Vaccinurile sunt periculoase. A fost posibil in Italia, se poate si la noi

Liderul Ligii de Nord (Lega Nord), Matteo Salvini, a numit vaccinurile obligatorii ca fiind „inutile” și a spus că acestea sunt „în multe cazuri periculoase, dacă nu dăunătoare”.

Acum nu vor fi necesare.

Prin votul de la 148 la 110 din partea superioară a parlamentului, Italia a modificat legile privind vaccinurile obligatorii și își propune să fie „mai incluzivă”.

Cele 10 vaccinuri preșcolare sau pentru grădinițe sunt acum suspendate, cel puțin în ceea ce privește legile obligatorii.

Partidul Democrat a adoptat legea inițială obligatorie privind vaccinurile în iunie 2017, dar acum, un an mai târziu și în mijlocul unei revoluții din Italia, părinții nu vor mai trebui să se conformeze. Democrații au folosit inițial un focar rujeolic drept combustibil pentru trecerea legii.

(Ştire preluată de pe ORTODOXinfo)

Sfantul Nifon, Patriarhul Constantinopolului, s-a incredintat voii lui Dumnezeu

 

LUNA AUGUST

Ziua a 11-a

Sf. Ierarh Nifon al Ţării Româneşti; Sf. Mucenici Evplu Diaconul, Neofit, Zinon, Gaie, Marcu, Macarie, Gaian, Teodor, Vasile, Anastasie, Dimitrie; Cuvioşii Pasarion şi Teodosie; Sf. Muceniţă Suzana Fecioara 

          Cinstite cititorule! Precum putem vedea, citind sinaxarul acestei zile, între Sfinţii lui Dumnezeu şi ai noştri stă Sfântul Nifon, Ierarh al Ţării Româneşti.

Iubitorul de Dumnezeu Nifon era de neam străin. Văzând dreapta lui vieţuire, Biserica lui Hristos l-a chemat la vrednicia slujirii preoţeşti. ,,Cine sunt eu, puturosul şi păcătosul, să primesc acest fel de jug prea greu asupra grumazului meu cu totul rănit?’’, se întreba plăcutul lui Dumnezeu. Deşi nu-şi dorea, a ascultat de glasul Bisericii, care l-a înălţat în scaunul de Patriarh al Constantinopolului. Păstorind aici, îndruma bine turma cea cuvântătoare a lui Hristos spre izvoarele cele limpezi ale Dumnezeieştilor învăţături. ,,Dar diavolul, urâtorul de bine, n-a suferit să vadă nişte bunătăţi ca acestea şi a pornit pe nişte clerici făcători de sminteală să izgonească pe Sfânt departe de turma lui şi făcând tovărăşii împotriva bunului păstor, au năvălit cu stăpânire împărătească, izgonindu-l din Patriarhie’’. S-a rugat pentru răufăcătorii săi şi s-a retras în liniştea unei mănăstiri. După o vreme, Radu, domnul Ţării Româneşti, a auzit de Sfântul şi în mai multe rânduri a stăruit să vină pentru a păstori în ţara sa. Sfântul Nifon s-a învoit, spunând domnului: ,,Orice voi face pentru îndreptarea voastră, să o primiţi cu mulţumire şi chiar tu de vei greşi, să primeşti duhovnicescul meu sfat’’.

În vremea aceea, un boier din Moldova, cu apucături rele, a fugit în Ţara Românească, lăsând în urmă soţie şi copii. Făcându-se prieten cu domnitorul Radu, acesta i-a dat spre însoţire nelegiuită chiar pe sora sa. Când a auzit arhiereul lui Hristos, Nifon, s-a mâhnit adânc a chemt pe moldoveanul împricinat şi i-a vorbit cu blândeţe, îndemnându-l să lase însoţirea cea întru fărădelege şi să se întoarcă la soţia luată după legea lui Dumnezeu. Pe domn l-a mustrat pentru călcarea Sfintelor Canoane ale Bisericii şi i-a prevestit rele întâmplări, care au şi venit asupra sa. A îmbrăcat apoi veşmintele arhiereşti, a afurisit pe moldoveanul nelegiuit şi pe cei care-l ajutau. După aceasta, a pus veşmintele sfinţite pe Sfânta Masă, a sărutat sfintele icoane şi a plecat, lăsându-se în voia lui Dumnezeu. A vieţuit într-o casă mică la margine de sat şi un tânăr, Neagoe, fiul său duhovnicesc, venea şi-i aducea cele de trebuinţă. Zadarnic a vrut Radu să-l aducă iarăşi pe scaunul arhieresc. Sfântul s-a dus la Mănăstirea Vatopedu ca un străin şi a fost pus ca argat să păzească catârii. Abia mai târziu, prin iconomie Dumnezeiască, a fost cunoscut ca fiind arhiereu al lui Hristos.

A trecut la Domnul într-o zi de 11 august, după o viaţă bineplăcută (După Vieţile Sfinţilor pe august, Ed.. Mănăstirea Sihăstria, 2005, p. 120-140). 

Preot Ioviţa Vasile

 

Canon de rugăciune pentru cei care merg sa se judece

  • Acatistul Sfântului Prooroc Ilie (de 3 ori)
  • Acatistul Sfântului Gherasim Kefalonitul
  • Psalmii 25, 34, 35, 42, 53, 81

Sfantul Arhidiacon Lavrentie si bogatiile cele mari ale Bisericii

LUNA AUGUST

Ziua a 10-a

Sf. Mucenici Lavrentie Arhidiaconul, Sixt episcopul Romei, Ipolit, şase Sf. Mucenici din Libia; Cuvioşii Iron şi Lavrentie

            ,,Nu vă adunaţi comori pe pământ, unde molia şi rugina le strică şi unde furii le sapă şi le strică. Ci  adunaţi-vă comori în cer, unde nici molia, nici rugina nu le strică, unde furii nu le sapă şi nu le fură’’ (Matei 8, 19-20).

Sfântul Arhidiacon Lavrentie a trăit în vremea tiranului împărat Deciu, care a dus o luptă sălbatică împotriva Bisericii lui Hristos. În această prigoană a pătimit şi Sfântul Sixt, Episcopul Romei. Spun cărţile noastre bisericeşti că în acei ani, cel care era ridicat în scaunul episcopal la Roma, era hotărât pentru o moarte sigură, de aceea Episcopii Romei de-atunci au pătimit ca Mucenici.

Sfântul Lavrentie primise poruncă de la Sfântul Sixt să ia toate avuţiile Bisericii şi să le împartă săracilor şi celor care aveau trebuinţă. A luat, deci, Sfântul toate câte i-au fost încredinţate şi i-a căutat pe cei lipsiţi, dându-le cele de trebuinţă până acestea s-au isprăvit. Stăpânirea păgână a vremii a aflat precum că Sfântului Arhidiacon Lavrentie i s-a încredinţat toată avuţia Bisericii, fără să ştie că afusese dată săracilor, de aceea a fost întemniţat şi i s-a pus în vedere: ,,Lasă-ţi împotrivirea şi ne arată avuţiile, care se zice că sunt la tine’’. Sfântul a răspuns: ,,Dă-mi vreme două sau trei zile şi ţi le voi arăta’’. Eliberat fiind, Sfântul s-a dus şi a adunat pe săraci, văduve, sărmani, orbi, şchiopi şi neputincioşi. Cu aceştia s-a înfăţişat stăpânitorilor, care se aşteptau la bogăţii imense. Pe aceştia i-a arătat păgânului Valerian, spunându-i: ,,Iată, aveţi vistieriile cele veşnice puse în aceste vase pe care le vedeţi şi cine îşi va pune averile sale în aceste vase, le va lua cu dobândă în cereasca împărăţie’’.

            Văzându-se înşelaţi în aşteptările lor, mai-marii vremii au poruncit cumplite chinuri asupra Sfântului. Acesta s-a întărit cu putere de la Mântuitorul Iisus Hristos şi a răbdat cu bărbăţie, nevrând măcar să audă de zeii cei spurcaţi. Au adus un pat de fier şi l-au întins pe slujitorul Domnului pe el, apoi au făcut foc dedesupt. În aceste chinuri greu de imaginat a petrecut Sfântul Arhidiacon Lavrentie, având grijă să spună necuratului Deciu: ,,Vezi, ticălosule, că aceşti cărbuni de foc mie îmi pregătesc răcorire, iar ţie munci veşnice! Căci Domnul meu ştie, că pentru Sfânt Numele Lui fiind pârât, nu m-am lepădat şi, fiind întrebat, L-am mărturisit pe El; iar acum, fiind ars, Îi mulţumesc Lui’’. Şi-a dat sufletul său cel curat în mâinile lui Dumnezeu Celui Atotputernic, într-o zi de 10 august, zi în care Biserica face pomenirea sa (După Vieţile Sfinţilor pe august, Ed. Mănăstirea Sihăstria, 2005, p. 111-119).

            Pentru rugăciunile Sfântului Lavrentie, Doamne Isuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu miluieşte Sfânta Biserică Ortodoxă.

Preot Ioviţa Vasile

 

Canon de rugăciune pentru dobândirea unui serviciu

-Paraclisul Preasfintei Născătoare de Dumnezeu

-Acatistul Sfintei Xenia de Sankt Petersburg

-Psaltirea, de 3 ori

 

 

 

 

Sfantul Apostol Matia a fost ucis de iudei pentru binele facut

LUNA AUGUST

Ziua a 9-a

Sf. Apostol Matia; Sf. Mucenici Iulian şi alţi nouă, Marchian, Ioan, Iacov, Alexie, Dimitrie, Fotie, Petru, Leontie, Antonin; Sf. Mc. Maria Patriciana; Cuv. Psoe

          După ce Iuda Iscarioteanul a căzut din cinstea de Apostol, la care l-a chemat Mântuitorul nostru Iisus Hristos, ceilalţi Sfinţi Apostoli au cugetat că este potrivit să fie ales altul în această vrednicie, şi Dumnezeu a hotărât, prin mijlocirea sorţilor, ca acesta să fie Sfântul Matia (Fapte 1, 23-26). Duhul Sfânt S-a pogorât şi peste Matia, încât el a fost numărat în rândul celor doisprezece Sfinţi Apostoli. A propovăduit Evanghelia Împărăţiei în Etiopia, Macedonia şi printre evrei.

Arhiereu era, în vremea aceea, Anan, ,,urâtor şi hulitor al numelui lui Iisus Hristos şi prigonitor al credincioşilor, cu a cărui poruncă şi Sfântul Iacov, ruda Domnului, a fost aruncat de pe aripa templului şi a fost ucis’’. În faţa acestuia a fost adus Sfântul Apostol Matia, acuzat de multe ,,vini’’, care toate alcătuiau binele pe care acesta l-a semănat în mijlocul evreilor. Căci spune cartea bisericească: ,,Acest lucru nesuferindu-l diavolul să-l vadă, s-a arătat necredincioşilor în chip de copil mic, poruncindu-le să-l ucidă pe Matia, pentru că strică cinstea lor cea drăcească’’. Împreună-lucrarea oamenilor cu diavolul a adus în lume cele mai mari nenorociri. Ceea ce a vorbit Anan despre Mântuitorul nostru, este o mostră de cutezanţă diavolească, şi reproduc în parte cuvintele lui, cu tristeţe, căci ele ne oferă cheia în care trebuie înţelese toate blasfemiile ce le proferează evreii vremurilor noastre. Aşadar: ..Dar mai mare începător de eresuri decât toţi S-a sculat Iisus Nazarineanul, Care propovăduindu-Se pe Sine că este Dumnezeu, şi Fiul lui Dumnezeu, a uimit ochii multora cu semnele Sale şi cu minunile Sale făcute cu farmece, şi inimile lor le-a tras în urma Sa, defăimând păzirea legii; dar a luat judecată după Legea pe care o hulea… Şi-a găsit sfârşit vrednic, luându-Şi plata după faptele Sale! O, de ar fi pierit pomenirea Lui odată cu Dânsul, şi de ar fi murit învăţătura Lui odată cu El, ca să nu mai fie nimeni să o învie!’’ Aceasta este marea durere dintotdeauna a evreilor: n-au putut nimici Dumnezeiasca Învăţătură propovăduită lumii de Domnul nostru Iisus Hristos!

Sfântul Apostol Matia a mărturisit cu tărie pe Fiul lui Dumnezeu Întrupat, în faţa celor mai vajnici vrăjmaşi ai Săi, de aceea a şi hotărât Anan: ,,Acest Ucenic al lui Hristos ce stă în faţa noastră este vrednic de moarte’’. Au adus asupra lui învinuiri nedrepte, că a hulit pe Dumnezeu, pe Moise şi Legea, el iubitorul de Dumnezeu şi rob al Său! L-au pus în mijlocul lor şi au început să arunce cu pietre până când Sfântul Apostol Matia şi-a dat sufletul său curat în mâinile Dumnezeului Atotputernic (După Vieţile Sfinţilor pe august, Ed. Mănăstirea Sihăstria, 2005, p. 104-109).

Preot Ioviţa Vasile

 

Iubiţi cititori,

Stiu că mulţi dintre frăţiile voastre sunteti apăsaţi de necazuri, dureri, neputinţe. Ştiu că multora vă este greu să ajungeţi la un preot bun, căruia să-i cereţi ajutor şi sfat. Văd mulţi credincioşi căutători de senzaţional şi spectaculos, care nimeresc la preoţi care au părăsit bunele rânduieli bisericeşti şi s-au apucat de practici străine Sfintei Ortodoxii. Sunt adevărate reţele care-şi trimit unii altora clienţi, îşi fac reciproc publicitate şi urmăresc exact ce interzic Scripturile Sfinte: câştigul urât (I Petru 5, 2). De aceea, am socotit că ar fi bine ca, începând  de-acum, la fiecare postare să adaug câte un canon de rugăciune pentru felurite trebuinţe din viaţa noastră, canon pe care să-l împliniţi frăţiile voastre, cerând mila şi ajutorul lui Dumnezeu. Subliniez că aceste canoane sunt alcătuiri ale bunilor noştri duhovnici, dintre care unii au plecat la Domnul. Buna îndeletnicire a rugăciunii să nu o părăsim niciodată, ştiind că aceasta este aducătoare de mari daruri din partea Preabunului Dumnezeu.

Canon de rugăciune în vreme de boală (se va împlini de către cel bolnav şi/sau de cineva apropiat)

  • Paraclisul Preasfintei Născătoare de Dumnezeu
  • Acatistul Sfinţilor Doctori fără de arginţi Cosma şi Damian
  • Acatistul Sfântului Luca al Crimeii
  • Acatistul Sfântului Mucenic Pantelimon
  • Acatistul Sfântului Mucenic Efrem cel Nou
  • Acatistul Sfântului Ierarh Nectarie Taumaturgul
  • Acatistul Sfântului Mucenic Fanurie
  • Psalmii 6, 37, 40, 101, 102

Ecumenisme, agramatisme si dialoguri inutile

 

LUNA AUGUST

Ziua a 8-a

Sf. Ierarhi Emilian şi Miron; Sf. Mucenici Elefterie, Leonid, Stirachie, Anastasie Bulgarul, doi Sf. Mucenici din Tir; Cuv. Teodosie, Grigorie Zugravul, Zosima, Savatie, zece Cuvioşi din Egipt; Sf. Mărturisitor Triantafil

 

Ziarul Lumina şi-a redus, de o vreme, numărul de pagini. Şi nu e rău. Rău este că ne întâlnim cu aceleaşi nume care se exprimă în spaţiul Teologic fără a avea chemarea, competenţa şi îndreptăţirea să o facă. Despre ce este vorba?

În numărul din 29 martie 2012, Elena Dulgheru semnează un articol cu un titlu izbitor: ,,Sfinţii mijlocesc dialogurile teologice’’(!). Aflăm că în perioada 7-15 martie a avut loc la Tesalonic o conferinţă Teologică pusă sub patronajul Sfântului Grigorie Palama şi sub oblăduiurea Preasfinţitului Kallistos Ware, un nume pe care eu l-aş înconjura cu semne de întrebare şi de exclamare, şi să dea Dumnezeu să mă înşel. Precum se vede din fotografia însoţitoare, au participat  tot felul de oameni, de diverse convingeri şi credinţe. Despre ce vor fi vorbit ei acolo, nu ni se spune. Dacă a fost într-adevăr un dialog Teologic, fiecare îşi va fi expus punctul de vedere, dar mă tem că a lipsit tocmai afirmarea Dreptei Credinţe. Şi chiar dacă ar fi fost afirmată, nu cred că ar fi stârnit interesul celor prezenţi. Presupun că fiecare a stat înrădăcinat în credinţa sa, dacă nu în lipsa de oricărei credinţe. Dacă ni s-ar fi spus că măcar un suflet rătăcit a hotărât să vină în Biserică, prin calea Împărătească a Sfântului Botez, aş fi fost cel mai mulţumit dintre cititori. Aşa însă, socotesc că a fost o întâlnire oarecare, în care s-a dialogat inutil, s-au făcut de toate, numai misiune ortodoxă nu.

Am văzut adunări ale sectarilor în care s-au rostit ,,predici’’ patetice, cu tonuri ridicate şi volum pe măsură, în care totul era pus sub vrerea lui Dumnezeu şi inspiraţia Duhului Sfânt, ca şi cum Dumnezeu s-ar fi bucurat de ereziile şi inepţiile expuse. Cam aşa s-a întâmplat şi la Tesalonic: s-a pretins că acea conferinţă a fost opera Sfântului Grigorie Palama, care ar mijloci asemenea întâlniri fără rost.

Nu vreau să închei fără a semnala exprimările ciudate, ca să nu spun agramate, ale Elenei Dulgheru. Aşa bunăoară citim: ,,Biserica aerobă (!!!), ,,Bizanţul a fost cu totul adoptat de Dumnezeu’’. Sau: ,,alocuţiuni ample de 30-40 de minute’’(!) Şi încă una: ,,un bătrân saltimbanc caucazian m-a vindecat definitiv de complexele în faţa Bizanţului’’(!) Să-i fie de bine! Nu toţi putem avea studii Teologice temeinice, dar măcar dicţionarele limbii române le mai putem deschide, din când în când, mai cu seamă când ne punem semnătura pe articole de presă. Elena Dulgheru nu o face, cei care-i dau spaţii generoase în Ziarul Lumina, la fel. Şi atunci să nu ne mai mirăm nici de formulări bizare, precum ,,Anul omagial al Sfântului Maslu’’.

Preot Ioviţa Vasile

 

Notă. Acest articol datează din 2012. L-am scris atunci pentru a semnala multele inepţii care-şi găsesc locul în Ziarul Lumina, organul de propagandă al Patriarhiei Române. În perioada de timp scursă, lucrurile s-au înrăutăţit: ecumenismul e la el acasă, sunt promovaţi tot felul de indivizi dubioşi, sunt evidente grave abateri de la Sfânta Credinţă Ortodoxă. Ziarul acesta beneficiază de generoase fonduri colectate de la parohii. Abonamentele nu sunt facultative. Oricât de precară ar fi starea financiară a unei parohii, preotul e obligat să adune şi să îndrepte fonduri spre Ziarul Lumina şi spre Radio şi TV Trinitas.        

 

 

Cuviosul Pimen, cel cu multe dureri

LUNA AUGUST

Ziua a 7-a

Sf. Mucenici Dometie Persul, Marin, Asterie, Narcis; Cuvioşii Or, Iperechie, Sozont, Teodosie cel Nou, Dometie, Nicanor, Iosif, Pimen, Pimen Postitorul, zece mii de Cuvioşi din Tebaida; Sf. Ierarhi Victritie şi Mitrofan; Cuvioşii Teodora de la Sihla; Sf. împărătese Pulheria şi Irina; Sf. Muceniţă Potamia

 

Cine dintre oameni nu-şi doreşte să fie sănătos cu trupul? Toţi alergăm după sănătatea trupului, foarte puţini ne îngrijim de cea a sufletului.

Astăzi pomenim între Sfinţii lui Dumnezeu pe pe Cuviosul Pimen, cel cu multe dureri. Acesta s-a născut bolnv trupeşte şi aşa a trăit. Părinţii lui l-au dus la Sfânta Mănăstire Pecersca, cerându-le monahilor să se roage pentru fiul lor. ,,Iar Cuvioşii Părinţi, ostenindu-se mult întru rugăciuni, nimic nu au folosit bolnavului, căci rugăciunea lui biruia pe toţi, fiindcă el singur nu-şi cerea sănătate de la Domnul, ci mai ales cerea adăugare de boală, ca nu cumva, însănătoşindu-se, să-l ia părinţii săi de la mănăstire şi să nu-şi mai câştige dorinţa’’. Cu multă osârdie se ruga şi pentru ca Dumnezeu să-l învrednicească de viaţa călugărească. Şi cum Dumnezeu are nebănuite căi, într-o noapte au venit Îngeri luminaţi, ca nişte tineri frumoşi, alţii în chip de egumeni şi au calugărit pe Pimen, după toată rânduiala Sfintei Biserici. Mirarea obştii a fost mare şi a trebuit oarecare timp pentru a se dumiri că Îngerii lui Dumnezeu au împlinit dorinţa cea de multă vreme a Cuviosului Pimen.

A fost încredinţat celor care se îngrijeau de bolnavi, dar aceştia îl lăsau în părăsire chiar câte trei zile, încât Cuviosul suferea de foame şi sete, şi o făcea cu bucurie, răbdând toate pentru Domnul. A fost adus lângă el un frate bolnav, pe care l-a tămăduit prin rugăciune, pentru ca el să se facă slujitor al celor bolnavi. Fratele a uitat degrabă de făgăduinţă şi l-a lăsat în părăsire pe Cuvios. Atunci Dumnezeu a adus iarăşi boală fratelui, şi iarăşi Cuviosul l-a tămăduit. Ar fi putut Sfântul Pimen să se roage şi pentru sine, ca Dumnezeu să-i dea sănătate, însă spunea: ,,Mai de folos îmi este să putrezesc cu totul în această viaţă, pentru ca în cealaltă, trupul meu să fie fără de stricăciune. Aici să sufăr urâta putoare, ca acolo să mă umplu de buna mireasmă. Bună este, frate, bisericeasca stare înainte, întru luminatul, curatul şi preasfântul loc, unde poţi, cu îngereştile puteri nevăzute, a înălţa cântare lui Dumnezeu’’.

            Douăzeci şi opt de ani a răbdat Cuviosul povara bolii. Preabunul Dumnezeu a adus vremea mutării sale şi, înştiinţat de aceasta, s-a împărtăşit cu Preacuratele Taine, apoi tot Sfinţii Îngeri au venit şi i-au luat curatul suflet, spre a-l duce în faţa tronului ceresc, la judecata particulară (După Vieţile Sfinţilor pe august, Ed. Mănăstirea Sihăstria, 2005, p. 82-87).

Preot Ioviţa Vasile

 

 

Vreme de Dumnezeiasca Sarbatoare: Schimbarea la Fata a Domnului

,,Schimbatu-Te-ai la faţă în munte, Hristoase Dumnezeule, arătând Ucenicilor Tăi slava Ta, pe cât li se putea; strălucească şi nouă, păcătoşilor, lumina Ta cea pururrea fiitoare, pentru rugiunile Născătoarei de Dumnezeu, Dătătorule de lumină, slavă Ţie’’. Cu această cântare bisericească cinstim pe Mântuitorul lumii azi, în zi de praznic împărătesc.

Cu puţină vreme înainte de Sfintele Sale Patimi, Domnul Iisus Hristos S-a urcat pe Muntele Taborului. Avea Fiul lui Dumnezeu obiceiul sfânt de a se ruga în singurătate, cum s-a întâmplat în alte dăţi, dar acum a luat cu Sine pe Sfinţii Apostoli Petru, Ioan şi Iacov. Acolo S-a depărtat puţin şi a început a se ruga. Sfinţii Apostoli, obosiţi de greutatea urcuşului, au adormit. Mântuitorul S-a schimbat la faţă, aceasta făcându-I-se luminoasă, veşmintele-I erau asemenea zăpezii. Atunci s-au arătat cei doi Sfinţi Prooroci, Moise şi Ilie. Slava lui Dumnezeu s-a arătat aici atât cât îi era ochiului şi minţii omeneşti cu putinţă a cuprinde.

Despre Moise ne spun Sfintele Scripturi că a murit şi a fost îngropat într-un loc necunoscu, până în ziua de astăzi. Şi totuşi Dumnezeu l-a adus la vederea ochiului omenesc, arătându-ne adevărul cuvintelor Mântuitorului: ,,Dumnezeu, deci, nu este al morţilor, ci al viilor, căci toţi trăiesc în El’’ (Luca 20, 37) şi alt cuvânt: ,,cel ce crede în Mine, chiar dacă va muri, va trăi’’ (Ioan 11, 25). Sfântul Prooroc Ilie nu a cunoscut moartea, deoarece Dumnezeu a trimis un car de foc, care l-a ridicat cu trupul la cer. Cartea bisericească ne spune că el a venit pe munte din rai, acolo unde se veseleşte până când Dumnezeu îl va trimite iarăşi în lume, la sfârşitul veacului acestuia, ca să întărească pe credincioşi în zilele de prigoană ale lui antihrist (Apocalipsa 11, 3-12). Aşadar, sufletele credincioase se întâlnesc întotdeauna în slujirea lui Dumnezeu, aşa cum Sfinţii Apostoli s-au întâlnit cu Sfinţii Prooroci din vechime, pe Muntele Taborului.

,,Dumnezeu este lumină’’, ne spune Sfântul Apostol Ioan în Întâia sa Epistolă (1, 5); ,,Eu sunt lumina lumii’’, a spus Însuşi Mântuitorul nostru Iisus Hristos, prin Evanghelia aceluiaşi Sfânt Apostol (8, 12). Această lumină Dumnezeiască au văzut-o Sfinţii lui Dumnezeu, care s-au învrednicit a fi pe Muntele Taborului la Schimbarea la Faţă a Mântuitorului. ,,Lumina lui Hristos luminează tuturor’’, citim în textul liturgic. De aceea datoria noastră sfântă este de a ne deschide inimile şi a primi lumina învăţăturilor lui Hristos Domnul, căci cine stă închistat în sine, nevrând să se lase luminat de veşnicele adevăruri, petrece în întunericul păcatului şi al neştiinţei.

Iubite cititorule! Astăzi am fost împreună în sfânta biserică şi am participat la Sfintele Slujbe. Este ca şi cum am fi fost prezenţi pe Muntele Taborului, învăluiţi de Dumnezeiasca lumină, laolaltă cu Sfinţii Prooroci şi Sfinţii Apostoli. Laolaltă cu toate sufletele credincioase de pe faţa pământului.

Preot Ioviţa Vasile

 

Maica Heruvima nu i-a tradat pe Sfintii Parinti

În 23 octombrie 2009 mă aflam la Sfânta Mănăstire Petru-Vodă din judeţul Neamţ. Până să intrăm la Părintele Iustin Pârvu, am coborât în micul cimitir al obştii, unde aşteaptă învierea şi Părintele Gheorghe Calciu Dumitreasa. Undeva în partea dreaptă, se află mormântul unei monahii, maica Heruvima, despre care unul din monahi ne-a spus: ,,Măicuţa aceasta a murit iradiată’’. N-am apucat să aflu amănunte, deşi eram foarte curios. Le-am aflat mai târziu.

În 1995, o tânără absolventă a Facultăţii de limbi clasice din Iaşi, Svetlana Mihaela Tanasă, a primit o bursă de studii la Central European University din Budapesta. I s-a dat ca temă pentru masterat cercetarea unui manuscris al operei Sfântului Ioan Gură de Aur, Tâlcuiri la Facere, pe care a trebuit să-l compare cu textul falsificat de iezuiţi şi preluat în această formă în colecţia J.P.Migne. Din fericire, s-au păstrat manuscrise care redau cu fidelitate textul Sfântului Ioan Gură de Aur, cele din spaţiul ortodox. Mihaela Tanasă a relevat numeroasele adăugiri şi interpolări, faţă de textul autentic şi a propus o ediţie critică, prin care să se restabilească conţinutul original al acestei opere .

Profesorii i-au ,,apreciat’’ munca şi i-au propus să se înscrie la doctorat. Teza de doctorat i-a fost fixată cu un obiectiv precis: pornind de la aceaşi operă, Tâlcuiri la Facere, trebuia să ,,dovedească’’ că Sfinţii Părinţi l-au urmat în tâlcuirile lor pe ereticul Origen. De bună credinţă, fata s-a apucat de lucru, fără să bănuiască absurditatea acestei pretenţii. La un anume stadiu, a înţeles că Sfinţii Părinţi nu s-au slujit de opera lui Origen, ci dimpotrivă, l-au combătut cu fermitate. Acum şi-a pus primele întrebări cu privirea la moralitatea şi probitatea profesorilor Universităţii şi a aflat că majoritatea erau evrei care nutreau o ură morbidă faţă de Sfânta Ortodoxie. Le-a comunicat concluziile sale privitoare la raportul dintre operele Sfinţilor Părinţi şi ereticul Origen. Aceştia i-au replicat: ,,Nu, nu e aşa. Mai citeşte-i o dată. Mai gândeşte-te. Noi te plătim ca tu să demonstrezi ceva, iar tu trebuie să o faci’’. Revenită în ţară, fata s-a simţit rău şi s-a adresat unui medic. I s-a descoperit o formă de cancer cu evoluţie rapidă, cauza fiind iradierea. Părintele Iustin Pârvu a tuns-o în monahism, cu numele Heruvima, şi în noaptea de 7 spre 8 noiembrie 1998 s-a dus la Domnul, după chinuri feroce, căci a refuzat calmantele, vrând ca prin dureri să-şi şteargă păcatele vieţii. Cele expuse aici arată două lucruri: în laboratoarele oculte se lucrează pentru falsificarea textelor sfinte ale Bisericii Ortodoxe şi Dumnezeu are suflete alese care să nu îngăduie această fărădelege. Maica Heruvima a trecut în rândul Sfinţilor Mucenici.

Preot Ioviţa Vasile

IPS Onufrie al Ucrainei si IPS Longhin de la Banceni, ponegriti de ecumenistii romani si straini

Extrem de interesantă este referirea făcută de pr. prof. Cyril Hovorum la al 8-lea Congres de Teologie Ortodoxă, desfășurat sub egida Patriarhiei Ecumenice (Salonic, 21-25.5.2018), care leagă recunoașterea autocefaliei în Ucraina cu negarea Bisericii Canonice a Ucrainei (aflate sub jurisdicția Patriarhiei Moscovei) și la nivel personal, de refuzul Arhiepiscopului Onufrie de a accepta deciziile Sinodului din Creta! Profesorul Hovorum a spus textual:

„Aș dori, de asemenea, să fac referire la retorica conducerii Bisericii Ucrainei, a Patriarhiei Moscovei. Întâistătătorul acestei Biserici, care este al doilea în rang, în rânduiala Bisericii Ruse, după Patriarhul Moscovei, participând întotdeauna la toate actele sinodale ale Bisericii, spre deosebire de ceilalți membri ai Bisericii Ruse, nu este prea atent în deciziile sale referitor la Sinodul Panortodox; în timp ce în luările de cuvânt oficiale ale Bisericii Ruse Sinodul Panortodox este numit Sinod, cel puțin spun că este Sinod, Mitropolitul ucrainean Onufrie îl numește Conferință a câtorva Biserici Ortodoxe. Cred că Patriarhul Kirill nu are personal vreo problemă ideologică referitor la programul Sinodului Panortodox. De alt gen sunt motivele sale legate de neparticiparea la Sinod. Mitropolitul Onufrie, însă, este împotriva Sinodului din punct de vedere ideologicEste un ierarh foarte conservator, om cu viață sfântă, dar un om conservator, căruia Sinodul Panortodox îi pare foarte liberal, după cum el însuși declară, dar folosește și îi sprijină pe alții să se exprime în mod deschis și critic față de Sinod. „Purtătorul de cuvânt” al Mitropolitului Onufrie este în acest sens Arhiepiscopul Longhin de Bănceni. Acesta este episcop vicar al Mitropoliei din care provine și mitropolitul Onufrie. Longhin a fost unicul episcop care a participat la Sinaxa întrunită la Tesalonic (se referă în fapt la Sinaxa din Pireu – n.a.), în aprilie 2017 (2016 – n.a.) pentru a condamna Sinodul Panortodox. În opinia lui Longhin, acest Sinod este eretic fiindcă promovează ecumenismul. Subliniez că este singurul arhiereu care a participat la această Adunare (organizată de patru Mitropolii și de Sinaxa clericilor și monahilor). În ciuda acțiunilor, luărilor sale de poziție și îndemnurilor sale, care nu converg cu deciziile oficiale ale Bisericii RuseLonghin se bucură de sprijinul Întâistătătorului Bisericii din Ucraina, care l-a promovat chiar de la treapta de episcop la cea de arhiepiscop și îi arată și în alte moduri bunăvoința sa.

 În concluzie, pot spune că factorii ecleziastici care reacționează față de Sfântul și Marele Sinod au scopuri diferite. Patriarhul Moscovei și factorii sinodali oficiali a Bisericii Ruse recunosc Sinodul din Creta ca sinod, dar nu și ca Sfânt și Mare Sinod Panortodox. Și cuvântul Bisericii Ruse cu privire la Sinod, acțiunile sale, au scopul de a minimaliza importanța și autoritatea acestuia, nu de a le anula cu totul. Totodată există și o mișcare conservatoare extremă, care respinge Sinodul fără rezerve și îl consideră eretic, ca neortodox etc. Și la această mișcare  participă în principal mireni, călugări și clerici, dar și unii episcopi. Nucleul acestei opoziții împotriva Sinodului, nucleul oficial, cred că îl reprezintă, din păcate, Biserica Ortodoxă a Ucrainei în unire cu Patriarhia Moscovei. Cu toate că Moscova nu împărtășește aceste luări de poziție totalitare, cred că le exploatează din propriile sale motive. Cred că aici există o analogie cu mult discutatul subiect al Autocefaliei Bisericii Ucrainene. În același mod Moscova exploatează temerile față de Occident ale Bisericii Ucrainei. Conducerea Bisericii Ucrainene a Patriarhiei Moscovei este dominată de teama conservatoare de a-și schimba status quo-ul ecleziastic din Ucraina, în timp ce Moscova intenționează să își schimbe status quo-ul în lumea ortodoxă”!

Cyril Hovorum

(Text preluat de pe blogul Ortodoxia Mărturisitoare)

Cuvântul de mai sus a fost rostit la Conferinţa Teologică de la Tesalonic, 21-25 mai 2018, desfăşurată, atenţie!, sub egida Patriarhiei Ecumenice de Constantinopol, cu ştirea şi vrerea ereticului Bartolomeu. Precum se vede, unul din cei care alcătuiesc floarea ecumenismului mondial, dezaprobă atitudinea celor doi ierarhi, IPS Onufrie, întâistătătorul Bisericii Ortodoxe a Ucrainei, şi IPS Longhin de la Bănceni, dar o face cu oarecare moderaţie. Mult mai vehemenţi, mai răi, mai nedrepţi sunt ,,nepomenitorii’’ români care au alunecat în schismă. În optica lor, cei doi vrednici ierarhi sunt deopotrivă eretici şi schismatici! Vedeţi-vă de drum, stimabililor, nu veţi convinge pe nimeni că voi reprezentaţi Sfânta Ortodoxie, în vreme ce ierarhii citaţi ar fi vrăjmaşii ei. În orice, trebuie să existe o minimă decenţă. Voi aţi întrecut orice măsură, bunul simţ vă e străin de multă vreme. Nu vă faceţi iluzii, ceea ce tăinuiţi acum cu grijă, va ieşi la lumină. Necazul e că obrazul gros nu roşeşte niciodată. După ce aţi întrerupt pomenirea, aţi cerut antimise de la IPS Longhin, chipurile, pentru a continua slujirea. Bineînţeles, IPS Sa v-a refuzat, nevrând încalce Sfintele Canoane. Scopul vostru era unul mârşav. Acum aţi fi scos antimisele la arătare şi l-aţi fi pus pe IPS în situaţia de a fi caterisit, pe bună dreptate. Ruşine să vă fie! Cel care v-a primit, v-a găzduit şi bine v-a sfătuit a ajuns acum ţinta nesimţirii voastre, după cuvântul Psalmistului: ,,Cel care a mâncat pâinea mea, a ridicat călcâiul împotriva mea” (Psalmul 40, 9).

Pentru cititorii cinstiţi, câteva cuvinte lămuritoare. Mitropolia Ucrainei ţine canonic de Patriarhia Rusă. IPS Onufrie e întâiul în Biserica Ucraineană şi al doilea în Patriarhia Rusă. De câţiva ani, în Ucraina s-a ridicat un aventurier numit Filaret, care s-a autoproclamat ,,patriarh’’. A reuşit să producă o rană adâncă pe trupul Bisericii, numită schismă. Multe suflete au fost atrase în această rătăcire, deoarece schismaticii sunt deosebit de violenţi. Alungă preoţii legitimi din parohii şi-i înlocuiesc cu indivizi lipsiţi de harul preoţiei. Schismaticul Filaret e puternic susţinut de vrăjmaşii Sfintei Biserici. Cel mai elocvent exemplu e demersul necredinciosului preşedinte ucrainean, care a cerut ereticului patriarh Bartolomeu al Constantinopolului să acorde  autocefalia mincinoasei biserici a lui Filaret.

Aceasta este situaţia din Ucraina, acestor grele încercări sunt supuşi IPS Onufrie şi IPS Longhin împreună cu păstoriţii lor. Imediat sar tiriflicii români, mai răi decât ecumeniştii, cum am văzut, şi împroaşcă cu venin. În loc să ne bucurăm că iată, în deşertul arhieresc românesc Dumnezeu a rânduit un episcop român cu adevărat iubitor de Hristos, ne apucăm să-l batjocorim, noi, acriviştii, singurii păstrători ai adevărului. Tristeţe şi lehamite.

Preot Ioviţa Vasile

Sfantul Lavrentie de Cernigov: ascultati de duhovnicii vostri

LUNA AUGUST

Ziua a 2-a

Aducerea moaştelor Sf. Mucenic şi Arhidiacon Ştefan; Sf. Mucenici Maxim, Cvintilian, Dada, Vasile şi Teodor; Sf. Împărat Iustinian cel Mare; Cuvioşii Vasile din Moscova şi Vasile din Kubensk

 

Ascultarea de duhovnicii noştri înseamnă ascultare faţă de Dumnezeu, căci a spus Mântuitorul: ,,Cel ce vă ascultă pe voi, pe Mine Mă ascultă, şi cel ce se leapădă de voi se leapădă de Mine; iar cel ce se leapădă de Mine, se leapădă de Cel Care M-a trimis pe Mine’’ (Luca 10, 16).

Despre Sfântul Lavrentie de Cernigov se spune că a fost vizitat de o copilă de numai zece ani. Când a văzut-o, Părintele spus celor de faţă: ,,O vedeţi? Ea va cânta şi va dirija un cor’’. Cu trecerea vremii, aceste cuvinte s-au împlinit. Fiind însă cam zvăpăiată şi neascultătoare, i-a fost dat să treacă prin grele încercări. Părintele a trimis-o acasă, însă fata n-a ascultat, alegând să mai petreacă o vreme în mănăstire. Când a ajuns acasă, a fost chemată de autorităţi. A mers iarăşi la Sfântul Lavrentie şi el a mustrat-o cu blândeţe: ,,De ce nu m-ai ascultat la timpul potrivit, de ce nu m-ai ascultat?’’ Atunci i-a descoperit că va fi deportată şi i-a dat aceste sfaturi: ,,Tu eşti slabă, dar de felul tău eşti bună; să fii atentă: dacă îţi va propune un bărbat ceva, să nu te dai de bună voie. Să fii atentă că îţi va propune multe, dar să nu cedezi sub nicio formă, căci dacă nu e de bună voie, Dumnezeu va judeca altfel’’. Şi spunând acestea, a binecuvântat-o.

După trei zile a fost chemată şi a fost deportată la mare distanţă de casă, unde a început munca. După o vreme, un bărbat s-a apropiat de ea şi i-a propus să se căsătorească. Amintindu-şi de poveţele Sfântului Lavrentie, nu s-a învoit. Totuşi, a rămas însărcinată fără voia ei, exact cum i s-a spus. Când s-au sfârşit cei opt ani de deportare, s-a întors acasă şi şi-a adus aminte de ceea ce-i spusese cândva Părintele: ,,Vei fi măicuţă!’’ Cuvintele-i păreau fără noimă, de vreme ce nu se putuse păzi ca soră de mănăstire.

Când a trecut pragul Sfântului Lavrentie, acesta i-a spus: ,,Bine că totul a fost fără voia ta. Este ceva neplăcut, dar bine că te-ai întors. Tu, bogăţia mea, eu vreau ca Dumnezeu să te ierte’’. I-a poruncit să ducă copilul ce i se născuse la părinţi, apoi să se întoarcă în mănăstire. A primit binecuvântare de la episcopul locului şi a fost tunsă în monahism. De toate acestea îşi aducea aminte monahia de care este vorba şi se gândea cât a trebuit să plătească pentru că a neglijat sfatul duhovnicului, care bine o învăţa (După Sfântul Lavrentie, Viaţa, învăţăturile şi minunile, Ed. Credinţa strămoşească, Iaşi, 2003).  De aceea  a scris şi Sfântul Apostol Pavel: ,,Ascultaţi pe cârmuitorii voştri şi vă supuneţi lor, fiindcă ei priveghează pentru sufletele voastre, având să dea seamă de ele’’ (Evrei 13, 17).

Preot Iovita Vasile