Sfantul Martinian ispitit de cel rau

LUNA FEBRUARIE

Ziua a 13-a

Cuvioşii Martinian şi Simeon; Sf. Muceniţă Priscila; doi Sf. Mucenici răstigniţi; Sf. Ierarh Evloghie; Sf. Apostol Achila din cei 70

 

Sfântul Martinian s-a îndeletnicit de mic copil cu cele duhovniceşti, iar când avea 18 ani a lăsat cetatea sa, cu toate deşertăciunile ei, şi s-a dus într-un munte la viaţa cea pustnicească. Acolo a sporit în lucrarea cea bună şi Dumnezeu i-a dat darul vindecării, încât mulţi bolnavi şi demonizaţi au primit tămăduiri prin sfintele sale rugăciuni.

Vrăjmaşul diavol s-a aprins de mânie împotriva Sfântului. Vrând să-l întoarcă din drumul său spre împărăţia lui Dumnezeu, a născocit multe ispite pe care le-a adus asupra lui. ,,Iar bărbatul cel tare, Sfântul Martinian, atât era de paşnic în sine şi de nefricos, ca şi cum n-ar fi văzut nici o nălucire. Ci, liniştit, se veselea şi lăuda pe Dumnezeu, îndeletnicindu-şe cu gândirea de Dumnezeu şi cu înţelegerea Dumnezeieştilor cuvinte, prin citirea cărţilor’’.

          Diavolul a îndemnat o femeie desfrânată şi a pus în gândul ei să meargă la locul de nevoinţă al Sfântului, ca să-l ispitească prin plăcerile trupeşti. Aceasta şi-a lepădat hainele şi podoabele cele de mare preţ, s-a îmbrăcat în haine zdrenţăroase şi aşa s-a înfăţişat la chilia Sfântului, cerându-i găzduire, pentru că, minţea ea, s-a rătăcit în locul acela pustiu şi era în primejdie din pricina fiarelor sălbatice. Sfântul s-a rugat cu stăruinţă lui Dumnezeu şi pentru bunătatea sufletului său, a primit-o în chilie, apoi s-a dus şi s-a culcat, ca întotdeauna. Noaptea a fost mult tulburat de poftele trupeşti. Dimineaţa a găsit-o pe desfrânata, care făcea voia diavolului, îmbrăcată şi împodobită cu veşminte frumoase şi a început să-l ispitească spre păcat.

Dumnezeu însă nu l-a lăsat să cadă în prăpastia pierzării şi i-a dat gândul cel bun. A găsit nişte vreascuri uscate, pe care le-a aprins, apoi şi-a lepădat încălţămintea şi aşa a intrat în acel foc, pricinuindu-şi arsuri cu mare durere şi zicând: ,,Ce, Martiniane, nu-ţi place să te arzi în focul acesta vremelnic şi în această cumplită muncire? Dacă vei putea să-l suferi, apoi apropie-te şi de femeia aceasta, pentru că ea, şi printr-însa diavolul, îţi mijloceşte focul cel veşnic. Dar nu ea este vinovată, ci vechiul vrăjmaş, care a îndemnat-o asupra ta’’. Aşa a reuşit Sfântul Martinian, cu ajutorul lui Dumnezeu, să biruiască uneltirile celui rău.

Femeia şi-a cunoscut răutatea, şi-a cerut iertare, apoi a îmbrăcat iarăşi zdrenţele, a plecat şi a poposit la o mănăsire de maici, spre mântuirea sufletului său. Dumnezeu i-a primit pocăinţa, a iertat-o şi i-a dat darul tămăduirilor. Numele acestei femei era Zoe (După Vieţile Sfinţilor pe februarie, Ed. Mănăstirea Sihăstria, 2005, p.183-189).

 

Pr. Iovita Vasile

 

 

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s