Sfinţii se roagă neîncetat pentru binele lumii

 

Sfântul Apostol şi Evanghelist Ioan, a fost ales de Dumnezeu să scrie Cartea Apocalipsei, prin care ne dă minunate învăţături despre viitorul lumii şi sfârşitul veacului acesuia.

În capitolul 8 al Cărţii, versetele 2 şi 3, ni se descrie imaginea îngerilor care stau înaintea lui Dumnezeu: ,,Şi a venit alt înger şi a stat la altar, având cădelniţă de aur, şi i s-a dat lui tămâie multă, ca s-o aducă împreună cu rugăciunile tuturor Sfinţilor, pe altarul de aur dinaintea tronului. Şi fumul tămâiei s-a suit, din mâna îngerului, înaintea lui Dumnezeu, împreună cu rugăciunile Sfinţilor’’.

             Descrierea aceasta ne aduce în faţă slujirea sfinţiţilor slujitori din bisericile noastre. Întocmai cum îngerul aduce lui Dumnezeu jertfă de tămâie în cădelniţa de aur, preotul aduce tămâia ca ardere în cădelniţă, iar fumul acesteia se înalţă către Dumnezeu, laolaltă cu rugăciunile tuturor Sfinţilor. Slujirea noastră în biserică se uneşte cu slujirea Îngerilor şi cu cea a Sfinţilor, încât putem spune că toate făpturile sunt chemate la această slujire Dumnezeiască. Suntem, aşadar, în comuniune unii cu alţii, suntem în comuniune cu Îngerii şi cu Sfinţii, ale căror sfinte rugăciuni pentru binele oamenilor nu încetează, zi şi noapte, a se înălţa către tronul cel ceresc al lui Dumnezeu.

Citind cuvintele Sfântului Ioan Evanghelistul, ne dăm seama ce păcat imens comit cei care s-au lepădat de Sfinţi şi de Credinţa acestora, cât de mult greşesc cei orbiţi de necredinţă atunci când afirmă cu semeţie că n-au nevoie de mijlocirea Sfinţilor, că ei se adresează direct lui Dumnezeu, când Scripturile Sfinte ne spun că ,,prin Sfinţii care sunt pe pământul Lui, minunată a făcut Domnul toată voia întru ei’’ (Psalmul 15, 3). Cartea Apocalipsei ne mai vorbeşte de ,,răbdarea şi Credinţa Sfinţilor’’ (13, 10), de faptul că Sfinţii ,,păzesc poruncile lui Dumnezeu şi Credinţa lui Iisus’’ (14, 12), iar Sfântul Apostol Iuda ne îndeamnă: ,,luptaţi pentru Credinţa dată Sfinţilor, odată pentru totdeauna’’ (3). Dacă nu suntem nişte vajnici luptători pentru Credinţa Sfinţilor, care este şi a noastră, măcar să nu dăm hulitorilor prilej ca să-şi bată joc de ea, iar dacă totuşi o fac, să ne depărtăm de ei, ca de unii care ,,s-au abătut şi au căzut în păcat, fiind singuri de sine osândiţi’’ (Tit 3, 10-11).

Pentru rugăciunile tuturor Sfinţilor, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi păcătoşii. Amin.

Preot Ioviţa Vasile

 

Canon de rugăciune pentru împăcarea celor învrăjbiţi

  • Psalmul 132
  • Paraclisul Maicii Domnului
  • Rânduiala ,,pentru înmulţirea dragostei şi dezrădăcinarea urii şi a toată răutatea’’, săvârşită de preot în biserică, după ce am adus prescură şi vin la altar.

 

Reclame

De şapte ori pe zi să ne pocăim!

 

,,Luaţi aminte la voi înşivă: De-ţi va greşi fratele tău, dojeneşte-l, şi dacă se va pocăi, iartă-l. Şi chiar dacă îţi va greşi de şapte ori într-o zi şi de şapte ori se va întoarce către tine, zicând: Mă pocăiesc, iartă-l’’ (Luca 17, 3-4). Aceste cuvinte ale Mântuitorului nostru Iisus Hristos vădesc rătăcirea sectarilor, care se autointitulează ,,pocăiţi’’ şi care cred că odată intrat într-o sectă, eşti pocăit pentru totdeauna şi nu mai ai nevoie să te pocăieşti, trebuie doar să rămâi în acea sectă. Aceasta este o pocăinţă falsă, diavolească şi nu aduce omului îndreptare, ci mai multă rătăcire. Mulţi se lasă amăgiţi de această ,,pocăinţă’’ facilă, care promite tuturor mântuirea, când, în fapt, îi apropie de porţile iadului.

Mântuitorul Hristos ne cere să ne pocăim de şapte ori în zi, sau, de va fi necesar, şi de mai multe ori, încât soarele să nu apună peste mânia noastră, ori peste altă faptă rea pe care am săvârşit-o. ,,De cele ce ziceţi în inimile voastre, în aşternuturile voastre vă pocăiţi’’, ne îndeamnă Dumnezeu prin scrisul regelui David (Psalmul 4, 4). După părerea de rău pe care o simţim când greşim în faţa lui Dumnezeu, urmează să ne mărturisim păcatele preotului duhovnic, după cum ne spune Sfântul Apostol Ioan: ,,Dacă zicem că păcat nu avem, ne amăgim pe noi înşine şi adevărul nu este întru noi. Dacă mărturisim păcatele noastre, El este Credincios şi Drept, ca să ne ierte păcatele şi să ne curăţească pe noi de toată nedreptatea’’ (I Ioan 1, 8-9). ,,Cel care îşi ascunde păcatele lui nu propăşeşte, iar cel care le mărturiseşte şi se lasă de ele, va fi miluit’’ (Pilde 28, 13). Fără mărturisirea păcatelor nu există pocăinţă. Abia după ce ne-am spovedit, am făgăduit că nu vom mai săvârşi acele păcate şi am împlinit canonul ce ni se dat, pocăinţa noastră este împlinită.

Iubite citititorule! Cred că aceste scurte învăţături îţi sunt suficiente pentru a te păzi de cei mulţi care vin în numele lui Hristos – ,,mulţi vor veni în numele Meu, zicând: Eu sunt şi vremea s-a apropiat. Nu mergeţi după ei’’ (Luca 21, 8), –  şi pentru a te îndrepta pe drumul adevăratei şi mântuitoarei pocăinţe, cea în Sfânta Biserică Ortodoxă.

Preot Ioviţa Vasile

 

Canon de rugăciune pentru cei suferinzi de boli ale ochilor

  • Paraclisul Preasfintei Născătoare de Dumnezeu (de 7 ori)
  • Acatistul Sfântului Antonie cel Mare
  • Acatistul Sfintei Muceniţe Paraschevi din Roma (de 3 ori)

 

Prostia, nebunia si neştiinţa

Dumnezeiasca înţelepciune înfierează cu cuvinte aspre trei categorii de oameni: ,,Până când, proştilor, veţi iubi prostia? Până când, nebunilor, veţi iubi nebunia? Şi voi, neştiutorilor, până când veţi urî ştiinţa?’’ (Pilde 1, 22). Ce au în comun aceia despre care vorbeşte Sfânta Scriptură? Comună le este acestora vrăjmăşia faţă de Dumnezeu. Când mustră pe proşti, nu are în vedere pe aceia lipsiţi de inteligenţă, ci mai degrabă pe cei care au inteligenţă de la Dumnezeu, dar în învârtoşarea lor se comportă ca nişte proşti faţă de Creatorul şi Binefăcătorul lor. Nebunii pomeniţi aici nu sunt cei ieşiţi din minţi, ci aceia pe care Dumnezeu i-a înzestrat cu minte, însă faptele lor îi trădează ca nebuni. Aşa este nebunul despre care a scris Psalmistul David, şi care afirma cu suficienţă, în inima sa: ,,Nu este Dumnezeu’’ (Psalmul 13, 1); aşa a fost nebunul bogat căruia i-a rodit ţarina din belşug şi se gândea unde să-şi strângă roadele fără a cugeta măcar un moment al Cel care i le-a dat (Luca 12, 16-21). Cât despre neştiutori (sau ignoranţi), li se impută neştiinţa pentru lenea lor spre cele sfinte, sau pentru opacitatea lor care-i face nereceptivi la adevăr. Eşti neştiutor pentru că nu cunoşti legea lui Dumnezeu şi nici n-ai cum s-o cunoşti de vreme ce nu te duci la sfânta biserică. În viaţa civilă, atunci când legislativul emite o lege, aceasta se publică în Monitorul oficial şi ai obligaţia să o citeşti şi să o cunoşti. Dacă o încalci şi ajungi în faţa instanţei, nu ai iertare spunând că n-ai cunoscut acea lege. Mergând pe acestă linie de gândire, dacă toţi împricinaţii ar spune că n-au ştiut legea şi ar fi iertaţi, legea nu şi-ar mai avea rostul. Tot aşa, în faţa lui Dumnezeu nu vom putea spune că nu am cunoscut legea Sa, din moment ce am avut posibilitatea şi datoria sfântă de a o cunoaşte. Va sta mărturie locul gol pe care l-am lăsat în biserică în toate Duminicile şi Sărbătorile Sfinte, îndeletnicindu-ne cu lucruri de nimic, care nu ne vor ajuta la Judecată, ci ne vor împovăra şi mai mult.

De-aici înţelegem, iubite cititorule, că aceste trei stări – de prostie, de nebunie şi de neştiinţă – în care se complac prea mulţi oameni ai zilele noastre, nu sunt compatibile cu calitatea de fii ai Bisericii lui Hristos. Tu alege Dumnezeiasca înţelepciune, cea care îndreaptă paşii omului spre împărăţia lui Dumnezeu.

Preot Ioviţa Vasile

 

Canon de rugăciune la vreme de mare primejdie

  • Canon de rugăciune către Îngerul păzitor (din Ceaslov, de 3 ori)
  • Psalmii 3, 17, 19, 21, 22, 26, 27, 30, 42, 90, 120, 124, 139

 

Religie si ,,religii”

,,Religie’’ est un cuvânt sfânt, deoarece defineşte o realitate sfântă. Înţelesul primar al acestui cuvânt este acela de ,,legătură a omului cu Dumnezeu, cu singurul Dumnezeu adevărat, Creatorul lumii’’. Din păcate, viclenia diavolului şi firea pervertită a oamenilor care-i slujesc, au făcut ca sensul acestui cuvânt să fie deturnat, încât, în accepţiunea lor, acesta defineşte şi alte realităţi, potrivnice lui Dumnezeu, cum sunt budismul, islamismul, confucianismul, şintoismul şi multe altele, care mijlocesc omului nu cunoaşterea adevăratului Dumnezeu, ci o legătură cu lumea întunecată a duhurilor rele. Cu alte cuvinte, ,,religie’’ poate însemna şi legătura omului cu diavolul, ceea ce este absurd în gradul cel mai înalt. Fiind definite toate drept religii, în mintea omului neavizat se naşte o păgubitoare confuzie. S-a afirmat apoi că fiecare ,,religie’’ ar deţine o parte de adevăr, iar adevărul integral, deplin, s-ar obţine prin unirea tuturor religiilor într-o religie unică, exact ceea ce-i este necesar antihristului pentru a se da pe sine drept dumnezeu şi a se substitui lui Dumnezeu (cf. II Tesaloniceni 2, 3-4).

După ce au stricat sensul adevărat al cuvântului ,,religie’’, necredincioşii s-au ocupat de ,,întemeietorii de religii’’ şi L-au aşezat în rândul lor şi pe Domnul şi Dumnezeul şi Mântuitorul nostru Iisus Hristos, ca întemeietor al Creştinismului. În acest fel, Creatorul a fost pus pe picior de egalitate cu creatura, Dumnezeu a fost socotit în acelaşi fel cu impostorii istoriei Buda, Mahomed, Confucius. În această capcană au căzut, din păcate, şi unii teologi sau slujitori bisericeşti.

În faţa acestor aberaţii, proferate de vrăjmaşii lui Dumnezeu, vom afirma cu tărie că Domnul nostru Iisus Hristos S-a făcut Om prin întrupare, fiind Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat şi din voia Sa cea Sfântă a întemeiat nu Creştinismul cu puzderia de secte, care de care mai absurde, nici bisericile mincinoase, ci Una Sfântă Sobornicească şi Apostolească Biserică, depozitara, păstrătoarea şi apărătoarea Revelaţiei Dumnezeieşti curate, autentice, fără adaosuri ori omisiuni, fără răstălmăciri. Fiind singura deţinătoare a Adevărurilor veşnice şi mântuitoare, Biserica Ortodoxă le propovăduieşte tuturor pentru a-i conduce pe calea mântuirii spre împărăţia lui Dumnezeu. Este motivul pentru care credem cu tărie ceea ce spunea în vechime Sfântul Ciprian, anume că ,,în afara Bisericii nu există mântuire’’.

Preot Ioviţa vasile

 

Canon de rugăciune pentru aducerea celor neascultători la Sfânta Credinţă Ortodoxă

  • Psaltirea (de 3 ori)
  • Întâiul Paraclis al Preasfintei Născătoare de Dumnezeu
  • Acatistul Sfântului Stelian
  • Acatistul Sfântului Gherasim Kefalonitul
  • Milostenie, după puteri, făcută unui om nevoiaş (diecret, fără a se şti cine a făcut-o)
  • Ajunare miercurea şi vinerea, cel puţin până la amiază (trei săptămâni la rând)
  • În trei Duminici, dar de prescuri şi vin la Sfântul Altar (cu pomelnic)

 

 

 

 

 

 

 

De ce votez DA la referendum? E un foarte bun leac pentru heterofobie

În ultimele două săptămâni cel mai discutat subiect a fost referendumul inițiat de către o seamă de cetățeni români pentru clarificarea noțiunii de căsătorie în Constituție. Referendumul acesta nu este nici al PSD, nici al PNL și al nici unui partid politic. Referendumul acesta este apartid, semnăturile pentru organizarea lui s-au depus din 2016. El este expresia suveranității și a libertății de exprimare a românilor.

Poporul român va fi întrebat în zilele de 6 și 7 octombrie: „Sunteţi de acord cu legea de revizuire a Constituţiei României în forma adoptată de Parlament? ”, este singura întrebare posibilă pentru un referendum de revizuire a Constituției conform legii.

Legea de revizuire a Constituției votată de Parlament spune că:

„Alineatul (1) al articolului 48 din Constituţia României, revizuită prin Legea nr. 429/2003, aprobată prin referendumul naţional organizat în zilele de 18-19 octombrie 2003 şi republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 767 din 31 octombrie 2003, se modifică şi va avea următorul cuprins: „ARTICOLUL 48 Familia (1) Familia se întemeiază pe căsătoria liber consimţită între un bărbat şi o femeie, pe egalitatea acestora şi pe dreptul şi îndatorirea părinţilor de a asigura creşterea, educaţia şi instruirea copiilor.” ” Astfel că știm ce votăm.

S-a criticat și întrebarea, deși e singura posibilă, au apărut și suspiciuni legate de faptul că legea nu are număr și că poate fi modificată peste noapte de PSD. Dar toate sunt suspiciuni nefondate, spun juriștii.

Legat de faptul că legea de modificare nu are număr în Monitorul Oficial: Legea constituțională nu se numerotează înainte de referendum. Așa cum e publicată în M.O. e doar o propunere de revizuire a Constituției. Va deveni lege cu număr, dacă trece referendumul, spun cei de la EVZ (https://evz.ro/confuzie-referendumul-pentru-familie.html)

DE CE ALEG SĂ SPUN DA

Pentru că sunt creștin-ortodoxă și pentru că îmi pasă de ce se întâmplă în România, pentru că îmi pasă de viitorul acestei țări, de copiii ei și pentru că simt nevoia să îmi arăt respectul față de toți martirii din temnițele comuniste care au murit ca EU să am un viitor mai bun. Jertfa lor de dinainte de 1989, dar și curajul lor de a mărturisi după 1989 sunt un exemplu pentru mine, mă responsabilizează. Mă simt datoare să urmez exemplul lor de a lupta.

Am fost făcută proastă, incultă, învechită, ipocrită, homofobă etc. de către ne-susținătorii referendumului, care consideră că ei nu cad în capcana populismului și a urii și a discriminării ca mine. Probabil că sunt, cum îmi reproșează, îmi recunosc defectele și îmi cer iertare celor cărora le-am greșit.

M-aș bucura să existe respect pentru toată lumea, pentru că toți suntem creația lui Dumnezeu, inclusiv homosexualii – căci la urma urmei suntem oameni toți. Nu sunt de acord nici cu cei care îi critică frenetic pe homosexuali – cu toate că eu sunt profund împotriva homosexualității, dar Dumnezeu a lăsat fiecăruia libertatea de a alege și e de dorit să ne vedem și de păcatele noastre, nu doar să aruncăm cu pietre în ceilalți (fie ei și homosexuali). Poate că dacă ei vor simți mai multă dragoste din partea noastră se vor apropia mai mult de noi și vor înceta să își facă atâta rău alegând acea cale. Cred că e cazul să recunoaștem că și noi creștinii mai avem de lucrat la capitolul „iubește-ți aproapele”. Totuși voi răspunde cu maximă intoleranță propagandei care se face în numele lor.

Astfel că aleg să votez DA la acest referendum pentru că:

  • există riscul să mi se îngrădească libertatea de exprimare – a se vedea amenzile care tot curg de la CNCD pentru discriminarea homosexualilor – nu sunt de acord cu discursul urii împotriva lor, sunt și ei oameni, însă să fii amendat pentru că nu ești de acord cu un stil de viață care nu corespunde valorilor tale mi se pare prea mult. Nu mai zic de studiile care arată că bieții de ei suferă îngrozitor de mult și probabil au o viață foarte greu de dus, deci și rațional vorbind eu nu văd un beneficiu în a adopta acel stil de viață. Când creștinii sunt înjurați – e libertate de alegere, nu e discriminare…
  • există riscul să se introducă sub umbrela combaterii stereotipiilor de gen, îndemnuri subtile sau directe pentru fetițe și băieți să încerce să își schimbe genul.După noile legi, sunt femeie nu fiindcă așa m-am născut, ci fiindcă așa cred despre mine că sunt (genul e în cap, conform transexualului Patrik Brăila), astfel că, din „empatie” măcar, merită să mă gândesc și că sunt bărbat, să mă comport ca un bărbat. România s-a angajat la combaterea stereotipiilor de gen prin educație, deci prin manualele școlare. Schimbarea de gen nu presupune neapărat operație de schimbare de sex, căci genul e doar un construct social, conform legilor în vigoare, deci e doar în cap, așa că am libertatea să experimentez, indiferent ce zice biologicul meu. Sigur, eu nu pot fi de acord cu aceste idei. Avem deja un exemplu într-un manual de clasa a III-a în care unei fetițe pe nume Laura i se spune explicit să fie Matei și să nu mai fie mamă când va fi mare, că va sta la cratiță, să fie tată. Dacă despicăm firul în patru, sigur că vom găsi argumente, că de fapt textul nu la asta s-a referit. Dar un copil de clasa a III-a nu va sta să despice firul în 4, el va lua lucrurile așa cum îi sunt prezentate, mai ales în ziua de azi când constat că părinții nu prea mai au timp să se ocupe de ei.
  • Există riscul să nu mai pot alege să îmi educ copiii după propriile valori– dacă se schimbă Codul Civil și căsătoria nu va mai fi uniunea dintre un bărbat și o femeie, experiența altor țări arată că părinții au reușit cu foarte mare greutate (dacă au reușit) să își impună dreptul de a-și educa copiii conform propriilor valori. Legile din prezent cam dau întâietate statului. Totuși cât timp avem Constituția în vigoare, ne putem apăra aceste valori, pentru că dreptul părinților de a-și educa copiii este prevăzut în Constituție. Doar dacă nu se va legaliza căsătoria între persoane de același sex. Dacă se va legaliza căsătoria între persoane de același sex, părinții vor fi afectați, dar și Biserica va fi afectată, pentru că legal va fi nevoită să oficieze aceste căsătorii pe motiv de ne-discriminare. Nu prea corespunde aceasta cu valorile Bisericii.
  • Nu îngrădesc drepturile nimănui – în primul rând pentru că în acest moment în România aceste drepturi nu există (căsătoria cu persoane de același sex) și în al doilea rând pentru că din experiența țărilor unde căsătoria s-a legalizat, persoanele LGBTI nu sunt interesate prea mult de asta. Deci, comunitatea LGBTI nu prea are nevoie de legalizarea unei astfel de căsătorii cu persoane de același sex. Practic doar o minoritate dintr-o minoritate își dorește așa ceva. Și atunci îmi pun întrebarea firească – de ce să dau o majoritate peste cap pentru o minoritate a unei minorități? Pentru mine este i-logic.. Căci propaganda vine ca un tăvălug, și eu acestei propagande mă opun și acestui stil de viață care nu corespunde cu viziunea mea.

Eu am mai stat de vorbă cu militanți ai căsătoriilor între persoane de același sex și din răspunsurile lor îmi dau seamă că se urăsc foarte mult pe ei, altfel nu îmi explic cum de sunt heterofobi (deși o parte sunt sigur heterosexuali). Văd doar defectele nenorociților de heterosexuali care îi chinuie cumplit pe homosexuali (sic!) sau care își chinuie cumplit copiii și nevestele (de parcă toți ar fi așa!). Eu nu pot numi aceasta decât heterofobie – chiar cronică.

Și sincer, oare așa de nenorociți să fim noi heterosexualii? Dacă de bieții homosexuali le este milă acestor militanți, de heterosexuali oare nu le este milă?

Să ne ferească Dumnezeu de heterofobie! Un leac pentru această boală a heterofobiei este și să votez DA la referendum. Avem șansa să învățăm ca heterosexuali să ne iubim mai mult pe noi și valorile noastre și pe cei dragi ai noștri, să învățăm că suntem responsabili pentru generațiile următoare.

* ca să fie clar, heterosexual este bărbatul care vrea de soție o femeie, heterosexuală este femeia care vrea de soț un bărbat, iar heterofobia este ura îndreptată împotriva acestor persoane, adică împotriva majorității dintre noi.

Maricica Pandele

(Preluare de pe Ortodoxia mărturisitoare)

Sfintele moaşte

Sfânta Scriptură a Vechiului Testament, în Cartea a IV-a a Regilor, capitolul 13, relatează o întâmplare plină de învăţăminte, petrecută în Israel. Proorocul lui Dumnezeu, Elisei, murise de un an şi a fost îngropat într-un anume loc. În vremea aceea se întâmpla frecvent să intre în ţară cete de moabiţi care-i înfricoşau pe israeliţi. Un om oarecare a murit şi i-au săpat groapa lângă mormântul Proorocului Elisei. În momentul când au vrut să-l aşeze în mormânt, tocmai se apropia o ceată de moabiţi şi cei care purtau mortul s-au speriat şi l-au aruncat lângă osemintele lui Elisei. A fost voia lui Dumnezeu ca în momentul când s-a atins de oasele Proorocului, mortul a înviat şi s-a sculat pe picioarele sale. Dumnezeu proslăveşte pe Sfinţii Săi şi după moarte şi lucrează minuni spre binele oamenilor prin sfintele moaşte.

Dumnezeu a spus lui Adam după ce a păcătuit: ,,În sudoarea feţei tale îţi vei mânca pâinea ta, până te vei întoarce în pământul din care eşti luat: căci pământ eşti şi în pământ te vei întoarce’’ (Facere 3, 19). De-atunci, fiecare om după moartea sa, ajunge în pământ, unde, cu vremea se descompune, până când se face iarăşi pământ. Şi totuşi, Dumnezeu a ales ca unii dintre plăcuţii Săi să nu fie supuşi acestei legi. Este vorba despre unii dintre Sfinţi, ale căror trupuri nu putrezesc după moarte, dimpotrivă, se păstrează întregi şi răspândesc mireasmă bineplăcută, semn că Dumnezeu îi învredniceşte de daruri alese şi după moartea lor. Acestea sunt sfintele moaşte care, asemenea moaştelor Sfântului Prooroc Elisei, sunt făcătoare de minuni şi aducătoare de binefaceri pentru cei care vin şi le cinstesc cu credinţă. Multora dintre Sfinţii lui Dumnezeu li s-au păstrat cinstitele moaşte şi zadarnic caută deştepţii lumii acesteia explicaţii ,,ştiinţifice’’ pentru neputrezirea lor. Avem în faţă minuni Dumnezeieşti, care covârşesc orice minte.

Aşadar, cinstite cititorule, oricând te vei afla în situaţii grele, din care omeneşte nu întrevezi nicio ieşire, îndreaptă-te spre bisericile mănăstirilor sau ale parohiilor în care se găsesc sfinte moaşte, apropie-te cu credinţă de ele şi spune-ţi durerea acelui Sfânt. Dumnezeu nu te va lăsa fără răspuns şi vei vedea neîntârziat ajutorul Său.

Preot Ioviţa Vasile

 

Canon pentru cel căzut în păcate grele (va fi împlinit de cel ce-a păcătuit)

  • Canon de pocăinţă către Domnul nostrum Iisus Hristos (de 7 ori)
  • Psalmul 50 (de 7 ori)
  • 50 de metanii
  • Spovedanie neîntârziată la preotul duhovnic

 

 

 

 

 

Marea primejdie a ereziilor

Socotesc că astăzi ne este folositor să învăţăm despre erezii. Ce este erezia? Este o abatere de la adevărurile Dumnezeieşti, este o învăţătură străină de ceea ce Dumnezeu ne-a descoperit. Erezia îl duce pe om la pierzare. Presupunem că cineva are Dreapta Învăţătură, dar la un moment dat cade în rătăcire şi născoceşte o erezie sau o primeşte de la alţii. Toată Dreapta Învăţătură devine pentru acel om nefolositoare, deoarece spune Sfântul Apostol Iacov (2, 10): ,,Pentru că cine va păzi legea, dar va greşi într-o singură poruncă, s-a făcut vinovat faţă de toate poruncile’’.

Ereticii arieni susţineau o singură erezie, prin care tăgăduiau Dumnezeirea Mântuitorului nostru Iisus Hristos. Biserica i-a anatemizat şi pe Arie, şi pe cei de un cuget cu el. Monofiziţii susţineau că Mântuitorul a avut o singură fire, cea Dumnezeiască şi aceasta i-a scos în afara Bisericii, unde se află până în ziua de astăzi. Catolicii au strâmbat cuvintele Mântuitorului, Care a spus: ,,Iar când va veni Mângâietorul, pe Care Eu Îl voi trimite vouă de la Tatăl, Duhul Adevărului, Care de la Tatăl purcede, Acela va mărturisi despre Mine’’ (Ioan 15, 26). Au găsit de cuviinţă catolicii să adauge la cuvintele Domnului Iisus şi acestea ,,şi de la Fiul – Filioque (purcede)’’, ceea ce este o erezie condamnată de Biserică. Nevrând cu nici un chip să renunţe la această erezie şi la multe altele, catolicii din lumea întreagă stau în afara Bisericii, cu toate că şi ei se intitulează, uzurpator şi fraudulos, ,,Biserică’’. Nu sunt Biserică, sunt o adunare eretică.

Ce-i de făcut în faţa ereticilor? Se cere de la noi să mărturisim Adevărata Credinţă Ortodoxă. O dată, de două ori. ,,De omul eretic, după întâia şi a doua mustrare, depărtează-te, ştiind că unul ca acesta s-a abătut şi a căzut în păcat, fiind singur de sine osândit’’ (Tit 3, 10-11). Da, este absolut necesar să ne depărtăm de el pentru a nu ne face părtaşi rătăcirii lui şi pentru a nu cădea în aceaşi osândă. Se ştie că un eretic care moare fără să se fi lepădat de erezie, nu se va mântui.

Sectarii sunt cei care propovăduiesc erezii fără număr, împotriva învăţăturii sănătoase a Bisericii, Care este ,,stâlp şi temelie adevărului’’ (I Timotei 3, 15).

Fereşte-te, omule al lui Dumnezeu, de erezii ca de foc! Nu-ţi primejdui mântuirea!

Preot Ioviţa Vasile

 

Canon de rugăciune pentru vremea când suntem tulburati de eretici şi schismatici

  • Acatistul Sfântului Antonie cel Mare
  • Acatistul Sfântului Ierarh Nicolae
  • Acatistul Sfântului Ierarh Spiridon
  • Acatistul Sfântului Ambrozie al Mediolanului
  • Psalmii 5, 9, 11, 15, 16, 25