Porunca a cincea bisericeasca

A cincea poruncă bisericească ne spune ,,să ne rugăm pentru ocârmuitorii noştri’’, adică pentru şeful statului şi ceilalţi din dregătorii înalte, care trebuie să aibă ca grijă de căpetenie binele acelora care alcătuiesc poporul. Au fost vremuri când popoare sau imperii erau cârmuite de regi sau împăraţi binecredincioşi şi atunci relaţiile dintre stat şi Biserică erau cele fireşti. Cu bună îndreptăţire a rânduit Sfânta Biserică să fie pomeniţi mai-marii popoarelor respective la Sfintele Slujbe. Sfântul Vasile cel Mare a aşezat în cuprinsul Sfintei Liturghii alcătuite de el şi această cerere: ,,Pomeneşte, Doamne, pe cârmuitorii pe care i-ai îndreptăţit să stăpânească pe pământ; încununează-i pe dânşii cu arma adevărului, cu arma bunăvoinţei; veghează asupra capului lor în ziua de război… pune în inimile lor gânduri bune pentru Biserica Ta şi pentru tot poporul Tău, ca întru liniştea lor, viaţă paşnică şi netulburată să vieţuim’’.

            Care este calea de urmat atunci când ocârmuitorii sunt necredincioşi sau rău-credincioşi şi sunt în vrăjmăşie cu Sfânta Biserică, cu poporul peste care domnesc? Răspunsul poate fi dat analizând succint relaţia dintre statul ateu comunist şi Biserica Ortodoxă Română. Şi atunci mai-marii ţării erau pomeniţi cu o formulă stabilită de Sinodul Bisericii: ,,Pentru conducătorii Republicii Socialiste România, Domnului să ne rugăm’’. Dacă vreun preot ar fi îndrăznit să omită această pomenire, stârnea imediat suspiciuni şi era chemat la ordine nu  de autorităţile comuniste, ci de protopopul locului, punându-i-se în vedere să se conformeze. Scriu aceasta în deplină cunoştinţă de cauză, deoarece am trecut printr-o asemenea experienţă. Comuniştii ţineau să fie pomeniţi nu din credinţă, căci le lipsea cu desăvârşire. Ei voiau să fie legitimaţi şi prin aceste pomeniri, deoarece se aflau într-o criză de legitimitate fără ieşire. Voiau adică să demonstreze că sunt susţinuţi şi de Biserică, ceea ce, evident, nu era adevărat. De altfel, această pretenţie silnică nu le-a adus nici un folos. Ce i-a folosit dictatorului demolator de biserici, Nicolae Ceauşescu, că a fost pomenit în biserici, când a avut un sfârşit jalnic, venit tocmai din partea tovarăşilor săi?

Astăzi avem o formulă de pomenire stabilită tot de Sinodul Bisericii noastre în care sunt cuprinşi şi mai-marii oraşelor şi ai satelor precum şi iubitoarea de Hristos oaste, aproape inexistentă. Actualii conducători sunt în luptă cu propriul popor şi aversiunea oamenilor faţă de ei e atât de mare, încât doresc ca măcar în sfânta biserică să nu audă de ei.

Preot Ioviţa Vasile

 

2 gânduri despre „Porunca a cincea bisericeasca”

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s