O marturie despre vamile vazduhului

LUNA MARTIE

Ziua a 26-a

Soborul Sfântului Arhanghel Gavriil; Sf. Mc. Montan, Vatus, Bereca, Aprila, Avip, Aghias, Rias, Hegatrax, Hiscoe, Sila, Sigetas, Suril, Suimvlas, Ghimvlas, Tertas, Filgas, Codrat, Teodosie, Emanuil; Sf. Mc. Maxima, Ana, Ala, Varida, Mioco, Maneia, Virco, Animais; 26 Sf. Mc. din Goţia; Cuv. Ştefan, Vasile, Avraam; Sf. Ier. Nichifor 

Pomenim astăzi, între Sfinţii lui Dumnezeu, pe Cuviosul Vasile cel Nou. Acesta avea un ucenic, Grigorie, iar o femeie binecredincioasă, Teodora, îi slujea. Ne spun cărţile bisericeşti că după mutarea din viaţa aceasta a Teodorei, Grigorie s-a rugat cu multă osârdie lui Dumnezeu ca să-i arate locul unde s-a sălăşluit sufletul ei. Într-o noapte, acesta a fost dus cu duhul şi a văzut-o pe fericita Teodora într-un locaş luminos. Aceasta i-a desluşit taine despre vremea morţii sale şi despre călătoria cea anevoioasă a sufletului său spre cer.

A spus fericita că în ceasul morţii au venit nişte arapi urâţi şi înfricoşători, care făceau multă tulburare, făcându-i moartea mult mai grea. Au venit şi doi îngeri ai lui Dumnezeu purtători de lumină şi aceia vorbeau cu blândeţe, ceea ce a făcut-o pe Teodora să se bucure. După o vreme, sufletul ei, însoţit de cei doi îngeri, a început să urce prin văzduh, spre răsărit şi de-aici începând, i-a vorbit despre vămile văzduhului. Enumerăm păcatele pentru care se dă socoteală la fiecare vamă: vama I-a:  păcatele vorbelor celor deşarte, nebune, spurcate şi fără rânduială; vama a 2-a: păcatul minciunii; vama a 3-a: păcatul osândirii şi al clevetirii; vama a 4-a: îmbuibarea şi beţia; vama a 5-a: păcatul lenevirii; vama a 6-a: furturile; vama a 7-a: iubirea de argint şi zgârcenia; vama a 8-a: cămătăria; vama a 9-a: nedreptăţile; vama a 10-a: zavistia; vama a 11-a: păcatul mândriei; vama a 12-a: păcatul mâniei şi al iuţimii; vama a 13-a: pomenirea de rău; vama a 14-a: păcatele uciderii şi sinuciderii; vama a 15-a: vrăjitoria, fermecătoria, chemarea diavolilor; vama a 16-a: desfrânarea; vama a 17-a: preadesfrânarea; vama a 18-a: sodomia; vama a 19-a: ereziile; vama a 20-a: nemilostivirea şi împietrirea inimii (După Vieţile Sfinţilor pe martie, Ed. Mănăstirea Sihăstria, 2005, p. 351-387).

          Mulţi contestă existenţa vămilor văzduhului. Aş argumenta, după puterile mele, faptul că învăţătura despre vămi este dreaptă. Aş aminti ce spune Revelaţia Dumnezeiască, anume că duhurile rele se găsesc şi în văzduh: ,,Căci lupta noastră nu este împotriva trupului şi a sângelui… ci împotriva duhurilor răutăţii răspândite în văzduhuri’’ (Efeseni 6, 12). Că duhurile demonice luptă împotriva mântuirii noastre este axiomă. Cele din văzduhuri fac aceaşi lucrare rea. Părinţii Bisericii şi Sfinţii nu ar fi mărturisit despre vămi, dacă acestea n-ar exista, realmente. Sinoadele Ecumenice nu s-a pronunţat în privinţa vămilor, dar faptul că Biserica dă mărturie despre ele, este concludent.

Pr. Ioviţa Vasile

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s