Intrebari pentru Parintele Cezar Vasiliu

Textul de mai jos l-am scris în 2012 şi trebuia să fie cuprins într-o carte, pe care însă n-am mai ajuns să o public. Îl reproduc pe această cale pentru că, din păcate, nu şi-a pierdut actualitatea.

 

Prin bunăvoinţa unui frate preot, cu oarecare timp în urmă am primit, cu dedicaţie, cartea Parintelui Cezar Vasiliu din Montreal, ,,Sfinţii neamului românesc’’, apărută în 2008. Auzisem şi citisem despre sfinţia-sa, dar când am lecturat schiţa despre viaţa şi activitatea dânsului, m-am simţit un remarcabil nimeni. Două doctorate în Teologie, unul la Bucureşti, celălat în Palermo, lector la Facultatea de Teologie, secretar al Sinodului Bisericii Ortodoxe Române, cinci cărţi publicate şi peste 40 de studii sunt liniile de forţă impresionante ale unui teolog cu adevărat dedicat ştiinţei de carte sfântă. Cartea amintită mai sus este bine scrisă, cu excepţia unor părţi asupra cărora am serioase rezerve şi îndoileli.

Studiile făcute în Italia, în mediile catolice, l-au influenţat hotărâtor pe distinsul nostru frate, care n-a ezitat să păşească pe tărâmul ecumenismului păgân. Nu putem să-l suspectăm de naivitate, de lipsă de informare, şi-atunci rămâne varianta cea mai de nedorit. Dacă aş avea posibilitatea unei discuţii cu dânsul, mai întâi m-aş pregăti cât aş putea de temeinic, apoi i-aş adresa o sumă de întrebări, pornind, desigur, de la ceea ce am priceput eu din partea incriminată a cărţii. Este mai mult decât evidentă simpatia sfinţiei sale pentru catolici, ceea ce nu e rău. N-ar fi rău nici dacă şi-ar transforma simpatia în iubire sinceră, dar atunci, de dragul adevărului, ar trebui să-i privească pe catolici de pe poziţii neclintit ortodoxe, fără patimă, dar şi fără urmă de compromis.

Ce l-aş întreba pe Părintele Vasiliu?  Recunoaşte sfinţia-sa că adunarea catolică mondială este una eretică?, şi nu-i vorba de o singură erezie, ci de un cortegiu de erezii. Vorbim aici de un adevăr axiomatic, nu de supoziţii. Cum împacă sfinţia-sa calitatea de Biserică cu aceste erezii? Altfel formulat, o comunitate eretică poate fi Biserică? Dacă Părintele Vasiliu îşi mărturiseşte Credinţa ,,într-Una, Sfântă, Sobornicească şi Apostolească Biserică’’, de ce mai recunoaşte existenţa altor Biserici? Poate o adunare eretică să proclame Sfinţi, sau poate un eretic să fie Sfânt? În condiţiile în care Ieremia Valahul a împărtăşit credinţa eretică a catolicilor, se mai poate vorbi de ,,beatificarea’’ lui de către alţi eretici, în frunte cu papa? Ştie sfinţia sa că papa Ioan Paul al II-lea a fost eretic şi apostat deopotrivă, şi că a susţinut evoluţionismul păgân şi ateu al lui Darwin? Care este atunci valoarea şi validitatea ,,beatificării’’ lui Ieremia Valahul, săvârşită în 1983? Pot fi puşi Sfinţii Mucenici ai Bisericii noastre, martirizaţi de catolici, în acelaşi plan cu cei beatificaţi de Vatican? Nu e aceasta o contradicţie strigătoare la cer? Sfinţii de dinainte de schismă aparţin şi catolicilor eretici, ştiind cu câtă ardoare au înfruntat ei ereziile? Aici mă opresc.

Preot Ioviţa Vasile

Publicitate