Iubitii mei cititori

Astăzi, 24 aprilie 2018, se împlineşte un an de când am publicat întâia oară pe acest blog. Cum spuneam şi atunci, la început de drum, am ales această modalitate de a-mi continua slujirea preoţească, spre slava lui Dumnezeu şi spre folosul duhovnicesc al frăţiilor voastre. Am simţit în acest timp că între noi s-au înfiripat nişte legături de suflet, că suntem în comuniune euharistică şi că ne sprijinim unii pe alţii în aceste ,,vremi cumplite anilor noştri’’, cum ar spune cronicarul. Am avut plăcuta surpriză ca scrisul meu să fie receptat în cele mai neaşteptate locuri de pe pământul lui Dumnezeu, în ţări precum Japonia, Australia, Insulele Maldive, India, Pakistan, Israel, Teritoriile Palestiniene, Brazilia, Mexic, Statele Unite ale Americii, Canada, ca să nu mai amintesc statele europene. Vă mulţumesc, iubiţi cititori din străinătate, asemenea şi celor din ţară care îmi susţineţi eforturile prin faptul că accesaţi acest blog. Asta-mi dă simţământul plăcut că sunt în slujba dumneavoastră, la dispoziţia frăţiilor voastre, Chiar atunci când mi-aţi adresat critici sau aprecieri, când m-aţi apostrofat pentru oarecari stângăcii sau mi-aţi atras atenţia asupra unor neîmpliniri. Am trăit şi trăiesc în continuare mari amărăciuni când văd cum se proferează hule asupra Preasfântului Nume al lui Dumnezeu, a Maicii Domnului, a Sfinţilor Săi.

Chiar în aceste zile am trecut pragul celor două sute de postări, dintre care circa 170 îmi aparţin, celelalte fiind preluări de pe alte bloguri. În toate am căutat să păstrez dreapta măsură şi m-am lăsat călăuzit de ceea ce numim cugetul Bisericii. Am convingerea neclintită că, în pofida asalturilor la care suntem supuşi ca neam, noi românii vom merge la înfricoşătoarea judecată a lui Hristos ca popor luminat de Dumnezeieştile învăţături şi sunt convins că Atotputernicul va privi cu milostivire spre noi şi ne va dărui iertarea Sa. Să nu ne hulim noi pe noi, dragi români, aşa cum ar vrea vrăjmaşii noştri. Sunt alte popoare care au de dat greu răspuns la judecată. Noi suntem plămădiţi ca popor după Sfânta Învăţătură Ortodoxă, ceea ce ne-a făcut să nu râvnim la cele ce nu sunt ale noastre. Dimpotrivă, am ales să suferim nedreptăţile, decât să le comitem împotriva altora, şi asta ne-a fost socotită drept slăbiciune. Ne întrebăm cu deplină îndreptăţire; ,,Dar Dumnezeu, oare, nu va face dreptate aleşilor Săi care strigă către El ziua şi noaptea şi pentru care El rabdă îndelung? Zic vouă că le va face dreptate în curând’’ (Luca 18, 7-8).

Vă îmbrăţişez cu drag, iubiţii mei cititori. Vă invit să rămânem împreună în vremurile grele prin care avem să trecem. Vă rog să-mi scrieţi, pe această cale, dorinţele frăţiilor voastre privind anumite subiecte ce ar trebui dezbătute şi, cât îmi va ajuta Dumnezeul Adevărului, voi da curs cererilor. Să ne întâlnim la poarta raiului şi să intrăm împreună în Împărăţia cea veşnică a lui Dumnezeu. Amin.

Slugă nevrednică a lui Hristos,

Preot Ioviţa Vasile

Reclame

Sa nu furi

LUNA APRILIE

Ziua a 24-a

Sf. Mucenici Sava, Pasicrat, Valentin, Evsevie, Neon, Leontie, Longhin, Hristofor, Dimitrie, Danav, Donat, Terin, Nestav, Nichie, Duca, Nicolae, Sava Brancovici; Şaptezeci Sf. Mucenici cu Sf. Sava; Cuv. Elisabeta; Sf. Ier. Iorest al Transilvaniei, Iosif şi Wilfrid; Cuv. Toma şi Sava

            ,,Să nu furi!’’ (Ieşire 20, 15). Furturile din bunurile aproapelui, mai mari sau mai mici, cad sub incidenţa acestei Porunci Dumnezeieşti. Sunt oprite de Biserica noastră, care îndeamnă pe săvârşitori la restituirea celor furate şi la pocăinţă. Nu despre aceste furturi va fi acest cuvânt, ci despre furtul la scară planetară săvârşit de mai marii lumii, prin declanşarea crizelor mondiale. Pentru că trebuie să spunem că aceste crize nu au răsărit din pământ, ci au fost declanşate, după un plan minuţios deliberat,  pentru sărăcirea şi înrobirea popoarelor. Toate pierderile unor popoare întregi sunt câştiguri, prin furt, pentru mai-marii lumii.

Vă aduceţi aminte cum, în anii trecuţi, băncile, proprietatea străinilor, s-au arătat foarte generoase în acordarea de împrumuturi populaţiei României. Cei care conduc băncile ştiau ce urmează. Ştiau ca va veni vreme de criză, aşa încât acordau cu generozitate împrumuturi, în condiţii înrobitoare, dictate de ei. Parte din români, nesăbuiţi, lacomi şi iubitori de arginţi şi de averi fără măsură, s-au grăbit să meargă şi să se împrumute, uneori numai pe bază de buletin, socotind că îşi vor asigura bunăstarea şi traiul lipsit de griji şi vor restitui, în timp, banii primiţi. Necugetate planuri! Asemenea bogatului căruia i-a rodit ţarina îmbelşugat. După puţină vreme de deşarte iluzii, în vieţile acestor oameni au început să se împlinescă dureros spusele Sfintei Scripturi: ,,Cei ce vor să se îmbogăţească, dimpotrivă, cad în ispită şi în cursă şi în multe pofte nebuneşti şi vătămătoare, ca unele care cufundă pe oameni în ruină şi în pierzare. Că iubirea de argint este rădăcina tuturor relelor şi cei ce au poftit-o cu înfocare au rătăcit de la Credinţă şi s-au străpuns de multe dureri’’ (I Timotei 6, 9-10).

Vedem cum ne îndeamnă Sfintele Scripturi să ne ferim de lăcomie şi de iubirea de argint, adică de bani. Dacă oamenii ar fi urmat acestor îndemnuri, unii chiar au făcut-o, ar fi fost feriţi de tragediile ce se întâmplă sub ochii noştri. Nu-şi mai pot plăti datoriile, cad în deznădejde şi se sinucid. Nu este aceasta ruină şi pierzare? Ba da! Dar bieţii oameni şi-au făcut nişte socoteli nesăbuite: poate nu va fi chiar cum spun Scripturile Sfinte. Este exact aşa cum ne spun ele! Cuvintele lui Dumnezeu se împlinesc. Dacă am ştiut aceste cuvinte, de ce nu le-am dat crezare la vremea cuvenită? De ce ne-am făurit iluzii, crezând că străinii care cârmuiesc România au ca scop suprem bunăstarea românilor? Pentru că nu vrem să credem celor spuse de Mântuitorul: ,,Cerul şi pământul vor trece, dar cuvintele Mele nu vor trece’’ (Matei 24, 35).

Preot Ioviţa Vasile

 

O radiografie a lumii de azi

Intreaga activitate antihristica, anticrestina, astazi este raspandita in toate mediile, in toate tarile, prin toate mijloacele, de catre satanica miscare, cunoscuta sub numele de, miscarea New Age (Noua Era). Se incearca distrugerea acestei lumi si crearea unei lumi noi, a unei noi ere. Nu prin puterea lui Dumnezeu, ci prin puterea omului. Cu alte cuvinte omul stapanit de mandria lui Lucifer cauta sa ia locul lui Dumnezeu.
Nimic din ceea ce se petrece in lume nu este intamplator. Omenirea cauta sa se sinucida. Goana dupa inavutire, dupa lux si destrabalare a dus omenirea in pragul dezastrului.
Exploatarile irationale ale resurselor naturale, poluarea care a atins cote inexprimabile, inarmarile fara masura au pus in pericol viata pe pamant. Pe de alta parte, desfraul fara margini si rautatea diabolica, care a pus stapanire pe unii din oameni, duce la degradarea firii umane, pana la indobitocire.
Omul a innebunit, omul s-a indracit.
Exista o organizatie secreta care conduce lumea din umbra. Aceasta isi exercita influenta asupra lumii prin magie si folosirea puterilor demonice. Sunt sionistii ! evreii care in ascuns pregatesc venirea lui Antihrist. De sute de ani, prin masonerie, se lupta pentru schimbarea traditiilor crestine. Au rupt Biserica si au faramitat-o in mii si mii de secte. Si au reusit sa schimbe legile firii, lasate de Dumnezeu, cu legi omenesti sau mai bine zis diavolesti.
Statul ca si partidul sunt o idee. Sunt mijloace de subjugare a omului. Statul a devenit in mana lor un mijloc de asuprire, de inrobire pana la indobitocire a oamenilor. Legile dupa care se conducea societatea reflectau legea firii lasata de Dumnezeu omului.
Dar acum aceasta lege lasata de Dumnezeu a fost si este inlocuita prin legi omenesti de inspiratie demonica. Au nascocit povestea cu „drepturile omului” ! Care drepturi ? Drepturile evreilor. Dreptul de a fi privilegiati in toate statele, de a da legi, de a executa legi si de a judeca dupa aceste legi pe crestini!
Iata ce sunt drepturile omului. Dreptul de a-i lasa pe ei sa-l instaleze pe Antihrist, dreptul de a subjuga lumea intreaga.
Dreptul de a avorta, de a te destrabala, de a fura fara scrupule pe semenul tau, intr-un cuvant de a te impotrivi lui Dumnezeu. Cui folosesc aceste drepturi? Noua credinciosilor in nici un caz.
Incredibil, dar adevarat. Lumea este in mana evreilor sionisti, pentru ca finantele lumii sunt in mainile lor, iar omul are slabiciune la ban. Cu banii cumpara tot, chiar si sufletele oamenilor. Cati nu sunt aceia care se leapada de credinta pentru niste bunuri materiale sau bani?
Unde nu reusesc cu banul folosesc santajul, iar unde nu merge nici cu santajul folosesc crima. De aceea si merge lumea din rau in mai rau, pentru ca dreptatea lui Dumnezeu a disparut dintre oameni.
Dumnezeu nu a parasit lumea, ci omul L-a parasit pe Dumnezeu, in favoarea placerilor omenesti.

Noi, cei credinciosi, nu trebuie sa ne descurajam, ci sa ne rugam mai mult la Dumnezeu ca sa ne pazeasca si sa ne intareasca in ceste vremuri grele de ispita .
Sa ne apropiem mai mult de Dumnezeu prin post rugaciune si priveghere; sa lasam pacatele si sa urmam virtutea, iar Dumnezeu sa ne ocroteasca si sa ne intareasca. Nu trebuie sa ne inchipuim ca putem sa scapam de ispite si de necazuri, dar trebuie sa ne pregatim pentru a le infrunta si a le rezista. Suntem datori sa ne informam si sa informam, la randul nostru, si pe altii despre planurile demonice ale slugilor lui Antihrist, pregatite pentru subjugarea lumii. Nu putem schimba destinele lumii dar putem sa le controlam pe ale noastre.
Chemam ajutorul Preasfintei Treimi ca si editia aceasta sa contribuie la trezirea duhovniceasca a ortodocsilor, a fratilor nostri care au nevoie de sprijin in aceste zile pe care le traverseaza omenirea.

(preluare de pe Ortodoxinfo)

Sfantul Mare Mucenic Gheorghe

LUNA APRILIE

Ziua a 23-a

Sf. Mare Mucenic Gheorghe; Sf. Mucenici Valerie, Anatolie, Protoleon, Glicherie, Donat, Terinos, Gheorghe, Lazăr şi Atanasie

Acest ales al lui Dumnezeu era ostaş în armata împăratului păgân Diocleţian. Faptul că era creştin a rămas tăinuit, o vreme. Când s-a aflat că este slujitor al lui Iisus Hristos, a fost dus în păgânească adunare şi acolo a mărturisit cu bărbăţie: ,,Până când, o, împărate, şi voi, domni şi sfetnici, care sunteţi rânduiţi pentru îndreptarea legilor bune şi a judecăţilor celor drepte, porniţi mânia voastră asupra creştinilor şi înmulţiţi nebunia voastră, întărind hotărârile celor fără de lege şi judecăţile cele nedrepte, dându-le asupra oamenilor nevinovaţi, care n-au făcut nimănui strâmbătate? Pentru ce-i prigoniţi şi-i chinuiţi pe creştini, silind spre a voastră păgânătate – întru care petreceţi nebuneşte – pe aceia, care au învăţat a ţine bine Sfânta Credinţă? Pentru că idolii voştri nu sunt dumnezei, deci nu vă amăgiţi cu minciunile, căci Hristos este Unul Dumnezeu şi Acela Unul, întru slava lui Dumnezeu Tatăl; şi toate s-au făcut prin El şi cu Duhul Lui Cel Sfânt toate s-au alcătuit. Deci ori singuri să cunoaşteţi adevărul şi să vă învăţaţi Dreapta Credinţă, ori pe cei ce ţin de adevăr şi de Dreapta Credinţă să nu-i tulburaţi cu nebunia voastră!’’

            Sfântului Gheorghe i s-a tăiat capul într-o zi de 23 aprilie.

Sfântul Mare Mucenic Gheorghe nu a încetat a lucra binele nici după moartea lui. Cărţile noastre bisericeşti ne istorisesc multele minuni ce s-au săvârşit prin acest Sfânt bineplăcut lui Dumnezeu. Se spune că un mahomedan a intrat într-o biserică la vremea citirii pravilei. A văzut un preot stând înaintea icoanei Sfântului Mucenic Gheorghe, citind rugăciuni în taină. Atunci a vorbit rău-credinciosul celor de un neam cu el: ,,Vedeţi pe acest nebun ce face? Se roagă la scândură. Aduceţi-mi un arc şi o săgeată, să săgetez scândura aceea’’. Încordând arcul a slobozit săgeata, dar aceasta nu s-a dus spre icoană, ci în înălţime şi căzând, a rănit mâna acelui nesăbuit, încât grea durere îi pricinuia. Preotul i-a vorbit cu înţelepciune, învăţându-l că se închină lui Dumnezeu şi nu scândurii. Ca să cunoască puterea lui Dumnezeu, l-a sfătuit să ia la sine icoana Sfântului Mucenic Gheorghe şi din candela ce va arde în faţa ei să ia ulei şi să-şi ungă mâna. Cu bunăvrerea lui Dumnezeu s-a vindecat şi a cunoscut minunile pe care le săvârşeşte Dumnezeu prin Sfinţii Lui, care sunt pe tot pământul. A cerut să fie botezat, lucru care s-a petrecut în puterea nopţii, de frica mahomedanilor păgâni, care ucid fără cruţare pe cei care părăsesc reaua şi deşarta lor credinţă.

Pentru rugăciunile Sfântului Mare Mucenic Gheorghe, Preabunul Dumnezeu să Se milostivească spre noi, cei păcătoşi (După Vieţile Sfinţilor pe aprilie, Ed. Mănăstirea Sihăstria, 2005, p. 274-300).

Preot Ioviţa Vasile

 

Minunat este Dumnezeu intru Sfintii Lui

LUNA  APRILIE

Ziua a 22-a

Sf. Ierarh Teodor Sicheotul; Sf. Apostol din cei 12 Natanail (Simon Zilotul); Sf. Mucenici Nearh, Epipode şi Alexandru; Cuviosul Vitalie

            ,,Cel Care mă judecă pe mine este Dumnezeu. De aceea, nu judecaţi ceva înainte de vreme, până ce nu va veni Domnul, Care va lumina cele ascunse ale întunericului şi va vădi sfaturile inimilor. Şi atunci fiecare va avea de la Dumnezeu laudă’’. Acest îndemn ne este dat nouă prin Epistola către Romani (4, 4-5) a Sfântului Apostol Pavel.

Astăzi Biserica pomeneşte pe Cuviosul Vitalie, care a ales să aducă suflete pe calea mântuirii, într-un chip aparte, atrăgând asupra lui batjocura semenilor. Acesta şi-a scris toate desfrânatele din Alexandria şi se ruga pentru ele ca Bunul Dumnezeu să le întoarcă de pe căile pierzării. Mai mult, cu banii câştigaţi în timpul zilei se ducea în casa desfrânatelor, îi dădea câte unei femei şi îi spunea: ,,Te rog, ca pentru aceşti bănişori să te păzeşti toată noaptea aceasta în curăţie, neprimind pe nimeni la păcat’’. Apoi se aşeza la rugăciune într-un colţ, citea Psalmii lui David şi se ruga până dimineaţa pentru femeia aceea. Aşa a trecut pe la toate desfrânatele şi când isprăvea, se întorcea cu rugăciunea la cea dintâi. Unele alegeau să doarmă, altele stăteau ele însele şi se rugau, ruşinându-se de faptele lor. Pe toate le îndemna Cuviosul la pocăinţă, înfricoşându-le cu grozăvia chinurilor din iad. Aşa s-a făcut că multe din aceste desfrânate au părăsit păcatul şi s-au măritat cu bună rânduială, altele s-au călugărit sau au rămas să trăiască singure, dar în curăţie.

Femeilor de la casa cea cu rău nume le-a poruncit să nu spună nimic despre faptele sale, astfel încât oamenii au ajuns să-l socotească ca pe un desfrânat, care aduce hule asupra tagmei călugăreşti. Cuviosul primea cu răbdare toate ocările oamenilor şi chiar se bucura în sine că oamenii îl socotesc păcătos. Clevetirile au ajuns la Sfântul Ioan cel Milostiv, Patriarhul Alexandriei, însă n-a osândit pe Cuviosul, ştiind că numai Dumnezeu judecă cu dreptate.

Într-una din zile, Cuviosul ieşea din casa desfrânatelor şi a întâlnit un tânăr care mergea acolo pentru păcat. Tânărul l-a lovit peste obraz şi l-a mustrat cu prefăcută indignare: ,,Ticălosule şi necuratule, pentru ce nu te pocăieşti şi nu te lepezi de necurata ta viaţă, ca prin tine să nu se batjocorească mai mult numele lui Hristos?’’ Cuviosul i-a prezis că va ajunge să adune, cu răcnetele sale, toată suflarea Alexandriei, şi aşa s-a întâmplat, căci tânărul s-a îndrăcit şi s-a făcut arătare pentru tot oraşul.

După moartea Cuviosului, femeile care ştiau viaţa lui sfântă au povestit tuturor cât bine a lucrat Dumnezeu prin acest Sfânt, şi astfel clevetitorii porniţi asupra lui s-au ruşinat că osândiseră pe Cuviosul Vitalie, înţelegând cuvintele Apostolului, ,,nu judecaţi ceva înainte de vreme’’.

Preot Ioviţa Vasile

 

Sfantul Grigorie Dialogul, papa al Romei, a fost un adevarat arhiereu al lui Hristos

LUNA APRILIE

Ziua a 20-a

Sf. Mucenici Victor şi alţi cinci, Zotic, Zinon, Achidin, Chesarie, Severian, Hristofor, Teona, Antonin, Anastasie şi Gabriel; Cuvioşii Teodor, Atanasie, Ioasaf, Alexandru; Sf Ierarhi Teotim din Tomis, Anastasie I, Grigorie; Sf. Apostol din cei 70, Zaheu 

Hristos a iniat!

          Iubite cititorule! De mai multe ori am scris cu bucurie că pe scaunul Bisericii din Roma au stat Papi adevăraţi, cu dragoste pentru Hristos şi aproapele, care nu s-au socotit a fi mai presus de ceilalţi episcopi şi stăpâni peste Biserică, ci au slujit tuturor, după cuvântul Mântuitorului: ,,Ştiţi că ocârmuitorii nemurilor domnesc peste ele şi cei mari le stăpânesc. Nu tot aşa va fi între voi, ci care dintre voi va vrea să fie mare, să fie slujitorul vostru. Şi care între voi va vrea să fie întâiul, să vă fie vouă slugă, după cum şi Fiul Omului n-a venit să I se slujească, ci ca El să slujească şi să-şi dea viaţa răscumpărare pentru mulţi’’ (Matei 20, 25-28)

            Astăzi pomenim, între Sfinţii lui Dumnezeu, pe Fericitul Atanasie Sinaitul, Patriarhul Antiohiei. Acesta a trăit în vremea Sfântului Grigorie Dialogul, Papă al Bisericii Romei (590-604). Cei doi Sfinţi erau despărţiţi de o depărtare cu anevoie de străbătut, dar uniţi întru slujirea Mântuitorului. Câtă dragoste frăţească era între cei doi arhierei ai lui Hristos, mărturiseşte o scrisoare trimisă de Sfântul Papă Grigorie fratelui său, Sfântul Atanasie Sinaitul.. ,,Mă înştiinţezi, Preasfinţia ta, preaiubitule, că de ar fi fost cu putinţă, ai fi voit fără hârtie şi fără trestie să vorbeşti cu mine, şi pătimeşti de durere că depărtarea cea mare a Răsăritului de Apus ne opreşte pe noi. Însă adevărat zic, că şi în hârtie îmi vorbeşte gândul vostru, că în cuvintele Preasfinţiei tale este arătată dragostea voastră către noi şi nu suntem despărţiţi cu locurile, noi cei ce cu darul Atotputernicului Dumnezeu suntem uniţi prin legătura dragostei… Ci vă rog pe voi, rugaţi-vă pentru mine, neputinciosul, ca Domnul, scoţându-mă dintr-atâtea de multe învăluiri şi primejdii de la longobarzii cei ce au năvălit asupra Romei, mai degrabă să mă treacă la limanul odihnei celei veşnice. Cu mulţumire am luat binecuvântările voastre cele îndurate, pe care mie, omule al lui Dumnezeu, fiind sărac cu duhul, mi le-ai trimis, zicând:  Ce să dea săracul, decât numai cele ce sunt ale săracului? Dar de  nu v-aţi fi făcut săraci cu duhul pe voi singuri, binecuvântările voastre n-ar fi fost atât de îndurate’’. (După Vieţile Sfinţilor pe aprilie, Ed. Mănăstirea Sihăstria, 2005, p. 228-231).

            Înţelegem de-aici cum cugetau adevăraţii arhierei ai Bisericii Romei şi  constatăm câtă diferenţă este între aceştia şi papii cei semeţi, care se socotesc stăpâni peste Biserică, locţiitorii lui Hristos, şi în numele Lui răspândesc o mulţime de erezii, încât catolicii nu mai sunt o Biserică, ci o adunare de eretici.

Preot Ioviţa Vasile

 

Cine a produs schisma in Biserica Ortodoxa Romana?

Părinţii care s-au îngrădit de pan-erezia ecumenistă, prin nepomenirea episcopilor eretici, au fost acuzaţi de schismă. Împotriva Sfintelor Canoane, au fost apoi judecaţi în consistorii şi în final s-au scris nişte hârtii fără valoare, prin care au fost anunţaţi că au fost ,,caterisiţi’’.

Dintru început voi face apel la semantica limbii române, aşa cum e consemnată în instrumentele normative ale limbii, adică în dicţionare. DEX-ul defineşte schisma drept ,,separare formală a unui grup de credincioşi de comunitatea religioasă căreia îi aparţine’’. În speţă, ar fi vorba de Biserica Ortodoxă Română. Pornind de la această definiţie, vom spune că un preot care a întrerupt pomenirea este o persoană, nu un grup de persoane. Apoi, preotul respectiv nu s-a separat de Biserica Ortodoxă, ci a întrerupt comuniunea cu altă persoană, cu episcopul căzut în erezie, ceea ce iarăşi nu corespunde definiţiei. Pentru pseudo-ierarhii români există însă reguli diferite de exprimare. Aşa au ajuns să decreteze ,,Anul omagial al Sfântului Maslu’’. Ce enormitate! Cum să aduci omagii Sfântului Maslu, când acestea sunt adresate, conform aceluiaşi dicţionar, doar persoanelor? Agramatisme de felul acesta nu fac cinste celor care se socotesc a fi stăpâni peste Biserica Ortodoxă Română.

Trecem acum la textele Sfintelor Canoane.  Canonul 15 al Sinodului I – II de la Constantinopol Spune desluşit, cu multă limpezime, despre preoţii care s-au îngrădit de erezie şi implicit de eretici: ,,CĂCI CEI CE SE DESPART PE SINE DE COMUNIUNEA CEA CU ÎNTÂIUL STĂTĂTOR AL LOR PENTRU OARECARE EREZIE OSÂNDITĂ DE SFINTELE SINOADE, SAU DE PĂRINŢI, FIREŞTE DE COMUNIUNEA CU ACELA, CARE PROPOVĂDUIEŞTE EREZIA ÎN PUBLIC, ŞI CU CAPUL DESCOPERIT O ÎNVAŢĂ ÎN BISERICĂ, UNII CA ACEŞTIA NU NUMAI CĂ NU SE VOR SUPUNE CERTĂRII CANONICEŞTI, DESFĂCÂNDU-SE PE SINEŞI DE COMUNIUNEA CU CEL CE SE NUMEŞTE EPISCOP CHIAR ÎNAINTE DE CERCETAREA SINODICEASCĂ, CI SE VOR ÎNVREDNICI ŞI DE CINSTEA CUVENITĂ CELOR ORTODOCŞI CĂCI EI NU AU OSÂNDIT PE EPISCOPI, CI PE PSEUDOEPISCOPI ŞI PE PSEUDO-ÎNVĂŢĂTORI, ŞI NU AU RUPT CU SCHISMĂ UNITATEA BISERICII, CI S-AU SILIT SĂ IZBĂVEASCĂ BISERICA DE SCHISME ŞI DE DEZBINĂRI’’. Iată cine sunt ,,schismaticii’’ pe care-i încriminează cu atâta vehemenţă pseudo-episcopii români: tocmai aceia care s-au silit să izbăvească Sfânta Biserică de schisme! În orice lucru este o măsură şi trebuie să primeze măcar bunul simţ elementar. Faţă de episcopii eretici, preoţii nepomenitori nu pot fi în raport de schismă. Schisma s-a produs în Creta şi autorii ei sunt semnatarii documentelor, împreună cu cei care li s-au alăturat ulterior. Avem de-a face, în acest caz, cu o împletire dintre erezie şi schismă, această împletire definind cu precizie raportul episcopilor români cu Biserica Ortodoxă Română. Şi acest raport l-au produs domniile lor, ocupanţii scaunelor episcopale. Căderea din treapta episcopală în erezie este ireversibilă, căci spune Canonul 3 al Sfântului Atanasie el Mare: ,,celor ce au căzut şi au apărat nelegiuirea (adică erezia), pocăindu-se, să li se dea iertare, dar să nu li se dea lor loc în cler’’. Prin prisma acestui Canon, scaunele episcopale din Biserica Ortodoxă Română pot fi socotite vacante, iar episcopii vor fi socotiţi în rândul mirenilor, cu condiţia să se pocăiască şi să părăsească erezia. Trist, dar adevărat.

Schisma cea mai cunoscută în istorie este cea din 1054, când Apusul căzut în erezie s-a rupt din Trupul tainic al Mântuitorului, Sfânta Biserică. Care este rezultatul? Sfânta Biserică Ortodoxă a rămas a fi singura păstrătoare infailibilă a Revelaţiei Dumnezeieşti, în vreme ce Apusul boleşte până astăzi în erezie. Faptul că apusenii pretind că sunt ,,biserica’’, iar ortodocşii sunt acuzaţi de schismă, nu schimbă cu nimic realitatea.

Desigur că propaganda ecumenistă nu va înceta să arunce venin, invective şi calomnii împotriva preoţilor, călugărilor şi mirenilor care s-au îngrădit de erezie. Este un semn al neputinţei, al lipsei de legitimitate. Aceaşi propagandă vrea să dea impresia că fenomenul delimitării de episcopii eretici s-ar reduce la câţiva preoţi. Vă spunem cu certitudine, numărul  celor îngrădiţi, preoţi, călugări, mireni, este mult mai mare. Cunosc preoţi care în viitor au intenţia să  se ridice împotriva ecumenismului, de aceea nu este bine să-i acuzăm pe cei care încă mai pomenesc numele ierarhilor.

Preot Ioviţa Vasile