LUNA FEBRUARIE
Ziua a 5-a
Sf. Muceniţe Agata şi Teodula; Cuviosul Teodosie; Sf. Mucenic Antonie; Sf . Ierarhi Polieuct, Teodosie şi Avit
Părinţii greci au lăsat scrise un şir de fapte petrecute în 1893, în ţara lor. La Părintele Daniil din Katunakia a venit un învăţător, purtând cu sine povara unor păcate grele. A mărturisit că, în urmă cu oarecare vreme, se hotărâse să ducă o viaţă creştinească şi a început să studieze Sfânta Scriptură, să se roage şi să ţină post aspru. Într-o noapte, pe când se ruga înaintea icoanei, a văzut o flacără care a intrat în el, şi de-atunci a simţit o bucurie deosebită. Au urmat mai multe vedenii, fie în somn, fie în stare de veghe. A văzut chiar un înger care l-a îndemnat să postească şi să se roage şi mai mult. Aşa a ajuns să mănânce doar de două ori pe săptămână. Ţinând în mână Sfânta Scriptură, se ruga fierbinte ca Dumnezeu să-i descopere vedeniile Sfinţilor Prooroci şi cele scrise de Sfântul Ioan Evanghelistul în Cartea Apocalipsei. I s-a arătat ceea ce el credea cu tărie că ar fi fost Mântuitorul Iisus Hristos, îndemnându-l să nu spună ceea ce vede, întrucât duhovnicii n-ar fi avut discernământul necesar,
Ceea ce credea că este îngerul său, l-a sfătuit să privească timp îndelungat la soare, unde vedea tot felul de lucruri ciudate. Aşa a ajuns să-şi vatăme vederea. Au urmat tot felul de excese. Printre altele şi-a produs arsuri grave la mână cu o lumânare, convins fiind că suferă ca un Mucenic. După ce a trecut prin atâtea încercări bizare, i s-a arăta cineva care avea chipul lui Hristos şi i-a spus că Părinţii Bisericii ar fi schimbat Botezul primit de la Sfinţii Apostoli şi că ar fi mai bine să meargă la protestanţii germani, adevăraţii păstrători ai credinţei apostolice. S-a dus la Spitalul German din Tesalonic şi le-a povestit vedenia, apoi a fost botezat de aceştia. Aşadar, făcuse şi ultimul pas, acela de a se lepăda de Sfânta Credinţă Ortodoxă, urmând ereticilor celor fără Dumnezeu.
Ascultându-l vreme îndelungată, Părintele Daniil şi-a dat seama de înşelarea diavolească în care căzuse învăţătorul Nicolae, pentru că neavând priceperea deosebirii duhurilor, s-a încrezut prosteşte în duhurile rele, gândind că de fapt îi vorbeşte un înger, sau chiar Mântuitorul i s-ar fi arătat. Neliniştea şi îndoiala au pus stăpânire pe el, de aceea a şi venit la Părintele Daniil. Acesta l-a povăţuit cu multă înţelepciune şi i-a arătat că înşelarea lui a fost posibilă pentru că s-a încrezut, fără rezerve, în puterile sale, fără să se adreseze duhovnicului.
La urmă l-a uns cu Sfântul Mir, după rânduiala Bisericii de care se lepădase, şi-n acest fel s-a izbăvit de înşelarea în care l-a atras pierzătorul de suflete (După ,,Demonii şi lucrările lor’’, Ed. Egumeniţa şi Cartea Ortodoxă, 2007, p.270-273).
Pr. Ioviţa Vasile
ORTODOXIAÎNCATACOMBE 