Sola fide este o invatatura demonica

,,Fericiţi cei milostivi, că aceia se vor milui’’ (Matei 5, 7). Dumnezeu l-a creat pe om din iubire şi a sădit acest simţământ Dumnezeiesc în fiecare fiinţă umană. Prin urmare, starea firească a omului este aceea în care iubeşte pe Dumnezeu, Creatorul său, dar şi pe aproapele său, care este orice om. De-aici decurge milostenia pentru cei aflaţi în nevoi, deoarece niciodată nu vei întoarce spatele celui pe care-l iubeşti. Aşadar, milostenia este o formă de manifestare a iubirii frăţeşti. Cel care a experiat roadele milosteniei, a constatat că Dumnezeu întoarce înzecit binele făcut aproapelui, în casa celui milostiv.

Grija de căpetenie a fiecărui om este mântuirea sufletului său. Mântuirea se lucrează în viaţa pământească şi este dată ca o răsplată pentru faptele cele bune ale omului. Fără fapte bune, fără milostenie, mântuirea nu este posibilă. Ştiind aceasta, diavolul a pus în mintea anumitor oameni gândul contrar, anume că faptele bune nu ajută la mântuire, ar fi inutile, credinţa este suficientă pentru a intra în împărăţia lui Dumnezeu. Aşa s-a ajuns la învăţătura diavolească numită sola fide, ceea ce însemnă numai prin credinţă se poate mantui omul. Autorul acestei rătăciri pierzătoare de suflete a fost Martin Luther, în secolul al XVI-lea. Acesta s-a despărţit de ereziile catolice pentru a întemeia propriul său sistem de erezii, numit protestantism sau luteranism.            Pentru Luther nu au contat adevărurile revelate de Dumnezeu, deasupra acestora a pus, în chip luciferic, propriile sale păreri. Când a tradus Sfânta Scriptură în germană, un filolog i-a atras atenţia asupra multelor erori pe care le-a comis. Răspunsul a fost unul stupefiant: ,,Este aşa, pentru că aşa vrea Luther’’. Când a citit Epistola Sfântului Iacov, a constatat că aceasta arată desluşit şi apăsat că faptele bune sunt absolut necesare pentru mântuire, ceea ce nu se potrivea cu părerile lui. Atunci a numit această, scriere nou-testamentară, în chip batjocoritor, ,,epistola de paie’’, a rupt filele pe care era tipărită Dumnezeiasca Epistolă şi le-a aruncat în apă! Ce cutezanţă! Ce blasfemie!

Revenind la învăţărura Sfintei noastre Biserici, vom remarca faptul că Dumnezeu Se milostiveşte spre noi chiar înainte ca noi să făptuim cele ale milosteniei. Dacă însă facem din milostenie o preocupare constantă a vieţii, nădejdea mântuirii este deosebit de puternică. Dumnezeu nu va lăsa nerăsplătită niciuna din faptele noastre de milostenie.

Preot Ioviţa Vasile

 

O versiune satanica a Sfintei Scripturi: Biblia fidela Cluj

Cinstite cititorule, zilele trecute mi-a fost dată o biblie, falsificată la Cluj şi tipărită în Coreea de Sud, cu un titlu de-a dreptul hilar: Biblia fidela Cluj. După cum mărturisesc acei nelegiuiţi, au lucrat la pretinsa traducere vreme de nouă ani. Atât le-a trebuit să dea o versiune plină de blasfemii, de care se cutremură orice om de bună credinţă. Bineînţeles că aceştia nu-şi dezvăluie identitatea, din motive lesne de înţeles, dar îşi laudă ,,lucrarea’’ care, zic ei, ,,conţine toate cuvintele lui Dumnezeu’’.

De la prima lectură mi-am adus aminte de cuvintele Sfântului Prooroc Ieremia (23, 36): ,,Iar cuvântul acesta,  povară de la Domnul, de-acum să nu-l mai întrebuinţaţi, ca povară va fi unui astfel de om cuvântul lui, pentru că stricaţi cuvintele Domnului Celui Viu, cuvintele Domnului Savaot, cuvintele Dumnezeului nostru’’. Da, acesta este adevărul trist: cei care se băteau în piept şi se lăudau cu Biblia, în felul lui Luther, batjocoresc în modul cel mai josnic textul Sfintei Scripturi. Aceşti sectari nu mai cunosc ce este frica de Dumnezeu şi nici de oameni nu se ruşinează. Nu mai au nicio oprelişte, nicio ezitare, nicio ruşine când este vorba de falsificarea Scripturilor Sfinte.

Ceea ce am scris referitor la biblia iehoviştilor, au preluat şi cei despre care este vorba. Pronumele referitoare la Persoanele Sfintei Treimi nu mai sunt majusculizate. În schimb, numele malefice diavolul, satana, sunt scrise cu literă mare! Acelaşi dispreţ pentru Sfânta Evanghelie, care la ei este doar ,,evanghelie’’. Textele care dau mărturie despre Preasfânta Treime sunt total distorsionate, încât li s-a schimbat înţelesul. Ştim bine cine sunt cei care luptă cu ardoare împotriva Revelaţiei Dumnezeieşti privitoare la Sfânta Treime, urmaşii acelora care nu l-au primit pe Mântuitorul nostru Iisus Hristos. Sfântul Ioan Botezătorul devine Ioan Baptist! Nu merită să mai insistăm asupra textului acestei biblii satanice. Vreau doar să spun doar ceea ce ne-a lăsat Părintele Cleopa referitor la bibliile falsificate ale sectarilor: de vor ajunge în mâinile noastre, să le aruncăm în foc fără ezitare!

Am semnalat apariţia acestei lucrări satanice pentru a te feri, iubite cititorule, de primejia rătăcirii care bântuie în lume. Priveşte asemenea biblii ca un semn al apropierii sfârşitului veacului acestuia. Va veni, negreşit, şi vremea judecăţii, şi aceia care batjocoresc Sfintele Scripturi vor da seama în faţa lui Dumnezeu. Nu te face părtaş lor!

Preot Ioviţa Vasile

Impotriva adevarului n-avem nicio putere; avem pentru adevar (II Corinteni 13, 8)

În înregistrarea de mai sus, de la o conferință din 2017, monahul Sava spune clar că întreruperea pomenirii episcopului nu trebuie urmată de căutarea altui episcop, ci de încercarea de a provoca un sinod care să judeca episcopul sub a cărui jurisdicție suntem, pentru a-l întoarce la Ortodoxie sau dacă nu vrea, atunci să fie schimbat cu alt episcop.

Iar într-un răspuns către teologul Mihai-Silviu Chirilă își exprimă dezacordul față de hirotonirea de horepiscopi de către episcopul Artemie de Kosovo, cât și față de hirotonirea de preoți și diaconi de către acei horepiscopi:

,,Episcopul Artemie a hirotonit horepiscopi singur, lucru cu care noi nu suntem de acord și i-am spus acest lucru. Nu am știut dinainte ce hirotonie vor face, nici ce alte hirotonii au mai făcut. După întâlnirea avută le-am spus că nu este corect ce au făcut și să remedieze cumva situația. Unde vedeți dvs că noi am fost de acord cu hirotonia și că am strigat „vrednic este”, devreme de noi nu am făcut aceasta? Trageți concluzii fără să știți ce am spus și trebuie să vă cereți scuze, dacă sunteți un om sincer”.

Noi am tras concluzii din relatarea pr. Staicu care zice contrariul, considerând canonică hirotonirea horepicopilor, cât și hirotoniile făcute de aceștia:

Episcopul Artemie – care este doctor în teologie al Universității din Atena, trimis acum câteva zeci de ani acolo la studii de dascălul său, Sfântul Justin Popovici însuși, i-a hirotonit pe cei doi horepiscopi având ca bază canonică existența acestei demnități de horepiscop în istoria Bisericii. […]

Pr. Ciprian Staicu: ,,Astfel, în familia Sfântului Justin Popovici a fost văzută o imagine unică: un episcop sârb în exil, într-o biserică din catacombe, a hirotonit un diacon rus ca preot și un monah sârb ca ierodiacon, în timp ce ortodocșii sârbi, ruși, greci și români au strigat plini de bucurie: „AXIOS! „(Vrednic este!). Cu adevărat o imagine și un mesaj unic a fost trimis în lumea întreagă. Cine are urechi de auzit, să audă. Grecii au cântat imnul Heruvic în limba lor, românii au cântat „Îngerul a strigat” în limba lor – aceste două lucruri au servit într-un mod special la întărirea sentimentului de comuniune, de dragoste între frați, de solidaritate în lupta comună pentru puritatea credinței.”

Se pare că preotul Staicu are o agendă dublă, „traducând” în chip mincinos aspecte importante în ce-l privește pe monahul Sava, iar scopul nu este altul decât distrugerea mișcării anti-ecumenism.

(Text preluat de pe Ortodoxinfo)

Scurt comentariu

Un timp, poţi să minţi pe toată lumea. Pe unii îi poţi minţi tot timpul. Dar este cu neputinţă să-i minţi pe toţi, în toată vremea.

Credeti ca vreun obraz se va inrosi de rusine?

A zecea Porunca Dumnezeiasca

LUNA APRILIE

Ziua a 29-a

Sf. Mucenici Teognid, Ruf, Antipatru, Teostih, Artema, Magnos, Teodot, Tavmasie, Filimon, Stancu; Cuvioşii Memnon, Avxivie, Nichifor; Sf. Ierarhi Ioan şi Vasile

          ,,Să nu doreşti casa aproapelui tău; să nu doreşti femeia aproapelui tău, nici ogorul lui, nici sluga lui, nici slujnica lui, nici boul lui, nici asinul lui şi niciunul din dobitoacele lui şi nimic din câte are aproapele tău’’ (Facere, 20, 17). Vom tălmăci această Poruncă Dumnezeiască prin prizma mentalităţii păgubitoare din zilele noastre. Vedem o vilă somptuoasă ridicată de un cunoscut al nostru. Ne dorim şi noi una asemenea şi ne străduim s-o avem, chiar dacă mijloacele nu ne îngăduie; sunt multe bunurile pe care le posedă aproapele nostru. Dorim să le avem şi noi, căci aşa este mentalitatea zilelor noastre.

Ce ne spune Sfânta Scriptură prin Sfântul Apostol Pavel? ,,De unde vin războaiele şi de unde certurile dintre voi? Nu, oare, de aici: Poftiţi şi nu aveţi; ucideţi şi pizmuiţi şi nu puteţi să dobândiţi ce doriţi; vă sfădiţi şi vă războiţi, şi nu aveţi pentru că nu cereţi. Cereţi şi nu primiţi, pentru că cereţi rău, ca să risipiţi în plăceri. Preadesfrânaţilor! Nu ştiţi, oare, că prietenia lumii este duşmănie faţă de Dumnezeu? Cine va voi să fie prieten cu lumea se face vrăjmaş al lui Dumnezeu? Sau vi se pare că Scriptura grăieşte în deşert?’’ (Iacov 4, 1-5).

Nu! Scriptura nu grăieşte în deşert! Ni se pare nouă că grăieşte în deşert, sau noi înşine grăim asa, punând in plan secundar cuvintele lui Dumnezeu. Să fim mulţumiţi cu ceea ce ne-a dăruit Bunul Dumnezeu. Să nu năzuim spre cele ale aproapelui. Dumnezeu rânduieşte cele ce sunt de folos fiecăruia dintre noi, după puterile şi priceperea noastră. Dacă vedem că aproapele nostru a trecut prin şcoli înalte, să nu-l pizmuim. Dacă a ajuns în demnitări sociale înalte, să nu năzuim la ale sale deoarece, cui i se va da mult, mult i se va cere, după cuvântul Scripturii. Aduceţi-vă aminte de cuvintele Apostolului, care spun: ,,pentru că noi n-am adus nimic în lume, tot aşa cum nu putem să  scoatem ceva afară din ea. Ci având hrană şi îmbrăcăminte, cu acestea vom fi îndestulaţi’’ (I Timotei 6, 7-8).

Preot Ioviţa Vasile

 

A plecat Domnul Academician Dinu C. Giurescu

Hristos a înviat

Astazi a fost înmormântat Academicianul Dinu C. Giurascu, un om pe care-l ascultai cu plăcere de fiecare data când avea câte-o apariţie public. A plecat din viaţa aceasta pământească, având multe amărăciuni în suflet. Textul de mai jos, preluat de pe Ortodoxinfo, tocmai lucrul acesta îl relevă. Bunul Dumnezeu să-l  ierte.

„Partide extremiste? Nu le-aș numi așa, ci mai degrabă naționaliste. Este evident, la nivel intuitiv, europenii simt că amestecul nu e bun. Mă refer la amestecul de civilizații, de mentalități, de credință. Nu poți să fii obligat să primești cu brațele deschise ceea ce de fapt nu vrei să accepți. Acea cotă nesuferită pe care fiecare țară a fost obligată să o accepte este motivul pentru care oamenii au început să sprijine partidele naționaliste.

Gândiți-vă la noi, românii. Țara Românească și Moldova au fost sub dominație turcească timp de 500 de ani, dar, în acest răstimp, turcii nu au avut voie să aibă proprietăți, să ridice moschei. Domnitorii pe care i-am avut au simțit că în acest fel apără identitatea și românismul. Acum toate sunt invers. Îi chemăm la noi, le ridicăm moschei. Ceea ce nu au reușit în alte vremuri, reușesc acum.

Ba, mai mult decât atât, se dorește parcă ștergerea treptată a identităţii, a conştiinţei apartenenţei la naţiunea română. Și se vede asta și prin reformele din domeniul învățământului. Se vorbește de globalizare, dar constat că se dorește formarea  unui om al secolului XXI interesat de valori materiale şi pseudo-culturale, fără identitate naţională. Cu alte cuvinte, un pălmaş modern. Cu cât uiți mai repede trecutul care-ți aparține, cu atât ți se va șterge identitatea mai rapid. Cred și eu, ca Ilie Șerbănescu – deși el este mai rău decât mine atunci când spune că suntem un spațiu de la marginea lumii –, că am ajuns o colonie, că nu mai decidem noi pentru noi. Atitudinile oamenilor politici nu sunt încurajatoare pentru noi ca țară și constat că tendinţa merge spre slăbirea şi chiar destrămarea statului şi a naţiunii.

Am fost ales parlamentar. Am crezut că voi putea schimba câte ceva, am crezut că voi putea să fac. Nu se vrea. Ăsta este adevărul. Cu toate acestea, nu pot să nu mă întreb unde sunt cei din elita intelectuală? Apar unii pe la televizor, vorbesc, dar se clamează independenți și, de fapt, nici nu spun nimic, dar nici nu fac nimic să îndrepte situația. E trist. Industrie nu mai avem; sistem bancar, nu; pădurile, nu le mai protejăm; vindem pământul pentru că aşa a zis UE! Mie-mi vine rău când zic asta! Şi ce dacă a zis UE?! Ei pot să zică şi eu zic cum zic eu şi până la urmă vedem ce facem noi! Țara se conduce prin instituții de forță, ca DNA. Nu-i nimic normal în toate astea.” 

În timp ce-și expunea părerea despre ceea ce se întâmplă, figura istoricului se înnegura. Tristețea i se întipărise pe față. „Să-ți iubești țara în zilele noastre este aproape o infracțiune…”

 

A noua porunca din Decalog

LUNA APRILIE

Ziua a 27-a

Sf. Apostoli din cei 70 Simeon, Aristarh, Marcu şi Zinon; Cuv. Ioan Mărturisitorul, Evloghie, Nicon; Sf. Mucenici Puplie, Lolion cel Nou şi Polion; Sf. Ier. Ştefan şi Sava

          ,,Să nu mărturiseşti strâmb împotriva aproapelui tău!’’ (Ieşire 20, 16). Adevărul se stabileşte, în vremurile noastre, în instanţele de judecată. Cel puţin, aşa se pretinde. S-ar putea întâmpla ca un preot să depună mărturie în faţa instanţelor de judecată. În acest caz, asemenea tuturor oamenilor, preotului i se va cere să rostească un jurământ care are următorul conţinut: ,,Jur să spun adevărul şi numai adevărul şi să nu ascund nimic din ceea ce ştiu’’. Prestând acest jurământ, preotul va fi obligat să scoată la lumină şi fapte pe care enoriaşul său le-a mărturisit la Sfânta Spovedanie, săvârşind în acest fel un mare şi de neiertat păcat: divulgarea secretului Spovedaniei. De aceea, se cuvine ca preotul să aibă discernământ în rostirea jurământului sau să se abţină.

Mărturisirea, dreaptă sau strâmbă, trece dincolo de instanţele de judecată. Mântuitorul nostru Iisus Hristos ne cere să mărturisim pentru El înaintea tuturor necredincioşilor lumii acesteia: ,,Oricine va mărturisi pentru Mine înaintea oamenilor, mărturisi-voi şi Eu pentru el înaintea Tatălui Meu, Care este în ceeruri’’ (Matei 10, 32). Biserica lui Hristos mărturiseşte întotdeauna drept înaintea tuturor oamenilor. În opoziţie, şi sectarii şi cei din bisericile mincinoase, şi ecumeniştii, poate şi necredincioşii sau păgânii, precum mahomedanii sau budiştii, pot să-L mărturisească pe Hristos, dar mărturia lor este mincinoasă. Când rostim, la Sfânta Liturghie sau în rugăciunile noastre particulare Crezul, atunci mărturia noastră este dreaptă. Dacă ne abatem de la această mărturisire, precum ereticii catolici, cu Filioqe şi cu toate rătăcirile lor, mărturisirea noastră devine strâmbă.

Nu se cuvine, aşadar, să-L mărturisim pe Domnul Iisus Hristos ca fiind numai Om, cum făceau ereticii arieni şi cum fac martorii lui Iehova, nici ca având o singură fire, ca monofiziţii, nici ca având o singură voinţă, ca monoteliştii, nici ca fiind un simplu întemeietor de religie, alături de Buda şi Mahomed, cum pretind ecumeniştii de astăzi, ci drept: ,,Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat, născut, iar nu făcut, Cel Ce este deofiinţă cu Tatăl, prin Care toate s-au făcut’’.

          În calendarul nostru bisericesc sunt pomeniţi Sfinţi care au mărturisit drept despre Dumnezeu. Aceştia se numesc ,,Mărturisitori’’. Aşa este, de pildă, Sfântul Maxim Mărturisitorul, care a spus: ,,Chiar dacă toată lumea ar începe să se împărtăşească cu patriarhul (rău-credincios, n. a.), eu nu pot să mă împărtăşesc cu dânsul’’.

Preot Ioviţa Vasile

 

 

 

Marit sa fii, mire, si tu, mireasa, marita sa fii

,,Să nu fii desfrânat! (Ieşire 20, 14). Domnul Dumnezeu a creat cea dintâi pereche de oameni, Adam şi Eva, i-a binecuvântat, spunându-le: ,,Fiţi rodnici şi vă înmulţiţi şi umpleţi pământul şi-l stăpâniţi’’ (Facere 1, 28). Legătura aceasta dintre bărbat şi femeie a constituit modalitatea aleasă de Dumnezeu pentru înmulţirea neamului omenesc. După venirea în lume a Mântuitorului nostru Iisus Hristos, legătura dintre bărbat şi femeie se binecuvântează prin Sfânta Taină a Nunţii, dată exclusiv Bisericii. Prin ea se întemeiază familia creştină, înlăuntrul căreia naşterea de prunci pentru împărăţia lui Dumnezeu este datorie de căpetenie a celor doi soţi. Legătura trupească între cei doi este, aşadar, îngăduită numai între hotarele binecuvântate ale căsătoriei.

Legătura trupească dintre persoane necăsătorite se numeşte curvie. Când persoanele sunt căsătorite şi păcătuiesc împreună, deşi ţin de familii diferite, păcatul capătă un spor de gravitate şi se numeşte preacurvie.

Orice legătură dintre bărbat şi femeie, fără binecuvântarea Bisericii prin Sfânta Taină a Cununiei, este desfrânare, chiar dacă ea s-a oficializat în faţa autorităţilor civile. Înţelegem acum de ce sectarii, membrii bisericilor mincinoase, păgânii, necredincioşii, ateii trăiesc în curvie, ceea ce le închide calea spre împărăţia lui Dumnezeu, după cuvântul Biblic: ,,Căci aceasta s-o ştiţi bine, că nici desfrânat, sau necurat sau lacom (care este închinător la idoli), nu are moştenire în împărăţia lui Hristos şi a lui Dumnezeu’’ (Efeseni 5, 5).

Diavolul ştie foarte bine că viaţa omului îşi are cursul firesc numai prin Taina Bisericii, de aceea lucrează cu multă ardoare pentru a-i împiedica pe tineri să păşească în faţa Sfântului Altar, şi a-i face să trăiască în păcatul desfrânării. El a inspirat şi a răspândit, prin interpuşi, conceptul căsătoriei de probă. El dă putere vrăjitorilor de a lega cununiile, încât tinerii, chiar dacă doresc sincer, nu pot ajunge să se însoţească prin Taina Nunţii, până când blestemata legătură nu este desfăcută prin rugăciunile Bisericii. El a inspirat pe legiuitori să nu pună nici un preţ pe adevărata unire dintre bărbat şi femeie, cea din Biserică. El incită la sexualitate dezmăţată prin pornografie şi emisiuni televizate incitante şi neruşinate. El împinge la păcate precum beţia, cântările şi vorbele spurcate, îmbrăcăminte necuviincioasă şi altele, care toate sfârşesc în desfrânare.

Dumnezeieşti cuvinte a rostit Mântuitorul Iisus Hristos, vrând să pună stavilă pornirilor păcătoase din trupul omului : ..Că oricine se uită la femeie, poftind-o, a săvârşit adulter în inima sa’’ (Matei 5, 28).

 

Preot Ioviţa Vasile

Iubitii mei cititori

Astăzi, 24 aprilie 2018, se împlineşte un an de când am publicat întâia oară pe acest blog. Cum spuneam şi atunci, la început de drum, am ales această modalitate de a-mi continua slujirea preoţească, spre slava lui Dumnezeu şi spre folosul duhovnicesc al frăţiilor voastre. Am simţit în acest timp că între noi s-au înfiripat nişte legături de suflet, că suntem în comuniune euharistică şi că ne sprijinim unii pe alţii în aceste ,,vremi cumplite anilor noştri’’, cum ar spune cronicarul. Am avut plăcuta surpriză ca scrisul meu să fie receptat în cele mai neaşteptate locuri de pe pământul lui Dumnezeu, în ţări precum Japonia, Australia, Insulele Maldive, India, Pakistan, Israel, Teritoriile Palestiniene, Brazilia, Mexic, Statele Unite ale Americii, Canada, ca să nu mai amintesc statele europene. Vă mulţumesc, iubiţi cititori din străinătate, asemenea şi celor din ţară care îmi susţineţi eforturile prin faptul că accesaţi acest blog. Asta-mi dă simţământul plăcut că sunt în slujba dumneavoastră, la dispoziţia frăţiilor voastre, Chiar atunci când mi-aţi adresat critici sau aprecieri, când m-aţi apostrofat pentru oarecari stângăcii sau mi-aţi atras atenţia asupra unor neîmpliniri. Am trăit şi trăiesc în continuare mari amărăciuni când văd cum se proferează hule asupra Preasfântului Nume al lui Dumnezeu, a Maicii Domnului, a Sfinţilor Săi.

Chiar în aceste zile am trecut pragul celor două sute de postări, dintre care circa 170 îmi aparţin, celelalte fiind preluări de pe alte bloguri. În toate am căutat să păstrez dreapta măsură şi m-am lăsat călăuzit de ceea ce numim cugetul Bisericii. Am convingerea neclintită că, în pofida asalturilor la care suntem supuşi ca neam, noi românii vom merge la înfricoşătoarea judecată a lui Hristos ca popor luminat de Dumnezeieştile învăţături şi sunt convins că Atotputernicul va privi cu milostivire spre noi şi ne va dărui iertarea Sa. Să nu ne hulim noi pe noi, dragi români, aşa cum ar vrea vrăjmaşii noştri. Sunt alte popoare care au de dat greu răspuns la judecată. Noi suntem plămădiţi ca popor după Sfânta Învăţătură Ortodoxă, ceea ce ne-a făcut să nu râvnim la cele ce nu sunt ale noastre. Dimpotrivă, am ales să suferim nedreptăţile, decât să le comitem împotriva altora, şi asta ne-a fost socotită drept slăbiciune. Ne întrebăm cu deplină îndreptăţire; ,,Dar Dumnezeu, oare, nu va face dreptate aleşilor Săi care strigă către El ziua şi noaptea şi pentru care El rabdă îndelung? Zic vouă că le va face dreptate în curând’’ (Luca 18, 7-8).

Vă îmbrăţişez cu drag, iubiţii mei cititori. Vă invit să rămânem împreună în vremurile grele prin care avem să trecem. Vă rog să-mi scrieţi, pe această cale, dorinţele frăţiilor voastre privind anumite subiecte ce ar trebui dezbătute şi, cât îmi va ajuta Dumnezeul Adevărului, voi da curs cererilor. Să ne întâlnim la poarta raiului şi să intrăm împreună în Împărăţia cea veşnică a lui Dumnezeu. Amin.

Slugă nevrednică a lui Hristos,

Preot Ioviţa Vasile

Sa nu furi

LUNA APRILIE

Ziua a 24-a

Sf. Mucenici Sava, Pasicrat, Valentin, Evsevie, Neon, Leontie, Longhin, Hristofor, Dimitrie, Danav, Donat, Terin, Nestav, Nichie, Duca, Nicolae, Sava Brancovici; Şaptezeci Sf. Mucenici cu Sf. Sava; Cuv. Elisabeta; Sf. Ier. Iorest al Transilvaniei, Iosif şi Wilfrid; Cuv. Toma şi Sava

            ,,Să nu furi!’’ (Ieşire 20, 15). Furturile din bunurile aproapelui, mai mari sau mai mici, cad sub incidenţa acestei Porunci Dumnezeieşti. Sunt oprite de Biserica noastră, care îndeamnă pe săvârşitori la restituirea celor furate şi la pocăinţă. Nu despre aceste furturi va fi acest cuvânt, ci despre furtul la scară planetară săvârşit de mai marii lumii, prin declanşarea crizelor mondiale. Pentru că trebuie să spunem că aceste crize nu au răsărit din pământ, ci au fost declanşate, după un plan minuţios deliberat,  pentru sărăcirea şi înrobirea popoarelor. Toate pierderile unor popoare întregi sunt câştiguri, prin furt, pentru mai-marii lumii.

Vă aduceţi aminte cum, în anii trecuţi, băncile, proprietatea străinilor, s-au arătat foarte generoase în acordarea de împrumuturi populaţiei României. Cei care conduc băncile ştiau ce urmează. Ştiau ca va veni vreme de criză, aşa încât acordau cu generozitate împrumuturi, în condiţii înrobitoare, dictate de ei. Parte din români, nesăbuiţi, lacomi şi iubitori de arginţi şi de averi fără măsură, s-au grăbit să meargă şi să se împrumute, uneori numai pe bază de buletin, socotind că îşi vor asigura bunăstarea şi traiul lipsit de griji şi vor restitui, în timp, banii primiţi. Necugetate planuri! Asemenea bogatului căruia i-a rodit ţarina îmbelşugat. După puţină vreme de deşarte iluzii, în vieţile acestor oameni au început să se împlinescă dureros spusele Sfintei Scripturi: ,,Cei ce vor să se îmbogăţească, dimpotrivă, cad în ispită şi în cursă şi în multe pofte nebuneşti şi vătămătoare, ca unele care cufundă pe oameni în ruină şi în pierzare. Că iubirea de argint este rădăcina tuturor relelor şi cei ce au poftit-o cu înfocare au rătăcit de la Credinţă şi s-au străpuns de multe dureri’’ (I Timotei 6, 9-10).

Vedem cum ne îndeamnă Sfintele Scripturi să ne ferim de lăcomie şi de iubirea de argint, adică de bani. Dacă oamenii ar fi urmat acestor îndemnuri, unii chiar au făcut-o, ar fi fost feriţi de tragediile ce se întâmplă sub ochii noştri. Nu-şi mai pot plăti datoriile, cad în deznădejde şi se sinucid. Nu este aceasta ruină şi pierzare? Ba da! Dar bieţii oameni şi-au făcut nişte socoteli nesăbuite: poate nu va fi chiar cum spun Scripturile Sfinte. Este exact aşa cum ne spun ele! Cuvintele lui Dumnezeu se împlinesc. Dacă am ştiut aceste cuvinte, de ce nu le-am dat crezare la vremea cuvenită? De ce ne-am făurit iluzii, crezând că străinii care cârmuiesc România au ca scop suprem bunăstarea românilor? Pentru că nu vrem să credem celor spuse de Mântuitorul: ,,Cerul şi pământul vor trece, dar cuvintele Mele nu vor trece’’ (Matei 24, 35).

Preot Ioviţa Vasile

 

O radiografie a lumii de azi

Intreaga activitate antihristica, anticrestina, astazi este raspandita in toate mediile, in toate tarile, prin toate mijloacele, de catre satanica miscare, cunoscuta sub numele de, miscarea New Age (Noua Era). Se incearca distrugerea acestei lumi si crearea unei lumi noi, a unei noi ere. Nu prin puterea lui Dumnezeu, ci prin puterea omului. Cu alte cuvinte omul stapanit de mandria lui Lucifer cauta sa ia locul lui Dumnezeu.
Nimic din ceea ce se petrece in lume nu este intamplator. Omenirea cauta sa se sinucida. Goana dupa inavutire, dupa lux si destrabalare a dus omenirea in pragul dezastrului.
Exploatarile irationale ale resurselor naturale, poluarea care a atins cote inexprimabile, inarmarile fara masura au pus in pericol viata pe pamant. Pe de alta parte, desfraul fara margini si rautatea diabolica, care a pus stapanire pe unii din oameni, duce la degradarea firii umane, pana la indobitocire.
Omul a innebunit, omul s-a indracit.
Exista o organizatie secreta care conduce lumea din umbra. Aceasta isi exercita influenta asupra lumii prin magie si folosirea puterilor demonice. Sunt sionistii ! evreii care in ascuns pregatesc venirea lui Antihrist. De sute de ani, prin masonerie, se lupta pentru schimbarea traditiilor crestine. Au rupt Biserica si au faramitat-o in mii si mii de secte. Si au reusit sa schimbe legile firii, lasate de Dumnezeu, cu legi omenesti sau mai bine zis diavolesti.
Statul ca si partidul sunt o idee. Sunt mijloace de subjugare a omului. Statul a devenit in mana lor un mijloc de asuprire, de inrobire pana la indobitocire a oamenilor. Legile dupa care se conducea societatea reflectau legea firii lasata de Dumnezeu omului.
Dar acum aceasta lege lasata de Dumnezeu a fost si este inlocuita prin legi omenesti de inspiratie demonica. Au nascocit povestea cu „drepturile omului” ! Care drepturi ? Drepturile evreilor. Dreptul de a fi privilegiati in toate statele, de a da legi, de a executa legi si de a judeca dupa aceste legi pe crestini!
Iata ce sunt drepturile omului. Dreptul de a-i lasa pe ei sa-l instaleze pe Antihrist, dreptul de a subjuga lumea intreaga.
Dreptul de a avorta, de a te destrabala, de a fura fara scrupule pe semenul tau, intr-un cuvant de a te impotrivi lui Dumnezeu. Cui folosesc aceste drepturi? Noua credinciosilor in nici un caz.
Incredibil, dar adevarat. Lumea este in mana evreilor sionisti, pentru ca finantele lumii sunt in mainile lor, iar omul are slabiciune la ban. Cu banii cumpara tot, chiar si sufletele oamenilor. Cati nu sunt aceia care se leapada de credinta pentru niste bunuri materiale sau bani?
Unde nu reusesc cu banul folosesc santajul, iar unde nu merge nici cu santajul folosesc crima. De aceea si merge lumea din rau in mai rau, pentru ca dreptatea lui Dumnezeu a disparut dintre oameni.
Dumnezeu nu a parasit lumea, ci omul L-a parasit pe Dumnezeu, in favoarea placerilor omenesti.

Noi, cei credinciosi, nu trebuie sa ne descurajam, ci sa ne rugam mai mult la Dumnezeu ca sa ne pazeasca si sa ne intareasca in ceste vremuri grele de ispita .
Sa ne apropiem mai mult de Dumnezeu prin post rugaciune si priveghere; sa lasam pacatele si sa urmam virtutea, iar Dumnezeu sa ne ocroteasca si sa ne intareasca. Nu trebuie sa ne inchipuim ca putem sa scapam de ispite si de necazuri, dar trebuie sa ne pregatim pentru a le infrunta si a le rezista. Suntem datori sa ne informam si sa informam, la randul nostru, si pe altii despre planurile demonice ale slugilor lui Antihrist, pregatite pentru subjugarea lumii. Nu putem schimba destinele lumii dar putem sa le controlam pe ale noastre.
Chemam ajutorul Preasfintei Treimi ca si editia aceasta sa contribuie la trezirea duhovniceasca a ortodocsilor, a fratilor nostri care au nevoie de sprijin in aceste zile pe care le traverseaza omenirea.

(preluare de pe Ortodoxinfo)

Sfantul Mare Mucenic Gheorghe

LUNA APRILIE

Ziua a 23-a

Sf. Mare Mucenic Gheorghe; Sf. Mucenici Valerie, Anatolie, Protoleon, Glicherie, Donat, Terinos, Gheorghe, Lazăr şi Atanasie

Acest ales al lui Dumnezeu era ostaş în armata împăratului păgân Diocleţian. Faptul că era creştin a rămas tăinuit, o vreme. Când s-a aflat că este slujitor al lui Iisus Hristos, a fost dus în păgânească adunare şi acolo a mărturisit cu bărbăţie: ,,Până când, o, împărate, şi voi, domni şi sfetnici, care sunteţi rânduiţi pentru îndreptarea legilor bune şi a judecăţilor celor drepte, porniţi mânia voastră asupra creştinilor şi înmulţiţi nebunia voastră, întărind hotărârile celor fără de lege şi judecăţile cele nedrepte, dându-le asupra oamenilor nevinovaţi, care n-au făcut nimănui strâmbătate? Pentru ce-i prigoniţi şi-i chinuiţi pe creştini, silind spre a voastră păgânătate – întru care petreceţi nebuneşte – pe aceia, care au învăţat a ţine bine Sfânta Credinţă? Pentru că idolii voştri nu sunt dumnezei, deci nu vă amăgiţi cu minciunile, căci Hristos este Unul Dumnezeu şi Acela Unul, întru slava lui Dumnezeu Tatăl; şi toate s-au făcut prin El şi cu Duhul Lui Cel Sfânt toate s-au alcătuit. Deci ori singuri să cunoaşteţi adevărul şi să vă învăţaţi Dreapta Credinţă, ori pe cei ce ţin de adevăr şi de Dreapta Credinţă să nu-i tulburaţi cu nebunia voastră!’’

            Sfântului Gheorghe i s-a tăiat capul într-o zi de 23 aprilie.

Sfântul Mare Mucenic Gheorghe nu a încetat a lucra binele nici după moartea lui. Cărţile noastre bisericeşti ne istorisesc multele minuni ce s-au săvârşit prin acest Sfânt bineplăcut lui Dumnezeu. Se spune că un mahomedan a intrat într-o biserică la vremea citirii pravilei. A văzut un preot stând înaintea icoanei Sfântului Mucenic Gheorghe, citind rugăciuni în taină. Atunci a vorbit rău-credinciosul celor de un neam cu el: ,,Vedeţi pe acest nebun ce face? Se roagă la scândură. Aduceţi-mi un arc şi o săgeată, să săgetez scândura aceea’’. Încordând arcul a slobozit săgeata, dar aceasta nu s-a dus spre icoană, ci în înălţime şi căzând, a rănit mâna acelui nesăbuit, încât grea durere îi pricinuia. Preotul i-a vorbit cu înţelepciune, învăţându-l că se închină lui Dumnezeu şi nu scândurii. Ca să cunoască puterea lui Dumnezeu, l-a sfătuit să ia la sine icoana Sfântului Mucenic Gheorghe şi din candela ce va arde în faţa ei să ia ulei şi să-şi ungă mâna. Cu bunăvrerea lui Dumnezeu s-a vindecat şi a cunoscut minunile pe care le săvârşeşte Dumnezeu prin Sfinţii Lui, care sunt pe tot pământul. A cerut să fie botezat, lucru care s-a petrecut în puterea nopţii, de frica mahomedanilor păgâni, care ucid fără cruţare pe cei care părăsesc reaua şi deşarta lor credinţă.

Pentru rugăciunile Sfântului Mare Mucenic Gheorghe, Preabunul Dumnezeu să Se milostivească spre noi, cei păcătoşi (După Vieţile Sfinţilor pe aprilie, Ed. Mănăstirea Sihăstria, 2005, p. 274-300).

Preot Ioviţa Vasile

 

Minunat este Dumnezeu intru Sfintii Lui

LUNA  APRILIE

Ziua a 22-a

Sf. Ierarh Teodor Sicheotul; Sf. Apostol din cei 12 Natanail (Simon Zilotul); Sf. Mucenici Nearh, Epipode şi Alexandru; Cuviosul Vitalie

            ,,Cel Care mă judecă pe mine este Dumnezeu. De aceea, nu judecaţi ceva înainte de vreme, până ce nu va veni Domnul, Care va lumina cele ascunse ale întunericului şi va vădi sfaturile inimilor. Şi atunci fiecare va avea de la Dumnezeu laudă’’. Acest îndemn ne este dat nouă prin Epistola către Romani (4, 4-5) a Sfântului Apostol Pavel.

Astăzi Biserica pomeneşte pe Cuviosul Vitalie, care a ales să aducă suflete pe calea mântuirii, într-un chip aparte, atrăgând asupra lui batjocura semenilor. Acesta şi-a scris toate desfrânatele din Alexandria şi se ruga pentru ele ca Bunul Dumnezeu să le întoarcă de pe căile pierzării. Mai mult, cu banii câştigaţi în timpul zilei se ducea în casa desfrânatelor, îi dădea câte unei femei şi îi spunea: ,,Te rog, ca pentru aceşti bănişori să te păzeşti toată noaptea aceasta în curăţie, neprimind pe nimeni la păcat’’. Apoi se aşeza la rugăciune într-un colţ, citea Psalmii lui David şi se ruga până dimineaţa pentru femeia aceea. Aşa a trecut pe la toate desfrânatele şi când isprăvea, se întorcea cu rugăciunea la cea dintâi. Unele alegeau să doarmă, altele stăteau ele însele şi se rugau, ruşinându-se de faptele lor. Pe toate le îndemna Cuviosul la pocăinţă, înfricoşându-le cu grozăvia chinurilor din iad. Aşa s-a făcut că multe din aceste desfrânate au părăsit păcatul şi s-au măritat cu bună rânduială, altele s-au călugărit sau au rămas să trăiască singure, dar în curăţie.

Femeilor de la casa cea cu rău nume le-a poruncit să nu spună nimic despre faptele sale, astfel încât oamenii au ajuns să-l socotească ca pe un desfrânat, care aduce hule asupra tagmei călugăreşti. Cuviosul primea cu răbdare toate ocările oamenilor şi chiar se bucura în sine că oamenii îl socotesc păcătos. Clevetirile au ajuns la Sfântul Ioan cel Milostiv, Patriarhul Alexandriei, însă n-a osândit pe Cuviosul, ştiind că numai Dumnezeu judecă cu dreptate.

Într-una din zile, Cuviosul ieşea din casa desfrânatelor şi a întâlnit un tânăr care mergea acolo pentru păcat. Tânărul l-a lovit peste obraz şi l-a mustrat cu prefăcută indignare: ,,Ticălosule şi necuratule, pentru ce nu te pocăieşti şi nu te lepezi de necurata ta viaţă, ca prin tine să nu se batjocorească mai mult numele lui Hristos?’’ Cuviosul i-a prezis că va ajunge să adune, cu răcnetele sale, toată suflarea Alexandriei, şi aşa s-a întâmplat, căci tânărul s-a îndrăcit şi s-a făcut arătare pentru tot oraşul.

După moartea Cuviosului, femeile care ştiau viaţa lui sfântă au povestit tuturor cât bine a lucrat Dumnezeu prin acest Sfânt, şi astfel clevetitorii porniţi asupra lui s-au ruşinat că osândiseră pe Cuviosul Vitalie, înţelegând cuvintele Apostolului, ,,nu judecaţi ceva înainte de vreme’’.

Preot Ioviţa Vasile

 

Sfantul Grigorie Dialogul, papa al Romei, a fost un adevarat arhiereu al lui Hristos

LUNA APRILIE

Ziua a 20-a

Sf. Mucenici Victor şi alţi cinci, Zotic, Zinon, Achidin, Chesarie, Severian, Hristofor, Teona, Antonin, Anastasie şi Gabriel; Cuvioşii Teodor, Atanasie, Ioasaf, Alexandru; Sf Ierarhi Teotim din Tomis, Anastasie I, Grigorie; Sf. Apostol din cei 70, Zaheu 

Hristos a iniat!

          Iubite cititorule! De mai multe ori am scris cu bucurie că pe scaunul Bisericii din Roma au stat Papi adevăraţi, cu dragoste pentru Hristos şi aproapele, care nu s-au socotit a fi mai presus de ceilalţi episcopi şi stăpâni peste Biserică, ci au slujit tuturor, după cuvântul Mântuitorului: ,,Ştiţi că ocârmuitorii nemurilor domnesc peste ele şi cei mari le stăpânesc. Nu tot aşa va fi între voi, ci care dintre voi va vrea să fie mare, să fie slujitorul vostru. Şi care între voi va vrea să fie întâiul, să vă fie vouă slugă, după cum şi Fiul Omului n-a venit să I se slujească, ci ca El să slujească şi să-şi dea viaţa răscumpărare pentru mulţi’’ (Matei 20, 25-28)

            Astăzi pomenim, între Sfinţii lui Dumnezeu, pe Fericitul Atanasie Sinaitul, Patriarhul Antiohiei. Acesta a trăit în vremea Sfântului Grigorie Dialogul, Papă al Bisericii Romei (590-604). Cei doi Sfinţi erau despărţiţi de o depărtare cu anevoie de străbătut, dar uniţi întru slujirea Mântuitorului. Câtă dragoste frăţească era între cei doi arhierei ai lui Hristos, mărturiseşte o scrisoare trimisă de Sfântul Papă Grigorie fratelui său, Sfântul Atanasie Sinaitul.. ,,Mă înştiinţezi, Preasfinţia ta, preaiubitule, că de ar fi fost cu putinţă, ai fi voit fără hârtie şi fără trestie să vorbeşti cu mine, şi pătimeşti de durere că depărtarea cea mare a Răsăritului de Apus ne opreşte pe noi. Însă adevărat zic, că şi în hârtie îmi vorbeşte gândul vostru, că în cuvintele Preasfinţiei tale este arătată dragostea voastră către noi şi nu suntem despărţiţi cu locurile, noi cei ce cu darul Atotputernicului Dumnezeu suntem uniţi prin legătura dragostei… Ci vă rog pe voi, rugaţi-vă pentru mine, neputinciosul, ca Domnul, scoţându-mă dintr-atâtea de multe învăluiri şi primejdii de la longobarzii cei ce au năvălit asupra Romei, mai degrabă să mă treacă la limanul odihnei celei veşnice. Cu mulţumire am luat binecuvântările voastre cele îndurate, pe care mie, omule al lui Dumnezeu, fiind sărac cu duhul, mi le-ai trimis, zicând:  Ce să dea săracul, decât numai cele ce sunt ale săracului? Dar de  nu v-aţi fi făcut săraci cu duhul pe voi singuri, binecuvântările voastre n-ar fi fost atât de îndurate’’. (După Vieţile Sfinţilor pe aprilie, Ed. Mănăstirea Sihăstria, 2005, p. 228-231).

            Înţelegem de-aici cum cugetau adevăraţii arhierei ai Bisericii Romei şi  constatăm câtă diferenţă este între aceştia şi papii cei semeţi, care se socotesc stăpâni peste Biserică, locţiitorii lui Hristos, şi în numele Lui răspândesc o mulţime de erezii, încât catolicii nu mai sunt o Biserică, ci o adunare de eretici.

Preot Ioviţa Vasile

 

Cine a produs schisma in Biserica Ortodoxa Romana?

Părinţii care s-au îngrădit de pan-erezia ecumenistă, prin nepomenirea episcopilor eretici, au fost acuzaţi de schismă. Împotriva Sfintelor Canoane, au fost apoi judecaţi în consistorii şi în final s-au scris nişte hârtii fără valoare, prin care au fost anunţaţi că au fost ,,caterisiţi’’.

Dintru început voi face apel la semantica limbii române, aşa cum e consemnată în instrumentele normative ale limbii, adică în dicţionare. DEX-ul defineşte schisma drept ,,separare formală a unui grup de credincioşi de comunitatea religioasă căreia îi aparţine’’. În speţă, ar fi vorba de Biserica Ortodoxă Română. Pornind de la această definiţie, vom spune că un preot care a întrerupt pomenirea este o persoană, nu un grup de persoane. Apoi, preotul respectiv nu s-a separat de Biserica Ortodoxă, ci a întrerupt comuniunea cu altă persoană, cu episcopul căzut în erezie, ceea ce iarăşi nu corespunde definiţiei. Pentru pseudo-ierarhii români există însă reguli diferite de exprimare. Aşa au ajuns să decreteze ,,Anul omagial al Sfântului Maslu’’. Ce enormitate! Cum să aduci omagii Sfântului Maslu, când acestea sunt adresate, conform aceluiaşi dicţionar, doar persoanelor? Agramatisme de felul acesta nu fac cinste celor care se socotesc a fi stăpâni peste Biserica Ortodoxă Română.

Trecem acum la textele Sfintelor Canoane.  Canonul 15 al Sinodului I – II de la Constantinopol Spune desluşit, cu multă limpezime, despre preoţii care s-au îngrădit de erezie şi implicit de eretici: ,,CĂCI CEI CE SE DESPART PE SINE DE COMUNIUNEA CEA CU ÎNTÂIUL STĂTĂTOR AL LOR PENTRU OARECARE EREZIE OSÂNDITĂ DE SFINTELE SINOADE, SAU DE PĂRINŢI, FIREŞTE DE COMUNIUNEA CU ACELA, CARE PROPOVĂDUIEŞTE EREZIA ÎN PUBLIC, ŞI CU CAPUL DESCOPERIT O ÎNVAŢĂ ÎN BISERICĂ, UNII CA ACEŞTIA NU NUMAI CĂ NU SE VOR SUPUNE CERTĂRII CANONICEŞTI, DESFĂCÂNDU-SE PE SINEŞI DE COMUNIUNEA CU CEL CE SE NUMEŞTE EPISCOP CHIAR ÎNAINTE DE CERCETAREA SINODICEASCĂ, CI SE VOR ÎNVREDNICI ŞI DE CINSTEA CUVENITĂ CELOR ORTODOCŞI CĂCI EI NU AU OSÂNDIT PE EPISCOPI, CI PE PSEUDOEPISCOPI ŞI PE PSEUDO-ÎNVĂŢĂTORI, ŞI NU AU RUPT CU SCHISMĂ UNITATEA BISERICII, CI S-AU SILIT SĂ IZBĂVEASCĂ BISERICA DE SCHISME ŞI DE DEZBINĂRI’’. Iată cine sunt ,,schismaticii’’ pe care-i încriminează cu atâta vehemenţă pseudo-episcopii români: tocmai aceia care s-au silit să izbăvească Sfânta Biserică de schisme! În orice lucru este o măsură şi trebuie să primeze măcar bunul simţ elementar. Faţă de episcopii eretici, preoţii nepomenitori nu pot fi în raport de schismă. Schisma s-a produs în Creta şi autorii ei sunt semnatarii documentelor, împreună cu cei care li s-au alăturat ulterior. Avem de-a face, în acest caz, cu o împletire dintre erezie şi schismă, această împletire definind cu precizie raportul episcopilor români cu Biserica Ortodoxă Română. Şi acest raport l-au produs domniile lor, ocupanţii scaunelor episcopale. Căderea din treapta episcopală în erezie este ireversibilă, căci spune Canonul 3 al Sfântului Atanasie el Mare: ,,celor ce au căzut şi au apărat nelegiuirea (adică erezia), pocăindu-se, să li se dea iertare, dar să nu li se dea lor loc în cler’’. Prin prisma acestui Canon, scaunele episcopale din Biserica Ortodoxă Română pot fi socotite vacante, iar episcopii vor fi socotiţi în rândul mirenilor, cu condiţia să se pocăiască şi să părăsească erezia. Trist, dar adevărat.

Schisma cea mai cunoscută în istorie este cea din 1054, când Apusul căzut în erezie s-a rupt din Trupul tainic al Mântuitorului, Sfânta Biserică. Care este rezultatul? Sfânta Biserică Ortodoxă a rămas a fi singura păstrătoare infailibilă a Revelaţiei Dumnezeieşti, în vreme ce Apusul boleşte până astăzi în erezie. Faptul că apusenii pretind că sunt ,,biserica’’, iar ortodocşii sunt acuzaţi de schismă, nu schimbă cu nimic realitatea.

Desigur că propaganda ecumenistă nu va înceta să arunce venin, invective şi calomnii împotriva preoţilor, călugărilor şi mirenilor care s-au îngrădit de erezie. Este un semn al neputinţei, al lipsei de legitimitate. Aceaşi propagandă vrea să dea impresia că fenomenul delimitării de episcopii eretici s-ar reduce la câţiva preoţi. Vă spunem cu certitudine, numărul  celor îngrădiţi, preoţi, călugări, mireni, este mult mai mare. Cunosc preoţi care în viitor au intenţia să  se ridice împotriva ecumenismului, de aceea nu este bine să-i acuzăm pe cei care încă mai pomenesc numele ierarhilor.

Preot Ioviţa Vasile

Uciderea este pacat grav, strigator la cer

LUNA APRILIE

Ziua a 19-a

Sfinţii Mucenici Pafnutie şi Agatanghel; Sf. Ierarhi Gheorghe Mărturisitorul şi Trifon al Constantinopolului; Cuvioşii Ioan şi Simeon

            ,,Să nu ucizi’’ (Ieşire 20, 13). Este a şasea din cele zece Porunci date de Dumnezeu, prin Moise, poporului Israel şi lumii întregi. Călcarea acestei porunci este de o gravitate deosebită şi se numeşte păcat strigător la cer, după cum îi spune Dumnezeu Însuşi lui Cain, ucigaşul fratelui său, Abel: ,,Glasul sângelui fratelui tău strigă către Mine din pământ’’ (Facere 4, 10).

Viaţa este darul lui Dumnezeu, unic şi nerepetabil. Datori suntem să punem preţ pe acest dar, deoarece viaţa aceasta pământească este timpul în care suntem chemaţi să ne lucrăm mântuirea. Nu ne este îngăduit să ridicăm viaţa aproapelui, dar nici propria noastră viaţă, prin sinucidere. Această poruncă se încalcă şi atunci când unei femei însărcinate i se provoacă avortul, adică se curmă viaţa unei fiinţe nevinovate, lipsită de apărare, care nici măcar nu ajunge să vadă lumina zilei. În anii care au urmat după revoluţia din 1989, societatea românească a evoluat spre mai rău şi prin numărul mare de avorturi. A fost an în care au fost suprimate vieţile a peste un milion de prunci nevinovaţi, ceea ce este o grozăvie fără seamăn! Sa ne imaginăm că aceşti prunci ar fi fost lăsaţi să se nască şi ei ar fi înfrumuseţat românimea, prin nevinovăţia lor. Vinovaţi de acest păcat sunt femeile care solicită avortul, soţii lor, care le îndeamnă sau consimt la acest act criminal, mijlocitorii şi medicii care provoacă avorturile. Biserica a rămas singura care apără, cât îi este cu putinţă, viaţa pruncilor care urmează să se nască. De aceea este privită cu ură de slujitorii satanei, care încurajează avortul prin legi permisive. Greu răspuns vor da toţi aceştia la Judecata lui Dumnezeu!

Mântuitorul nostru Iisus Hristos a spus: ,,Nu vă temeţi de cei ce ucid trupul, iar sufletul nu pot să-l ucidă’’ (Matei 10, 28). Vorbim totuşi de o ucidere sufletească nu în sensul propriu, al nimicirii acestuia, ci în sensul afundării acestuia în păcate necurmate, neurmate de pocăinţă. Ucigaşi sufleteşti sunt ereticii de toate felurile, care răspândesc învăţătura lor pierzătoare ca pe o otravă, şi care duc multe suflete în rătăcire şi implicit în pedeapsa veşnică a iadului. Ucigaşi sunt socotiţi şi cei care îndeamnă pe aproapele la păcat, sau îi favorizează înfăptuirea păcatului, sau sunt ei înşişi sminteală altora. ,,Cel care urăşte pe fratele său, ucigaş de oameni este’’ (I Ioan 3, 15).

Războaiele, revoluţiile, pogromurile, genocidurile au fost şi sunt încălcări organizate ale acestei Porunci Dumnezeieşti.

Preot Ioviţa Vasile

 

 

 

Domnul Florin Zamfirescu: adevaruri dureroase despre Uniunea europeana

Florin Zamfirescu (Facebook):

„Draga Uniune Europeana. 

Trebuie sa-ti marturisesc ceva important.

Acum mai bine de zece ani am dorit sa ma cuplez cu tine.

Erai plina de promisiuni, prevedeam un mariaj fericit.

Abia mai tarziu am inteles ce le-ai impus celor pe care i-am trimis se te peteasca. 

Si ceeace noua nu ne-au spus: ca ne voiai fara industrie, fara agricultura si ca mai voiai ca toate averile noastre sa fie instrainate.

Fiindca veneam la tine, cea bogata, poate ca am fi acceptat…

Dar, mai Uniune Europeana, am observat apoi ca esti o curva perversa, ca vrei sa dereglezi mintile oamenilor, ca nu ai nimic sfant. 

Am inteles apoi ca averile tale, care ne-au atras, sunt de fapt furate chiar de la cei care, ca si noi, au crezut ca le aduci fericirea.

Nu mai vreau cu tine, Uniune!

Ne-ai distrus,ne-ai adus in sapa de lemn, ne-ai facut dusmani cu vecinii nostri, chiar si cu Sarbii cu care eram cuscri.

Crezi ca pe noi ne multumeste ca-ti recunosti „greseala” cu Milosevici?

Tu ucizi si pe urma regreti!

Ne-ai distrus invatamantul, cultura, ne-ai readus comunismul de care noi fugisem!

Ne-ai distrus creativitatea si identitatea!

Esti mai perversa decat Satana, sau esti chiar Satana, stimata Uniune, care te-ai transformat intr-o inchisoare din care nu se mai poate iesi.

Nu mai pot sa fac nimic, sunt singur si scarbit, o sa dispar si gata. Ma gindesc insa la copiii si nepotii nostri pe care i-am nenorocit, renuntand la identitate, la autonomie, la cultura si la traditii.

Sub „corectitudinea ta politica” ai introdus rasismul, fiindca numai asa pot sa-mi explic interesul tau pentru decaderea moravurilor si smintirea mintilor europene.

Ne vom reintalni, Uniune, in campii cu verdeata si vom mai discuta noi,fiindca cine rade la urma, rade mult mai bine! 

se dedica filosofului 

Andrei Plesu…”

 

Dragi cititori,

A trecut Săptămâna luminată. Din această săptămână, intrăm în rânduiala obişnuită a zilelor de post, adică miercurea şi vinerea. De câţiva ani, alcătuitorii calendarelor noastre bisericeşti, din prea marea ,,dragoste’’ ce o au pentru noi, au introdus nu mai puţin de 12 dezlegări la peşte în toate zilele de miercuri şi vineri, până la Sărbătoarea Pogorârii Sfântului Duh. Cu alte cuvinte, au desfiinţat zilele acestea de post. Ca să ne convingem că este aşa, n-avem decât să consultăm calendarele şi sinaxarele vechi şi vom constata că aceste dezlegări au fost introduse în anii din urmă, pe nesimţite, mizând pe iuţeala mâinilor şi nebăgarea noastră de seamă. Ca la circ. Dacă-i întrebăm pe cei îndreptăţiţi să răspundă, ne spun stânjeniţi şi cu jumătate de gură că, au fost introduse aceste dezlegări la peşte fiind o perioadă de bucurie, după Sărbătoarea Învierii. Deci ar fi vorba de grija pe care ne-o poartă mai-marii noştri ca să ne asigure un trai tihnit, fără zile de post, iar noi ar urma să ne adaptăm la aceste schimbări.

Desluşim aici o încercare de erodare a rânduielilor bisericeşti care să ducă, în cele din urmă, la dispariţia Posturilor. Exact ce-şi doreşte şi diavolul care, în felul acesta, n-ar mai fi deranjat postul şi de rugăciunile noastre. Îi rugăm pe ierarhii noştri să nu se considere din cale-afară de deştepţi, că nu sunt, şi pe noi să nu ne socotească peste măsură de proşti, că nu suntem. Suntem cu ochii pe ei şi vom semnala orice abatere de la Sfânta Credinţă Ortodoxă, atâta cât Dumnezeu ne va sta în ajutor.

Iubitori de Hristos, nu vă potriviţi celor scrise în calendar, ignoraţi acele dezlegări la peşte şi ţineţi rânduiala posturilor aşa cum a fost statornicită de Biserica lui Hristos. Nimănui nu-i este îngăduit să schimbe o iotă sau o cirtă din cele ce ne-au lăsat Sfinţii Părinţi.

Preot Ioviţa Vasile

Scrisoarea deschisa a domnului Liviu Plesoianu catre presedintii celor doua Camere ale Parlamentului Romaniei privitoare la actiunea militara din Siria (selectiuni)

”Scrisoare deschisă către Președintele Senatului (domnul Călin Popescu-Tăriceanu) și către Președintele Camerei Deputaților (domnul Liviu Dragnea)

Îmi exprim deopotrivă nedumerirea, dezaprobarea și îngrijorarea cu privire la grabnicele dumneavoastră declarații publice prin care vă prezentați susținerea totală și fără rezerve față de recenta acțiune militară realizată în Siria de SUA, Marea Britanie și Franța. Iată motivele:

1. Sunteți Președinții PARLAMENTULUI României, iar în această calitate ar trebui să vă îngrijoreze în primul rând faptul că premierul britanic, doamna Theresa May, a luat decizia implicării țării sale în bombardamente FĂRĂ APROBAREA PARLAMENTULUI BRITANIC!

Cum puteți fi de acord cu așa ceva!? Nu tocmai dumneavoastră, nu tocmai noi vorbim despre Constituția care spune că Parlamentul este forul reprezentativ suprem al poporului!? Cum să aplaude o intervenție militară efectuată fără aprobarea Parlamentului britanic tocmai Președinții Parlamentului din România!? Aveți idee despre scandalul din Marea Britanie care are loc în chiar aceste clipe? Cunoașteți faptul că Theresa May trebuie să dea socoteală chiar azi în fața Parlamentului britanic pentru faptul de a nu-l fi consultat!? Știți că, tot azi, se va încerca votarea în Parlamentul britanic a interdicției absolute a implicării armate a Marii Britanii fără acordul prealabil al Parlamentului!? Ați mai aflat, între timp, că deja a fost realizat un sondaj de opinie al cărui rezultat este acela că 54% dintre cetățenii Marii Britanii dezaprobă gestul premierului britanic de a decide bombardarea Siriei fără acordul prealabil al Parlamentului!?”, arată Liviu Pleșoianu, pe pagina personală de Facebook.

Sunt realmente îngrijorat de atitudinea dumneavoastră, nu o accept și o dezaprob ferm! Este împotriva oricăror principii democratice să implici o țară într-o intervenție militară fără acordul Parlamentului acesteia! În țara noastră ni s-ar părea în regulă o atare situație!?

2. Așa cum nu susțin reținerea sau arestarea preventivă a unor oameni fără a exista indicii temeinice și probe indubitabile, tot așa nu susțin nicio intervenție militară înainte de prezentarea PUBLICĂ a probelor care să o justifice!

Știți, oare, că abia de câteva ore a intrat în acțiune echipa de experţi ai Organizaţiei pentru Interzicerea Armelor Chimice (OIAC)!? OIAC, care îşi are sediul la Haga, a afirmat că îşi continuă misiunea de anchetă privind presupusul atac chimic din Douma, în pofida loviturilor aeriene ale SUA, Franţei şi Marii Britanii! Cu alte cuvinte, deși s-a purces deja la bombardarea Siriei, nu există încă niciun rezultat OFICIAL al vreunei anchete, domnilor Președinți ai Parlamentului României! Vă sună pe undeva cunoscut? Seamănă oare cu maniera de acțiune a unor instituții de forță de pe la noi? Nu cumva ați picat în capcana dublei măsuri!?

Chiar dacă se va DOVEDI că Președintele sirian a folosit arme chimice, nu e corect să așteptăm mai întâi să DOVEDEASCĂ!? Nu așa cereți și cerem și în cazul DNA, tocmai pentru a preîntâmpina orice abuz sau orice eroare!?

3. Mă așteptam la o minimă reținere din partea dumneavoastră și dintr-un alt motiv, care ține chiar de evidențe, probe, documente, recunoașteri și fapte. Sunt convins că nu vă e străină situația ulterioară intervenției din Irak, din anul 2003, intervenție justificată la acel moment de „probe evidente referitoare la producerea de arme de distrugere în masă”. Sunt convins că aveți cunoștință despre declarațiile lui Hans Blox, cel care a condus echipa ONU în Irak și care a exprimat în repetate rânduri faptul că echipa Organizației Națiunilor Unite NU a descoperit NICIO DOVADĂ despre existența arsenalului incriminat! Probabil știți și ce a spus Scott Ritter (şi el fost inspector ONU): încă din 1998, nici guvernul britanic şi nici cel american nu s-au aflat în posesia vreunui raport care să ateste că existau dovezi categorice că Saddam Hussein ar fi produs și/sau deținut arme de distrugere în masă.

 

CONCLUZIE:

Dacă tot s-a făcut vorbire (pe bună dreptate) în ultimele zile referitor la deviza SRI („Patria a priori”), în ideea că e greșită și că nu înseamnă „înainte de toate”, ci „înainte/independent de experiență”, atunci mă tem că, prin graba de a vă manifesta public susținerea față de bombardarea Siriei, ați căzut chiar dumneavoastră în capcana acestui „a priori”! Înainte de a se finaliza ancheta, înainte de a fi prezentate probe, înainte de a exista acordul Parlamentului (cazul Marii Britanii), v-ați exprimat… aprioric. Vă recomand să nu vă mai exprimați pe viitor în chestiuni atât de sensibile decât „a posteriori”…

Evident că folosirea unor arme chimice e o crimă împotriva umanității, însă toate normele care stau la baza relațiilor internaționale cer și administrarea unor probe. Or, despre ce probe putem vorbi câtă vreme au avut loc bombardamente ÎNAINTE ca echipa de experţi ai Organizaţiei pentru Interzicerea Armelor Chimice să-și înceapă propriu-zis activitatea!??

De asemenea, dacă suntem responsabili, în România și în toate celelalte țări, vom căuta explicații și soluții nu doar cu privire la problema momentului, ci și cu privire la situația generală creată în Siria. Până la orice nou atac, cu sau fără arme chimice, în Siria au murit deja 500.000 de oameni și 2.000.000 au fost răniți! Și să nu-mi spună NIMENI că, în ceea ce privește Siria, statele occidentale sunt binele absolut, pur, inocent și imaculat! În Siria, singurii inocenți sunt civilii răniți și civilii care mor…

P.S. În ceea ce-l privește pe Iohannis, nu am absolut niciun comentariu. Ar fi complet lipsit de rost…”

(Text preluat de pe portalul Ortodoxinfo)

 

 

Al treielea razboi mondial este iminent

Hristos a înviat!

Toate evenimentele aflate în desfăşurare converg spre izbucnirea celui de-al treielea război mondial. Elementul determinant care împiedică, pentru moment, aceasta conflagraţie este voia lui Dumnezeu, respectiv îngăduinţa Sa. Când Stăpânul cerului şi al pământului va permite, proorociile biblice şi cele ale Părinţilor Bisericii se vor împlini întocmai.

1. Proorociile privitoare la acest război. ,,Şi a trâmbiţat al şaselea înger şi am auzit un glas… Dezleagă pe cei patru îngeri care sunt legaţi la râul cel mare, Eufratul. Şi au fost dezlegaţi cei patru îngeri care erau gătiţi spre ceasul şi ziua şi luna şi anul acela, ca să omaoare a treia parte din oameni. Şi numărul oştirilor era de douăzeci de mii de ori câte zece mii de călăreţi, căci am auzit numărul lor’’ (Apocalipsa 9, 13-16). Cel patru unităţi de timp enumerate, ceas, zi, lună, an, arată că în atotştiinţa lui Dumnezeu lucrurile şi evenimentele sunt aşezate cu exactitate în timp. Constatăm că aceste conflictele armate de acum se desfăşoară în regiune fluviului Eufrat, respectiv în Turcia, Siria şi Irak. Se vorbeşte de armatele Chinei ca fiind factorul principal, arătându-se şi numărul combatanţilor: 20 000 ori 10 000, rezultând un număr de 200 milioane de luptători, adică atât cât poate mobilize China la un moment dat. Cifrele sunt realiste, ţinând seama că actualmente militarii activi ai Chinei sunt în număr de 2,3 milioane. Exactitatea cifrei e menţionată de Sfântul Apostol Ioan (,,am auzit numărul lor”).

,,Şi al şaselea înger a vărsat cupa lui în râul cel mare al Eufratului şi apele lui au secat, ca să fie gătită calea împăraţilor de la răsăritul soarelui’’ (Apocalipsa 16, 12). Observăm că Sfântul Ioan Apostolul foloseşte trecutul pentru a anunţa evenimente viitoare. Explicaţia e simplă: Apostolul Domnului fiind în duh, a văzut toate evenimentele zilelor noastre cu multe secole înainte ca ele să aibă loc şi le-a descris în Cartea Apocalipsei, după cum i s-a dat lui poruncă de la Dumnezeu: ,,Scrie, deci, cele ce ai văzut şi cele ce sunt şi cele ce au să fie după acestea’’ (Apocalipsa 1, 19). Împăraţii (şefii de state) cu oştirile lor au să vină de la răsăritul soarelui, adică din est, indiciu care se potriveşte perfect configuraţia geo-politică a Asiei şi a lumii întregi.

2. ProfeţiaSfântuluiPaisieAghioritul
   “Când veţi auzi că apele Eufratului sunt îngrădite de turci în susul lor cu un baraj şi sunt folosite pentru irigare, să ştiţi atunci că deja suntem în proces de pregătire a acelui mare război şi astfel se deschide drumul pentru armata de două sute milioane de oameni a răsăritului, precum spune Apocalipsa. Printre pregătiri va şi aceasta: va trebui să sece râul Eufrat ca să poată trece o armată numeroasă. La o adică, zâmbi Stareţul, dacă două sute de milioane de chinezi, ajungând aici, vor bea câte o cană de apă, îl vor usca pe loc! Mi s-a spus că armata Chinei numără acum două sute de milioane de ostaşi, adică acel număr concret despre care scrie Sfântul Ioan în Apocalipă. Chinezii pregătesc chiar şi un drum pe care îl numesc “miracolul epocii”, cu lăţimea unui rând de o mie de ostaşi aliniaţi. Acest drum deja e construit până la hotarele Indiei. E nevoie, de fapt, de multă atenţie şi luciditate ca să deosebim semnele vremurilor, căci într-un fel sau altul, se întâmplă că cei care nu se îngrijesc de curăţenia inimilor lor să nu le deosebească şi să greşească. Să presupunem că cineva ştie că, pentru venirea unei armate multimilionare, trebuie să se usuce râul Eufrat. Dacă însă va aştepta o minune: de exemplu, să apară o crăpătura care să înghită toată apa, va greşi, pentru că nu s-a îngrijit ca, prin curăţenia inimii sale, să “pătrundă în spiritul” Scripturii.

(din cartea “Stareţii despre vremurile din urmă”)

În vremea când Sfântului Apostol Ioan i s-au descoperit cele descrise în Cartea Apocalipsei, era imposibil pentru mintea omenească să-şi imagineze cum ar putea fi secate apele Eufratului. Faptul a devenit acum posibil prin sistemele de irigare. Cu puţină vreme în urmă Siria a fost lipsită de mare parte din apa necesară existenţei printr-un act de voinţă a lui Erdogan, în urma vizitei unui înalt demnitar american. Să mai amintim că războiul din Siria a fost provocat şi e întreţinut prin voinţa mai-marilor lumii, care au planurile lor demente privitoare la viitorul omenirii.

          3.Premizele celui de-al treielea război mondial există:

– conducători sceleraţi, fără frică de Dumnezeu

– armate dotate şi organizate ca niciodată în istorie

– conflicte militare regionale în Orient, create şi întreţinute artificial

– nebunia a cuprins mare parte din oamenii lumii acesteia

– înmulţirea răutăţii în lume4. Părinţii Bisericii spun că acest război nu va fi de lungă durată, dar va fi deosebit de sângeros. Turcia, care ocupă ilegitim actualul teritoriu, va dispărea de pe harta lumii. O treime din populaţia ei va fi ucisă, o treime  se va converti la Dreapta Credinţă, cealaltă treime se va risipi în întinderile Asiei. Grecii îşi vor lua Constantinopolul, oraşul care le aparţine de drept.

4. În faţa iminenţei războiului mondial, avem fericita posibilitate de a ne încredinţa purtării de grijă şi milei Atotputernicului Dumnezeu. Fără voia Lui cea sfântă, niciun fir de păr nu se poate clinti din creştetul nostru.

 

Preot Ioviţa Vasile

 

 

Cinsteste pe tatal tau si pe mama ta

LUNA APRILIE

Ziua a 16-a

Sfintele Muceniţe Irina, Agapia, Hionia, Hariesa, Nichia, Galina, Gali, Nunehia, Vasilisa, Teodora, Irina; Sfinţii Mucenici Filic, Ianuarie, Fortunat, Septemin, Leonid, Mihail din Smirna

        ,,Cinsteşte pe tatăl tău şi pe mama ta ca să-ţi fie bine şi să trăieşti ani mulţi pe pământul pe care Domnul Dumnezeul tău ţi-l va da ţie’’ (Ieşire 20, 12). Dumnezeu a statornicit între copii şi părinţi relaţii fireşti, Dumnezeieşti, de iubire. Orice societate omenească este una sănătoasă atâta vreme cât este alcătuită din familii sănătose, duhovniceşte vorbind. Relaţiile din sânul familiei nu pot fi guvernate decât de Poruncile lui Dumnezeu. Încercarea de a substitui aceste Porunci cu cine ştie ce sisteme ,,morale’’, ticluite de mintea omului, este un eşec din capul locului. Nici nu trebuie să teoretizăm prea mult despre legăturile dintre copii şi părinţi, deoarece Dumnezeu le-a aşezat într-un făgaş atât de înţelept, încât acestea se pot desfăşura în cea mai bună rânduială. Aşa cel puţin ar trebui să fie.

Din păcate, societăţile contemporane au tendinţa, uşor de sesizat, de a submina aceste legături familiale. Copiii sunt încurajaţi să nu mai asculte de părinţi. De cealaltă parte, părinţilor li se impun obligaţii sociale inutile, artificial create, spre a avea cât mai puţin timp de a petrece în familie. Pornind de la cazuri izolate de violenţă asupra copiilor şi invocându-le ca justificare, legiuitorii au elaborat legi care să reducă autoritatea părinţilor. Astfel, copilul îşi poate denunţa părinţii pentru incidente minore, iar sancţiunile pot merge până la decăderea lor din drepturile fireşti. Scăpaţi de sub grija părinţilor, copiii alunecă spre tot felul de tentaţii periculoase şi asistăm la multe drame prin care trec, deopotrivă, copiii şi părinţii. Societatea devine astfel un organism bolnav, în aceaşi măsură în care familiile sunt subminate. Cine are interesul ca familiile să fie slăbite şi societatea să ajungă în suferinţă? Puterile întunericului, slujitorii diavolului care lucrează din umbră, iar atunci când ies la arătare pozează în binefăcători ai umanităţii şi dau lecţii de morală.

Remediul este cunoscut, la îndemână oricând şi este propovăduit din faţa Sfintelor Altare: întoarcerea la Dumnezeu şi la Biserica Ortodoxă. Oricâte schimbări şi mutaţii s-ar produce în lumea aceasta, Biserica rămâne singura instituţie care păstrează nealterate Poruncile Dumnezeieşti şi-i cheamă pe oameni la bună şi dreaptă vieţuire. Acest fapt explică de ce Biserica lui Hristos este ţinta atâtor atacuri, din partea vrăjmaşilor văzuţi şi nevăzuţi.

Preot Ioviţa Vasile