Sola fide este o invatatura demonica

,,Fericiţi cei milostivi, că aceia se vor milui’’ (Matei 5, 7). Dumnezeu l-a creat pe om din iubire şi a sădit acest simţământ Dumnezeiesc în fiecare fiinţă umană. Prin urmare, starea firească a omului este aceea în care iubeşte pe Dumnezeu, Creatorul său, dar şi pe aproapele său, care este orice om. De-aici decurge milostenia pentru cei aflaţi în nevoi, deoarece niciodată nu vei întoarce spatele celui pe care-l iubeşti. Aşadar, milostenia este o formă de manifestare a iubirii frăţeşti. Cel care a experiat roadele milosteniei, a constatat că Dumnezeu întoarce înzecit binele făcut aproapelui, în casa celui milostiv.

Grija de căpetenie a fiecărui om este mântuirea sufletului său. Mântuirea se lucrează în viaţa pământească şi este dată ca o răsplată pentru faptele cele bune ale omului. Fără fapte bune, fără milostenie, mântuirea nu este posibilă. Ştiind aceasta, diavolul a pus în mintea anumitor oameni gândul contrar, anume că faptele bune nu ajută la mântuire, ar fi inutile, credinţa este suficientă pentru a intra în împărăţia lui Dumnezeu. Aşa s-a ajuns la învăţătura diavolească numită sola fide, ceea ce însemnă numai prin credinţă se poate mantui omul. Autorul acestei rătăciri pierzătoare de suflete a fost Martin Luther, în secolul al XVI-lea. Acesta s-a despărţit de ereziile catolice pentru a întemeia propriul său sistem de erezii, numit protestantism sau luteranism.            Pentru Luther nu au contat adevărurile revelate de Dumnezeu, deasupra acestora a pus, în chip luciferic, propriile sale păreri. Când a tradus Sfânta Scriptură în germană, un filolog i-a atras atenţia asupra multelor erori pe care le-a comis. Răspunsul a fost unul stupefiant: ,,Este aşa, pentru că aşa vrea Luther’’. Când a citit Epistola Sfântului Iacov, a constatat că aceasta arată desluşit şi apăsat că faptele bune sunt absolut necesare pentru mântuire, ceea ce nu se potrivea cu părerile lui. Atunci a numit această, scriere nou-testamentară, în chip batjocoritor, ,,epistola de paie’’, a rupt filele pe care era tipărită Dumnezeiasca Epistolă şi le-a aruncat în apă! Ce cutezanţă! Ce blasfemie!

Revenind la învăţărura Sfintei noastre Biserici, vom remarca faptul că Dumnezeu Se milostiveşte spre noi chiar înainte ca noi să făptuim cele ale milosteniei. Dacă însă facem din milostenie o preocupare constantă a vieţii, nădejdea mântuirii este deosebit de puternică. Dumnezeu nu va lăsa nerăsplătită niciuna din faptele noastre de milostenie.

Preot Ioviţa Vasile

 

Reclame

O versiune satanica a Sfintei Scripturi: Biblia fidela Cluj

Cinstite cititorule, zilele trecute mi-a fost dată o biblie, falsificată la Cluj şi tipărită în Coreea de Sud, cu un titlu de-a dreptul hilar: Biblia fidela Cluj. După cum mărturisesc acei nelegiuiţi, au lucrat la pretinsa traducere vreme de nouă ani. Atât le-a trebuit să dea o versiune plină de blasfemii, de care se cutremură orice om de bună credinţă. Bineînţeles că aceştia nu-şi dezvăluie identitatea, din motive lesne de înţeles, dar îşi laudă ,,lucrarea’’ care, zic ei, ,,conţine toate cuvintele lui Dumnezeu’’.

De la prima lectură mi-am adus aminte de cuvintele Sfântului Prooroc Ieremia (23, 36): ,,Iar cuvântul acesta,  povară de la Domnul, de-acum să nu-l mai întrebuinţaţi, ca povară va fi unui astfel de om cuvântul lui, pentru că stricaţi cuvintele Domnului Celui Viu, cuvintele Domnului Savaot, cuvintele Dumnezeului nostru’’. Da, acesta este adevărul trist: cei care se băteau în piept şi se lăudau cu Biblia, în felul lui Luther, batjocoresc în modul cel mai josnic textul Sfintei Scripturi. Aceşti sectari nu mai cunosc ce este frica de Dumnezeu şi nici de oameni nu se ruşinează. Nu mai au nicio oprelişte, nicio ezitare, nicio ruşine când este vorba de falsificarea Scripturilor Sfinte.

Ceea ce am scris referitor la biblia iehoviştilor, au preluat şi cei despre care este vorba. Pronumele referitoare la Persoanele Sfintei Treimi nu mai sunt majusculizate. În schimb, numele malefice diavolul, satana, sunt scrise cu literă mare! Acelaşi dispreţ pentru Sfânta Evanghelie, care la ei este doar ,,evanghelie’’. Textele care dau mărturie despre Preasfânta Treime sunt total distorsionate, încât li s-a schimbat înţelesul. Ştim bine cine sunt cei care luptă cu ardoare împotriva Revelaţiei Dumnezeieşti privitoare la Sfânta Treime, urmaşii acelora care nu l-au primit pe Mântuitorul nostru Iisus Hristos. Sfântul Ioan Botezătorul devine Ioan Baptist! Nu merită să mai insistăm asupra textului acestei biblii satanice. Vreau doar să spun doar ceea ce ne-a lăsat Părintele Cleopa referitor la bibliile falsificate ale sectarilor: de vor ajunge în mâinile noastre, să le aruncăm în foc fără ezitare!

Am semnalat apariţia acestei lucrări satanice pentru a te feri, iubite cititorule, de primejia rătăcirii care bântuie în lume. Priveşte asemenea biblii ca un semn al apropierii sfârşitului veacului acestuia. Va veni, negreşit, şi vremea judecăţii, şi aceia care batjocoresc Sfintele Scripturi vor da seama în faţa lui Dumnezeu. Nu te face părtaş lor!

Preot Ioviţa Vasile

Impotriva adevarului n-avem nicio putere; avem pentru adevar (II Corinteni 13, 8)

În înregistrarea de mai sus, de la o conferință din 2017, monahul Sava spune clar că întreruperea pomenirii episcopului nu trebuie urmată de căutarea altui episcop, ci de încercarea de a provoca un sinod care să judeca episcopul sub a cărui jurisdicție suntem, pentru a-l întoarce la Ortodoxie sau dacă nu vrea, atunci să fie schimbat cu alt episcop.

Iar într-un răspuns către teologul Mihai-Silviu Chirilă își exprimă dezacordul față de hirotonirea de horepiscopi de către episcopul Artemie de Kosovo, cât și față de hirotonirea de preoți și diaconi de către acei horepiscopi:

,,Episcopul Artemie a hirotonit horepiscopi singur, lucru cu care noi nu suntem de acord și i-am spus acest lucru. Nu am știut dinainte ce hirotonie vor face, nici ce alte hirotonii au mai făcut. După întâlnirea avută le-am spus că nu este corect ce au făcut și să remedieze cumva situația. Unde vedeți dvs că noi am fost de acord cu hirotonia și că am strigat „vrednic este”, devreme de noi nu am făcut aceasta? Trageți concluzii fără să știți ce am spus și trebuie să vă cereți scuze, dacă sunteți un om sincer”.

Noi am tras concluzii din relatarea pr. Staicu care zice contrariul, considerând canonică hirotonirea horepicopilor, cât și hirotoniile făcute de aceștia:

Episcopul Artemie – care este doctor în teologie al Universității din Atena, trimis acum câteva zeci de ani acolo la studii de dascălul său, Sfântul Justin Popovici însuși, i-a hirotonit pe cei doi horepiscopi având ca bază canonică existența acestei demnități de horepiscop în istoria Bisericii. […]

Pr. Ciprian Staicu: ,,Astfel, în familia Sfântului Justin Popovici a fost văzută o imagine unicăun episcop sârb în exil, într-o biserică din catacombe, a hirotonit un diacon rus ca preot și un monah sârb ca ierodiacon, în timp ce ortodocșii sârbi, ruși, greci și români au strigat plini de bucurie: „AXIOS! „(Vrednic este!). Cu adevărat o imagine și un mesaj unic a fost trimis în lumea întreagă. Cine are urechi de auzit, să audă. Grecii au cântat imnul Heruvic în limba lor, românii au cântat „Îngerul a strigat” în limba lor – aceste două lucruri au servit într-un mod special la întărirea sentimentului de comuniune, de dragoste între frați, de solidaritate în lupta comună pentru puritatea credinței.”

Se pare că preotul Staicu are o agendă dublă, „traducând” în chip mincinos aspecte importante în ce-l privește pe monahul Sava, iar scopul nu este altul decât distrugerea mișcării anti-ecumenism.

(Text preluat de pe Ortodoxinfo)

Scurt comentariu

Un timp, poţi să minţi pe toată lumea. Pe unii îi poţi minţi tot timpul. Dar este cu neputinţă să-i minţi pe toţi, în toată vremea.

Credeti ca vreun obraz se va inrosi de rusine?

A zecea Porunca Dumnezeiasca

LUNA APRILIE

Ziua a 29-a

Sf. Mucenici Teognid, Ruf, Antipatru, Teostih, Artema, Magnos, Teodot, Tavmasie, Filimon, Stancu; Cuvioşii Memnon, Avxivie, Nichifor; Sf. Ierarhi Ioan şi Vasile

          ,,Să nu doreşti casa aproapelui tău; să nu doreşti femeia aproapelui tău, nici ogorul lui, nici sluga lui, nici slujnica lui, nici boul lui, nici asinul lui şi niciunul din dobitoacele lui şi nimic din câte are aproapele tău’’ (Facere, 20, 17). Vom tălmăci această Poruncă Dumnezeiască prin prizma mentalităţii păgubitoare din zilele noastre. Vedem o vilă somptuoasă ridicată de un cunoscut al nostru. Ne dorim şi noi una asemenea şi ne străduim s-o avem, chiar dacă mijloacele nu ne îngăduie; sunt multe bunurile pe care le posedă aproapele nostru. Dorim să le avem şi noi, căci aşa este mentalitatea zilelor noastre.

Ce ne spune Sfânta Scriptură prin Sfântul Apostol Pavel? ,,De unde vin războaiele şi de unde certurile dintre voi? Nu, oare, de aici: Poftiţi şi nu aveţi; ucideţi şi pizmuiţi şi nu puteţi să dobândiţi ce doriţi; vă sfădiţi şi vă războiţi, şi nu aveţi pentru că nu cereţi. Cereţi şi nu primiţi, pentru că cereţi rău, ca să risipiţi în plăceri. Preadesfrânaţilor! Nu ştiţi, oare, că prietenia lumii este duşmănie faţă de Dumnezeu? Cine va voi să fie prieten cu lumea se face vrăjmaş al lui Dumnezeu? Sau vi se pare că Scriptura grăieşte în deşert?’’ (Iacov 4, 1-5).

Nu! Scriptura nu grăieşte în deşert! Ni se pare nouă că grăieşte în deşert, sau noi înşine grăim asa, punând in plan secundar cuvintele lui Dumnezeu. Să fim mulţumiţi cu ceea ce ne-a dăruit Bunul Dumnezeu. Să nu năzuim spre cele ale aproapelui. Dumnezeu rânduieşte cele ce sunt de folos fiecăruia dintre noi, după puterile şi priceperea noastră. Dacă vedem că aproapele nostru a trecut prin şcoli înalte, să nu-l pizmuim. Dacă a ajuns în demnitări sociale înalte, să nu năzuim la ale sale deoarece, cui i se va da mult, mult i se va cere, după cuvântul Scripturii. Aduceţi-vă aminte de cuvintele Apostolului, care spun: ,,pentru că noi n-am adus nimic în lume, tot aşa cum nu putem să  scoatem ceva afară din ea. Ci având hrană şi îmbrăcăminte, cu acestea vom fi îndestulaţi’’ (I Timotei 6, 7-8).

Preot Ioviţa Vasile

 

A plecat Domnul Academician Dinu C. Giurescu

Hristos a înviat

Astazi a fost înmormântat Academicianul Dinu C. Giurascu, un om pe care-l ascultai cu plăcere de fiecare data când avea câte-o apariţie public. A plecat din viaţa aceasta pământească, având multe amărăciuni în suflet. Textul de mai jos, preluat de pe Ortodoxinfo, tocmai lucrul acesta îl relevă. Bunul Dumnezeu să-l  ierte.

„Partide extremiste? Nu le-aș numi așa, ci mai degrabă naționaliste. Este evident, la nivel intuitiv, europenii simt că amestecul nu e bun. Mă refer la amestecul de civilizații, de mentalități, de credință. Nu poți să fii obligat să primești cu brațele deschise ceea ce de fapt nu vrei să accepți. Acea cotă nesuferită pe care fiecare țară a fost obligată să o accepte este motivul pentru care oamenii au început să sprijine partidele naționaliste.

Gândiți-vă la noi, românii. Țara Românească și Moldova au fost sub dominație turcească timp de 500 de ani, dar, în acest răstimp, turcii nu au avut voie să aibă proprietăți, să ridice moschei. Domnitorii pe care i-am avut au simțit că în acest fel apără identitatea și românismul. Acum toate sunt invers. Îi chemăm la noi, le ridicăm moschei. Ceea ce nu au reușit în alte vremuri, reușesc acum.

Ba, mai mult decât atât, se dorește parcă ștergerea treptată a identităţii, a conştiinţei apartenenţei la naţiunea română. Și se vede asta și prin reformele din domeniul învățământului. Se vorbește de globalizare, dar constat că se dorește formarea  unui om al secolului XXI interesat de valori materiale şi pseudo-culturale, fără identitate naţională. Cu alte cuvinte, un pălmaş modern. Cu cât uiți mai repede trecutul care-ți aparține, cu atât ți se va șterge identitatea mai rapid. Cred și eu, ca Ilie Șerbănescu – deși el este mai rău decât mine atunci când spune că suntem un spațiu de la marginea lumii –, că am ajuns o colonie, că nu mai decidem noi pentru noi. Atitudinile oamenilor politici nu sunt încurajatoare pentru noi ca țară și constat că tendinţa merge spre slăbirea şi chiar destrămarea statului şi a naţiunii.

Am fost ales parlamentar. Am crezut că voi putea schimba câte ceva, am crezut că voi putea să fac. Nu se vrea. Ăsta este adevărul. Cu toate acestea, nu pot să nu mă întreb unde sunt cei din elita intelectuală? Apar unii pe la televizor, vorbesc, dar se clamează independenți și, de fapt, nici nu spun nimic, dar nici nu fac nimic să îndrepte situația. E trist. Industrie nu mai avem; sistem bancar, nu; pădurile, nu le mai protejăm; vindem pământul pentru că aşa a zis UE! Mie-mi vine rău când zic asta! Şi ce dacă a zis UE?! Ei pot să zică şi eu zic cum zic eu şi până la urmă vedem ce facem noi! Țara se conduce prin instituții de forță, ca DNA. Nu-i nimic normal în toate astea.” 

În timp ce-și expunea părerea despre ceea ce se întâmplă, figura istoricului se înnegura. Tristețea i se întipărise pe față. Să-ți iubești țara în zilele noastre este aproape o infracțiune…”

 

A noua porunca din Decalog

LUNA APRILIE

Ziua a 27-a

Sf. Apostoli din cei 70 Simeon, Aristarh, Marcu şi Zinon; Cuv. Ioan Mărturisitorul, Evloghie, Nicon; Sf. Mucenici Puplie, Lolion cel Nou şi Polion; Sf. Ier. Ştefan şi Sava

          ,,Să nu mărturiseşti strâmb împotriva aproapelui tău!’’ (Ieşire 20, 16). Adevărul se stabileşte, în vremurile noastre, în instanţele de judecată. Cel puţin, aşa se pretinde. S-ar putea întâmpla ca un preot să depună mărturie în faţa instanţelor de judecată. În acest caz, asemenea tuturor oamenilor, preotului i se va cere să rostească un jurământ care are următorul conţinut: ,,Jur să spun adevărul şi numai adevărul şi să nu ascund nimic din ceea ce ştiu’’. Prestând acest jurământ, preotul va fi obligat să scoată la lumină şi fapte pe care enoriaşul său le-a mărturisit la Sfânta Spovedanie, săvârşind în acest fel un mare şi de neiertat păcat: divulgarea secretului Spovedaniei. De aceea, se cuvine ca preotul să aibă discernământ în rostirea jurământului sau să se abţină.

Mărturisirea, dreaptă sau strâmbă, trece dincolo de instanţele de judecată. Mântuitorul nostru Iisus Hristos ne cere să mărturisim pentru El înaintea tuturor necredincioşilor lumii acesteia: ,,Oricine va mărturisi pentru Mine înaintea oamenilor, mărturisi-voi şi Eu pentru el înaintea Tatălui Meu, Care este în ceeruri’’ (Matei 10, 32). Biserica lui Hristos mărturiseşte întotdeauna drept înaintea tuturor oamenilor. În opoziţie, şi sectarii şi cei din bisericile mincinoase, şi ecumeniştii, poate şi necredincioşii sau păgânii, precum mahomedanii sau budiştii, pot să-L mărturisească pe Hristos, dar mărturia lor este mincinoasă. Când rostim, la Sfânta Liturghie sau în rugăciunile noastre particulare Crezul, atunci mărturia noastră este dreaptă. Dacă ne abatem de la această mărturisire, precum ereticii catolici, cu Filioqe şi cu toate rătăcirile lor, mărturisirea noastră devine strâmbă.

Nu se cuvine, aşadar, să-L mărturisim pe Domnul Iisus Hristos ca fiind numai Om, cum făceau ereticii arieni şi cum fac martorii lui Iehova, nici ca având o singură fire, ca monofiziţii, nici ca având o singură voinţă, ca monoteliştii, nici ca fiind un simplu întemeietor de religie, alături de Buda şi Mahomed, cum pretind ecumeniştii de astăzi, ci drept: ,,Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat, născut, iar nu făcut, Cel Ce este deofiinţă cu Tatăl, prin Care toate s-au făcut’’.

          În calendarul nostru bisericesc sunt pomeniţi Sfinţi care au mărturisit drept despre Dumnezeu. Aceştia se numesc ,,Mărturisitori’’. Aşa este, de pildă, Sfântul Maxim Mărturisitorul, care a spus: ,,Chiar dacă toată lumea ar începe să se împărtăşească cu patriarhul (rău-credincios, n. a.), eu nu pot să mă împărtăşesc cu dânsul’’.

Preot Ioviţa Vasile

 

 

 

Marit sa fii, mire, si tu, mireasa, marita sa fii

,,Să nu fii desfrânat! (Ieşire 20, 14). Domnul Dumnezeu a creat cea dintâi pereche de oameni, Adam şi Eva, i-a binecuvântat, spunându-le: ,,Fiţi rodnici şi vă înmulţiţi şi umpleţi pământul şi-l stăpâniţi’’ (Facere 1, 28). Legătura aceasta dintre bărbat şi femeie a constituit modalitatea aleasă de Dumnezeu pentru înmulţirea neamului omenesc. După venirea în lume a Mântuitorului nostru Iisus Hristos, legătura dintre bărbat şi femeie se binecuvântează prin Sfânta Taină a Nunţii, dată exclusiv Bisericii. Prin ea se întemeiază familia creştină, înlăuntrul căreia naşterea de prunci pentru împărăţia lui Dumnezeu este datorie de căpetenie a celor doi soţi. Legătura trupească între cei doi este, aşadar, îngăduită numai între hotarele binecuvântate ale căsătoriei.

Legătura trupească dintre persoane necăsătorite se numeşte curvie. Când persoanele sunt căsătorite şi păcătuiesc împreună, deşi ţin de familii diferite, păcatul capătă un spor de gravitate şi se numeşte preacurvie.

Orice legătură dintre bărbat şi femeie, fără binecuvântarea Bisericii prin Sfânta Taină a Cununiei, este desfrânare, chiar dacă ea s-a oficializat în faţa autorităţilor civile. Înţelegem acum de ce sectarii, membrii bisericilor mincinoase, păgânii, necredincioşii, ateii trăiesc în curvie, ceea ce le închide calea spre împărăţia lui Dumnezeu, după cuvântul Biblic: ,,Căci aceasta s-o ştiţi bine, că nici desfrânat, sau necurat sau lacom (care este închinător la idoli), nu are moştenire în împărăţia lui Hristos şi a lui Dumnezeu’’ (Efeseni 5, 5).

Diavolul ştie foarte bine că viaţa omului îşi are cursul firesc numai prin Taina Bisericii, de aceea lucrează cu multă ardoare pentru a-i împiedica pe tineri să păşească în faţa Sfântului Altar, şi a-i face să trăiască în păcatul desfrânării. El a inspirat şi a răspândit, prin interpuşi, conceptul căsătoriei de probă. El dă putere vrăjitorilor de a lega cununiile, încât tinerii, chiar dacă doresc sincer, nu pot ajunge să se însoţească prin Taina Nunţii, până când blestemata legătură nu este desfăcută prin rugăciunile Bisericii. El a inspirat pe legiuitori să nu pună nici un preţ pe adevărata unire dintre bărbat şi femeie, cea din Biserică. El incită la sexualitate dezmăţată prin pornografie şi emisiuni televizate incitante şi neruşinate. El împinge la păcate precum beţia, cântările şi vorbele spurcate, îmbrăcăminte necuviincioasă şi altele, care toate sfârşesc în desfrânare.

Dumnezeieşti cuvinte a rostit Mântuitorul Iisus Hristos, vrând să pună stavilă pornirilor păcătoase din trupul omului : ..Că oricine se uită la femeie, poftind-o, a săvârşit adulter în inima sa’’ (Matei 5, 28).

 

Preot Ioviţa Vasile