Iubitilor, nu dati crezare oricarui duh (I Ioan 4, 1)

 

LUNA FEBRUARIE

Ziua a 5-a

Sf. Muceniţe Agata şi Teodula; Cuviosul Teodosie; Sf. Mucenic Antonie; Sf . Ierarhi Polieuct, Teodosie şi Avit

 

Părinţii greci au lăsat scrise un şir de fapte petrecute în 1893, în ţara lor. La Părintele Daniil din Katunakia a venit un învăţător, purtând cu sine povara unor păcate grele. A mărturisit că, în urmă cu oarecare vreme, se hotărâse să ducă o viaţă creştinească şi a început să studieze Sfânta Scriptură, să se roage şi să ţină post aspru. Într-o noapte, pe când se ruga înaintea icoanei, a văzut o flacără care a intrat în el, şi de-atunci a simţit o bucurie deosebită. Au urmat mai multe vedenii, fie în somn, fie în stare de veghe. A văzut chiar un înger care l-a îndemnat să postească şi să se roage şi mai mult. Aşa a ajuns să mănânce doar de două ori pe săptămână. Ţinând în mână Sfânta Scriptură, se ruga fierbinte ca Dumnezeu să-i descopere vedeniile Sfinţilor Prooroci şi cele scrise de Sfântul Ioan Evanghelistul în Cartea Apocalipsei. I s-a arătat ceea ce el credea cu tărie că ar fi fost Mântuitorul Iisus Hristos, îndemnându-l să nu spună ceea ce vede, întrucât duhovnicii n-ar fi avut discernământul necesar,

Ceea ce credea că este îngerul său, l-a sfătuit să privească timp îndelungat la soare, unde vedea tot felul de lucruri ciudate. Aşa a ajuns să-şi vatăme vederea. Au urmat tot felul de excese. Printre altele şi-a produs arsuri grave la mână cu o lumânare, convins fiind că suferă ca un Mucenic. După ce a trecut prin atâtea încercări bizare, i s-a arăta cineva care avea chipul lui Hristos şi i-a spus că Părinţii Bisericii ar fi schimbat Botezul primit de la Sfinţii Apostoli şi că ar fi mai bine să meargă la protestanţii germani, adevăraţii păstrători ai credinţei apostolice. S-a dus la Spitalul German din Tesalonic şi le-a povestit vedenia, apoi a fost botezat de aceştia. Aşadar, făcuse şi ultimul pas, acela de a se lepăda de Sfânta Credinţă Ortodoxă, urmând ereticilor celor fără Dumnezeu.

Ascultându-l vreme îndelungată, Părintele Daniil şi-a dat seama de înşelarea diavolească în care căzuse învăţătorul Nicolae, pentru că neavând priceperea deosebirii duhurilor, s-a încrezut prosteşte în duhurile rele, gândind că de fapt îi vorbeşte un înger, sau chiar Mântuitorul i s-ar fi arătat. Neliniştea şi îndoiala au pus stăpânire pe el, de aceea a şi venit la Părintele Daniil. Acesta l-a povăţuit cu multă înţelepciune şi i-a arătat că înşelarea lui a fost posibilă pentru că s-a încrezut, fără rezerve, în puterile sale, fără să se adreseze duhovnicului.

La urmă l-a uns cu Sfântul Mir, după rânduiala Bisericii de care se lepădase, şi-n acest fel s-a izbăvit de înşelarea în care l-a atras pierzătorul de suflete (După ,,Demonii şi lucrările lor’’, Ed. Egumeniţa şi Cartea Ortodoxă, 2007, p.270-273).

 

Pr. Ioviţa Vasile

 

 

 

Dreptul Simeon a tinut in bratele sale pe Mantuitorul lumii

LUNA FEBRUARIE

Ziua a 3-a

Sfântul şi Dreptul Simeon; Sf. Proorocoţă Ana; Sf. Mucenici Adrian, Euvul, Vlasie, Pavel, Simon, Stamate, Ioan, Nicolae; Sf. Prooroc Azaria; Cuviosul Claudiu şi Sava; Sf. Ierarhi Nicolae şi Simeon; Sfântul Roman

 

        Înainte de Naşterea Domnului şi Dumnezeului şi Mântuitorului nostru Iisus Hristos, în Egipt trăiau un mare număr de evrei vorbitori de limbă greacă care, cu trecerea vremii, au uitat limba strămoşilor lor, cea în care a fost scris Vechiul Testament. Din această pricină, a trebuit ca această primă parte a Sfintei Scripturi să fie tălmăcită în limba greacă, cunoscută de evrei. Regele Ptolemeu al Egiptului a dat poruncă şi s-au ales din Israel şaptezeci de bărbaţi înţelepţi şi buni cunoascători ai limbii ebraice şi ai celei eline. Lor li s-a încredinţat această operă extraordinară. Între ei se număra şi un oarecare Simeon, cel despre care am scris în cuvântul zilei de ieri. Lui i s-a dat, spre traducere, Cartea Proorocului Isaia.

Când a ajuns cu traducerea la cuvintele care vesteau Naşterea Domnului din Preacurata Fecioară, adică acolo unde se spune: ,,Iată Fecioara va lua în pântece şi va naşte Fiu şi vor chem numele lui Emanuel’’, nu a putut înţelege cum va naşte cea care nu a cunoscut bărbat şi a vrut să şteargă cuvântul ,,Fecioară’’ şi să-l înlocuiască cu o expresie ce i se părea lui a fi mai potrivită, ,,tânăra femeie’’. Atunci i s-a arătat îngerul Domnului, spunându-i: ,,Nu fi necredincios faţă de cele scrise şi a căror împlinire singur o vei vedea. Pentru că nu vei gusta moartea până ce nu vei vedea pe Cel Care se va naşte din Curata Fecioară, Hristos Domnul’’.

          Anii treceau. Traducătorii au isprăvit munca lor din care s-a alcătuit Septuaginta, ceea ce înseamnă ,,a celor şaptezeci’’, care se păstrează în Biserica Ortodoxă şi după care se traduc cărţile vechi-testamentare în limbile popoarelor, pentru ca acestea să ajungă la toată făptura. Dreptul Simeon ajunse mult înaintat în vârstă şi contemporanii nu-şi explicau cum poate trăi omul acesta atâţia ani, 360 la număr. Taina o ştia însă Dreptul Simeon.

După Naşterea Mântuitorului, ,,din îndemnul Duhului’’, cum a scris Sfântul Luca Evanghelistul, Dreptul Simeon a venit la templu, deoarece se împlinise vremea aducerii şi închinării Pruncului Iisus. Acolo a primit pe Domnul Iisus Hristos, când avea numai patruzeci de zile, a binecuvântat pe Dumnezeu şi s-a bucurat pentru că ţinea în braţele sale pe Mântuitorul lumii! Atunci a socotit că viaţa lui pământească s-a împlinit într-un chip negândit de mintea omenească şi şi-a cerut dezlegarea din trup, cu acea binecunoscută rugăciune: ,,Acum slobozeşte pe robul Tău, Stăpâne, după cuvântul Tău în pace; căci văzură ochii mei mântuirea Ta, pe care ai gătit-o înaintea feţei tuturor popoarelor’’ (Luca 2, 29-31).

 

Pr. Ioviţa Vasile

Ne-a sosit vreme de Dumnezeiasca Sarbatoare: Intampinarea Domnului

.LUNA FEBRUARIE

Ziua a 2-a

Sfinţii Mucenici Agatador, Iordan şi Gavriil

 

,,Bucură-te cea plină de dar, Născătoare de Dumnezeu Fecioară, că din tine a răsărit Soarele Dreptăţii, Hristos Dumnezeul nostru, luminând pe cei din întuneric. Veseleşte-te şi tu, bătrânule Drepte, cel ce ai primit în braţe pe Mântuitorul sufletelor noastre, Cel Care ne-a daruit nouă şi învierea’’. Aceasta este cântarea, cu care Biserica lui Hristos Îl cinsteşte pe Pruncul Iisus, Cel de patruzeci de zile, adus la templul din Ierusalim spre împlinirea Dumnezeieştilor rânduieli, căci spune Legea Sfântă: ,,Dacă femeia va zămisli şi va naşte prunc de parte bărbătească, necurată va fi şapte zile, cum e necurată şi în zilele regulei ei. Iar în ziua a opta se va tăia pruncul împrejur. Femeia să mai şadă treizeci şi trei de zile şi să se curăţească de sângele ei; de nimic sfânt să nu se atingă şi în locaşul sfânt să nu meargă, până se vor împlini zilele curăţirii ei… După ce se vor împlini zilele curăţirii ei pentru fiu sau pentru fiică, să aducă preotul la uşa cortului un miel de un an ardere de tot şi un pui de porumbel sau o turturică, jertfă pentru păcat; preotul va înfăţişa acestea înaintea Domnului şi o va curăţa şi curată va fi de curgerea sângelui ei’’ (Levitic 12, 2-7).

În această zi s-au împlinit cele patruzeci de zile de la Naşterea Mântuitorului  nostru Iisus Hristos. Despre necurăţie nu poate fi vorba când vorbim de Preacurata Fecioară Maria, căci ea a fost fecioară înainte de Naştere, în vremea Naşterii şi după Naştere, adică în vecii vecilor. Cărţile noastre bisericeşti o numesc ,,mai curată decât strălucirile soarelui’’. Dar din smerenie şi din dragoste pentru Legea lui Dumnezeu, a adus pe Pruncul Iisus spre a-L închina Domnului. Nu a adus jertfa celor bogaţi, mielul de un an, ci o pereche de turturele sau doi pui de porumbel, cum obişnuiau cei mai săraci, pentru că săracă era Fecioara şi în sărăcie a crescut şi Pruncul Iisus.

La templu aştepta de mulţi ani să vină această zi sfântă Dreptul Simeon, cel încărcat de ani mulţi, pentru că lui i se vestise că nu va muri până când nu va ţine în braţele sale pe Mântuitorul lumii. Ce privilegiu, ce cinste i s-a dat acestui om! L-a luat în braţe pe Prunc, a binecuvântat pe Dumnezeu şi L-a rugat să-i facă dezlegarea din trup, cu cuvintele: ,,Acum slobozeşte pe robul Tău, Stăpâne, după cuvântul Tău în pace; că văzură ochii mei mântuirea Ta, pe care ai gătit-o înaintea feţei tuturor popoarelor’’ (Luca 2, 29-31).

La templu s-a rânduit de Dumnezeu să fie şi Ana Proorociţa, cea care ,,de templu nu se depărta, slujind ziua şi noaptea în post şi în rugăciuni’’ (Luca 2, 37).

          Din vremea binecredinciosului împărat Iustinian, Biserica are această zi sfântă de sărbătoare, căci cinstind după cuviinţă Întâmpinarea Domnului, au încetat molima şi cutremurul ce se abătuseră asupra Bizanţului şi Antiohiei.

 

Pr. Ioviţa Vasile

 

Sfintele Mucenite Perpetua si Felicitas

LUNA FEBRUARIE

Ziua întâia

Înainte –prăznuirea Întâmpinării Domnului Iisus Hristos

Sfinţii Mucenici Trifon, Tion, Carion, Satur, Revocat, Saturnin, Secund, Anastasie şi Nil; Sf. Muceniţe Perpetua şi Felicitas; Cuvioşii Petru, Vendimian, Timotei, David, Simeon, Gheorghe, Trifon; Vasile Mărturisitorul; Cuvioasa Brigita

 

,,Iar Iisus le-a zis: Adevărat zic vouă că voi cei care Mi-aţi urmat Mie, la înnoirea lumii, când Fiul Omului va şedea pe tronul slavei Sale, veţi şedea şi voi pe douăsprezece tronuri, judecând pe cele douăsprezece seminţii ale lui Israel. Şi oricine a lăsat fraţi sau surori sau tată sau mamă, sau femeie, sau copii sau ţarine, sau case, pentru numele Meu, înmulţit va lua înapoi şi va moşteni viaţa veşnică’’ (Matei 19, 28-29).

Între cei care au lăsat toate acestea pentru Hristos, au fost Sfintele Muceniţe Perpetua şi Felicitas. Cele ce urmează, au fost scrise de Sfânta Perpetua, cea care avea numai douăzeci şi doi de ani, a primit Sfânta Taină a Botezului şi s-a făcut fiică a Bisericii lui Hristos. Fiind căsătorită, Dumnezeu i-a dat un copil care a fost piatra de încercare a Credinţei sale. Întemniţată de păgâni, pentru că mărturisea pe Hristos, Sfânta Perpetua îndura asprimile temniţei, având totuşi îngăduinţa de a-şi alăpta copilul, care apoi era întors în familia din care lipsea ea. Tatăl său era păgân şi a încercat în toate chipurile să o facă să se lepede de Hristos. Sfânta suferea cumplit din pricina părinţilor, a unui frate şi, mai ales, a copilului. Stau şi mă întreb: câte din femeile de azi ar avea tăria să treacă prin asemenea încercări, fără să se lepede de Iisus? Dumnezeu i-a dat o vedenie din care a înţeles că va fi condamnată la moarte şi nu se va lupta cu fiarele, ci cu diavolul.

A sosit şi ziua în care cele două Sfinte L-au mărturisit pe Mântuitorul. Cei care au urmat după dânsele au scris despre pătimirea lor. Gladiatorul din arenă a întins tremurând sabia spre gâtul Sfintei Perpetua şi ea însăşi a primit a fi ucisă, apropiindu-şi sabia.

Sfintei Felicitas i s-a dat să treacă prin aceleaşi suferinţe. Era servitoarea Sfintei Perpetua. Înainte de chinurile muceniciei a născut o fetiţă. Numele celor care au pătimit împreună cu cele două Sfinte Muceniţe sunt scrise în sinaxarele noastre bisericeşti (După vieţile Sfinţilor pe februarie, Ed. Mănăstirea Sihăstria, 2005, p.18-29).

Pentru sfintele lor rugăciuni, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi nevrednicii şi întăreşte pe toate mamele, ca să nască fii pentru Împărăţia lui Dumnezeu.

 

Pr. Ioviţa Vasile