Porunca a patra bisericeasca

 

A patra poruncă bisericească: ,,Să ne spovedim şi să ne cuminecăm în fiecare an’’. Când un prunc este botezat, i se iartă păcatul strămoşesc pe care-l moştenim toţi. Dacă cel care se botează este matur, i se iartă şi păcatele personale săvârşite până atunci, încât putem spune că acesta iese absolut curat de păcate din apa Botezului. Dumnezeu cunoaşte prea bine firea omenească aplecată spre păcat şi vede că fiecare dintre noi săvârşim păcate ulterioare Botezului, de aceea a lăsat Sfânta Taină a Spovedaniei ca mijloc de a ne curăţa de murdăria acestor păcate, în tot cursul vieţii. Spovedania înseamnă pocăinţă. Dicţionarul limbii române defineşte verbul a (se) pocăi în trei feluri: a) a-şi mărturisi păcatele săvârşite, a se căi şi a căuta să obţină iertare prin post şi rugăciune; b) a manifesta părere de rău, a avea remuşcări, a se căi pentru o faptă, o greşeală etc; c) a deveni adept al anumitor secte religioase creştine. Fără a fi o carte teologică, Dicţionarul defineşte corect pocăinţa în primele două cazuri. În al treielea caz, acesta defineşte falsa pocăinţă, aceea propovăduită de secte, care nu poate avea ca scop schimbarea vieţii omului, ci mai degrabă ruperea lui de Biserică şi înrolarea într-una din sectele pierzătoare de suflete. Fiecare din noi va avea suficient discernământ pentru a alege adevărata pocăinţă şi a evita falsa pocăinţă inspirată de diavolul.

Biserica ne învaţă să ne spovedim ori de câte ori ne simţim împovăraţi de păcate, dar neapărat în cele patru mari posturi ale anului. În caz de neputinţă, măcar o dată pe an. A lăsa să treacă un an sau mai mulţi fără a ne spovedi, este semn de slabă credinţă şi vieţuire bisericească şi înseamnă că dăm satisfacţie diavolului, care vrea să ne depărteze de orice lucrare bună.

Dacă preotul ne dă dezlegare, avem drumul deschis spre Sfânta Împărtăşanie, adică spre primirea Sfântului Trup şi a Scumpului Sânge ale Mântuitorului. ,,Cel ce mănâncă Trupul meu şi bea Sângele Meu are viaţă veşnică şi Eu îl voi învia în ziua cea de apoi. Trupul Meu este adevărata mâncare şi Sângele Meu, adevărata băutură. Cel ce mănâncă Trupul Meu şi bea Sângele Meu rămâne întru Mine şi Eu întru el’’ (Ioan 6, 54-56). Aceste cuvinte ale Mântuitorului ne arată darul incomensurabil, pe care-l primim sub chipul pâinii şi a vinului. Dacă toţi oamenii ar vrea să înţeleagă lucrul acesta, sunt convins că bisericile noastre ar fi neîncăpătoare şi faţa lumii acesteia s-ar schimba în scurt timp. Strădania noastră să se îndrepte, aşadar, spre a fi vrednici de acest dar Dumnezeiesc.

Preot Ioviţa Vasile

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s