Când Mântuitorul nostru Iisus Hristos a vorbit Sfinţilor Apostoli despre sfârşitul veacului acestuia, le-a stârnit curiozitatea, de aceea L-au întrebat: ,,Spune nouă când vor fi acestea şi care este semnul Venirii Tale şi al sfârşitului veacului? Fiul lui Dumnezeu le-a arătat pe larg mai multe semne care vor premerge Venirii Sale, adică ceea ce le era necesar, şi ne este şi nouă, pentru mântuire. Nu le-a descoperit cu nici un chip vremea Venirii, aceasta rămânând taină Dumnezeiască, pe care mulţi au avut cutezanţă şi au încercat să o desluşească, fără nici un rezultat, căci cuvintele Domnului Iisus sunt fără echivoc: ,,Iar de ziua şi ceasul acela nimeni nu ştie, nici îngerii din ceruri, nici Fiul, ci numai Tatăl’’ (Matei 24, 36). Cu adevărat Fiul nu ştie ca Om, dar ca Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat ştie, şi hotărăşte acea vreme. Înainte de Înălţarea la cer, Sfinţii Apostoli au repetat întrebarea, într-o formă puţin deosebită, şi au primit răspunsul cuvenit: ,,Nu este al vostru a şti anii sau vremurile pe care Tatăl le-a pus în stăpânirea Sa’’ (Fapte 1, 7).
Dumnezeu Atotştiutorul nu ne-a descoperit cu exactitate vremea celei de-a Doua Veniri din mai multe pricini. Mai întâi nu ne-ar fi fost de nici un folos, ba chiar ar fi produs multe tulburări printre oameni. Apoi ar fi fost foarte mulţi care n-ar fi crezut cuvintele Mântuitorului, aşa cum nu cred nici alte adevăruri, mai mult decât evidente.
Ceea ce ne-a spus Fiul lui Dumnezeu cu multă stăruinţă, în repetate rânduri, a fost necesitatea ca noi să fim pregătiţi în orice moment pentru Venirea Sa: ,,De aceea şi voi fiţi gata, că nu ştiţi în care zi vine Domnul vostru’’ (Matei 24, 44). ,,Fiţi gata’’ înseamnă fiţi pregătiţi, staţi aproape de Dumnezeu şi de poruncile Sale, trăiţi în pace cu semeni voştri, pocăiţi-vă în fiecare zi de păcatele voastre. Căci chiar dacă venirea a Doua a Domnului va fi peste o mie de ani, sfârşitul veacului acestuia e în fiecare zi, în fiecare clipă. De ce? Pentru că, după statistici, în fiecare secundă mor în lume cinci oameni! Ei bine, pentru aceştia sfârşitul vieţii lor înseamnă şi sfârşitul veacului acestuia. Ei intră în ceea ce numeşte Mântuitorul ,,noaptea când nimeni nu poate să lucreze’’ (Ioan 9, 4), adică cei trecuţi din viaţa aceasta nu mai pot face nimic pentru mântuirea lor. Şi moartea stă ca un vrăjmaş ascuns, care loveşte acolo unde nu te aştepţi.
,,Unde eram noi acum o sută de ani?’’, întreba Părintele Cleopa. Evident, nu existam niciunul din noi. Dar peste o sută de ani? Niciunul dintre noi nu va mai fi pe pământul acesta. De aceea ne spune Înţelepciunea Dumnezeiască să fim gata, să fim pregătiţi în fiecare zi a vieţii noastre, ca şi cum ar fi ultima care ne este dată să o trăim aici.
Preot Ioviţa Vasile
ORTODOXIAÎNCATACOMBE 
Iata ca unii dintre cei alesi din neamul nostru stramosesc ,ducand „lupta cea buna”,au trait viata aceasta ,in credinta nestramutata in Domnul Atotmilostiv,singurul si ultimul sprijin in suferinte ,dureri si si zbucium.
Ne plecam genunchii,cu dragoste si adanca evlavie in fata Ziditorului a toata faptura, intru pomenirea vesnica a robilor lui Dumnezeu,Sfinti Martiri din temnite si inchisori,eroi ai neamului romanesc,a caror amintire ramane vie in constiinta noastra ,ca neam traitor pe aceste meleaguri.
-Alexandru Onoriu Nicolici – Preot-martir al temniţelor comuniste(a.9 Iulie 1987),intemnitat 9 ani la penitenciarul Gherla,cu degradarea civică şi confiscarea totală a averii,fixându-i-se ulterior domiciliul obligatoriu în localitatea Olaru, judeţul Călăraşi,timp de 5 ani,unde a lucrat ca muncitor împletitor de papură si apoi ca muncitor calificat.Părintele Nicolici, eliberat după ce a ispăşit o pedeapsă fără vină, pentru un crez care era al întregului neam,a demonstrat vocatia sacrificiului pentru Domnul si semenii sai,reluandu-si misia si pastorind cu dragoste turma credinciosilor sai.”De multe ori, ne spunea el, simţeam aevea că Iisus Domnul este biciuit, lovit… Că El sângerează, cu coroana de spini pe cap… şi suportam loviturile şi frigul, şi foamea, şi ocările”.
-Protopopul Ioan Duma, un stâlp al Bisericii doborât de comunişti(a.11 iulie 1957),intemnitat 2 ani,la penitenciarul Deva.A fost singurul deputat al României Mari de la 1919, care a candidat ca independent, devenind astfel unul dintre cei mai reprezentativi oameni din Valea Jiului. In 1945,scapa dintr-un atentat cu bomba,plasat sub dormitorul sau.Este scos din functie si arestat fara vina,intr-un lot al”legionarilor din Valea Jiului”,pentru „crime împotriva umanităţii”, pentru absurda acuza de”maltratarea evreilor din anul 1940-1941″ .Eliberat, i s-a fixat domiciliu obligatoriu la Targu Jiu. Acumuland mai multe boli in timpul prelungitelor anchete, batut si infometat,pleaca la Domnul la 11 iunie 1957.
-Dr.Aristide Lefa,Marturisitorul,(a.12 iulie 2009),incarcerat 16 ani in temnitele de la ilava, Piteşti, Văcăreşti, Târgu Ocna, Gherla, Noua Culme, Periprava.În timpul liceului a intrat în Frăţiile de Cruce, organizaţie a Legiunii, prin care s-a desăvârşit social-moral şi creştin. La Bucureşti continuă pregătirea legionară în cadrul luptei anticomuniste.Viaţa lui este un exemplu de cinste, modestie, ajutor pentru semeni şi mai ales de adevărat creştin al Bisericii Ortodoxe. A ajutat pe foarte mulţi deţinuţi în cariera sa. Pe unii i-a întors de la moarte prin operaţii cu instrumentar improvizat, pe alţii insistând la administraţie, ca fiind prea slabi, să fie mutaţi la munci mai uşoare, iar pe alţii doar cu cuvântul său cald şi blând.Nu i s-a permis să-şi termine facultatea şi a absolvit doar facultatea de Biologie Bucureşti la fără frecvenţă (1968-1972), din cauza trecutului său.Împreună cu alţi camarazi au întemeiat Fundaţia „Prof. George Manu”, iar mai târziu revista „Permanenţe”, al cărei redactor a fost şi unde scria aproape număr de număr. O parte din articole le-a publicat în broşura „Pentru cunoaşterea adevărului” (ed. II, 2000). A mai colaborat cu articole în presa din ţară şi străinătate. În 1998 îi apare excelentul volum autobiografic „Fericiţi cei ce plâng”, Bucureşti, Ed. Eminescu. De acolo poate fi cunoscut blândul, eroicul şi desăvârşitul creştin, Aristide Lefa.
-Ioan Simionescu – doctor fără de arginți în temnițele comuniste,(a.12 iulie 1951),intemnițat 1 an, la: Jilava, Aiud, Poarta Albă, Peninsula (Valea Neagră) si asasinat prin impuscare in lagarul de munca de la Canal,de unul din studentii legionari reeducati,Bogdanescu.
Fruntaş al generaţiei naţionaliste de după primul război mondial, ocupând un post în guvernul Goga-Cuza din 1938,Profesor de chirurgie şi chirurg celebru, el izbutise să salveze vieţi omeneşti până şi în închisoare (de pildă, la Jilava operase, slujindu-se de un geam spart, un flegmon cu septicemie generalizată).
A suferit torturi ingrozitoare,fracturi de coaste,ocari si umilinte ,batai,clipa de clipa,foame si frig.
„L-am văzut pe doctorul Simionescu vârât sub o grindă (fermă) mare şi apoi lovit cu bâtele de reeducaţi ca să o ducă singur în spate.
Mi s-a părut atunci acest erou al generaţiei de la 1922 asemenea lui Iisus Hristos urcând crucea pe muntele Golgota…”
(Mărturia lui Vasile Mocanu – Mărturii din iadul temniţelor comuniste, de Gheorghe Andreica)
A fost o mare personalitate a lumii medicale,cu deosebite capacitati stiintifice,cu inalte calitati cetăţeneşti, etice şi creştine, la care se adauga patriotismul şi umanitarismul său proverbial,adanc ancorat în valorile înalte ale iubirii de Dumnezeu, pe care le cultivase o viaţă întreagă, cu ardoare şi deplină convingerePrin moartea sa, doctorul Ioan Simionescu ar fi salvat zeci şi zeci de vieţi, deoarece nu peste mult timp reeducarea din temnite a încetat,intrucat asasinarea sa ,a fost amplu comentata in Occident,la posturile de radio.În memoria sa, la Palatul Studenţilor în Medicină de la podul Izvor din Bucureşti şi la pavilionul nou al Spitalului din Turnu Măgurele, care-i poartă numele, s-au montat plăci comemorative şi s-a ridicat o statuie.
-Radu Marculescu(a.12 iulie 2011),profesor, „veteranul veteranilor” din lagărele sovietice, cum i s-a spus.În 1942, în urma bătăliei de la Cotul Donului,a fost luat prizonier timp de aproape 10 ani în lagărele sovietice, iar apoi deţinut politic timp de 5 ani în temniţele comuniste din România,la Periprava.
Numele lui ,ca de altfel al miilor de eroi, tineri ofiţeri ai Armatei Regale a României pe frontul de răsărit, în ceea ce ei numeau „războiul sfînt” sau „cruciada” împotriva bolşevismului,ar trebui sa figureze in toate manualele de istorie contemporana.
Pictor bisericesc, dramaturg, memorialist,vechi colaborator al Punctelor cardinale,eseist, traducător, fostul ofiţer artilerist de pe frontul de răsărit, licenţiat în Litere şi Filosofie, rămîne în faţa lui Dumnezeu şi în amintirea noastră mai nedesăvîrşită un martor jertfelnic şi harismatic al contorsionatei istorii a secolului XX, iar cărţile sale de memorii, Pătimiri şi iluminări din captivitatea sovietică (Editura Albatros, Bucureşti, 2000; reeditată în 2010 la Humanitas) şi Mărturii pentru „Judecata de apoi”… adunate din Gulagul românesc (Editura Aldine, Bucureşti, 2005), rămîn printre cele mai bune din categoria lor. Nu mai puţin remarcabil este însă volumul său de Teatru (cu piesele Meşterul-fără-nume şi Magog) apărut la Editura Vitruviu în 1992.
Printre ultimele sale mărturii,mentionam o declaraţie ca aceasta: „Ateii mor primii. N-am văzut om fără credinţă care să reziste [în lagărele şi în închisorile bolşevice], oricît de robust fizic ar fi fost…”
EROI SUB AURORE BOREALE
Lui Radu Mărculescu
şi celor împreună cu el
Vînduţi peşin, pe-arginţii altor iude,
ei crucea şi-au purtat-o peste stepe,
dar cît le-au fost prigoanele de crude,
nemoartea noastră de la ei începe.
Ierusalimul le-a rămas departe,
dar s-a făcut ceresc în dorul lor,
iar peste el nevolnica de moarte
n-avu nicicînd şi n-o să aibă spor.
Căci azi de mor, mai vii s-or naşte mîine
în cerul unde visul e pe rod
şi unde Cel ce-n lume-i vin şi pîine
aievea stă, cu dragostea năvod,
şi nu-i în El nici jertfă să nu-nvie,
nici viaţă să nu tragă-a veşnicie.
Răzvan CODRESCU
surse:
https://www.fericiticeiprigoniti.net/
http://c-tarziu.blogspot.com/2011/07/radu-marculescu-la-capat-de-drum.html
ApreciazăApreciază
,,Si cand a deschis pecetea a cincea, am vazut, sub jertfelnic, sufletele celor injunghiati pentru cuvantul lui Dumnezeu si pentru marturia pe care au dat-o. Si strigau cu glas mare si ziceau: Pana cand, Stapane Sfinte si Adevarate, nu vei judeca si nu vei razbuna sangele nostru fata de cei ce locuiesc pe pamant? Si fiecaruia dintre ei i s-a dat un vesmant alb si li s-a spus sa stea in tihna, inca putina vreme, pana cand vor implini numarul si cei impreuna slujitori cu ei si fratii lor, cei ce aveau sa fie omorati ca si ei” (Apocalipsa 6, 9-11).
ApreciazăApreciază
Acum sporește răutatea,
Deschis-a școala Antihrist
Si dăscălește multă lume
Cu „alfabetul ateist”!
Căci astăzi”fiara cea gândită”
Își mișcă capetele ei:
Masoneria, comunismul
Și răzvrătiții de evrei!
Papalitatea de la Roma
Si cu păgânii din Agar
Aruncă mai cu îndârjire
Săgețile lui Veliar!
Din șapte capete de fiară,
Aceste cinci s-au arătat,
Iar când se vor ivi si restul,
Sfârșitul s-a apropiat!
Va mai ieși o altă fiară
Cu doua coarne ca de miel
Iar glasul ei ca de balaur,
Având putere de la el.
Mai are fiara zece coarne
Cu semnele lui „Lucifer”,
Sunt patimile pierzătoare
Ce strigă astăzi către cer.
Aceasta este „urâciunea”
Ce va sedea pe locul Sfânt
Si cu putere diavolească
Va fi stăpână pe pământ!
.
Sf. Ioan Hozevitul
ApreciazăApreciază