Povetele ecumenistilor privind ingradirea de erezie

Ecumeniştii n-au linişte. Şi nici nu  vor avea, câtă vreme stăruie în erezie.

Vrând să facă apologia sinodului tâlhăresc din Creta şi să condamne pe cei care s-au îngrădit de erezie, doi slujbaşi ecumenişti cu greutate s-au gândit să facă un video-clip. Este vorba de Cristian Galeriu şi de purtătorul de veşminte monahale, Teofan. Cei doi au purces la lucru şi să vedeţi ce-a ieşit. O minunăţie.

Provocarea o face Cr. Galeriu: ,,Preacuvioase părinte, cum putem interpreta proorocia Sfântului Cuvios Kukşa al Odesei?, care este foarte scurtă şi dacă îngăduiţi, o să-i dau acum citire…’’ Nu-i mai dă nicio citire, deoarece îşi dă seama că urmează să rostească nişte adevăruri mult prea stânjenitoare pentru ei. Schimbă imediat macazul şi, cu nişte cuvinte bălmăjite, orientează discuţia în altă direcţie. N-a vrut s-o spună Galeriu, reproducem noi proorocia Sfântului Kukşa. În întregime:

,,Nu peste mult timp va avea loc sinodul ecumenic, numit ,,sfânt’’. Însă acest sinod va fi cel de-al optulea, fiind o adunătură de necredincioşi. În cadrul lui, toate credinţele se vor uni în una. Posturile vor fi anulate, călugăria – anulată, călugărilor şi episcopilor li se va permite să se căsătorească, iar preoţilor, să se recăsătorească. Noi însă nu trebuie să acceptăm aceste schimbări. Stilul nou va fi introdus în toată Biserica Universală.

Fiţi vigilenţi! Străduiţi-vă să mergeţi la Bisericile lui Dumnezeu acum, cât ele sunt încă ale noastre. Va veni timpul când nu le vom mai putea frecventa. Numai cei aleşi vor înţelege ce se întâmplă. Pe oameni îi vor oblige să se ducă la biserica apostată, însă nu va trebui să mergem într-acolo în niciun caz.

Vă rog, staţi în Credinţa Ortodoxă până la ultima suflare şi vă veţi mântui’’.

Acum cred că aţi înţeles de ce s-a eschivat Cristian Galeriu. Să spună acesta că sinodul din Creta a fost o adunătură de necredincioşi, exact cum a proorocit Sfântul Kukşa? Nu, nu!  A evitat să spună, s-a ferit ca de foc de aceste cuvinte.

Vine rândul lui Teofan. Citeşte un text ce-l are în faţă, din care n-am înţeles mai nimic. Apoi se face cumva purtătorul de cuvânt al celor care s-au îngrădit  de erezie şi de eretici: ,,…şi asta nu e… ne sta nouă în caracter să fim foarte titraţi (?) cu dezbinarea… e mult mai facilă şi mai… pe undeva e şi foarte uşor că… ne-am despărţit de rătăcire şi acum putem să ne considerăm în regulă… şi nu aşa se face. Sfinţii Părinţi au făcut asta cu multe sudori şi cu multe lacrimi’’.

Vă vine să credeţi? Consternant ce spune ecumenistul acesta, exact ce spunem şi noi de doi ani de zile: ,,Ne-am despărţit de rătăcire’’. E adevărat, nu am făcut-o în felul Sfinţilor Părinţi, cu multe sudori şi cu multe lacrimi, dar am făcut-o. Şi dacă ei recunosc că măcar în mică parte i-am urmat pe Sfinţii Părinţi, nu putem decât să le mulţumim şi să-i invităm ca şi dânşii să-i urmeze, mai mult decât am făcut-o noi.

Dar dacă ne-am despărţit de rătăcire, nu înseamnă nicidecum că ne-am despărţit de Biserica lui Hristos. Înseamnă că am rămas în Adevăr. Asta e marea lor durere şi le dă insomnii, faptul că am ridicat glasurile întru apărarea Sfintei Ortodoxii şi vorbim ca mădulare ale Bisericii, nu ca schismatici, cum se opintesc ei să convingă lumea. Şi-ar dori din tot sufletul să intrăm sub jurisdicţia altor episcopi, pentru că asta ar însemna, într-adevăr, schismă, şi atunci ar scăpa de noi. Nu o vom face pentru nimic în lume, pentru că nu vrem să primejduim mântuirea. Şi va veni vremea să cerem să ni se respecte o dorinţă legitimă şi elementară: aceea de a avea episcopi canonici care să înveţe drept cuvântul adevărului, nu erezii.

Nu spunem că în Biserica Ortodoxă Română nu mai este har. Dumnezeu nu va lipsi niciodată Biserica Sa de harul sfinţitor. Biserica nu e alcătuită numai din episcopi, preoţi şi diaconi. Biserica e Poporul lui Dumnezeu, căruia Hristos Domnul îi împărtăşeşte harul în modul pe care El îl hotărăşte. Şi mai ales, prin cine hotărăşte.

,,Avem cazuri de episcopi sfinţi hirotoniţi de eretici, data viitoare o să dau şi exemple concrete’’, perorează preacuviosul. Data viitoare va fi… niciodată, pentru că nu poate cita măcar un nume. Şi ce vrea să insinueze cu asta? Că şi actualii episcopi eretici români pot hirotoni pe unii care vor ajunge Sfinţi?  Să fim serioşi.

Şi o ultimă perlă retorică: ,,E foarte uşor să ne dezbinăm şi este calea pe care Părinţii au ales-o ultima’’. Nu, preacuvioase, Sfinţii Părinţi niciodată nu s-au dezbinat. Ei au rămas credincioşi Mântuitorului Hristos şi au slujit Biserica Sa. Dezbinările le-au făcut alţii, cum le faceţi voi astăzi. Cei care s-au îngrădit de erezie prin nepomenirea ereticilor ,,nu au rupt cu schismă unitatea Bisericii, ci s-au silit să izbăvească Biserica de schisme şi de dezbinări’’. Nu aşa spune Canonul 15 al Sinodului I II de la Constantinopol? Citiţi-l. Spune sau nu?

Preot Ioviţa Vasile

5 gânduri despre „Povetele ecumenistilor privind ingradirea de erezie”

  1. Un subiect arzator sunt aceste povete ale Preotilor, care cu adanc simt de raspundere fata de indicatiile trasate de centrul de propaganda al Patriarhiei,isi indeplinesc sarcinile cu inalt devotament fata de cauza ecumenista,cu zel si abnegatie, continuand traditia inaintasilor,pentru ca asa au fost instruiti,educati si nu pot vedea altfel, oricat de bine pregatiti si oricate doctorate ar fi adunat in decursul timpului,nu pot iesi din tiparul sablon,de sub ascultarea plina de devotament fata de „Inaltul” ,PF Daniel.
    Parintele Cristian Galeriu ,de la Biserica Silvestru din Bucuresti a incercat sa intervina in deschiderea cuvantului ieromonahului Teofan,indemnand turma Sfintiei Sale sa se aplece intai spre rugaciune,caci aici suntem decificitari cu totii(nu numai Sfintia Sa) ,aviz celor care vor sa braveze si sa aiba indrazneala sa vina cu alte pareri, care nu sunt „politically correct”cu ratacirile sau ereziile propovaduite de la centrul ecumenist al Patriarhiei.

    Catehezele tinute cu mai mult timp in urma de catre Pr.Cristian Galeriu, despre Sf.Maxim Marturisitorul au fost intr-adevar extrem de folositoare,dezvoltand in cei pastoriti, pasiunea pentru scrierile Sfintilor Parinti si cultivand dragostea fata de scrierile acestui mare parinte al ortodoxiei.
    Ecumenismul adanc inradacinat in sufletul Pastorilor nu are nici o scuza,in fata Dreptului Judecator,nici tinerea in bezna necunostintei a pastoritilor.
    Oare,Sfintiile lor nu cunosc acestea,caci sunt oameni cu multa carte:”*marele părinte al nostru şi mărturisitor Teodor Studitul aşa spune într-o scumpă scrisoarea a sa: „[…]Ce om întunecat va zbiera pomenirea celui pe care l-a vărsat pe bună dreptate Duhul Sfânt, ca pe unul ce s-a ridicat împotriva lui Dumnezeu şi a sfinţilor, şi prin asta se va face [acel om] vrăjmaş al lui Dumnezeu?… comuniunea prin singură pomenirea lui întinează, chiar dacă cel ce pomeneşte ar fi ortodox”. Aşa spune acest părinte. Dar mai înaintea lui şi Dumnezeu a indicat asta, spunând: Preoţii lui calcă legea Mea şi pângăresc lucrurile sfinte ale Mele. Cum? Nu osebesc ce este sfânt de ce nu este sfânt (Iez. 22:26), ci totul era la ei fără deosebire…..Cum să îngădui o iconomie care pângăreşte sfânta slujbă, după cum s-a spus, şi alungă Duhul Sfânt de acolo şi de aceea îi face pe credincioşi să nu fie părtaşi la iertarea păcatelor şi la înfiere? …Căci cel ce-l primeşte pe eretic se supune aceleaşi osândiri ca şi acela;Iar să-i dai întâietatea asupra întregii Biserici ortodoxe a lui Hristos unui om eretic este drept? Aceasta e o desăvârşită trădare, iar nu iconomie…..Şi iarăşi după marele teolog Grigorie, fiecare supus se aseamănă celui ce-l stăpâneşte……Asemenea şi marele părinte al nostru de Dumnezeu purtător Ignatie, ferindu-ne de dobitoacele cele cu chip de om – ereticii, ne porunceşte nu numai să nu îi primim, ci după putinţă nici să nu ne întâlnim cu ei. Iar pe cei cu care nu ni se îngăduie nici să şedem la masă, nici să îi salutăm nu ni se îngăduie din cauza necomuniunii desăvârşite şi cu care, după putinţă, trebuie să evităm chiar a ne întâlni, cum să îi recunoaştem pe unii ca aceştia drept întâistătători şi judecători ai bisericilor ortodoxe şi cum să pronunţăm pomenirea lor ca ortodocşi în biserică şi la însăşi cina cea de taină, aşa încât să o lăsăm pe ea să ne sfinţească neprihănit?”
    Sa nu uitam de duhul perfid si viclean,care isi facea veacul in Saptamana Patimilor,in aceeasi Biserica Ortodoxa Silvestru,inca din timpul patriarhului Teoctist,la invitatia Patriarhiei BOR,grup de tineri crestini,condusi de fratele Rogers Taize,iar dupa moartea acestuia,de catre fratele sau Alois,comunitate reprezentand centrul New Age,miscarea distrugatoare a Ortodoxiei (Pr.Gheorghe Calciu).
    Rugaciunile au fost comune,caci deviza binecunoscuta era”hai să trăim ca fraţii, să ne iubim unii pe alţii, putem trăi împreună, putem să ne rugăm împreună,”caci au venit sa cunoasca misterul tainic al Ortodoxiei,impreuna rugaciunea cu ei fiind interzisa de Sfintele Canoane si de Sinoadele ecumenice.

    *Epistola Părinţilor Aghioriţi către împăratul Mihail Paleologul cu mărturisirea de credinţă împotriva uniaţiei de la Lyon (1272-74)

    Apreciază

    1. Distinsa Doamna Doctor,
      Pe acestia doi sa-i scoata cat mai des in fata, deoarece au niste prestatii submediocre si se descalifica singuri. Vedeti ce face ecumenismul din preotii de Bucuresti? Imi inchipui ca se mai si impauneaza cu niste titluri academice. Va doresc sa petreceti Sfanta Duminica in slujirea Mantuitorului Hristos.

      Apreciază

  2. Sa fie blagoslovit cuvantul Sfintiei Voastre,Parinte Vasile!AMIN

    “La manastire se vine cu-n dor mare, cum se spune – o nebunie pentru Hristos, de a te rastigni pentru El, de a suferi ocara, lovirea, prigonirea infrangerii marelui dusman, orgoliul, si se pazeste si se incearca sincer spre marea nadajduitoare a mantuirii, smerita smerenie si vei simti adevarata libertate dorind sa-i iubesti cu adevarat pe toti. Adica sa primesti umilinta, spinii coroanei Lui, cuiele, sulita si moartea pentru El.”, spunea Parintele Arhimandrit Arsenie Papacioc ,Marele Duhovnic,smerit luptator al Ortodoxiei romanesti,de la a carui plecare la ceruri ,s-au implinit 7 ani,in ziua de 19 iulie 2018.
    *Cateva din nestematele gandirii Părintelui Arsenie Papacioc:

    “Hristos este în inima ta. Apără-l cu Sabia în inimă.
    Veşnicia cea mare se poate cuceri printr-o prăpastie de smerenie.
    Tânărul cel adevărat este cel ce poartă cu bărbăţie frumuseţea bătrâneţii.”

    “Mâine veţi vedea că astăzi puteaţi mai mult, ca purtători de Cruce!”

    “Sfatul cel mai important: iubeşte cu tot sufletul şi iartă.”

    “Învață să ai mereu un zâmbet ascuns în inimă.”

    “Nimic nu m-a ajutat mai mult în viaţă ca suferinţa. Singură, suferinţa este suprema catedră de teologie. Sunt sigur că îngerii erau geloşi pe noi pentru că ei nu au această suferinţă dincolo de firea noastră.”

    “Nu te poţi înscrie în Cartea Cerească rugând pe cineva s-o facă, ci trebuie ca tu cu sângele tău să te înscrii. Nu în cărţile de aur, în diplome şi dosare pompoase, care-ţi fac nume bun, e înscrierea care trebuie s-o urmăriţi, în singurele zile care ne-au mai rămas, ci în Cartea Cerului.
    Ca să fii înscris în cartea pământului care îţi aduce laudă şi mărire omenească, câtă lume trebuie să ucizi.! Iar dacă vrei să fii în pagina cerească înscris, trebuie neapărat să te laşi ucis.
    De aceea am zis să nu ucideţi, măcar cu un cuvânt, pe nimeni ci numai să vă lăsaţi ucişi.
    Apăraţi-vă, însă! Scriptura vă dă această liberă putere peste născocirile viclene ale oamenilor. Ei din jertfa continuă a vieţii nu înţeleg prea mult, sau chiar nimic. Trebuiesc puşi, prin sincera ta simţire să-şi vadă poziţia şi Stăpânul Care le-a şoptit. Nu rămâne decât singură fapta ta de jertfă. Să vă apăraţi chiar dacă vine mânie, dar să nu urâţi.
    Sfântul Apostol Pavel zice: “Mâniaţi-vă dar nu greşiţi!” nu vă stricaţi din laşitate zidirea cea scumpă din voi.”

    “Iubirea are nevoie de jertfă şi de adevăr. Altfel se schimbă în ură.”

    “Smerenia este arta de a sta la locul tău.”

    “Veselia poate să-ţi procure o mare şi subţire lucrare duhovnicească. Ea te poate elibera de ambiţii, de colţii urii şi este starea pe unde nu poate intra nici un fel de diavol.”

    “Nimic nu este pierdut cât timp credinţa e în picioare, cât sufletul nu abdică şi capul se ridică din nou.”

    “Orice clipă poate fi un timp şi orice suspinare poate fi o rugăciune. Totul este să ai inima prezentă şi un zâmbet ascuns în ea.
    Primiţi ca nişte oameni divini orice lovitură. Oamenii buni vă ajută la mântuire dar cei răi şi mai mult: răbdaţi-i fără necaz.
    Toate veacurile au fost pline de duşmani, dar veacul acesta a umplut cerul de sfinţi.”

    “Suferinţa este un mare dar de la Dumnezeu.”

    “Îndemn la bucurie şi continuă jertfă pentru Domnul tău.”

    “Mântuind, mântuieşte înseamnă că toată lumea, nu numai monahii, să ajute, dacă vor mântuire, pe alţii. Orice ai face, ce ţine de inima cinstită, şi aduce bucurie în tot felul aproapelui, fără alegere, este faptă mântuitoare pentru tine; că acela, folosindu-se şi ştiind că tu eşti mânat de imboldul creştin, se va gândi la răspunderea ce are şi el penru mântirea lui şi, în tot cazul, nu va răni pe Hristos cu necredinţa şi cu nepăsarea, la nivelul lui. Se spune că la moarte ne va întreba: care sunt fiii tăi? Adică, tot omul care s-a folosit de jertfa ta ce ai făcut pentru el, se numeşte fiul tău, chiar şi cel care se aşteaptă la răzbunarea ta şi n-ai făcut-o se va numi fiul tău…
    … Conştiinţa şi ştiinţa despre aproapele tău înseamnă să nu-l vorbeşti de rău în nici un chip. Mulţi care au avut multe slăbiciuni fireşti s-au mântuit că nu au vorbit de rău pe alţii, şi care meritau şi care nu meritau vorbiţi.
    M-am bucurat să descopăr această cale şi am recomandat-o cu toată convingerea şi râvna, în viaţă…
    Caută pe Hristos la vrăjmaşul tău.”

    “-Ce să fac, părinte să mă mântuiesc?, zice un ucenic în Pateric. Ţine-ţi mintea despre aproapele şi te mântuieşti, fiule.”

    “Să ştii să aduci pe Sfântul Duh în tine.
    Sfântul Duh nu refuză niciodată o inimă smerită.”

    “Să ştim să murim şi să înviem în fiecare zi…”

    *http://www.marturisitorii.ro/2018/07/19/la-mormantul-marelui-duhovnic-si-prea-smerit-luptator-al-ortodoxiei-romanesti-arhimandrit-arsenie-papacioc-la-7-ani-de-la-plecarea-la-ceruri-19-iulie-2011-pastrati-va-marele-har-al-invierii-in-pa/

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s