Dreptatea Ta este dreptate in veac

LUNA MARTIE

Ziua a 10-a

Sf. Mucenici Codrat, Ciprian, Dionisie, Pavel, Anecton, Crescent, Dionisie, Victorin, Victor, Nichifor, Claudie, Diodor, Serapion, Papia, Leonid, Codrat, Saturnin, Rufin, Marchian, Mihail; Sf. Mc. Hariesa, Nunehia, Vasilisa, Nichia, Gali, Galina, Teodora; Cuv. Anastasia; Cuv. Atal 

          ,,Fericiţi cei ce flămânzesc şi însetează de dreptate, că aceia se vor sătura’’ (Matei 5, 6). Dreptatea este parte a binelui Dumnezeiesc. Dumnezeu fiind veşnic, şi dreptatea Lui este fără început ori sfârşit, după cum mărturiseşte Psalmistul; ,,Dreptatea Ta este dreptate în veac şi legea Ta adevarul’’ (Psalmul 118, 142). La înfăptuirea dreptăţii Dumnezeieşti este chemată fiecare făptură adusă de Dumnezeu la existenţă. Nedreptatea cuprinde societatea ca o molimă. Aceasta l-a făcut pe Proorocul Isaia să scrie cu mare amărăciune: ,,Nimeni nu cheamă în sprijinul său dreptatea şi nici un judecător nu hotărăşte cu cinste; toţi işi pun nădejdea în lucruri deşarte şi în vorbe fără rost; zămislesc silnicia şi nasc păcatul… Că păcatele noastre s-au înmulţit înaintea Ta şi nelegiuirile mărturisesc împotriva noastră; fărădelegile noastre sunt de faţă şi faptele noastre nelegiuite le ştim: necredinţa şi tăgada Domnului, căderea de la Credinţa în Dumnezeu, grăirea minciunii şi răzvrătirea, născocirea şi cugetarea la lucruri viclene. Şi lăsată la o parte este judecata, iar dreptatea stă departe’’ (Isaia 59, 4, 12-14). Cuvintele acestea sunt parcă o cronică a societăţii româneşti din anul 2018.

Şi totuşi, există suflete însetate de dreptate, o caută şi o împlinesc, atât cât le este harul şi puterea. Sunt puţine şi vocile lor par, celor din jur, anacronice. Biserica Ortodoxă păstrează fără schimbare învăţătura şi conştiinţa dreptăţii Dumnezeieşti, fapt pentru care e hulită în toate chipurile de puterile răului. Campaniile mincinoase de presă, regizate şi puse în scenă din umbră, sunt numai o mostră de nedreptate la care este supusă Ortodoxia. Să nu cădem în deznădejde, să ne întărim şi mai mult în dreptatea divină, ştiind că Dumnezeu nu lasă neîmplinită niciuna din sfintele Sale făgăduinţe.

Adu-ţi aminte, cinstite cititorule, de cetăţile Sodoma şi Gomora. Avraam s-a rugat lui Dumnezeu pentru ele ca să fie cruţate, socotind că măcar cincizeci de drepţi s-ar afla în ele, scăzând mereu acest număr. La urmă s-a văzut că în acele cetăţi ale desfrâului nu erau decât patru suflete drepte: Lot cu familia sa. Dumnezeu i-a scos  din mijlocul desfrânaţilor.

Sfântul Evanghelist Ioan a scris în Cartea Apocalipsei (22, 11-12): ,,Cine e nedrept, să nedreptăţească înainte. Cine e spurcat, să se spurce şi mai greu. Cine este drept, să facă dreptate mai departe. Cine este Sfânt, să se sfinţească şi mai mult. Iată, vin curând şi plata Mea este cu Mine, ca să dau fiecăruia, după cum este fapta lui’’.

Pr. Ioviţa Vasile

Marturisirea ortodoxa a Inaltprteasfintitului Longhin in fata Soborului Arhieresc al Bisericii Ortodoxe Ruse

Noi niciodată nu vom recunoaște erezia
ecumenismului și învățăturile ei.

În perioada 28.11.2017 – 05.12.2017, la Moscova s-au desfășurat lucrările Soborului Arhieresc al Bisericii Ortodoxe Ruse, având pe ordinea de zi și analizarea documentelor pseudosinodului din Creta. Soborul Arhieresc este forul de conducere al Bisericii Ortodoxe Ruse, fiind alcătuit din toți arhiereii din Patriarhia Rusă.

Înaltpreasfințitul Longhin, Arhiepiscop de Bănceni, vicar al Episcopiei Cernăuților și Bucovinei, stareț al Sfintei Mănăstiri Înălțarea Domnului” din Bănceni a participat la lucrările acestui sinod, prezentând patriarhului Kiril al Moscovei și Întregii Rusii o adresă în numele Sfintei Mănăstiri “Înălțarea Domnului” din Bănceni și a obștii trăitoare acolo.

Documentul cuprinde în două pagini întreaga mărturisire ortodoxă de credință a Înaltpreasfinției Sale Longhin și a obștii pe care o conduce, pe care Înaltpreasfinția Sa o face public cu curaj de mai bine de doi ani, de când a întrerupt pomenirea patriarhului Kiril, ca urmare a semnării de către acesta a acordului de la Havana, din 2016.

Scrisoarea pe care Înaltpreasfințitul Longhin a citit-o în plenul Soborului Arhieresc îmbină precizia teologică, concizia exprimării și statornicia în apărarea credinței ortodoxe, transmițând un mesaj percutant, ușor de înțeles și de reținut, direct și fără demonstrații teologice alambicate, care să lase loc vreunei interpretări contrare celor afirmate.

Textul urmărește două obiective:

  1. să demonstreze că Sfânta Mănăstire de la Bănceni și întâistătătorul său nu se află în schismă față de Biserica Ortodoxă Rusă prin faptul că s-a întrerupt pomenirea patriarhului Moscovei;
  2. să arate statornicia acestora în credința ortodoxă împotriva ereziei ecumenismului, cu care Biserica Ortodoxă Rusă se confruntă, ca și celelalte Biserici Ortodoxe locale.

Folosind o adresare canonică, respectuoasă, pe care unii cu mentalitate schismatică ar putea-o considera nepotrivită față de un patriarh care a semnat documentele eretice de la Havana, Înaltpreasfințitul Longhin afirmă atașamentul ferm față de Biserica Ortodoxă Rusă, în contextul complicat al relațiilor dintre Ucraina și Federația Rusă, care s-a răsfrâns și asupra relațiilor bisericești între Patriarhia Moscovei și poporul ucrainean.

Înaltpreasfinția Sa îi asigură, în acest context, pe patriarhul rus și pe întregul for conducător al Bisericii Ortodoxe Ruse de faptul că întreruperea pomenirii Preafericirii Sale la slujbe nu are nicio legătură cu tendințele centrifuge manifestate în Ucraina din partea celor care doresc să iasă de sub ascultarea canonică a Patriarhiei Moscovei.

Rămânerea în ascultarea canonică față de Patriarhia Moscovei îi obligă pe patriarh și pe membrii Soborului Arhieresc, sugerează subtil textul, să lupte din toate puterile pentru apărarea dreptului credincioșilor de sub ascultarea sa canonică de a păstra sfintele canoane, dogmele și învățăturile Sfinților Părinți, pentru a nu se face trădători ai lui Hristos și ai credinței ortodoxe. Ultima parte a frazei este un reproș discret adresat chiar patriarhului și tuturor celor ce au achiesat la deciziile pe care acesta le-a luat la Havana, în comisiile presinodale în care au fost aprobate textele din Creta etc.

După ce face afirmația că nu există mai multe “biserici” și nicio altă cale de mântuire decât cea arătată de Hristos în Biserica Ortodoxă, afirmație prin care se respinge direct documentul din Creta, care declara ereziile și schismele “biserici”, Înaltpreasfințitul Longhin susține cu egală determinare atât hotărârea de a nu provoca o schismă prin nepomenirea patriarhului moscovit, cât și pe cea de a nu accepta sub nicio formă ereziile care se propovăduiesc astăzi sub umbrela ecumenismului, care cuprinde toate ereziile exprimate de-a lungul timpului.

În partea a doua a textului se cere sinodului să ia atitudine față de patru probleme punctuale legate de erezia ecumenismului și de hulirea în spațiul public a familiei țariste canonizate de către Biserica Ortodoxă Rusă pe 4 august 2000:

  1. Scoaterea Bisericii Ortodoxe Ruse din Consiliul Mondial al Bisericilor și din mișcarea ecumenistă în general.
  2. Anularea declarației de la Havana, pe motiv că s-a făcut de către patriarh unilateral, fără consultarea sinodului. Înaltpresfinția Sa a dat asigurări că obștea pe care o conduce nu îl va recunoaște niciodată pe papa ca “sanctitate”.
  3. Respingerea minciunosinodului din Creta ca tâlhăresc, întrucât s-a desfășurat pe fundamentele ecumenismului, nu a păstrat plinătatea adevărului și condamnă, prin deciziile sale, pe fiii Bisericii Ortodoxe la osândă veșnică.
  4. Dezaprobarea difuzării peliculei “Matilda”, care profanează memoria țarului Nicolae al II-lea al Rusiei, prezentând o pretinsă poveste de iubire între acesta și o balerină de origine poloneză. Filmul a fost lansat în octombrie 2017 într-o atmosferă dominată de protestele celor care nu acceptă ca memoria țarului să fie pătată în acest mod1.

Mesajul transmis Soborului Arhieresc se încheie printr-o rugăminte vibrantă, adresată atât patriarhului Kiril, cât și membrilor sinodului, de a asculta durerea credincioșilor ortodocși din Bănceni, care doresc să păstreze Adevărul neclintit în Biserica Ortodoxă una, sfântă, sobornicească și apostolească, dar și printr-o asigurare că “noi niciodată nu vom recunoaște erezia ecumenismului și învățăturile ei”.

Pentru OrtodoxINFO, Înaltpreasfințitul Longhin a declarat că mesajul a fost bine primit de către ierarhii prezenți, care l-au felicitat și l-au asigurat că este nevoie în sinod de o voce ca a Înaltpreasfinției Sale. La rândul său, patriarhul Kiril, ascultând cu atenție mesajul, și-a făcut semnul Sfintei Cruci și a promis în fața tuturor arhiereilor prezenți că atât timp cât va fi patriarh nu va permite ca credința ortodoxă să fie știrbită în vreun fel.

Mesajul rostit de către Înaltpreasfințitul Longhin în Soborul Arhieresc din noiembrie-decembrie 2017 este o dovadă de mărturisire ortodoxă neclintită și echilibrată din partea unui arhiereu ortodox, care știe să îmbine acrivia în privința păstrării curate a învățăturii de credință cu înțelepciunea de a afirma fără șovăire această învățătură într-un context extrem de complicat cum este cel al relațiilor ruso-ucrainene, păstorindu-și Biserica fără a face compromisuri de credință și fără a cădea în extremele schismatice în care duce de obicei imaturitatea duhovnicească. Pentru români este un motiv de speranță în plus existența unui ierarh mărturisitor de origine română, mai ales în condițiile în care în Biserica Ortodoxă Română asemenea poziție nu a luat încă niciun arhiereu față de erezia ecumenismului și de minciunosinodul din Creta.

Ca urmare a puternicei opoziții față de ecumenism din partea unor arhierei ortodocși mărturisitori precum Înaltpreasfințitul Longhin, dar și a unei părți a poporului dreptcredincios,Soborul Arhieresc din noiembrie-decembrie 2017 a dat o serie de rezoluții în care a folosit o abordare diplomatică, menită să dea oarecare satisfacție contestatarilor ecumenismului, păstrându-și însă în oarecare măsură angajamentele luate la nivel internațional. Apreciat de mulți analiști și de mulți credincioși ortodocși ca insuficient pentru condamnarea ecumenismului, a minciunosinodului din Creta și a declarației eretice de la Havana, rezoluția Soborului Arhieresc:

  1. respinge caracterul ecumenic al sinodului din Creta și caracterul obligatoriu al hotărârilor sale, apreciindu-l însă ca un eveniment semnificativ2 al istoriei Bisericii Ortodoxe3. Soborul recunoaște faptul că documentele sinodului din Creta conțin “formulări neclare și ambigue, care nu ne permit să le considerăm expresii exemplare ale adevărurilor credinței ortodoxe și ale tradiției Bisericii” și ia notă de atitudinile diferite față de sinod, în special ale celor trei Biserici care nu au participat, georgiană, bulgară și antiohiană, care au exprimat poziții critice față de sinod.
  2. în privința declarației de la Havana, Soborul recunoaște “natura istorică a întâlnirii ce a avut loc la Havana”, dar atunci când o evaluează „recunoaște importanța acesteia” exclusiv în privința conlucrării pentru rezolvarea situației conflictuale din Ucraina și Siria, a declarației comune cu privire la uniație, care nu este o cale de a “realiza unitatea între Biserici”, și a acordului de aducere a Sfintelor Moaște ale Sfântului Nicolae în Rusia, care s-a petrecut în perioada mai-iulie 2017, lăsând la o parte aspectele scandaloase legate de recunoașterea bisericității papismului, a faptului că “ne adăpăm din aceeași Tradiție spirituală a primului mileniu al creștinătății”4 etc.
  3. Deși nu condamnă ecumenismul și nu propune un calendar al ieșirii BORu din CMB, documentul reușește să nu pomenească nicăieri despre ecumenism.

1

Sfintii 40 de Mucenici din Sevastia Armeniei

LUNA MARTIE

Ziua a 9-a

Sf. 40 de Mucenici din Sevastia; şase Sf. Mc. din aceaşi familie; Sf. Mc. Urpasian; Cuv. Chesarie; Sf. Ier. Pachian 

Astăzi, cinstite cititorule, ne vom aduce aminte de cei patruzeci de Sfinţi Mucenici din Sevastia Armeniei, care au pătimit într-o zi de 9 martie, în vremea împăratului păgân Liciniu (308-324).

Aceştia erau ostaşi creştini în armata romană din părţile Răsăritului şi aveau drept căpetenie pe cel numit Agricolae. Porunca împărătească, întărită prin lege, era ca toţi ostaşii să jertfească zeilor diavoleşti. Cei patruzeci de Sfinţi slujiseră cu vitejie în oaste şi când li s-au cerut jertfe drăceşti, au răspuns: ,,Dacă pentru împăratul cel pământesc ne-am luptat în războaie şi am biruit pe vrăjmaşi, cu atât mai vârtos ne vom nevoi pentru Împăratul Cel fără de moarte’’. Pentru nesupunerea lor au fost judecaţi şi s-a dat poruncă să fie dezbrăcaţi şi duşi într-un iezer din apropiere. Era un ger cumplit. Sfinţii au intrat în apa îngheţată, îmbărbătându-se unii pe alţii: ,,Să socotim chinurile ca pe nişte desfătări şi să alergăm spre lacul cel îngheţat întocmai ca spre o apă plăcută. Să nu ne înfricoşăm de vremea aceasta de iarnă, ca să fugim de înfricoşătorul foc al gheenei. Să ardă piciorul ca să dănţuiască în veci; iar mâna să se rupă, ca să se înalţe către Domnul. Să nu ne fie frică de firea cea muritoare, ci să alegem mai bine moartea ca să ne încununam cu cununi de biruinţă de la Hristos, Dumnezeul şi Mântuitorul sufletelor noastre’’.

          Cu nădejdea neclintită în Dumnezeu au intrat în apa îngheţată a iezerului şi în jurul acestuia s-au pus străji. De asemenea, s-a pregătit o baie caldă pentru ca acela care va slăbi în credinţă să poată părăsi locul de mucenicie. Când gerul s-a întărit, spre miezul nopţii, unul din ostaşi n-a mai răbdat asprimea lui şi ieşind din iezer, a alergat spre căldura băii din apropiere. Cum a păşit pe pragul băii, a căzut mort. La al treielea ceas din noapte, s-au pogorât din cer treizeci şi, nouă de cununi prealuminoase, pe care văzându-le străjerul temniţei, Aglae, s-a mirat, ştiind că patruzeci de creştini intraseră în iezer. Înţelegând că unul din ei a fugit de mucenicie, străjerul şi-a lepădat hainele, a sărit în iezer şi a împlinit numărul de patruzeci, mărturisindu-se pe sine a fi creştin.

A doua zi, păgânii au venit la iezer şi s-au mirat foarte. Văzând că Sfinţii Mucenici erau teferi, i-au învinuit de vrăjitorie şi i-au dus să li se sfărâme gleznele cu ciocane, apoi s-au săvârşit. Mama unuia dintre ei, numit Meliton, stătea aproape şi îi întărea cu cuvântul, temându-se ca nu cumva vreunul să slăbească şi să-şi piardă cununa cerească. Când a văzut că fiul ei încă mai trăia, l-a luat şi l-a purtat spre locul unde trupurile Sfinţilor au fost arse şi aşa l-a dat cu bucurie în mâinile lui Hristos Domnul, Care a primit sufletul lui Meliton.

Pentru rugăciunile Sfinţilor patruzeci de Mucenici din Sevastia, Doamne Iisuse Hristoase, miluieşte-ne pe noi (După Vieţile Sfinţilor pe martie, Ed. Mănăstirea Sihăstria, 2005, p 145-153). 

Pr. Ioviţa Vasile

 

Dupa fapta nelegiuita, rasplata pe masura

LUNA MARTIE

Ziua a 8-a

Sfinţii Ierarhi Teofilact Mărturisitorul şi Pavel Mărturisitorul; Cuviosul Lazăr; Sf. Mucenici, Dion şi Dometie; Sf. Apostol Hermas din cei şaptezeci 

După înţelepciunea Sa cea de negrăit, Dumnezeu pedepseşte câteodată pe om imediat ce a săvârşit fărădelegea, alteori după o vreme mai scurtă, ori mai îndelungată.

Era în vremea împăratului Iulian (361-363), cel supranumit Apostatul, pentru că s-a lepădat de Credinţa în Mântuitorul nostru Iisus Hristos şi a început a prigoni Biserica lui Dumnezeu. Acest împărat a trimis în Răsărit un unchi al său, Iulian, care a râvnit la odoarele Bisericii din Antiohia şi şi-a pus în gând să le răpească pentru împărăţie. Podoabele Bisericii se aflau în grija preotului Teodorit. Pe acesta l-a prins nelegiuitul şi l-a întemniţat. ,,Apoi, luând cheile de la el şi legându-l tare, a mers împreună cu Felix, vistiernicul împărătesc, şi cu multă putere de oaste înarmată, în biserica lui Dumnezeu, ca să ia podoaba (adică aurul şi argintul) şi lucrurile cele scumpe şi să le aducă în vistieriile împărăteşti. Deci, intrând în sfinţenia lui Dumnezeu, ca un hoţ şi tâlhar, o, cu câtă îndrăzneală mare şi neruşinare răpeau averea bisericească, făcând necinste sfinţeniei Domnului. Ci chiar lângă prestolul lui Dumnezeu, ticălosul acela a îndrăznit a-şi lăsa udul. Apoi scoţând vasele bisericeşti din altar, a şezut pe ele spre batjocură, grăind vorbe de hulă asupra Domnului nostru Iisus Hristos’’.

          Acestea au fost faptele nelegiuite săvârşite cu animalică ură. Nu s-a mulţumit cu atât. După multe încercări zadarnice de a-l face pe Sfântul Teodorit să jertfească zeilor, a poruncit să fie chinuit fără milă. Înainte de a i se tăia capul, acesta a rostit cuvinte prooroceşti asupra împăratului Iulian şi asupra unchiului său, cuvinte care s-au şi împlinit.

Ceea ce a urmat, istorisesc cărţile noastre bisericeşti: ,,Iulian, unchiul împăratului şi voievodul Părţilor Răsăritului, care a ucis pe Sfântul Teodorit, a început a boli dintr-acel ceas în care a necinstit prestolul lui Dumnezeu şi a şezut pe sfintele vase, batjocorind sfinţenia şi hulind pe Hristos. Ci au început a se naşte viermi în părţile ascunse ale lui şi din zi în zi i se inmulţea durerea, muşcându-l pe el în jos viermii. Deci multă silinţă aveau doctorii cei prea iscusiţi, dar nimic n-au folosit, ci mai vârtos din ceas în ceas mai amar i se făcea lui, că se înmulţiseră foarte viermii, şi-i mâncau trupul lui, atingându-se de dânsul răsplătitoarea mână a lui Dumnezeu’’. Aşa s-a sfârşit vrăjmaşul lui Hristos şi al Bisericii. Să nu gândească cei asemenea lui Iulian, din vremea noastră, că vor scăpa de pedeapsa lui Dumnezeu  (După Vieţile Sfinţilor pe martie, Ed. Mănăstirea Sihăstria, 2005, p. 140-144). 

Astăzi, cinstite cititoare, de Hristos iubitoare, a fost rânduită sărbătoarea păgână zisă a femeii. Pentru o seamă de femei, este prilej de petrecere şi dezmăţ, în plin Post al Învierii Domnului. Pentru cele cu frică de Dumnezeu e zi de rugăciune şi faptă bună. Pe toate vă rugăm şi vă invităm să petreceţi această zi cu evlavie, cumpătare şi decenţă, bine ştiind că ziua femeii creştine este Duminica a treia după Paşti, 22 aprilie. Atunci le sărbătorim pe Sfintele femei purtătoare de mir – Mironosiţe. Atunci să ne îndreptăm toată slava, cinstea şi închinăciunea spre Tatăl, spre Fiul şi spre Sfântul Duh, Treimea Cea deofiinţă şi nedespărţită. Amin.

Pr. Ioviţă Vasile

Doi Sfinti Mucenici ai lui Hristos

LUNA MARTIE

Ziua a 7-a

Sf. Sfinţiţi Mucenici Efrem de Tomis, Vasile, Evghenie, Afatador, Elpidie, Capiton, Eterie; Sf. Ierarhi Nestor, Arcadie, Efrem; Cuvioşii Pavel, Emilian şi Lavrentie 

Dintre Sfinţii Sfinţiţi Mucenici ai lui Hristos, care se pomenesc astăzi, vom învăţa despre Sfântul Efrem, care a păstorit pe pământ românesc, în Tomis (Constanţa de azi), şi Sfântul Vasile, cel care a luminat Chersonul cu Evanghelia lui Hristos. Amândoi au fost trimişi la propovăduire de Patriarhul Ierusalimului, Ermon, în vremea împăratului păgân Diocleţian.

Cel dintâi a binevestit sciţilor dintre Dunăre şi mare, înfruntând multe primejdii şi împotriviri. I s-a tăiat capul, într-o zi de 7 martie.

Sfântul Episcop Vasile a suferit mult, văzând rătăcirea celor din Cherson. Aceştia l-au bătut fără milă şi l-au alungat din cetate, de aceea Sfântul s-a aşezat în peştera unui munte, unde se ruga fierbinte pentru întoarcerea la Dumnezeu a păgânilor. Înţelepciunea lui Dumnezeu a orânduit lucrurile în aşa fel încât păstorul să nu rămână despărţit de Turmă. Singurul fiu al unui demnitar din Cherson a murit. După ce l-au îngropat, părinţii au rămas lângă mormântul lui în noaptea aceea. Atunci li s-a arătat în vis fiul lor, care le-a spus: ,,Pentru ce plângeţi şi vă tânguiţi de moartea mea? Nu puteţi să mă luaţi de aici viu, fiincă zeii noştri nu pot să mă învie, fiind idoli neînsufleţiţi, învăţându-se de la diavol spre amăgirea şi pierderea oamenilor. Dar de voiţi să mă aveţi viu, rugaţi pe omul acela străin pe care bătându-l l-aţi izgonit, ca să se roage pentru mine la Dumnezeul lui, şi să credeţi în Acel Dumnezeu, pe Care el Îl propovăduieşte’’. Aşa a ajuns Sfântul lui Dumnezeu iarăşi în cetate, a făcut semnul Sfintei Cruci peste mort, l-a stropit cu apă sfinţită şi a chemat Preasfânta Treime. Dumnezeu l-a înviat pe copil, iar mare parte din mulţime văzând minunea, a crezut în Hristos. Biserica sporea în cetate, spre binele locuitorilor ei.

,,Diavolul, văzând aceasta, a intrat în inima iudeilor celor ce locuiau în Cherson. Aceia au îndemnat pe elini ca să se scoale asupra creştinilor, iar mai vârtos asupra Sfântului Vasile, mai marele lor, ca să-l ucidă. Căci ziceau: Se va risipi cu înlesnire creştinătatea, dacă se va ucide dascălul lor. Sfatul cel rău al iudeilor a fost ascultat şi Arhiereul lui Hristos a fost prins, legat de picioare, târât prin cetate până ce, în dreptul unei cruci ridicate de Biserică, şi-a dat duhul în mâinile lui Dumnezeu (După Vieţile Sfinţilor pe martie, Ed. Mănăsirea Sihăstria, 2005, p.125-129).

Cunoaşte din această pildă, iubite cititorule, răutatea iudeilor împotriva lui Hristos şi a Bisericii Sale şi înţelege că multe din relele de-acum sunt pricinuite de ei, care lucrează din umbră. Pentru rugăciunile Sfinţilor pomeniţi astăzi, şi ale tuturor Sfinţilor, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi păcătoşii.

 

Pr. Ioviţa Vasile

 

Sfintii patruzeci si doi de Mucenici din Amoreea

LUNA MARTIE

Ziua a 6-a

Sf. Mucenici Teodor, Constantin, Calist, Teofil, Melisen, Aeţiu, Vasoe, Conon, Maxim, Eufrosin, Iulian, Euvul; Sf. patruzeci şi doi de Mucenici din Amoreea; Cuvioşii Arcadie, Isihie şi Fridolin; Aflarea Cinstitei Cruci

 

          Astăzi pomenim în rândul Sfinţilor lui Dumnezeu pe cei patruzeci şi doi de Sfinţi Mucenici din Amoreea. Faptele asupra cărora ne vom opri s-au petrecut în secolul IX după Naşterea Mântuitorului, în vremea împăratului Teofil, cel cu nume mincinos, pentru că nu era iubitor de Dumnezeu. Dimpotrivă, se făcuse vrăjmaş al Său, pentru că ura sfintele icoane, iar pe cei care le priveau cu drag, îi prigonea.

Pentru păcatele lui Teofil a îngăduit Dumnezeu să cadă cetatea Amoreea în mâinile păgânilor turci. Aceştia au trecut prin sabie pe locuitorii cetăţii, lăsând în viaţă, patruzeci şi doi slujbaşi împărăteşti, stăruind pe lângă ei să se lepede de Hristos: ,,Voi, o, bărbaţilor de care tocmai vorbim şi pentru care ne doare inima, ascultaţi-ne pe noi care vă sfătuim bine; abateţi-vă de la calea aceasta strâmtă, pe care vă porunceşte vouă Fiul Mariei să călătoriţi, şi mergeţi pe calea ce este prea largă, în veacul de acum şi în cel viitor, pe care marele nostru prooroc ne-o spune… Căci Dumnezeu fiind foarte milostiv şi văzând că slăbeşte tot omul care vrea să împlinească cu lucrul legea cea grea a lui Hristos, a trimis pe proorocul său Mahomed să ridice toată greutatea de la oameni şi toată neputinţa s-o dezlege’’.

          Sfinţii din Amoreea n-au slăbit în Credinţă. Au mărturisit cu mult curaj şi nădejde: ,,Cu slobozirea lui Dumnezeu, pentru păcatele noastre, aţi biruit în timpul din urmă, prin puterea oştiririi voastre. Şi se întâmplă de multe ori şi nouă creştinilor, cei ce cinstim drept pe Dumnezeu, de avem biruinţă asupra vrăjmaşilor, cu ajutorul Lui. De asemenea, când mâniem pe Hristos, Domnul nostru, şi suntem fără pocăinţă atunci aduce asupra noastră oameni necuraţi, ca pedeapsă pentru greşelile noastre. Însă noi şi pedepsiţi fiind, nu ne lepădăm de Stăpânul nostru. Ci Lui ne rugăm, şi împreună cu Credinţa avem şi Nădejdea către El că ne va milui. Iar pe al vostru învăţător, care nu are mărturii prooroceşti, iar mai vârtos fiindcă este şi potrivnic Sfinţilor Prooroci, nicidecum nu-l primim, ci îl lepădăm’’ Apoi au întărit această mărturisire cu aceste cuvinte: ,,Anatema lui Mahomed şi tuturor celor ce-l mărturisesc a fi prooroc!’’

          Sfinţii din Amoreea au păşit spre mucenicie şi au fost ucişi cu sabia.

Cine-şi închipuie că Biserica lui Hristos se poate uni cu musulmanii şi cu alţi rătăciţi, spre a alcătui o religie unică, este în mare înşelare. Mulţi din cei ce sunt creştini doar cu numele, vor  accepta unirea. Biserica Ortodoxă va rămâne nebiruită, oricâte ,,porţi ale iadului’’ se vor ridica împotriva ei.

 

Pr. Ioviţa Vasile