O scrisoare de pe front

NOTA: Am preluat acest text de pe blogul ORTODOXIAMARTURISITOARE a Parintelui Claudiu Buza

În Numele Tatălui, şi a Fiului, şi a Sfântului Duh. Amin.

În urma conştientizării trădării ce s-a făcut în Creta de către toţi ierarhii noştri împotriva Bisericii şi a neamului românesc, prin acceptarea ecumenismului, conform canoanelor lăsate de Sfinţii Părinţi, ne-am îngrădit de această erezie. Iubind aceste două valori – Biserica şi neamul –ne-am înrolat şi noi în lupta antiecumenistă.

La începutul acestui fenomen – îngrădirea, unic în Biserica Ortodoxă Română, în ciuda faptului că eram puţini, și prigoniți, şi risipiţi în toate colţurile tării, prin Duhul Sfânt, eram una în cuget şi simţire, având acelaşi țel: de a apăra credinţa noastră de erezie. În întâlnirile noastre din cadrul Sfintelor Slujbe, abia acum, îngrădiți, trăiam fericiţi sentimentul descoperirii vieţii libere în Hristos, fără presiunea sistemului. Cu tot entuziasmul și cu nerăbdare, așteptam să ne regăsim în bucuria următoarei sărbători. Ce fericiţi eram când aflam că încă un suflet se mai adăuga la luptă.

În acest avânt s-a concretizat sinaxa naţională a preoţilor, monahilor, monahiilor şi mirenilor mărturisitori, de la Botoşani, încheiată cu o rezoluţie care a oferit soluţii clare pentru viitor. Dovada că cele hotărâte acolo au fost de la Duhul Sfânt este tocmai faptul că cel rău s-a pornit să strice unitatea şi să schimbe ţelul luptei la care ne-am pornit. Aducând între noi un duh partinic, el a reuşit în scurt timp, pentru unii, să schimbe sensul luptei, făcându-i din asupriţi –asupritori, din fraţi – vrăjmaşi, întorcând armele dinspre ecumenism, unii împotriva altora.

Deşi părinţii ne-au înştiinţat că tocmai din mijlocul nostru se vor ridica dezbinători şi vor veni noi vremuri de cernere, totuşi, atât de nepregătiţi ne-a găsit duhul dezbinării, încât acum ne privim şi ne purtăm cu suspiciune şi neîncredere unii în alții.

Părăsim păcatul, nu învăţătura, ieşim din lume, nu din Biserică, ne lepădăm de satana, nu de credinţă, ne stricăm obiceiurile cele rele, nu pe cele bune, ne îngrădim de erezie, nu de oameni, aşa cum am fost îndemnaţi „să ne uităm ţintă la Căpetenia şi Desăvârşirea credinţei noastre, adică la Iisus” (Ev. 12, 2). „Să stăm bine, să stăm cu frică, să luăm aminte!” Doar prin cele două nebiruite puteri ale Duhului Sfânt: Adevărul şi Dragostea, vom ajunge la biruinţă şi nu prin cei doi slujitori ai diavolului: minciuna şi ura. Acestea din urmă aduc dezorientarea, dezbinarea, erezia şi urâciunea pustiirii peste care vine mânia lui Dumnezeu, pe când Adevărul şi Dragostea aduc echilibru, unitate, părtăşie şi nădejdea Slavei, peste care se revarsă binecuvântările cereşti.

Bine ar fi, îngrădiți fiind deja, să ne facem steag din împlinirea şi păzirea poruncilor lui Dumnezeu, pentru a gusta din trăirea sfinţitoare, spre desăvârşirea noastră în Hristos, prin prezenţa Harului Duhului Sfânt între noi. Aceasta niciodată nu ne va duce la o luptă fără folos. Tânjim cu tot sufletul spre unitatea credinţei pentru care au luptat toţi sfinţii Bisericii noastre. „Deci dar, fraţilor, staţi neclintiţi şi ţineţi predaniile pe care le-aţi învăţat fie prin cuvânt, fie prin epistola noastră. Însuşi Domnul nostru Iisus Hristos şi Dumnezeu Tatăl nostru, Care ne-a iubit pe noi şi ne-a dat prin har veşnică mângâiere şi bună nadejde, să mângâie inimile voastre şi să vă întărească în tot lucrul şi cuvântul bun” (2 Tes. 2, 15-17).

Aceasta vrem să fie mărturisirea noastră de credinţă acum şi pururea și-n vecii vecilor. Amin!

Comunitatea de credincioși din Ivești

 

3 gânduri despre „O scrisoare de pe front”

  1. Iertati, preacuvioase, as vrea sa-mi exprim parerea despre ceea ce traim! Ortodoxia nu se rezuma la 20 de citate din Sfintii Parinti si 2 carti citite despre ecumenism si erezie. Citatele din Sfintii Parinti ca si Biblia sunt o sabie cu doua taisuri, repetandu-le si folosindu-le obsesiv pt a ne argumenta parerea ne face asemanatori cu sectantii, ca si ei folosesc citate din Biblie. Pentru a face uz corect de acestea ne lipsesc 2 lucruri, a cunoaste Istoria Bisericii si Sfanta Traditie si a ajunge la un oarecare grad de despatimire sau macar sa avem smerita cugetare. Oare Dumnezeu ne va judeca pt ca nu i-am osandit pe toti cei ce au ramas in comuniune cu ierarhii apostati drept eretici? Oare ne va judeca ca nu ne-am dat cu parerea despre har sau lipsa lui? De ce nu dam slava lui Dumnezeu ca ne-am ingradit si ne vedem de patimile si pacatele noastre, pt care Dumnezeu chiar ne va judeca? Daca ne-am facut temele despre erezie, hai sa vedem si cum e cu schisma, ca ambele duc la iad. Multi marturisitori au fost dupa sinoadele talharesti si o parte din ei nu ii praznuim pt ca au cazut in schisma. De ce trebuie sa ne pierdem timpul cu cugetari arhiconice, nu e har, toti sunt eretici, noi suntem buricul Ortodoxiei. Asa au inceput si stilistii au avut gand bun si au ajuns la schisma, dar daca le spui nu vor sa se smereasca sa asculte. Astazi IPS Longhin, prof. Teodoros Zisis si alti oameni luminati spun sa lasam deoparte discutiile desarte, ne avertizeaza de pericolul schismei, iar noi stam bine infipti in parerile noastre intemeiate in 3 citate. Lupta este pe multi ani, daca am inceput de acum sa osandim in stanga si in dreapta, eretici, neoecumenisti, ierarhi ce lupta impotriva ecumenismului dar au comuniune, deci eretici, tabloul este foarte sumbru, deloc mantuitor. Sa ne cercetam cugetul, oare cand ne sustinem opiniile, n-avem un pic de manie, de parere de sine si alte patimi care intuneca ochiul sufletului, o sa dam raspuns daca avand stercul in ochi si fiind noi insine orbi am condus pe altii in groapa. De ceea fiind rezervati nu vom gresi, ingradindu-ne si fixandu-ne atentia la patimile noastre ne vom gresi!

    Apreciază

    1. 1. Nu sunt ,,preacuvios”, acesta-i cuvantul cu care te adresezi unui preot calugar. Eu sunt preot de mir, cu familie. Dar asta conteaza mai putin.
      2. Personal nu osandesc pe nimeni. Nu se poate insa sa nu constat anumite lucruri intristatoare care se intampla intre noi. Si credeti-ma, in aceste zile in tristete traiesc, in vreme ce altii se bucura de dezbinarea dintre noi. Treaba lor, daca vor sa dea satisfactie diavolului. Nu judec, nu impart vinovatii. Dumnezeu le stie mai bine pe toate.
      3. Nu ma socotesc catusi de putin a fi ,,buricul Ortodoxiei”. Sunt un mos hodorogit de 67 de ani, care ma mai gandesc, din cand in cand, ca voi sta la judecata inaintea lui Dumnezeu.
      4. Am si eu niste intrebari. Cine credeti ca a produs dezbinarea dintre preotii nepomenitori? Sunteti cumva Bianca din grupul nostru care am participat la evenimentul de la Roman?
      5. Sanatate sa va dea Dumnezeu.
      Pr.Iovita Vasile

      Apreciază

      1. Nu, parinte. Iertati! Cred ca dezbinarea au produs-o patimile noastre in primul rand si apoi oamenii sistemului. Acest mesaj se adreseaza mirenilor, ca foarte mult rau iese din teologhisirea lor, toti s-au facut teologi, toti isi dau cu parerea si cumva prin inversunarea lor impun linia extrema unor parinti nepomenitori. Imi cer iertare, de obicei sunt rezervata in a da comentarii sau a ma implica in discutii pe net, nu va acuzam cu nimic, chiar am multa stima fata de sfintia voastra si apreciez felul in care vedeti lucrurile.

        Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s