De la începuturile ei, Biserica lui Hristos a fost guvernată potrivit învăţăturilor Evanghelice. Simţământul Dumnezeiesc al dragostei a stat la baza relaţiilor dintre păstori şi păstoriţi, dintre toţi fiii lui Dumnezeu chemaţi la mântuire. Sunt pilduitoare cuvintele Sfântului Apostol Petru, aşternute în cea dintâi Epistolă: ,,Pe preoţii cei dintre voi îi rog ca unul ce sunt împreună preot şi martor al patimilor lui Hristos şi părtaş al slavei ce va să se descopere: Păstoriţi Turma lui Dumnezeu, dată în paza voastră, cercetând-o nu cu silnicie, ci cu voie bună, după Dumnezeu, nu pentru câştig urât, ci din dragoste; nu ca şi cum aţi fi stăpâni peste Biserici, ci pildă făcându-vă Turmei. Iar când se va arăta Mai-Marele păstorilor, veţi lua cununa cea neveştejită a măririi. Tot aşa şi voi, fiilor duhovniceşti, supuneţi-vă preoţilor; şi toţi, unii faţă cu alţii îmbrăcaţi-vă întru smerenie, pentru că Dumnezeu celor mânndri le stă împotrivă, iar celor smeriţi le dă har’’ (I Petru 5, 1-5).
În deceniile din urmă, aceste cuvinte au fost înlocuite cu bunul plac al fiecărui episcop, căci aceşti au început să se comporte ca nişte feudali pe moşia proprie, dispunând după voie proprie, împotriva poruncilor Dumnezeieşti şi cu încălcarea brutală a Sfintelor Canoane. În Biserică s-a înstăpânit dictatura, în sensul propriu al cuvântului. Se ştie prea bine că de la înscăunarea sa, Patriarhul Daniel conduce Biserica cu mână de fier. Episcopii, în totalitatea lor, sunt stăpâniţi de frică, dar nu frică de Dumnezeu, ci de purtătorul de veşminte albe de la Bucureşti. De aceea se străduiesc să-i intre în voie şi pentru nimic în lume n-ar îndrăzni să-l contrazică în Sinod sau în afara lui.
La rândul lor, episcopii eparhioţi s-au înconjurat de oamenii slugarnici, fără coloană vertebrală, având ca grijă de căpetenie să transpună în faptă toate directivele episcopale. În eparhii s-au constituit reţele de informatori care mişună printre preoţi şi nimeni nu mai îndrăzneşte să se pronunţe critic la adresa episcopilor sau a celor din anturajul lor. Relaţiile fireşti dintre preoţi au fost distruse. Delaţiunea e în floare. Metodele securist-bolşevice au fost ,,implementate’’ cu succes în Biserica lui Hristos. Se cunoaşte cazul a doi preoţi care au îndrăznit să nu fie de acord cu metodele episcopului respectiv, şi-au exprimat punctul de vedere public ca după mai puţin de jumătate de oră să fie convocaţi telefonic la centru eparhial. Aici au fost mustraţi cu asprime şi ameninţaţi, puşi să dea declaraţii precum că pe viitor nu vor mai exprima puncte de vedere divergente. Pentru că episcopii conduc discreţionar şi ameninţă cu caterisirea, suspendarea din treapta preoţească şi alte pedepse pe care au avut grijă să le prevadă în noua legislaţie bisericească nedreaptă, abuzivă, necanonică. Puţinii preoţi care au avut curajul să se opună deschis sinodului II tâlhăresc din Creta au fost caterisiţi şi obligaţi să plece dintre păstoriţii lor pentru că, de o vreme, ierarhii români păstoresc cu ajutorul jandarmilor. Împotriva îndemnurilor biblice, s-au făcut stăpâni ai Bisericii, iar câştigul urât e la ordinea zilei. Nici vorbă de a se face pilde bune Turmei celei cuvântătoare, nici vorbă de dragoste pentru păstoriţi. Avem în schimb mese îmbelşugate, peşcheşuri costisitoare, temenele nesfârşite, ighemonicon cât încape, discursuri sforăitoare, ca lumea să vadă cu câtă vrednicie se păstoreşte la noi în Biserică.
În regimurile totalitare silnicia mai-marilor zilei se numeşte dictatură. În Biserica lui Hristos, numele ei este prigoană. Da, să nu ne mirăm, Biserica Ortodoxă Română este sub prigoana celor ce-au fost rânduiţi să-i fie păstori.
Preot Ioviţa Vasile
ORTODOXIAÎNCATACOMBE 
„Preoţii, care îşi ţin bine dregătoria, să se învrednicească de îndoită cinste, mai ales cei care se ostenesc cu cuvântul şi cu învăţătura.” (1 Timotei 5, 17)
Mda, nici dosarele preoțior și ierarhilor care au colaborat cu Securitatea nu prea au fost scoase la iveală.
Sunt puțini cei care au colaborat cu Securitatea și s-au căit, de fapt nu îmi vine în minte decât un singur exemplu, cel al mitropolitului Banatului, Î.P.S. Nicolae Corneanu (probabil de aceea s-a și sărit cu acuzele de ecumenism la adresa dumnealui).
Comunismul ne-a distrus fibra morală, iar răul s-a perpetuat și după revoluție, nefiind scos la iveală.
Cât despre examenele pentru posturi (în parohii), se iau de către cine trebuie, eufemistic vorbind, că de acolo începe tot răul, deoarece ajung preoți oameni fără chemare și vocație.
ApreciazăApreciază
Iar faptul că preoții nepomenitori sunt caterisiți nu mi se pare chiar corect, câtă vreme acei peoți nu pomenesc alți episcopi, nici nu se rup de B.O.R.
Dacă pe ierarhi chiar așa îi mănâncă grija pentru sufletele credincioșilor, atunci ar trebui să fie atenți și la actele de milostenie, nu de alta dar în Ardeal, cel puțin, Caritas-ul catolic e foarte activ, or asta nu e bine pentru imaginea Bisericii noastre.
ApreciazăApreciază
Grija de capetenie este pentru noi sa nu ne rupem de Sfanta Biserica Ortodoxa. Cantarim bine orice pas pe care-l facem, ne consultam intre noi si avem si parerea unor somitati, precum Parintele Theodoros Zisis.
ApreciazăApreciază
Buna parte din episcopii din vremea comunismului au refuzat colaborarea cu securitatea. Din aceasta pricina au avut de suferit, erau persecutati, astfel ca intre noi, preotii, si acei episcopi s-a statornicit un fel de solidaritate. Nu erau multi, intreg Sinodul Bisericii numara vreo 22-24 de ierarhi. Corneanu, Dumnezeu sa-l ierte, a fost filocatolic si nu punea mare pret pe Sfanta Ortodoxie.
ApreciazăApreciază
Acum daca ne uităm pe publicațiile trinitas, lumina, doxologia, basilica, ei au deja alte preocupări, toată lumea sa pus pe festivaluri, conferințe cu ereticii, ba se mai și mândresc cu asta
ApreciazăApreciază
Aceasta e metoda lor de a acoperi mizeriile si a da impresia ca lucrurile sunt in firescul lor. Oricat tambalau ar face, se vede de la distanta apasarea pacatelor sub care stau, precum si lipsa de legitimitate. Constiinta morala ii mustra tot timpul.
ApreciazăApreciază
Ia priviti la acest domn cum trebuiesc făcute pregatirile pt vremurile de apoi, din păcate nimeni nu vede https://youtu.be/5p4RXtWykIg
ApreciazăApreciază
Un articol incitant prin titlu si continut,care vine din partea unui Sfintit Parinte,care spune cu curaj ceea ce altii nu pot spune nici in gand,caci toti sunt prizonierii de buna voie ai stapanului vremelnic, pentru care sunt gata sa mearga si in iad…Patriarhul BOR.
Un singur staret a avut curajul sa-i spuna Arhiereului,adevarul in fata,Vrednicul de pomenire,Arhimandritul si marele duhovnic Adrian Fageteanu Marturisitorul,membru al Legiunii Arhanghelului Mihail.(16 Noiembrie 1912-27 Septembrie 2011),lovit de Patriarh, cu dorinta criminala de a-l face sa taca pe vecie.
Furia nestavilita a celui care fara rusine a lovit cu „carja Patriarhala”,pe Sfantul Marturisitor al temnitelor,ramane actul unei neputinte de sorginte paranoica a ecumenistului fara vindecare, care conduce destinele poporului ortodox catre haul deschis al ecumenismului iudeo -masonic,adanc incastrat in constiinta teologilor,ierarhilor ,a cinului preotesc si monahal,cu zeci de ani in urma.
„*Astăzi Biserica lui Hristos e smulsă din matca virtuţilor strămoşeşti. Omul buimăcit, nu mai are personalitate, nu mai are voinţă, e scos din cumpătul firesc. Puţin câte puţin lunecăm în abisul marilor anulări a tot ceea ce a fost odată necinstind şi pângărind altarul”-spunea Cuviosul Adrian
Fageteanu,intemnitat timp de 12 ani in inchisorile Galata, Văcăreşti, Braşov, Târgu Jiu, Slobozia, Făgăraş, Jilava, Canal, Aiud, Suceava.
Cum ar putea acest presedinte al sinodului BOR,necondamnat inca ca eretic,sa canonizeze Sfintii Inchisorilor?In randul lor se afla elita Preotimii si Monahismului romanesc ,adevaratii iubitori ai lui Hristos,ortodocsii fara seaman,iubitori neamului romanesc prigonit de veacuri,si ai gliei stamosesti.Aceste calitati ii lipsesc cu desavarsire ,celui care se doreste a fi primus inter pares.
Hidra ecumenista i-a inoculat otrava,devenind de nerecunoscut.Conform planului stapanilor din umbra,el dirijeaza cu mana de fier,introducand spioni,in toate eparhiile,in cele mai bogate existand camere de luat vederi,care spioneaza”tot”.
Cei care au dat mana cu el intru tradare,au devenit slujbasii lui cu simbrie (cinste , onoruri , conferinte , carti,ramaneri in functie pana la batranetile durerilor.)
Biserica este prigonita,de slujbasii Patriarhului,care recurge la uneltele statului,in cardasie cu acestia, de reprimare a oricaror actiuni de insubordonare,nu conteaza motivul.Ascultare oarba,de va trimite si in iad,Sfintiile Voastre,Prea Cuviosiile Voastre,cum doriti.Orice secunda pierduta,in ascultarea de Hristos,Capul Bisericii ,nadejdea,scaparea si izbavitorul nostru, va primejduieste de moarte sufletul,cat si cele ale pastoritilor naivi,tinuti in necunostinta Adevarului Hristos,caldicei si indiferenti.
Moarte vine pe negandite fara a-ti acorda nici o secunda in plus,nu „sa-i faci o cafea”(Cuviosul Arsenie Papacioc).In ce haina veti fi imbracati,cand va veti infatisa la Judecata Stapanului?Ce dogme,ce traditii,ce invataturi ale Sfintilor Parinti?
Dupa dorinta Stapanului lumesc de care va temeti,Biserica ortodoxa trebuie sa se adapteze,in viziunea new-age,precum zis-a ereticul papa,la cerintele moderne ale lumii contemporane.
Mi- este atat de rusine pentru rusinea celor care numai au rusine,si suporta totul,pentru ca toate le merg dupa dorinta.
BOR a uitat prea repede imensa culpa de 45 de ani, perioada rusinoasa de obedienta si supunerea fata de regimul comunist, inclusiv pactizarea Patriarhului Teoctist cu Ceausescu. A uitat de slujitorii ei in sutana, fosti informatori si colaboratori ai Securitatii…
Sinodul talharesc din Creta,nu a facut decat sa „legalizeze”,toate denominatiunile crestine drept BISERICI,alunecand spre papalitate,cu tot cu ereziile aprobate, dogme,canoane incalcate.
„*În acest an (8 mai 2009), ortodocşii şi catolicii din România au celebrat împreună 10 ani de la această vizită istorică, îndeosebi pentru că „Papa Ioan Paul al II-lea a fost un apostol al păcii şi al unităţii”.
Deşi între Ortodoxie şi Catolicism există încă deosebiri şi obstacole în refacerea unităţii eclesiale, totuşi aceste două Biserici majore percep, proclamă şi promovează, în comun sau în paralel, transcendenţa persoanei şi sfinţenia vieţii, demnitatea şi eternitatea umanului iubit de Dumnezeu şi iubitor de Dumnezeu. Valorile autentice şi mari nu pot fi închise în frontiere şi tipare înguste.”(prelegerea Patriarhului Daniel, căruia i s-a conferit Diploma de Protector al Fundaţiei „Pro Oriente“. Fundaţia „Pro Oriente“ a fost înfiinţată în anul 1964 de cardinalul Vienei Franz König (1956-1985), cu scopul dezvoltării relaţiilor dintre Biserica Romano-Catolică şi Bisericile Ortodoxe)
Sa nu uitam ca in prigoanele Bisericii Ortodoxe ,spunea cineva,rezista doar cei care au știut să ierte pe ceilalți.Prigoana te zdrobește din punctul în care tu nu ierți și nu te lași în seama lui Dumnezeu.
*Petru Baciu, Răstigniri ascunse. Mărturii, vol. I, pag. 274-276
ApreciazăApreciază
Un citat extraordinar din romanul Idiotul ,al marelui scriitor rus,Fiodor M.Dostoievski,geniu al literaturii universale:
„Religia catolica nu este o credinta crestina? se rasuci pe scaun Ivan Petrovici. Atunci ce fel de credinta este?
– Si totusi nu este o religie crestina! raspunse emotionat si peste masura de taios printul(Miskin-n.m.). Asta in primul rind, iar in al doilea rind catolicismul roman e chiar mai rau decit ateismul, iata parerea mea! Da! asta e parerea mea! Ateismul, de fapt, se margineste la negare, reduce totul la zero, pe cind catolicismul merge mai departe: predica un Hristos denaturat, un Hristos ponegrit si profanat, un Hristos care este contrariu celui adevarat! Catolicismul il predica pe Antihrist, va asigur, v-o jur! E convingerea mea intima pe care mi-am format-o de ani de zile si care m-a facut sa sufar cumplit… Catolicismul roman crede ca biserica nu poate sa traiasca pe pamint daca lumea intreaga nu este supusa puterii sale politice si striga: Non possumus.
Dupa mine, catolicismul nici nu este propriu-zis o religie, ci numai continuarea Imperiului roman din Apus, si totul in el, incepind cu credinta, e subordonat acestei idei. Papa a pus stapinire pe pamint, pe un tron terestru si a luat sabia; de atunci totul merge asa, numai ca sabiei i-au mai adaugat minciuna, intriga, falsitatea, fanatismul, superstitia, ticalosia si crima; si-au batut joc de sentimentele poporului cele mai sacre, cele mai drepte, cele mai naive, cele mai arzatoare; au vindut toate si totul numai pentru bani, pentru o josnica stapinire paminteasca. Si sa nu spunem atunci ca-i invatatura lui Antihrist? Cum sa nu fi dat ea nastere ateismului? Ateismul izvoraste din insasi esenta catolicismului roman! Acolo zace de fapt geneza ateismului. Ateismul e chiar in ei, caci puteau ei oare sa creada siesi? Ateismul s-a hranit din dezgustul pe care-l inspirau. A fost generat de minciuna si de neputinta lor spirituala! Ateismul! La noi, credinta si-au pierdut-o numai anumite paturi, cum foarte bine s-a exprimat mai adineauri Evgheni Pavlovici. si anume cele care si-au pierdut radacinile; in schimb acolo, in Europa, chiar la masele cele mai largi ale poporului, credinta s-a subrezit – intii si intii din ignoranta si din urzeala de minciuni, iar apoi din fanatism, din ura fata de biserica si fata de crestinism! …..
Pentru ca si socialismul, fiind un produs al catolicismului, este de esenta catolica! Si el, ca si fratele sau bun, ateismul, desi opus catolicismului din punct de vedere etic, este si el un rezultat al desperarii, in masura in care tinde sa se substituie puterii morale, pe care religia n-o mai are, spre a potoli aspiratiile spirituale ale omenirii insetate de adevar si a o mintui, dar nu prin invatatura lui Hristos, ci, asemenea catolicismului, tot prin violenta. E aceeasi eliberare prin violenta, aceeasi unire prin sabie si singe!,,Nu-ti este ingaduit sa crezi in Dumnezeu, nu-ti este ingaduit sa ai avere, nu-ti este ingaduit sa ai personalitate, fraternite ou la mort, doua milioane de capete!” Dupa faptele lor, ii vei cunoaste – iata adevarul de netagaduit! Si sa nu va inchipuiti ca lucrurile acestea sint chiar atit de inofensive si nu prezinta nici o primejdie pentru noi! O sa trebuiasca sa ne impotrivim, sa dam o riposta, si cit mai curind fara multa zabava! Sa opunem Occidentului adevarul intrupat in Hristos al nostru, adevar pe care noi l-am pastrat, in timp ce ei nici nu l-au cunoscut macar! Trebuie sa ne infatisam inaintea lor ca purtatori ai unei civilizatii a noastre, si nicidecum sa ne lasam prinsi orbeste in mrejele lor iezuite!
ApreciazăApreciază
Chiar din 1990, Nicolae Corneanu a fost primul ierarh ortodox care a mărturisit colaborarea cu securitatea comunistă, căreia i-a furnizat, intre 1950-1988, note informative despre persoane indezirabile regimului,„dușmanii poporului”.Spre deosebire de alți preoți care au ajuns în pușcării pentru că au refuzat să trădeze credința, lipsa sa de opoziție față de regimul comunist i-a facilitat și ascensiunea în ierarhia bisericească, dar pe lângă aceste episoade controversate din cariera sa ecleziastică, sunt de amintit și multe acte cucernice,dar nu despre aceste lucruri este vorba.
În 2008, mitropolitul Nicolae s-a împărtășit, la altar, într-o biserică greco-catolică din Timișoara la o liturghie oficiată de Monseniorul Francisco Javier Lozano, nunțiul papal în România, gest care a stârnit dezaprobarea mai multor reprezentanți ai bisericii ortodoxe, cazul său fiind discutat în ședința Sfântului Sinod, unde mitropolitul și-a recunoscut vina, s-a pocăit și a fost iertat.Iertat de apostazia de la Dreapta Credinta Ortodoxa.Niciunde in practica canonica si juridica a Bisericii Ortodoxe nu s-a mai intalnit asa ceva!
În mod concret, în cazul mitropolitului Nicolae Corneanu, ne referim la următoarele:
1. Slujirea cu clerici caterisiţi de către alţi ierarhi ai BOR;
2. Afirmaţia eretică potrivit căreia trebuie să recunoaştem pe papă „drept cap al Bisericii, ca o concluzie a unităţii creştinismului”;
3. Încurajarea acţiunilor prozelitiste ale unor pastori neoprotestanţi, prin invitaţiile trimise în numele poporului ortodox român şi sprijinul logistic acordat „evanghelizării” dreptcredincioşilor de către aceştia;
4. Împărtăşirea cu cei de altă credinţă în ziua de 25 mai 2008, act ce „răstoarnă din temelii Ecleziologia Ortodoxă şi constituie încălcarea extremă a Sfintelor Canoane, adevărată jignire adusă înseşi Tainei Bisericii”. (citat din Epistola oficială a conducerii Sfântului Munte Athos adresată membrilor Sf. Sinod al BOR).
Este vorba de caracterizarea facuta Inaltului Nicolae in dosar in 1963: “Se manifesta ca unul ce nu crede in perceptele si dogmele bisericesti, fiind convins ca Biserica a fost intotdeauna un mijloc de inselare a maselor populare. A rezultat ca s-a preocupat de studiul stiintei marxist-leniniste si de insusirea ei, ce l-a facut sa fie convins de netemeinicia dogmelor pe care inca mai trebuie sa le apere si in acelasi timp sa isi dea seama perfect ca viitorul nu poate apartine decat comunismului.“ Cu adaptarea ca acum dansul si-a schimbat un pic discursul si viitorul apartine ecumenismului“.
În cazul episcopului Sofronie Drincec, ne referim la:
1. Împreună slujirea cu greco-catolicii în mai multe rânduri, culminând cu împreună litrughisirea la slujba de sfinţire a Aghiazmei Mari din cadrul Liturghiei săvârşite la Botezul Domnului în ianuarie 2008;
2. Persecutarea preoţilor cu o râvnă deosebită pentru păstrarea dreptei credinţe şi numirea într-o parohie ortodoxă a unui preot eterodox, precum şi altele asemenea.
Precizăm că astfel s-a procedat dintotdeauna în istoria Bisericii. Mărturisirea scrisă şi publică a pocăinţei în cazul unor acte de apostazie publică este o condiţie sine qua non pentru a fi certificat „primul pas spre îndreptare”, mai cu seamă că în situaţia noastră Sfântul Sinod a aplicat un pogorământ dus dincolo de orice limită.
Sursa:http://roncea.ro/2008/07/11/laicatul-cere-repudierea-publica-si-in-scris-a-faptelor-savarsite-de-ierarhii-corneanu-si-drincec/
ApreciazăApreciază
Domnul Sofronie Drincek prigonitorul Pr Cosmin Tripon, la el sunt literă de lege ereziile, nu ratează nimic în ale ereziilor, revenind la fostul mitropolit al Banatului, ce folos că a mărturisit ce a făcut înainte de 89, daca el ulterior sa împărtășit cu papisti, Dumnezeu să il ierte, avem exemple cu monahi de la Sf Munte, care au luat o înfățișare înspăimântătoare, voi căuta articolul căci a fost pe diverse bloguri
ApreciazăApreciază
Nu stiu daca Nicolae Corneanu s-a pocait inainte de moarte. M-as bucura sa fi fost asa, dar am mari indoieli.
Cand am avut prima intalnire cu Drincec, dupa ce a fost inscaunat ca episcop la Oradea, unora din preoti le-a produs o excelenta impresie. ,,Sa mai asteptam”, i-am spus unui frate mai tanar. Si se vede acum adevarata fata a acestui om. Nu-i doresc altceva decat sa se intoarca la Sfanta Ortodoxie.
ApreciazăApreciază