,,Ca un miel spre junghiere s-a adus şi ca o oaie fără glas înaintea celor ce o tund, aşa nu şi-a deschis gura Sa. Întru smerenia Lui judecata Lui s-a ridicat şi neamul Lui cine-l va spune? Că s-a luat de pe pământ viaţa Lui’’ (Isaia 53, 7-8). ,,Înţelegi, oare, ce citeşti?’’, a fost întrebarea Sfântului Apostol. Famenul şi-a mărturisit cu sinceritate neputinţa: ,,Cum aş putea să înţeleg, dacă nu mă va calăuzi cineva?’’ Văzându-i dorinţa de a înţelege, Apostolul Filip i-a desluşit înţelesul cuvintelor prooroceşti, lămurindu-l că acestea vorbesc despre Iisus Mântuitorul. Catehizarea acestuia a continuat până când au ajuns în apropierea unei ape, iar famenul a cerut să fie botezat, devenind astfel fiu al Bisericii lui Hristos.
Faptul este pilduitor pentru noi toţi, cinstite cititorule, deoarece oricare ne putem confrunta cu dificultatea unui text biblic sau cu fenomene din societate pe care nu le putem înţelege. Ce vom face? Vom alerga la slujitorii Bisericii şi le vom cere ajutorul. Căutând să înţelegem prin puterile noastre, putem ajunge în primejdia rătăcirii. Să ne aducem aminte ce a scris Sfântul Apostol Petru despre Epistolele Sfântului Apostol Pavel, anume că ,,sunt unele lucruri cu anevoie de înţeles, pe care cei neştiutori şi neîntăriţi le răstălmăcesc, ca şi pe celelalte Scripturi, spre a lor pierzare. Deci voi, iubiţilor, cunoscând acestea de mai înainte, păziţi-vă, ca nu cumva, lăsându-vă târâţi de rătăcirea celor fără de lege, să cădeţi din întărirea voastră’’ (II Petru 3, 16-17).
Slujitorii Bisericii vorbesc de trei trepte ale cunoaşterii: a şti, a cunoaşte şi a înţelege. Aşa de pildă ştim de existenţa unui adevăr scripturistic. Dându-ne silinţa să-l citim şi să-l învăţăm, putem spune că îl cunoaştem. De-aici, urmează să înţelegem şi să trăim potrivit acelui adevăr.

Pr. Ioviţa Vasile

Intelepciunea este darul lui Dumnezeu

LUNA IANUARIE

Ziua a 9-a

Sfântul Mucenic Polieuct; Cuviosul Eustratie; Sf. Ierarhi Petru, Episcopul Sevastei şi Filip al Moscovei; Sf. Muceniţă Partenia

        Astăzi vom stărui, iubite cititorule, asupra înţelepciunii, ca dar al Duhului Sfânt.      Cuvântul ,,filozofie’’ este unul cu înţeles frumos. El se compune din  două cuvinte, şi anume ,,fileo’’, însemnând ,,a iubi’’ (prietenos), şi ,,sofia’’, adică ,,înţelepciune’’. Prin urmare, ,,filozofie’’ înseamnă ,,iubire de înţelepciune’’, iar filozof ar fi persoana care iubeşte înţelepciunea. Din păcate, sensul acestei vocabule a fost denaturat şi pervertit. Dacă în vechime filozof era cel care cugeta la adevărurile mântuitoare descoperite lumii de Dumnezeu, cu trecerea vremii filozof a fost socotit oricine închega un sistem de gândire propriu, cu privire la lume şi existenţa omului. Cum cei mai mulţi filozofi şi-au bazat gândirea pe puterile proprii de înţelegere, făcând abstracţie de izvorul întelepciunii, care este Dumnezeu, au rezultat o sumă de aşa-zise ,,filozofii’’ care mai de care mai elucubrante, ce l-au făcut pe Sfântul Apostol Pavel să scrie, pe la anul 57, Bisericii din Corint: ,,Căci înţelepciunea lumii acesteia este nebunie înaintea lui Dumnezeu, pentru că este scris: El prinde pe cei înţelepţi în viclenia lor. Şi iarăşi: Domnul cunoaşte gândurile înţelepţilor că sunt deşarte’’ (I Corinteni 3, 19-20). Într-adevăr, nebunii au ajuns să fie consideraţi ,,filozofi’’. Filozof este considerat Nietszche, cel care a proclamat ,,moartea lui Dumnezeu’’. Ce blasfemie! În rândul filozofilor a fost aşezat şi Karl Marx cu a sa gândire diabolică. Istoria nu prea îndepărtată stă mărturie ororilor şi monstruozităţilor pe care le-a generat marxismul. Schopenhauer, cel cu aplecări spre religia păgână numită budism, are parte de aceaşi cinste, rezervată filozofilor, şi enumerarea poate continua.

Vorbind despre adevărata înţelepciune, ne vom referi, necesarmente, la Dumnezeu, în Care ,,sunt ascunse toate vistieriile înţelepciunii şi ale cunoaşterii’’ (Coloseni 2, 3). De la darul înţelepciunii nu este nimeni înlăturat, deoarece oamenii din toate timpurile şi locurile sunt cuprinşi în planul de mântuire al lui Dumnezeu. ,,Şi de este cineva lipsit de înţelepciune, să ceară de la Dumnezeu, Care dă tuturor de-a dreptul şi nu înfruntă; şi se va da lui’’ (Iacov 1, 5).

Fii cu luare-aminte, iubite cititorule, şi nu te lăsa ademenit de ispitele acestei lumi, de filozofiile care, de fapt, sunt nebunii pentru că sunt străine de Dumnezeu şi-l duc pe om la ruină sufletească şi la pierderea vieţii celei veşnice. ,,Tu rămâi la cele ce ai învăţat şi de care eşti încredinţat, deoarece ştii de la cine ai învăţat. Şi fiindcă de mic copil cunoşti Sfintele Scripturi, ele pot să te înţelepţească spre mântuire, prin Credinţa cea întru Hristos Iisus’’ (II Timotei 3, 14-15).

 

Pr. Ioviţa Vasile

Darurile Sfantului Duh impartasite oamenilor

LUNA IANUARIE

   Ziua a 8-a

Cuvioşii Gheorghe Hozevitul, Agaton, Teodor, Macarie, Grigorie, Grigorie de la Pecerska, Emilian; Cuvioasa Domnica; Sf. Mucenici Iulian, Carterie, Teofil, Eliade, Avo,  Isidor; Sf. Mucenici împreună cu Iulian; Sf. Ierarhi Chir, Atic, Grigorie, Severin; Sf. Muceniţă Vasilisa; Sf. Prooroc Semeia

        Iubite cititorule! Sfântul Prooroc Isaia enumeră în Cartea sa (11, 2-3) şapte din darurile Preasfântului şi de viaţă Făcătorului Duh, numite ,,duhuri’’, împărtăşite făpturilor lui Dumnezeu: ,,Şi se va odihni peste El Duhul lui Dumnezeu, duhul înţelepciunii şi al înţelegerii, duhul sfatului şi al tăriei, duhul cunoştinţei şi al bunei-credinţe. Şi-L va umple pe El de duhul temerii de Dumnezeu’’. Prezentarea aceasta nu este exhaustivă, darurile Sfântului Duh sunt mult mai numeroase, însă scriitorul sfânt le-a ales pe cele mai obişnuite. Omul primeşte aceste daruri Dumnezeieşti nu selectiv sau parţial, ci în toată bogăţia lor. Ele se întrepătrund, se leagă întreolaltă, oricare din ele presupune prezenţa celorlalte. Astfel, omul care se va învrednici de darul înţelepciunii va avea şi înţelegerea corectă a lucrurilor, va primi şi va da sfaturi folositoare, va avea tăria de a se împotrivi răului, va avea cunoştinţa a ceea ce-i este necesar pentru mântuire, va şti să aleagă din noianul de credinţe deşarte şi pierzătoare buna-credinţă sau Dreapta-Credinţă, cea Ortodoxă, va avea temere de Dumnezeu, care este începutul înţelepciunii (Pilde 1, 7). Observaţi că am plecat de la darul înţelepciunii, arătând legătura acesteia cu celelalte daruri sfinte, şi am ajuns iarăşi la înţelepciune.

De ce a ales Sfântul Prooroc Isaia numărul de şapte daruri? Şapte este număr sfânt, în înţelegerea Sfintelor Scripturi şi în Creadinţa Ortodoxă. Aşa avem şapte Sfinte Taine, şapte laude, şapte sunt zilele creaţiei împreună cu cea de odihnă, şapte sunt Bisericile Asiei amintite în Apocalipsă (1, 7), la Taina Sfântului Maslu se citesc şapte pericope numite Apostoli, şapte Evanghelii, iar primitorii Tainei sunt unşi cu untdelemn sfinţit de şapte ori, etc. Numărul şapte defineşte, aşadar, perfecţiunile lucrărilor Dumnezeieşti.

Faţă de aceste daruri Dumnezeieşti, omul nu trebuie să se închisteze, să rămână indiferent şi rece. De primirea cu bucurie şi inimă deschisă a acestora atârnă buna şi dreapta vieţuire a omului pe pământ, şi apoi dobândirea vieţii celei veşnice în Împărăţia lui Dumnezeu.

Pr. Iovita Vasile

 

 

 

 

 

Botezul Domnului si Sfanta Taina a Botezului

LUNA IANUARIE

Ziua a 6-a

Botezul Domnului. Arătarea Preasfintei Treimi

Sf. Mucenic Roman; Cuviosul Teofan Zăvorâtul

          ,,Cel Care în Iordan de la Ioan a primit a Se boteza, pentru mântuirea noastră, Hristos, Adevăratul Dumnezeul nostru, pentru rugăciunile Preacuratei Maicii Sale şi ale tuturor Sfinţilor, să ne miluiască şi să ne mântuiască pe noi, ca un bun şi de oameni iubitor’’.

          Mântuitorul a dat Bisericii darul mare al Sfântului Botez, prin care oamenii devin, din pruncia lor, mădulare ale Bisericii şi primesc ceea ce le este necesar pentru buna vieţuire şi pentru mântuire. Aserţiunea precum că pruncii nu trebuie botezaţi, nefiind conştienţi, este o învăţătură drăcească târzie, aparţinând anabaptiştilor. Fals! Biblia ne arată desluşit că tăierea împrejur a pruncilor, se făcea în ziua a opta după naştere: ,,Să vă tăiaţi împrejur, şi acesta va fi semnul legământului dintre Mine şi voi. În neamul vostru, tot pruncul de parte bărbătească… să se taie împrejur  ziua a opta’’ (Facere 17, 11-12). Pedeapsa pentru neîmplinirea acestei Porunci era drastică: ,,Iar cel de parte bărbătească… care nu se va tăia împrejur în ziua a opta, sufletul acela se va stârpi din poporul său, căci a călcat legământul Meu’’ (Facere 17, 14). Este limpede de înţeles că această poruncă trebuia împlinită de părinţii copilului.

Aşa e şi cu Sfântul Botez. Părinţii şi naşii copilului sunt datori să-l ducă în Sfânta Biserică, pentru a fi botezat de către preot. Că pruncii erau botezaţi dintru început de Biserică, ne-o mărturiseşte Sfânta Scriptură. Iată ce citim la Fapte (1, 4-5), porunca Mântuitorului dată Apostolilor: ,,Şi cu ei petrecând, le-a poruncit să nu se depărteze de Ierusalim, ci să aştepte făgăduinţa Tatălui, pe care aţi auzit-o de la Mine: Că Ioan a botezat cu apă, iar voi veţi fi botezaţi cu Duhul Sfânt, nu mult după aceste zile’’. Am accentuat expresia ,,făgăduinţa Tatălui’’. După Înălţarea Domnului la cer, a urmat Pogorârea Duhului Sfânt. Atunci Sfântul Petru a spus: ,,Pocăiţi-vă şi să se boteze fiecare dintre voi în numele lui Iisus Hristos, spre iertarea păcatelor voastre, şi veţi primi darul Duhului Sfânt. Căci vouă este dată făgăduinţa şi copiilor voştri şi tuturor celor de departe, pe oricâţi îi va chema Domnul Dumnezeul nostru’’ (Fapte 2, 38-39). Aşadar, şi copiilor a fost dată făgăduinţa că vor fi botezaţi, nu când vor ajunge maturi, ci ,,nu mult după aceste zile’’, adică atunci când s-au botezat părinţii lor. Urmarea a fost aceasta: ,,Cei care au primit cuvântul lui s-au botezat şi în ziua aceea s-au adăugat ca la trei mii de suflete. Şi stăruiau în învăţătura Apostolilor şi în comuniune, în frângerea pâinii şi în rugăciune’’ (Fapte 2, 41-42). ,,Trei mii de suflete’’ înseamnă copii, maturi, bătrâni, de diferite vârste. Aceştia au alcătuit începutul Bisericii lui Hristos. Biserica din Ierusalim este mama tuturor Bisericilor. Aceasta este învăţătura despre Botezul copiilor. Înţelegem acum că greşesc de moarte aceia care mint, spunând că pruncii nu trebuie botezaţi.

 

Pr. Ioviţa Vasile

In atentia Parintilor, fratilor

Precum aţi putut constata, în ultima vreme suntem asaltaţi de diverse persoane cu intenţii ascunse şi neoneste, care încearcă în multe feluri să inducă între noi o stare de confuzie. Este o acţiune concertată, plasmuită în unghere obscure, scopul ei fiind acela de a dezbina şi a semăna neîncredere şi-n rândul credincioşilor noştri. În aceste împrejurări, vă rog pe toţi să rămâneţi statornici în a păstra şi a apăra Sfânta Credinţă Ortodoxă, aşa cum am stabilit în întâlnirile de anul trecut. Când avem oarecari nelămuriri, să ne consultăm cu fraţii, căci avem această posibilitate. Fiecare avem datoria sfântă de a-i primi pe credincioşii care ne caută şi a le împlini trebuinţele duhovniceşti. Aţi constata şi Sfinţiile Voastre că, în ultima vreme, sunt din ce în ce mai mulţi cei care străbat sute de kilometri pentru a ajunge la slujitorii care s-au îngrădit de cancerul ereziei ecumeniste. Ne-au alungat ei din bisericile înălţate cu truda credincioşilor, dar n-au cum să ne îndepărteze de Biserica lui Hristos, ale cărei mădulare nevrednice suntem. Ei, ca eretici, sunt în afara Sfintei Biserici Ortodoxe şi zadarnic se chinuiesc să demonstreze că ar avea oarecare legitimitate. Şi-au pierdut-o, deoarece între Biserică şi erezie există o incompatibilitate de neînlăturat.

Vă îmbrăţişez cu dragoste în Hristos Domnul şi Mântuitorul, aşteptând să ne revedem în curând.

 

 ÎN ATENŢIA CREDINCIOŞILOR CARE S-AU ÎNGRĂDIT DE EREZIA ECUMENISTĂ

Nu vă luaţi după zvonurile lansate de fraţii mincinoşi şi de vrăjmaşii Sfintei Biserici. Vă cerem iertare pentru situaţia creată. Din păcate, nu avem posibilitatea de a opri infiltrarea acestor indivizi de rea credinţă, care vor dezbinarea pe fondul unei confuzii generalizate. Orice-ar face ei, noi rămânem statornici şi ne respectăm jurământul depus înainte de hirotonie. Aveţi încredere în Părinţii pe care-i cunoaşteţi, recomandaţi-i şi celorlalţi credincioşi dornici de mântuire. Noi suntem la dispoziţia frăţiilor voastre în toată vremea. Nu vă lăsaţi înşelaţi de faptul că un oarecare poartă veşminte arhiereşti sau preoţeşti. Dacă nu mărturiseşte Dreapta Credinţă Ortodoxă, nu va avea niciodată parte cu Hristos Domnul. Aduceţi-vă aminte de cuvântul Sfântului Apostol Pavel scris Bisericii din Corint: ,,Pentru că unii ca aceştia sunt apostoli mincinoşi, lucrători vicleni, care iau chip de apostoli ai lui Hristos. Nu este de mirare, deoarece însuşi satana se preface în înger al luminii. Nu este deci lucru mare dacă şi slujitorii lui iau chip de slujitori ai dreptăţii, al căror sfârşit va fi după faptele lor’’ (II Corinteni 11, 13-15). Auziţi? După faptele lor vor fi pedepsiţi! Şi se tem teribil de acest sfârşit. Iar noi, laolaltă cu frăţiile voastre, vom ieşi întăriţi din această încercare. Ce e val…

Vă îmbrăţişez cu dragoste, fie că vă cunosc, fie că ne vom cunoaşte în viitor.

 

ÎN ATENŢIA CELOR CARE S-AU ANGAJAT ÎN ACEASTĂ ACŢIUNE MURDARĂ DE DEZBINARE

Nu veţi reuşi. Cercetaţi istoria şi veţi vedea că niciunul din vrăjmaşii Bisericii lui Hristos n-a sfârşit bine. Şi învăţaţi un adevăr simplu, rostit de Mântuitorul: ,,Pe această piatră voi zidi Biserica Mea şi porţile iadului nu o vor birui’’ (Matei 16, 18).

 

Pr. Ioviţa Vasile

 

Dumnezeiasca Porunca a doua din Decalog

LUNA IANUARIE

Ziua a 4-a

Soborul Sfinţilor 70 de Apostoli; Cuvioşii Teoctist, Eftimie; Sf. Mucenici Zosima, Hrisant, Onufrie, Eftimie şi Atanasie; Doisprezece Sf. Mucenici monahi; Şase Sf. Mucenici Mărturisitori; Cuvioasa Apolinaria; Sf. Muceniţă Eufimia

,,Să nu-ţi faci chip cioplit şi nici un fel de asemănare a niciunui lucru din câte sunt în cer, sus, şi din câte sunt pe pământ, jos, şi din câte sunt în apele de sub pământ. Să nu te închini lor, nici să le slujeşti…’’ (Ieşire 20, 4-5). Aceasta este a doua din cele zece Porunci dată de Dumnezeu lumii, prin Moise. Acum te rog, să fii cu luare-aminte la definiţia Dicţionarului explicativ al limbii române: LUCRU: Tot ceea ce există (în afară de fiinţe) şi care este conceput ca o unitate de sine stătătoare; obiect. Te rog să observi, cinstite cititorule, distincţia netă pe care trebuie să o facem, o face şi Dicţionarul care este normativ, între ,,lucru’’ şi ,,fiinţă’’. Lucrul este ceva neînsufleţit, un obiect oarecare, pe când fiinţa este, potrivit aceluiaşi Dicţionar, ,,tot ceea ce are viaţă (şi se mişcă), vieţuitoare, vietate’’.  Aşadar, Porunca a doua ne interzice categoric facerea unui lucru din câte există în univers, dar nu opreşte facerea chipului unei fiinţe. Dumnezeu este Fiinţă, Sfinţii Îngeri sunt fiinţe, Sfinţii lui Dumnezeu sunt fiinţe, noi oamenii suntem fiinţe.          Dacă respectăm cu rigoare Porunca Dumnezeiască citată, niciodată nu ne vom face un chip cioplit sau asemănare a unui lucru, dar ne vom face chip al unei fiinţe, chip al lui Dumnezeu, al Sfinţilor Îngeri, al Sfinţilor lui Dumnezeu. Chipurile acesta le găsim pe sfintele icoane. Nu este un chip cioplit (turnat, dăltuit, şlefuit) ca în cazul statuilor catolice, ci este un chip pictat, după norme hermineutice bine stabilite, care ne aduce în faţa ochilor imaginea lui Dumnezeu, atât cât ne-a fost dat să o cunoaştem şi să o percepem. Este chipul Îngerilor, al Sfinţilor care au trăit pe pământ şi au fost percepuţi de ochiul omenesc.

Aşadar sfintele icoane nu sunt, cinstite cititorule, idoli, pentru că nu sunt chipuri ale unui lucru, ci chipuri ale unei (sau mai multor) Fiinţe Sfinte. Dumnezeu Însuşi a poruncit să se aşeze în cortul sfânt ,,chipuri de heruvimi alese cu iscusinţă’’ (Ieşire 26, 1; 36, 8), fără ca această poruncă să contrazică Porunca a doua din Decalog.

          Afirmaţiile  răutăcioase şi păcătoase ale evreilor iconoclaşti şi ale slugilor lor, sectari şi eretici de tot felul, rămân în judecata lui Dumnezeu. Noi, fiii Bisericii lui Hristos, să ne întărim în Credinţa Ortodoxă, în învăţătura despre sfintele icoane, şi să continuăm să ne închinăm lui Dumnezeu, să cinstim pe Sfinţii Săi, pentru că ,,minunat este Dumnezeu întru Sfinţii Lui’’.

 

Pr. Ioviţa Vasile

 

Sfantul Prooroc Maleahi despre slujirea preoteasca

LUNA IANUARIE

Ziua a 3-a

Sf. Prooroc Maleahi; Sf. Mucenici Gordie şi Filie; Trei Sf. Mucenici: mama şi doi fii; Cuviosul Petru; Cuvioasele Tomaida şi Genevieva

        Astăzi pomenim între Sfinţii lui Dumnezeu, dragi nouă, pe Proorocul Maleahi.

Prin gura şi scrierea Sfântului Prooroc Maleahi, Dumnezeu a dat lumii această proorocie: ,,Căci buzele preotului vor păzi ştiinţa şi din gura lui se va cere învăţătura, căci el este solul Domnului Savaot’’ (Maleahi 2, 7). Profeţia aceasta nu se referă la preoţii păgâni, cum a fost preotul din Madian (Ieşire 2, 16), nici la preoţii idolatri care slujeau diavolului (IV Regi 10, 11, 19; 23, 5, 20), nici la preoţii evrei necredincioşi care nu L-au primit pe Domnul Iisus, nici la preoţii mincinoşi de astăzi, care se insinuează sub acest nume. Dumnezeu a avut în vedere pe preoţii din Biserica Mântuitorului, numiţi de Cartea Apocalipsei (1, 6; 5, 10; 20, 6) preoţi ai lui Dumnezeu şi ai lui Hristos. Aceştia şi-au luat, de-a lungul istoriei, misiunea grea de a-L vesti lumii pe Hristos Mântuitorul şi a întinde Sfânta Biserică de la o margine până la cealaltă a lumii, de multe ori cu preţul vieţii lor.

Ştiinţa despre care se pomeneşte în proorocie nu este aceea mincinoasă, împotrivitoare lui Dumnezeu care depărtează pe om de la Credinţă (I Timotei 6, 20-21). Este ştiinţa cărţilor sfinte ale Bisericii, prin care-L cunoaştem pe Adevăratul Dumnezeu şi pe Fiul Său trimis în lume. Este ştiinţa care se propovăduieşte din faţa sfintelor altare.

Având ştiinţa sau cunoaşterea dreaptă, este de la sine înţeles că preoţii lui Dumnezeu sunt aleşi, rânduiţi şi trimişi să înveţe pe oamenii din toate vremurile şi locurile adevărurile mântuitoare descoperite de Dumnezeu în Sfânta Scriptură şi Sfânta Tradiţie. Cei ce aşteaptă aceste învăţături drepte, le primesc. Ceilalţi îşi rânduiesc învăţători impostori, după cum spune Sfântul Apostol Pavel: ,,Căci va veni o vreme când nu vor mai suferi învăţătura sănătoasă, ci dornici să-şi desfăteze auzul, îşi vor îngrămădi învăţători după poftele lor şi îşi vor întoarce auzul de la adevăr şi se vor abate către basme’’ (I Timotei 4, 3-4).

Trăim, din păcate, acele vremuri ale înşelării, imposturii şi batjocoririi celor sfinte, ceea ce ne arată cât de necesar ne este să ne ţinem de cuvintele sfinte ale Proorocului Maleahi, citate la început, să nu plecăm urechea spre cei ce hulesc adevărul, ci spre slujitorii rânduţi de Dumnezeu, despre care este acest cuvânt. Bine ar fi ca toţi cei chemaţi la slujirea preoţească să părăsească starea comodă în care se complac, şi să iasă în câmpul mărturisirii.

 

Pr. Ioviţa Vasile

 

 

 

Sfantul Ierarh Silvestru, episcopul Romei

LUNA IANUARIE

Ziua a 2-a

Sf. Ierarh Silvestru, episcopul Romei; Sf. Mucenici Teaghen, Argheu, Narcis, Marcelin, Vasile, Serghie, Teopist, Gheorghe; Cuvioşii Serafim de Sarov, Teopempt, Marcu, Nil, Silvestru; Sf. Ierarh Cosma; Cuvioasa Teodota

          Sfântul Silvestru a păstorit turma dreptcredincioasă a Romei, ca Episcop al Romei, între anii 314-335. Era vremea domniei Sfântului Constantin cel Mare.       Credincioşii mai puţin familiarizaţi cu Istoria Bisericii s-ar putea întreba, nedumeriţi, de ce un papă al Romei este cinstit ca Sfânt în Biserica Ortodoxă? Vom spune, dintru început, că până în anul 1054, cei care acum sunt catolici făceau parte din Biserica lui Hristos. În anul amintit, un cardinal, Humbert, trimis al papei la Constantinopol, a depus anatema împotriva Bisericii pe altarul Sfintei Sofia, ceea ce a constituit ruperea celor din Apus de trupul tainic al lui Hristos. Zadarnic au ridicat această anatemă Patriarhul din Constantinopol şi papa Paul al VI-lea, unirea cu catolicii nu s-a făptuit, deoarece cauzele rupturii, numeroasele erezii catolice, sunt păstrate, în continuare, de apuseni. Aceştia nu au renunţat la erezii, ci, dimpotrivă, le-au adăugat altele noi.

Papa Silvestru a păstorit cu vrednicie  Biserica Romei cu mult înainte de a se produce schisma (ruptura) între Biserica Ortodoxă şi apuseni. Cărţile bisericeşti au păstrat faptul că evreii vremii, ca de altfel din toate vremurile, s-au arătat mari vrăjmaşi ai Mântuitorului nostru Iisus Hristos. Astfel, după ce Constantin cel Mare a crezut în Hristos şi s-a botezat, evreii necredincioşi au venit la mama acestuia, Sfânta Elena, spunându-i cu multă făţărnicie: ,,Bine a făcut împăratul, fiul tău, că a lăsat păgânătatea şi a răsturnat templele idoleşti; însă rău a făcut de a crezut în Iisus şi-L cinsteşte ca pe Fiul lui Dumnezeu şi adevăratul Dumnezeu, căci Acela a fost un iudeu şi vrăjitor, înşelând pe popor cu năluciri vrăjitoreşti, iar Pilat, muncindu-L ca pe un făcător de rele, L-a spânzurat pe lemn. Iar dacă împăratul a căpătat sănătate, aceasta nu s-a făcut prin puterea Lui, ci cu darul lui Dumnezeu, Care a zidit cerul şi pământul. Deci se cuvine ţie, Împărăteasă, să abaţi pe fiul tău de la o rătăcire ca aceasta, ca nu cumva, supărându-Se Dumnezeu Cel Preaînalt, să se întâmple ceva rău împăratului’’. Împotriva acestor hule drăceşti s-a ridicat Sfântul Episcop Silvestru al Romei, care a vădit viclenia şi necredinţa evreilor şi a apărat Dumnezeirea Mântuitorului nostru, nu numai prin cuvântul adevărului, dar şi prin minuni care au deschis ochii multor evrei, aduşi de el la Dreapta Credinţă. Acestea, şi multe altele, sunt temeiurile pentru care Sfântul Silvestru a fost chemat de Dumnezeu în ceata Sfinţilor Săi, în Biserica biruitoare din ceruri, unde se roagă pentru biruinţa Bisericii pământeşti şi pentru binele lumii întregi (După Vieţile Sfinţilor pe ianuarie, Ed. Mănăstirea Sihăstria, 2006, p.45-60). 

 

Pr. Ioviţa Vasile

Noul Daniel Vla - Ortodoxie, Țară, Românism

Creștinism ortodox, sfinți, națiune, eroism, istorie…

Ortodoxia Jertfitoare

"Ortodoxie minunată, mireasă însângerată a lui Hristos, niciodată nu ne vom lepăda de tine noi, nevrednicii, şi dacă o vor cere situaţia şi timpurile, învredniceşte-ne să vărsăm pentru tine şi ultima picătură de sânge". - Stareţul Efrem Filotheitul din Arizona

Ortodoxia mărturisitoare

,,Dacă cineva va păzi cuvântul Meu, nu va vedea moartea în veac" (Ioan 8, 51).

Mărturisirea Ortodoxă

Portal de teologie și atitudine antiecumenistă