Sfinţii se roagă neîncetat pentru binele lumii

 

Sfântul Apostol şi Evanghelist Ioan, a fost ales de Dumnezeu să scrie Cartea Apocalipsei, prin care ne dă minunate învăţături despre viitorul lumii şi sfârşitul veacului acesuia.

În capitolul 8 al Cărţii, versetele 2 şi 3, ni se descrie imaginea îngerilor care stau înaintea lui Dumnezeu: ,,Şi a venit alt înger şi a stat la altar, având cădelniţă de aur, şi i s-a dat lui tămâie multă, ca s-o aducă împreună cu rugăciunile tuturor Sfinţilor, pe altarul de aur dinaintea tronului. Şi fumul tămâiei s-a suit, din mâna îngerului, înaintea lui Dumnezeu, împreună cu rugăciunile Sfinţilor’’.

             Descrierea aceasta ne aduce în faţă slujirea sfinţiţilor slujitori din bisericile noastre. Întocmai cum îngerul aduce lui Dumnezeu jertfă de tămâie în cădelniţa de aur, preotul aduce tămâia ca ardere în cădelniţă, iar fumul acesteia se înalţă către Dumnezeu, laolaltă cu rugăciunile tuturor Sfinţilor. Slujirea noastră în biserică se uneşte cu slujirea Îngerilor şi cu cea a Sfinţilor, încât putem spune că toate făpturile sunt chemate la această slujire Dumnezeiască. Suntem, aşadar, în comuniune unii cu alţii, suntem în comuniune cu Îngerii şi cu Sfinţii, ale căror sfinte rugăciuni pentru binele oamenilor nu încetează, zi şi noapte, a se înălţa către tronul cel ceresc al lui Dumnezeu.

Citind cuvintele Sfântului Ioan Evanghelistul, ne dăm seama ce păcat imens comit cei care s-au lepădat de Sfinţi şi de Credinţa acestora, cât de mult greşesc cei orbiţi de necredinţă atunci când afirmă cu semeţie că n-au nevoie de mijlocirea Sfinţilor, că ei se adresează direct lui Dumnezeu, când Scripturile Sfinte ne spun că ,,prin Sfinţii care sunt pe pământul Lui, minunată a făcut Domnul toată voia întru ei’’ (Psalmul 15, 3). Cartea Apocalipsei ne mai vorbeşte de ,,răbdarea şi Credinţa Sfinţilor’’ (13, 10), de faptul că Sfinţii ,,păzesc poruncile lui Dumnezeu şi Credinţa lui Iisus’’ (14, 12), iar Sfântul Apostol Iuda ne îndeamnă: ,,luptaţi pentru Credinţa dată Sfinţilor, odată pentru totdeauna’’ (3). Dacă nu suntem nişte vajnici luptători pentru Credinţa Sfinţilor, care este şi a noastră, măcar să nu dăm hulitorilor prilej ca să-şi bată joc de ea, iar dacă totuşi o fac, să ne depărtăm de ei, ca de unii care ,,s-au abătut şi au căzut în păcat, fiind singuri de sine osândiţi’’ (Tit 3, 10-11).

Pentru rugăciunile tuturor Sfinţilor, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi păcătoşii. Amin.

Preot Ioviţa Vasile

 

Canon de rugăciune pentru împăcarea celor învrăjbiţi

• Psalmul 132
• Paraclisul Maicii Domnului
• Rânduiala ,,pentru înmulţirea dragostei şi dezrădăcinarea urii şi a toată răutatea’’, săvârşită de preot în biserică, după ce am adus prescură şi vin la altar.

 

De şapte ori pe zi să ne pocăim!

 

,,Luaţi aminte la voi înşivă: De-ţi va greşi fratele tău, dojeneşte-l, şi dacă se va pocăi, iartă-l. Şi chiar dacă îţi va greşi de şapte ori într-o zi şi de şapte ori se va întoarce către tine, zicând: Mă pocăiesc, iartă-l’’ (Luca 17, 3-4). Aceste cuvinte ale Mântuitorului nostru Iisus Hristos vădesc rătăcirea sectarilor, care se autointitulează ,,pocăiţi’’ şi care cred că odată intrat într-o sectă, eşti pocăit pentru totdeauna şi nu mai ai nevoie să te pocăieşti, trebuie doar să rămâi în acea sectă. Aceasta este o pocăinţă falsă, diavolească şi nu aduce omului îndreptare, ci mai multă rătăcire. Mulţi se lasă amăgiţi de această ,,pocăinţă’’ facilă, care promite tuturor mântuirea, când, în fapt, îi apropie de porţile iadului.

Mântuitorul Hristos ne cere să ne pocăim de şapte ori în zi, sau, de va fi necesar, şi de mai multe ori, încât soarele să nu apună peste mânia noastră, ori peste altă faptă rea pe care am săvârşit-o. ,,De cele ce ziceţi în inimile voastre, în aşternuturile voastre vă pocăiţi’’, ne îndeamnă Dumnezeu prin scrisul regelui David (Psalmul 4, 4). După părerea de rău pe care o simţim când greşim în faţa lui Dumnezeu, urmează să ne mărturisim păcatele preotului duhovnic, după cum ne spune Sfântul Apostol Ioan: ,,Dacă zicem că păcat nu avem, ne amăgim pe noi înşine şi adevărul nu este întru noi. Dacă mărturisim păcatele noastre, El este Credincios şi Drept, ca să ne ierte păcatele şi să ne curăţească pe noi de toată nedreptatea’’ (I Ioan 1, 8-9). ,,Cel care îşi ascunde păcatele lui nu propăşeşte, iar cel care le mărturiseşte şi se lasă de ele, va fi miluit’’ (Pilde 28, 13). Fără mărturisirea păcatelor nu există pocăinţă. Abia după ce ne-am spovedit, am făgăduit că nu vom mai săvârşi acele păcate şi am împlinit canonul ce ni se dat, pocăinţa noastră este împlinită.

Iubite citititorule! Cred că aceste scurte învăţături îţi sunt suficiente pentru a te păzi de cei mulţi care vin în numele lui Hristos – ,,mulţi vor veni în numele Meu, zicând: Eu sunt şi vremea s-a apropiat. Nu mergeţi după ei’’ (Luca 21, 8), –  şi pentru a te îndrepta pe drumul adevăratei şi mântuitoarei pocăinţe, cea în Sfânta Biserică Ortodoxă.

Preot Ioviţa Vasile

 

Canon de rugăciune pentru cei suferinzi de boli ale ochilor

• Paraclisul Preasfintei Născătoare de Dumnezeu (de 7 ori)
• Acatistul Sfântului Antonie cel Mare
• Acatistul Sfintei Muceniţe Paraschevi din Roma (de 3 ori)

 

Prostia, nebunia si neştiinţa

Dumnezeiasca înţelepciune înfierează cu cuvinte aspre trei categorii de oameni: ,,Până când, proştilor, veţi iubi prostia? Până când, nebunilor, veţi iubi nebunia? Şi voi, neştiutorilor, până când veţi urî ştiinţa?’’ (Pilde 1, 22). Ce au în comun aceia despre care vorbeşte Sfânta Scriptură? Comună le este acestora vrăjmăşia faţă de Dumnezeu. Când mustră pe proşti, nu are în vedere pe aceia lipsiţi de inteligenţă, ci mai degrabă pe cei care au inteligenţă de la Dumnezeu, dar în învârtoşarea lor se comportă ca nişte proşti faţă de Creatorul şi Binefăcătorul lor. Nebunii pomeniţi aici nu sunt cei ieşiţi din minţi, ci aceia pe care Dumnezeu i-a înzestrat cu minte, însă faptele lor îi trădează ca nebuni. Aşa este nebunul despre care a scris Psalmistul David, şi care afirma cu suficienţă, în inima sa: ,,Nu este Dumnezeu’’ (Psalmul 13, 1); aşa a fost nebunul bogat căruia i-a rodit ţarina din belşug şi se gândea unde să-şi strângă roadele fără a cugeta măcar un moment al Cel care i le-a dat (Luca 12, 16-21). Cât despre neştiutori (sau ignoranţi), li se impută neştiinţa pentru lenea lor spre cele sfinte, sau pentru opacitatea lor care-i face nereceptivi la adevăr. Eşti neştiutor pentru că nu cunoşti legea lui Dumnezeu şi nici n-ai cum s-o cunoşti de vreme ce nu te duci la sfânta biserică. În viaţa civilă, atunci când legislativul emite o lege, aceasta se publică în Monitorul oficial şi ai obligaţia să o citeşti şi să o cunoşti. Dacă o încalci şi ajungi în faţa instanţei, nu ai iertare spunând că n-ai cunoscut acea lege. Mergând pe acestă linie de gândire, dacă toţi împricinaţii ar spune că n-au ştiut legea şi ar fi iertaţi, legea nu şi-ar mai avea rostul. Tot aşa, în faţa lui Dumnezeu nu vom putea spune că nu am cunoscut legea Sa, din moment ce am avut posibilitatea şi datoria sfântă de a o cunoaşte. Va sta mărturie locul gol pe care l-am lăsat în biserică în toate Duminicile şi Sărbătorile Sfinte, îndeletnicindu-ne cu lucruri de nimic, care nu ne vor ajuta la Judecată, ci ne vor împovăra şi mai mult.

De-aici înţelegem, iubite cititorule, că aceste trei stări – de prostie, de nebunie şi de neştiinţă – în care se complac prea mulţi oameni ai zilele noastre, nu sunt compatibile cu calitatea de fii ai Bisericii lui Hristos. Tu alege Dumnezeiasca înţelepciune, cea care îndreaptă paşii omului spre împărăţia lui Dumnezeu.

Preot Ioviţa Vasile

 

Canon de rugăciune la vreme de mare primejdie

• Canon de rugăciune către Îngerul păzitor (din Ceaslov, de 3 ori)
• Psalmii 3, 17, 19, 21, 22, 26, 27, 30, 42, 90, 120, 124, 139

 

Religie si ,,religii”

,,Religie’’ est un cuvânt sfânt, deoarece defineşte o realitate sfântă. Înţelesul primar al acestui cuvânt este acela de ,,legătură a omului cu Dumnezeu, cu singurul Dumnezeu adevărat, Creatorul lumii’’. Din păcate, viclenia diavolului şi firea pervertită a oamenilor care-i slujesc, au făcut ca sensul acestui cuvânt să fie deturnat, încât, în accepţiunea lor, acesta defineşte şi alte realităţi, potrivnice lui Dumnezeu, cum sunt budismul, islamismul, confucianismul, şintoismul şi multe altele, care mijlocesc omului nu cunoaşterea adevăratului Dumnezeu, ci o legătură cu lumea întunecată a duhurilor rele. Cu alte cuvinte, ,,religie’’ poate însemna şi legătura omului cu diavolul, ceea ce este absurd în gradul cel mai înalt. Fiind definite toate drept religii, în mintea omului neavizat se naşte o păgubitoare confuzie. S-a afirmat apoi că fiecare ,,religie’’ ar deţine o parte de adevăr, iar adevărul integral, deplin, s-ar obţine prin unirea tuturor religiilor într-o religie unică, exact ceea ce-i este necesar antihristului pentru a se da pe sine drept dumnezeu şi a se substitui lui Dumnezeu (cf. II Tesaloniceni 2, 3-4).

După ce au stricat sensul adevărat al cuvântului ,,religie’’, necredincioşii s-au ocupat de ,,întemeietorii de religii’’ şi L-au aşezat în rândul lor şi pe Domnul şi Dumnezeul şi Mântuitorul nostru Iisus Hristos, ca întemeietor al Creştinismului. În acest fel, Creatorul a fost pus pe picior de egalitate cu creatura, Dumnezeu a fost socotit în acelaşi fel cu impostorii istoriei Buda, Mahomed, Confucius. În această capcană au căzut, din păcate, şi unii teologi sau slujitori bisericeşti.

În faţa acestor aberaţii, proferate de vrăjmaşii lui Dumnezeu, vom afirma cu tărie că Domnul nostru Iisus Hristos S-a făcut Om prin întrupare, fiind Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat şi din voia Sa cea Sfântă a întemeiat nu Creştinismul cu puzderia de secte, care de care mai absurde, nici bisericile mincinoase, ci Una Sfântă Sobornicească şi Apostolească Biserică, depozitara, păstrătoarea şi apărătoarea Revelaţiei Dumnezeieşti curate, autentice, fără adaosuri ori omisiuni, fără răstălmăciri. Fiind singura deţinătoare a Adevărurilor veşnice şi mântuitoare, Biserica Ortodoxă le propovăduieşte tuturor pentru a-i conduce pe calea mântuirii spre împărăţia lui Dumnezeu. Este motivul pentru care credem cu tărie ceea ce spunea în vechime Sfântul Ciprian, anume că ,,în afara Bisericii nu există mântuire’’.

Preot Ioviţa vasile

 

Canon de rugăciune pentru aducerea celor neascultători la Sfânta Credinţă Ortodoxă

• Psaltirea (de 3 ori)
• Întâiul Paraclis al Preasfintei Născătoare de Dumnezeu
• Acatistul Sfântului Stelian
• Acatistul Sfântului Gherasim Kefalonitul
• Milostenie, după puteri, făcută unui om nevoiaş (diecret, fără a se şti cine a făcut-o)
• Ajunare miercurea şi vinerea, cel puţin până la amiază (trei săptămâni la rând)
• În trei Duminici, dar de prescuri şi vin la Sfântul Altar (cu pomelnic)

 

 

 

 

 

 

 

De ce votez DA la referendum? E un foarte bun leac pentru heterofobie

În ultimele două săptămâni cel mai discutat subiect a fost referendumul inițiat de către o seamă de cetățeni români pentru clarificarea noțiunii de căsătorie în Constituție. Referendumul acesta nu este nici al PSD, nici al PNL și al nici unui partid politic. Referendumul acesta este apartid, semnăturile pentru organizarea lui s-au depus din 2016. El este expresia suveranității și a libertății de exprimare a românilor.

Poporul român va fi întrebat în zilele de 6 și 7 octombrie: „Sunteţi de acord cu legea de revizuire a Constituţiei României în forma adoptată de Parlament? ”, este singura întrebare posibilă pentru un referendum de revizuire a Constituției conform legii.

Legea de revizuire a Constituției votată de Parlament spune că:

„Alineatul (1) al articolului 48 din Constituţia României, revizuită prin Legea nr. 429/2003, aprobată prin referendumul naţional organizat în zilele de 18-19 octombrie 2003 şi republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 767 din 31 octombrie 2003, se modifică şi va avea următorul cuprins: „ARTICOLUL 48 Familia (1) Familia se întemeiază pe căsătoria liber consimţită între un bărbat şi o femeie, pe egalitatea acestora şi pe dreptul şi îndatorirea părinţilor de a asigura creşterea, educaţia şi instruirea copiilor.” ” Astfel că știm ce votăm.

S-a criticat și întrebarea, deși e singura posibilă, au apărut și suspiciuni legate de faptul că legea nu are număr și că poate fi modificată peste noapte de PSD. Dar toate sunt suspiciuni nefondate, spun juriștii.

Legat de faptul că legea de modificare nu are număr în Monitorul Oficial: Legea constituțională nu se numerotează înainte de referendum. Așa cum e publicată în M.O. e doar o propunere de revizuire a Constituției. Va deveni lege cu număr, dacă trece referendumul, spun cei de la EVZ (https://evz.ro/confuzie-referendumul-pentru-familie.html)

DE CE ALEG SĂ SPUN DA

Pentru că sunt creștin-ortodoxă și pentru că îmi pasă de ce se întâmplă în România, pentru că îmi pasă de viitorul acestei țări, de copiii ei și pentru că simt nevoia să îmi arăt respectul față de toți martirii din temnițele comuniste care au murit ca EU să am un viitor mai bun. Jertfa lor de dinainte de 1989, dar și curajul lor de a mărturisi după 1989 sunt un exemplu pentru mine, mă responsabilizează. Mă simt datoare să urmez exemplul lor de a lupta.

Am fost făcută proastă, incultă, învechită, ipocrită, homofobă etc. de către ne-susținătorii referendumului, care consideră că ei nu cad în capcana populismului și a urii și a discriminării ca mine. Probabil că sunt, cum îmi reproșează, îmi recunosc defectele și îmi cer iertare celor cărora le-am greșit.

M-aș bucura să existe respect pentru toată lumea, pentru că toți suntem creația lui Dumnezeu, inclusiv homosexualii – căci la urma urmei suntem oameni toți. Nu sunt de acord nici cu cei care îi critică frenetic pe homosexuali – cu toate că eu sunt profund împotriva homosexualității, dar Dumnezeu a lăsat fiecăruia libertatea de a alege și e de dorit să ne vedem și de păcatele noastre, nu doar să aruncăm cu pietre în ceilalți (fie ei și homosexuali). Poate că dacă ei vor simți mai multă dragoste din partea noastră se vor apropia mai mult de noi și vor înceta să își facă atâta rău alegând acea cale. Cred că e cazul să recunoaștem că și noi creștinii mai avem de lucrat la capitolul „iubește-ți aproapele”. Totuși voi răspunde cu maximă intoleranță propagandei care se face în numele lor.

Astfel că aleg să votez DA la acest referendum pentru că:

• există riscul să mi se îngrădească libertatea de exprimare – a se vedea amenzile care tot curg de la CNCD pentru discriminarea homosexualilor – nu sunt de acord cu discursul urii împotriva lor, sunt și ei oameni, însă să fii amendat pentru că nu ești de acord cu un stil de viață care nu corespunde valorilor tale mi se pare prea mult. Nu mai zic de studiile care arată că bieții de ei suferă îngrozitor de mult și probabil au o viață foarte greu de dus, deci și rațional vorbind eu nu văd un beneficiu în a adopta acel stil de viață. Când creștinii sunt înjurați – e libertate de alegere, nu e discriminare…
• există riscul să se introducă sub umbrela combaterii stereotipiilor de gen, îndemnuri subtile sau directe pentru fetițe și băieți să încerce să își schimbe genul.După noile legi, sunt femeie nu fiindcă așa m-am născut, ci fiindcă așa cred despre mine că sunt (genul e în cap, conform transexualului Patrik Brăila), astfel că, din „empatie” măcar, merită să mă gândesc și că sunt bărbat, să mă comport ca un bărbat. România s-a angajat la combaterea stereotipiilor de gen prin educație, deci prin manualele școlare. Schimbarea de gen nu presupune neapărat operație de schimbare de sex, căci genul e doar un construct social, conform legilor în vigoare, deci e doar în cap, așa că am libertatea să experimentez, indiferent ce zice biologicul meu. Sigur, eu nu pot fi de acord cu aceste idei. Avem deja un exemplu într-un manual de clasa a III-a în care unei fetițe pe nume Laura i se spune explicit să fie Matei și să nu mai fie mamă când va fi mare, că va sta la cratiță, să fie tată. Dacă despicăm firul în patru, sigur că vom găsi argumente, că de fapt textul nu la asta s-a referit. Dar un copil de clasa a III-a nu va sta să despice firul în 4, el va lua lucrurile așa cum îi sunt prezentate, mai ales în ziua de azi când constat că părinții nu prea mai au timp să se ocupe de ei.
• Există riscul să nu mai pot alege să îmi educ copiii după propriile valori– dacă se schimbă Codul Civil și căsătoria nu va mai fi uniunea dintre un bărbat și o femeie, experiența altor țări arată că părinții au reușit cu foarte mare greutate (dacă au reușit) să își impună dreptul de a-și educa copiii conform propriilor valori. Legile din prezent cam dau întâietate statului. Totuși cât timp avem Constituția în vigoare, ne putem apăra aceste valori, pentru că dreptul părinților de a-și educa copiii este prevăzut în Constituție. Doar dacă nu se va legaliza căsătoria între persoane de același sex. Dacă se va legaliza căsătoria între persoane de același sex, părinții vor fi afectați, dar și Biserica va fi afectată, pentru că legal va fi nevoită să oficieze aceste căsătorii pe motiv de ne-discriminare. Nu prea corespunde aceasta cu valorile Bisericii.
• Nu îngrădesc drepturile nimănui – în primul rând pentru că în acest moment în România aceste drepturi nu există (căsătoria cu persoane de același sex) și în al doilea rând pentru că din experiența țărilor unde căsătoria s-a legalizat, persoanele LGBTI nu sunt interesate prea mult de asta. Deci, comunitatea LGBTI nu prea are nevoie de legalizarea unei astfel de căsătorii cu persoane de același sex. Practic doar o minoritate dintr-o minoritate își dorește așa ceva. Și atunci îmi pun întrebarea firească – de ce să dau o majoritate peste cap pentru o minoritate a unei minorități? Pentru mine este i-logic.. Căci propaganda vine ca un tăvălug, și eu acestei propagande mă opun și acestui stil de viață care nu corespunde cu viziunea mea.

Eu am mai stat de vorbă cu militanți ai căsătoriilor între persoane de același sex și din răspunsurile lor îmi dau seamă că se urăsc foarte mult pe ei, altfel nu îmi explic cum de sunt heterofobi (deși o parte sunt sigur heterosexuali). Văd doar defectele nenorociților de heterosexuali care îi chinuie cumplit pe homosexuali (sic!) sau care își chinuie cumplit copiii și nevestele (de parcă toți ar fi așa!). Eu nu pot numi aceasta decât heterofobie – chiar cronică.

Și sincer, oare așa de nenorociți să fim noi heterosexualii? Dacă de bieții homosexuali le este milă acestor militanți, de heterosexuali oare nu le este milă?

Să ne ferească Dumnezeu de heterofobie! Un leac pentru această boală a heterofobiei este și să votez DA la referendum. Avem șansa să învățăm ca heterosexuali să ne iubim mai mult pe noi și valorile noastre și pe cei dragi ai noștri, să învățăm că suntem responsabili pentru generațiile următoare.

* ca să fie clar, heterosexual este bărbatul care vrea de soție o femeie, heterosexuală este femeia care vrea de soț un bărbat, iar heterofobia este ura îndreptată împotriva acestor persoane, adică împotriva majorității dintre noi.

Maricica Pandele

(Preluare de pe Ortodoxia mărturisitoare)

Sfintele moaşte

Sfânta Scriptură a Vechiului Testament, în Cartea a IV-a a Regilor, capitolul 13, relatează o întâmplare plină de învăţăminte, petrecută în Israel. Proorocul lui Dumnezeu, Elisei, murise de un an şi a fost îngropat într-un anume loc. În vremea aceea se întâmpla frecvent să intre în ţară cete de moabiţi care-i înfricoşau pe israeliţi. Un om oarecare a murit şi i-au săpat groapa lângă mormântul Proorocului Elisei. În momentul când au vrut să-l aşeze în mormânt, tocmai se apropia o ceată de moabiţi şi cei care purtau mortul s-au speriat şi l-au aruncat lângă osemintele lui Elisei. A fost voia lui Dumnezeu ca în momentul când s-a atins de oasele Proorocului, mortul a înviat şi s-a sculat pe picioarele sale. Dumnezeu proslăveşte pe Sfinţii Săi şi după moarte şi lucrează minuni spre binele oamenilor prin sfintele moaşte.

Dumnezeu a spus lui Adam după ce a păcătuit: ,,În sudoarea feţei tale îţi vei mânca pâinea ta, până te vei întoarce în pământul din care eşti luat: căci pământ eşti şi în pământ te vei întoarce’’ (Facere 3, 19). De-atunci, fiecare om după moartea sa, ajunge în pământ, unde, cu vremea se descompune, până când se face iarăşi pământ. Şi totuşi, Dumnezeu a ales ca unii dintre plăcuţii Săi să nu fie supuşi acestei legi. Este vorba despre unii dintre Sfinţi, ale căror trupuri nu putrezesc după moarte, dimpotrivă, se păstrează întregi şi răspândesc mireasmă bineplăcută, semn că Dumnezeu îi învredniceşte de daruri alese şi după moartea lor. Acestea sunt sfintele moaşte care, asemenea moaştelor Sfântului Prooroc Elisei, sunt făcătoare de minuni şi aducătoare de binefaceri pentru cei care vin şi le cinstesc cu credinţă. Multora dintre Sfinţii lui Dumnezeu li s-au păstrat cinstitele moaşte şi zadarnic caută deştepţii lumii acesteia explicaţii ,,ştiinţifice’’ pentru neputrezirea lor. Avem în faţă minuni Dumnezeieşti, care covârşesc orice minte.

Aşadar, cinstite cititorule, oricând te vei afla în situaţii grele, din care omeneşte nu întrevezi nicio ieşire, îndreaptă-te spre bisericile mănăstirilor sau ale parohiilor în care se găsesc sfinte moaşte, apropie-te cu credinţă de ele şi spune-ţi durerea acelui Sfânt. Dumnezeu nu te va lăsa fără răspuns şi vei vedea neîntârziat ajutorul Său.

Preot Ioviţa Vasile

 

Canon pentru cel căzut în păcate grele (va fi împlinit de cel ce-a păcătuit)

• Canon de pocăinţă către Domnul nostrum Iisus Hristos (de 7 ori)
• Psalmul 50 (de 7 ori)
• 50 de metanii
• Spovedanie neîntârziată la preotul duhovnic

 

 

 

 

 

Marea primejdie a ereziilor

Socotesc că astăzi ne este folositor să învăţăm despre erezii. Ce este erezia? Este o abatere de la adevărurile Dumnezeieşti, este o învăţătură străină de ceea ce Dumnezeu ne-a descoperit. Erezia îl duce pe om la pierzare. Presupunem că cineva are Dreapta Învăţătură, dar la un moment dat cade în rătăcire şi născoceşte o erezie sau o primeşte de la alţii. Toată Dreapta Învăţătură devine pentru acel om nefolositoare, deoarece spune Sfântul Apostol Iacov (2, 10): ,,Pentru că cine va păzi legea, dar va greşi într-o singură poruncă, s-a făcut vinovat faţă de toate poruncile’’.

Ereticii arieni susţineau o singură erezie, prin care tăgăduiau Dumnezeirea Mântuitorului nostru Iisus Hristos. Biserica i-a anatemizat şi pe Arie, şi pe cei de un cuget cu el. Monofiziţii susţineau că Mântuitorul a avut o singură fire, cea Dumnezeiască şi aceasta i-a scos în afara Bisericii, unde se află până în ziua de astăzi. Catolicii au strâmbat cuvintele Mântuitorului, Care a spus: ,,Iar când va veni Mângâietorul, pe Care Eu Îl voi trimite vouă de la Tatăl, Duhul Adevărului, Care de la Tatăl purcede, Acela va mărturisi despre Mine’’ (Ioan 15, 26). Au găsit de cuviinţă catolicii să adauge la cuvintele Domnului Iisus şi acestea ,,şi de la Fiul – Filioque (purcede)’’, ceea ce este o erezie condamnată de Biserică. Nevrând cu nici un chip să renunţe la această erezie şi la multe altele, catolicii din lumea întreagă stau în afara Bisericii, cu toate că şi ei se intitulează, uzurpator şi fraudulos, ,,Biserică’’. Nu sunt Biserică, sunt o adunare eretică.

Ce-i de făcut în faţa ereticilor? Se cere de la noi să mărturisim Adevărata Credinţă Ortodoxă. O dată, de două ori. ,,De omul eretic, după întâia şi a doua mustrare, depărtează-te, ştiind că unul ca acesta s-a abătut şi a căzut în păcat, fiind singur de sine osândit’’ (Tit 3, 10-11). Da, este absolut necesar să ne depărtăm de el pentru a nu ne face părtaşi rătăcirii lui şi pentru a nu cădea în aceaşi osândă. Se ştie că un eretic care moare fără să se fi lepădat de erezie, nu se va mântui.

Sectarii sunt cei care propovăduiesc erezii fără număr, împotriva învăţăturii sănătoase a Bisericii, Care este ,,stâlp şi temelie adevărului’’ (I Timotei 3, 15).

Fereşte-te, omule al lui Dumnezeu, de erezii ca de foc! Nu-ţi primejdui mântuirea!

Preot Ioviţa Vasile

 

Canon de rugăciune pentru vremea când suntem tulburati de eretici şi schismatici

• Acatistul Sfântului Antonie cel Mare
• Acatistul Sfântului Ierarh Nicolae
• Acatistul Sfântului Ierarh Spiridon
• Acatistul Sfântului Ambrozie al Mediolanului
• Psalmii 5, 9, 11, 15, 16, 25

Dogmele Sfintei Biserici Ortodoxe

 

Fără îndoială, ai auzit de multe ori, cinstite cititorule, vorbindu-se despre dogme şi n-ai înţeles ce înseamnă acestea. De aceea, vom desluşi împreună înţelesul acestui cuvânt.

Dogma este un adevăr de Credinţă care întruneşte umătoarele condiţii:

1. Este descoperit de Dumnezeu
2. Este formulat de Biserică
3. Este neschimbabil
4. Este necesar pentru mântuire
5. Este propovăduit credincioşilor

Acum să explicăm fiecare cracteristică în parte.

Fiind adevăr descoperit de Dumnezeu, Dogma este cuprinsă în Revelaţia Dumnezeiască, adică în Sfânta Scriptură şi Sfânta Tradiţie, şi este vrednică de crezare, fără umbră de îndoială.

Dogma este formulată şi proclamată de Sfânta Biserică prin Sfintele Sinoade Ecumenice (a toată lumea). Simbolul de Credinţă a fost alcătuit în două Sinoade Ecumenice, cel din Niceea, în 325 şi cel din Constantinopol, în 381, şi cuprinde o parte din Dogme. Dogma Întrupării Domnului are acest cuprins: ,,Care pentru noi oamenii şi pentru a noastră mântuire S-a pogorât din ceruri şi S-a întrupat de la Duhul Sfânt şi din Fecioara Maria şi S-a făcut Om’’.

            Dogma este neschimbabilă, deoarece, odată ce a fost formulată şi proclamată de Biserică, nu-i este îngăduit nimănui să adauge, să omită ori să schimbe ceva în conţinutul ei; ea rămâne în acea formulare pentru veşnicie. Caracterul acesta dă siguranţă şi încredere credinciosului aflat într-o lume nestatornică, cu doctrine care apar, se schimbă şi trec în uitare de la o zi la alta.

Dogma este necesară pentru mântuire pentru că ea exprima adevăruri Dumnezeieşti veşnice, exprimă însăşi voia cea Sfântă a lui Dumnezeu. Dogma Sfintei Treimi ne mijloceşte cunoaşterea lui Dumnezeu. Fără această cunoaştere, mântuirea n-ar fi posibilă.

Dogmele se propovăduiesc credincioşilor de către Biserică, singura păstrătoare sigură, care le apără de erezii şi le păstrează în tezaurul său de învăţătură. Dogmele sunt ca nişte stâlpi nemişcaţi şi cine se sprijină pe ele nu va rătăci niciodată. Catolicii au proclamat drept ,,dogme’’ nişte erezii, precum primatul papal, infailibilitatea papei, imaculata concepţie, purgatoriul.

Preot Ioviţa Vasile

 

Canon de rugăciune pe care-l facem pentru vrajmaşii noştri

• Citirea textelor de la Matei 5, 38-48 şi Romani 12, 7-21
• Psalmii 7, 55, 56, 58, 63, 69, 70, 72, 93
• Îi vom scrie pe pomelnic, pentru a fi pomeniţi la Sfânta Liturghie

 

Un rege scelerat a poruncit uciderea preoţilor Domnului

În vremea în care Israel era cârmuit de judecători, poporul a cerut lui Dumnezeu să le rânduiască un rege. Dumnezeu a asculatat glasul poporului, nu înainte de a-i preveni, prin Proorocul Samuel, asupra multelor îndatoriri pe care le vor avea faţă de regele lor. În cele din urmă, prin vrere Dumnezeiască, Saul a fost ales ca rege al lui Israel : ,,Atunci, luând Samuel vasul cel cu untdelemn, a turnat pe capul lui Saul şi l-a sărutat, zicând: Iată Domnul te unge pe tine cârmuitor al moştenirii Sale’’ (I Regi 10, 1).

În loc să călăuzească poporul după legea cea sfântă a lui Dumnezeu, Saul a făptuit un lung şir de fărădelegi. Dumnezeu l-a răbdat vreme îndelungată, dar cum acesta n-a dat nici un semn de îndreptare, i-a adus sfârşitul: într-o luptă cu filistenii a fost rănit de moarte şi pierzând orice nădejde, s-a aruncat în sabia sa şi a murit (I Regi 31, 1-5).

Una din faptele cele mai necugetate ale lui Saul a fost aceea că a poruncit ca preoţii din Nobe să fie ucişi. Paznicilor săi le-a spus aşa: ,,Mergeţi şi omorâţi pe preoţii Domnului’’ (I Regi 22, 17). Aceştia, spre lauda lor, au refuzat să ridice mâna asupra slujitorilor lui Dumnezeu.

Saul însă n-a renunţat la pornirile sale ucigaşe. Cum avea în apropierea sa un păgân, Doeg idumeul, l-a trimis pe acesta să-i împlinească voia. Doeg a năvălit asupra preoţilor lui Dumnezeu şi a ucis nu mai puţin de optzeci şi cinci de slujitori ai Legii Vechi, oameni nevinovaţi, rânduiţi preoţi după Legea Vechiului Testament. Dintre ei a scăpat unul singur, şi acesta a mers să dea de ştire lui David, care pribegea prin locuri pustii, fiind şi el prigonit de Saul. La aflarea veştii, David a spus: ,,Am ştiut eu din ziua aceea că, fiind acolo, Doeg idumeul va da de ştire negreşit lui Saul, şi eu sunt vinovat pentru toate sufletele casei tatălui tău’’ (I Regi 22, 22).

Fapta petrecută în vremea lui Saul nu este singulară. Aceleaşi porniri ucigaşe le-am văzut şi în vremea comunismului, când mii de preoţi ai lui Hristos au fost întemniţaţi, mulţi sfârşindu-se în închisorile celor fără Dumnezeu. După 1989 a urmat o perioadă foarte scurtă în care marii duhovnici ai Bisericii noastre erau invitaţi la emisiuni televizate şi povăţuiau poporul prin aceste mijloace. A fost timpul necesar ca oamenii fărădelegii să pună mâna pe putere. Când s-au văzut stăpâni ai ţării, şi-au arătat adevărata faţă şi se comportă ca devotate slugi ale diavolului, călcând cu nesimţire peste tot ce are sfânt poporul român. Părinţii Bisericii ne spun că nu se vor opri aici. Va veni vremea când orice preot credincios al lui Hristos va fi alungat din biserică, şi locul său va fi luat de slujitorii satanei, cei care vor oficia în cinstea necuratului antihrist, pe care mai-marii vremii îl vor ridica drept conducător al lumii întregi.

Preot Ioviţa Vasile

Explicaţie. Textul acesta l-am scris în 2012. Nu m-am gândit atunci că după numai patru ani, începând cu 2016, va începe să se împlineacă profeţia Părinţilor Bisericii privind alungarea preoţilor din biserici. Evenimentele premergătoare Venirii Mântuitorului se desfăşoară mult mai alert decât ne dăm noi seama. Aceasta ne îndeamnă să nu întârziem a pune bună rânduială în vieţile noastre.

 

Canon de rugăciune pentru bolnavii psihici Va fi împlinit de cineva din familie)

• Acatistul Sfântului Acoperământ al Maicii Domnului
• Acatistul Sfântului Ioan Botezătorul
• Acatistul Sfântului Ierarh Spiridon
• Acatistul Cuviosului David de Evvia

 

De Dumnezeu nu se tem, de oameni nu se ruşinează. Prigoana împotriva Parintelui Gavriil de la Muntele Atos

1. Am fost informați cu mare tristețe că Sfânta Mănăstire Cutlumuș se pregătește să evacueze pe nevoitorul Gheronda Gavriil din Chilia  Sf. Hristodul din Patmos a Sf. Mănăstiri Cutlumuș.

2. Mănăstirea menționată a evacuat, cu ceva vreme în urmă, pe ierom. Irineu din catisma Sf. Modest, pe motiv de întrerupere a pomenirii numelui Patriarhului Ecumenic Bartolomeu.

3. Ieromonahul Irineu, după îndepărtarea lui, a fost găzduit de Gheronda Gavriil în chilia lui.Sf. Mănăstire a luat decizia să-l îndepărteze atât pe Ieromonahul Irineu, cât și pe mireanul Andrei, care îl slujește pe Gheronda Gavriil.Trebuie semnalat că cei doi din urmă nu au alt acoperământ ca să locuiască.

4. Gheronda Gavriil a trimis o scrisoare către Sf. Mănăstirea Cutlumuș prin care roagă să permită ca Andrei să locuiască cu el, să-l slujească, pentru că el singur nu poate supraviețuiască omenește.

5. Andrei se îngrijește de sănătatea Bătrânului, care este foarte fragilă, îi dă medicamente, îi gătește, poartă de grijă de curățenia Chiliei și traduce (fiind rus) pentru închinătorii ruși cuvintele Bătrânului.

6. Bătrânul Gavriil are 83 de ani, este foarte slăbit și nu este în stare să se îngrijească de sine; are nevoie de un om alături de el.

7. În plus, un Egumen ne-a informat că se pregătesc să-l îndepărteze din Sfântul Munte și pe Bătrânul Gavriil pe motiv de întrerupere a pomenirii numelui Patriarhului Ecumenic Bartolomeu. Nu au pus-o totuși în practică până acum pentru că se tem de mânia poporului. Este arhicunoscut faptul că în conștiința poporului Bătrânul Gavriil este privit ca unul din Sfinții zilelor noastre.

8. Recent, l-au acuzat pe Gheronda că are în Chilia lui narcotice. Desigur, la verificarea pe care a efectuat-o la Chilia lui poliția, cu puține zile înainte, nu a fost găsit nimic. Gheronda se amărăște îndeosebi pentru derapajele acestea ale unor conducători și așteaptă continuarea ispitelor.

9. Se impune să protesteze tare credincioșii creștini la Sfânta Epistasie (Conducere) a Sfântului Munte și la Sfânta Mănăstire Cutlumuș pentru ca să înceteze aceste prigoane nefondate, care nu dau mărturie de respect față de libertatea de conștiință, mai ales a monahilor ortodocși.

13 septembrie 2018

(Preluare de pe Ortodoxia mărturisitoare)

Cuvântul Prea Fericitului Părinte Onufrie către Sfânta Biserică Ucraineană

Prea Fericitul Mitropolit Onufrie al Bisericii Ortodoxe Ucrainiene a adresat, într-un interviu recent, un apel emoţionant tuturor credincioşilor ortodoşi ucrainieni:

 ,,Nu vă temeți de nimic, fiți fermi în dragostea voastră pentru Dumnezeu și păstrați puritatea Credinței Ortodoxe, care este calea care duce la Dumnezeu. Iubiți-vă unii pe alții, suferiți unul pentru altul, ajutați-vă unii pe alții. Răul va trece, dar binele va trăi veșnic. Dacă îndurăm totul și trăim în dragoste pentru toți, atunci niciun rău nu ne va învinge. Dumnezeu este Dumnezeul puterii, iar răul nu are putere.
Trăiește în Dumnezeu! Fii bucuros, fericit și binecuvântat! Biserica nu este o organizație politică care astazi iubește pe cineva și urăște pe altcineva, iar mâine invers. Biserica îi iubește pe toți! Biserica nu este o organizaţie politică, iar preoţii sunt chemaţi să fie cei care aduc pacea, nu politicieni care divizează oamenii, prin acţiuni anti-creştine. Există oameni necinstiţi care au instituit o serie de acţiuni dezonorante, şi care nu acţionează după poruncile lui Hristos, ci după regulile vieţii politice. Cei care au adus patria lor până la punctul în care s-a transformat dintr-o putere ortodoxă într-un stat musulman, doresc să ne comande și să ne învețe cum ar trebui să trăim. Interferența în afacerile unei alte Biserici este o acțiune anti-biserică, anti-canonică și este un păcat, iar păcatul duce la dezbinarea oamenilor. Interferența în afacerile Bisericii noastre ar putea crea o schismă în Biserica Ortodoxă la scară globală. Biserica nu poate trăi conform standardelor vieții seculare. Viața seculară, mai ales politică, este amestecată cu intrigi, decepții și trădări – o colecție a tuturor relelor. Biserica nu poate trăi conform unor astfel de măsuri și norme. Biserica trăiește prin poruncile lui Hristos.”

Să ne rugăm cu putere şi dragoste arzătoare pentru unitatea Sfintei şi Neprihănitei Ortodoxii, pentru PF Mitropolit Onufrie şi pentru fraţii noştri ortodocşi ucrainieni, urgisiţi şi întristaţi, aflaţi în vremuri de cumpănă şi urgie.

Traducere si comentariu,

Dr. Gabriela Naghi

COMUNICAT

 

Noi, semnatarii acestui Comunicat, care ne-am îngrădit de ereziile introduse în Biserică prin pseudo-sinodul din Creta, văzând starea de pasivitate vinovată în care se complace ierarhia română; având libertatea exprimării adevărului, ca dar primit de la Dumnezeu; ştiind că avem datoria de apăra Sfânta Credinţă Ortodoxă prin cuvânt şi faptă; având simţământul că suntem mădulare ale Trupului tainic al Lui Hristos, ,,iar dacă un mădular suferă, toate mădularele suferă împreună’’ (I Corinteni 12, 26); văzând gravele abateri de la Credinţa şi rânuielile canonice ale Bisericii Ortodoxe, săvârşite de Sanctitatea sa, Patriarhul Constantinopolului Bartolomeu, respectiv ereziile pe care le-a susţinut în Creta şi, mai recent, demersul de acordare a autocefaliei unei facţiuni schismatice din Ucraina, ne adresăm Păstorilor şi fraţilor noştri din Sfânta Biserică Ortodoxă de pretutindeni, afirmând:

1.Sprijinim, prin rugăciune, pe IPS Onufrie şi întreaga Ierarhie canonică şi legitimă a Sfintei Biserici Ortodoxe Ucrainene, în strădaniile grele de acum de a păstori Turma lui Hristos şi a o conduce spre Împărăţia cerurilor.

2.Considerăm că Biserica Ortodoxă din Ucraina este parte a Patriarhiei Moscovei şi a întregii Rusii, şi nu se cuvine ca această stare canonică să fie tulburată de pretenţii şi acţiuni nesăbuite ale vrăjmaşilor Sfintei Ortodoxii.

3.Dezaprobăm faptele Patriarhului Bartolomeu al Constantinopolului, care de multă vreme a căzut în erezie, iar acum a început să provoace schismă în Biserica lui Hristos. Îl rugam să se pocăiască, să-şi ceară iertare şi să retragă imediat cei doi exarhi trimişi la Kiev. Dacă va persista în această atitudine duşmănoasă faţă de Sfânta Ortodoxie, Îl vom ruga pe Dumnezeu Cel Atotputernic să-l înlăture din scaunul patriarhal, pe care-l ocupă cu nevrednicie.

4.Rugăm pe Ierarhii iubitori de Hristos de pretutindeni să-şi unească strădaniile pentru întrunirea unui Sinod Ortodox, care să condamne sinodul eretic din Creta şi să apere Biserica Ortodoxă Ucraineană de silniciile la care este supusă.

5.Chemăm pe toţi iubitorii de Hristos, mădulare ale Trupului Său tainic, să înalţe rugăciuni stăruitoare către Atotputernicul Dumnezeu pentru binele Sfintei Biserici, având credinţa neclintită că ,,nici porţile iadului nu o vor birui’’(Matei 16, 18).

Ieromonah Grigorie Sanda

Preot Ioviţa Vasile

 

 

Canon de rugăciune pentru cei bolnavi de epilepsie

 Stiinţa medicală nu cunoaşte cauzele şi provenienţa acestei boli. Părintele Cleopa spunea că este o boală demonică, prin urmare tratamentul va fi duhovnicesc. Un apropiat, sau însuşi bolnavul va împlini acestea:

• Acatistul Sfântului Ioan Botezătorul (de 3 ori)
• Acatistul Sfântului Acoperamânt al Maicii Domnului (de 3 ori)
• Acatistul Sfântului Pantelimon (de 3 ori)
• Cel bolnav se va spovedi şi va primi Sfânta Împărtăşanie în fiecare lună, timp de un an
• Bolnavul va fi pomenit la Sfânta Proscomidie, vreme de un an

 

 

Porţile iadului asaltează Sfânta Biserică Ortodoxă

Alexander Shchipkov, profesor de filozofie al Facultăţii de stat din Moscova într-un interviu apărut in RIA Novosti, ne semnalează că ,,La 7 septembrie 2018, patriarhul Bartolomeu a coborât în ​​istoria Bisericii Ortodoxe ca profesor de schisme!.. Conform canoanelor celui de-al doilea Sinod Ecumenic, episcopii nu au dreptul să încalce granița teritoriului canonic al altcuiva, fără o invitație. În această situație dată, doi exarhi – Daniel și Ilarion – au fost trimiși la Kiev fără acordul Mitropolitului Onufrie! Aceasta este o încălcare directă a Sfintelor Canoane! Prin urmare, consider acest lucru drept o declarație directă a războiului. Amintiți-vă cuvintele: „Kiev a fost bombardat! Ne-au declarat că războiul a început! Acum este același lucru, este doar un război religios. Patriarhul Bartolomeu este obsedat de ideea papismului estic. El visează să devină singurul șef al Ortodoxiei universale asemănător cu papa din ,,Biserica’’ Romano-Catolică.
Nu este prima dată în istoria Bisericii Ortodoxe, când Constantinopolul a provocat o schismă. Este vorba de reforma calendarului pe stilul nou (gregorian).
Unele părți ale Bisericilor locale sub influența Constantinopolului au trecut în stilul nou, unii, cum ar fi în Biserica Ortodoxă Rusă, nu au făcut-o. În interiorul Bisericii Greciei, în Grecia, milioane de credincioși nu au recunoscut această reformă. În anii 1920, Constantinopolul a susținut schisma reformei calendarului în URSS.

Această schismă a fost creată și susținută artificial de Troțki și de ceilalți bolșevici. Atunci Constantinopolul a cerut ca un Sfânt al Bisericii noastre, Patriarhul Tihon, să renunțe la autoritatea sa și să se retragă. În acel moment, Biserica noastră, în cele mai dificile condiții, a păstrat puritatea Ortodoxiei. Suntem convinşi că Patriarhul Bartolomeu va dezvolta papismul de est; Biserica Rusă nu va putea să fie de acord cu această liberalizare a dogmelor și dezintegrarea sistemului eclesiastic al vieții.”
În anul 1924, la 10 martie, au îndreptat calendarul Patriarhia Ecumenică de Constantinopol şi Biserica Greciei. Apoi, pe rând, Patriarhia Alexandriei, Patriarhia Antiohiei şi în anul 1924, în octombrie, a îndreptat calendarul şi BOR, sub conducerea Patriarhului Miron Cristea. Întreruperea pomenirii Patriarhului Bartolomeu de către Patriarhia Moscovei, este un prim pas în cadrul acestui „război religios”, care va scinda Ortodoxia universală, şi care va delimita părţile beligerante.
Nu aşteptăm nimic bun din partea Patriarhiei Române, care ne-a obişnuit cu tăcerea sa asurzitoare, în problemele esenţiale, lăsându-şi o parte dintre fiii si fiicele sale duhovniceşti, să se confrunte cu aspre nevoinţe, condamnându-i fără ruşine, prin încalcarea Sfintelor Dogme şi Canoane.
Este capabilă, cum a dovedit-o recent, de festivaluri şi cântece sub egida unei cruci masonice, cu discursuri care frizează ridicolul, apostazia şi decăderea.

Prin frăţietatea de interese cu stăpânii din umbră, dovedită fără umbră de îndoială, ea se situează de partea „papei de la Constantinopol’’, alături de celelalte Patriarhii semnatare ale infamelor documente din Creta, 2016.
Nu sunt, până în acest moment, semnale din partea altor Patriarhii Ortodoxe, care să vină în sprijinul fraţilor ortodocşi din Ucraina, aflaţi sub conducerea Mitropolitului Onufrie.

Dr. Gabriela Naghi

 

Patriarhia Moscovei suspendă comuniunea cu Patriarhia de Constantinopol și încetează pomenirea pseudo-patriarhului Bartolomeu

 Sinodul Bisericii Ortodoxe Ruse întrunit astăzi în sesiune extraordinară pentru a discuta problema recunoașterii autocefaliei Bisericii Ortodoxe din Ucraina de către patriarhia de Constantinopol, a luat următoarele decizii:

1. Se suspendă menționarea numelui Patriarhului Constantinopolului Bartolomeu în timpul slujbelor
2. Se suspendă conslujirea cu ierarhii Patriarhiei de Constantinopol.
3. Se suspendă participarea Bisericii Ortodoxe Ruse la toate adunările episcopale, în toate dialogurile teologice, comisii multilaterale și a altor structuri, prezidat sau co-prezidat de reprezentanți ai Patriarhiei de Constantinopol.
4. acceptă declarația Sinodului în legătură cu acțiunile anti-canonice ale Patriarhiei de Constantinopol din Ucraina.

De asemenea, s-a decis adăugarea următoarelor ecteniile liturgice:

• Noi încă ne rugăm Domnului și Mântuitorului nostru pentru a păstra Biserica Ortodoxă din întreaga lume, în unitate și în adevărata credință și să îi dea pace și liniște, dragoste și armonie, și punem toți, Doamne, auzi-ne și ai milă de noi.
• Noii încă Te rugăm să-Ți întorci privirea, cu bunătate și milă, către Sfânta Biserică Ortodoxă și să o păzești de diviziuni și schisme, dușmănie și tulburare, să nu se diminueze și să nu se distrugă unitatea, întreită slăvire să-Ți aducem, și iarăși toți să zicem, Doamne, auzi-ne și ai milă de noi.

(Preluare de pe Ortodoxinfo)

A început zidirea celui de al treielea Templu?

Cel dintâi templu a fost înălţat de regale Solomon. Acesta a dăinuit până-n 586.

Al doilea s-a construit la 70 de ani după întâiul, în 516, după revenirea poporului evreu din robia babiloneană. Este cel în care a intrat Mântuitorul nostru Iisus Hristos. El a proorocit darâmarea acestuia, fapt care s-a împlinit în anul 70 după Naşterea Domnului, când întreg Ierusalimul a fost transformat în ruină, statul evreu a fost desfiinţat, iar evreii s-au răspândit în lume. Prin anii 361-363, împăratul Iulian Apostatul, arătâdu-şi bunăvoinţa faţă de iudei, i-a sprijinit în rezidirea Templului. Lucrările au încetat imediat, deoarece,,într-o noapte s-a făcut mare cutremur şi a aruncat pământul din temelie, şi nu numai acele pietre pe care le puseseră iudeii, ci şi cele mai de demult, pe care cândva Solomon le întemeiase, pe toate acelea împreună cu cealaltă nouă zidire, ca pe nişte praf le-a vânturat de la locul acela, cu Dumnezeiasca putere cea nevăzută’’. Din vremea aceea, iudeii nu s-au mai încumetat să ridice această construcţie.

În 1948, s-a reînfiinţat statul Israel. Parte a iudeilor risipiţi în lume s-au întors în hotarele strămoşilor lor. De-acum s-au gândit mulţi să rezidească Templul, fără a se întreprinde ceva concret. Abia în anii din urmă iudeii au pregătit cele de trebuinţă şi aşteaptă momentul începerii, căci fără Templu, marele lor simbol naţional, statul Israel e nedesăvârşit. Declaraţiile politice ale liderilor iudei converg spre acest ideal al lor. Amintim şi faptul că un număr de state şi-au arătat dorinţa de a-şi muta ambasadele din Tel-Aviv în Ierusalim, care tinde, încet-încet, să redevină capitala din vechime a Israelului.

În timpul din urmă, în apropierea locului unde urmează să se zidească Templul, s-a ridicat o macara de mare capacitate şi s-a semnalat o anume activitate a constructorilor. Cunoscătorii spun că în acel loc există un sit arheologic, în care s-ar face cercetări şi anumite lucrări. Pentru cercetări arheologice nu-i nevoie de o asemenea macara. Toate acestea i-au făcut pe observatorii atenţi să se întrebe dacă nu cumva lucrările zidirii Templului au şi început. Se pare că încă nu, însă momentul acela e foarte apropiat. Cunoscând modul de operare al evreilor, acela al paşilor mărunţi, dar fermi, înţelegem că vor să obişnuiască populaţia ostilă a Ierusalimului cu aceste activităţi, fără a trezi suspiciuni, iar la vremea cuvenită, îngăduită de Dumnezeu, vor începe cu adevărat zidirea Templului. Amintim că pe locul exact de zidire se află în prezent moscheea lui Omar, locaş de mare însemnătate pentru musulmani. Cum vor depăşi evreii această piedică, nu ştim, suntem siguri că au ei un plan în desfăşurare şi vor parcurge cu răbdare etapele lui.

Vremea rezidirii Templului din Ierusalim ne va arăta în ce moment al istoriei ne găsim, respectiv cât de aproape suntem de sfârşitul veacului acestuia. Aceasta deoarece în Templu va fi proclamat antihristul drept conducător al întregii lumi, mesia şi dumnezeu al acesteia (II Tesaloniceni 2, 3-4). Din Dumnezeieştile Scripturi se ştie cu multă precizie durata tiraniei lui, trei ani şi jumătate, la sfârşitul cărora Mântuitorul nostru Iisus Hristos ,,îl va ucide cu suflarea gurii Sale şi-l va nimici cu strălucirea Venirii Sale’’ (II Tesaloniceni 2, 8). Dătătoare de bune nădejdi este şi vigilenţa fiilor Bisericii noastre, atenţi la evenimentele aflate în defăşurare, urmând cuvintelor Mântuitorului ,,privegheaţi, deci, că nu ştiţi în care zi vine Domnul vostru’’ (Matei 24, 42).

Preot Ioviţa Vasile

 

Canon de rugăciune pentru ca Dumnezeu să ne ferească de rele

• Psaltirea (de 3 ori)
• Acatistul Sfântului Acoperământ la Maicii Domnului

 

Biserica Ortodoxă Bielarusă condamnă acţiunile necanonice şi schismatice ale lui Bartolomeu al Constantinopolului, îndreptate împotriva Bisericii Ortodoxe Ucrainiene

Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Bielaruse s-a întrunit ieri pentru a discuta recenta numire de către Patriarhul Ecumenic a doi episcopi în Kiev, drept o mişcare pregătitoare în scopul acordării autocefaliei unei ,,biserici’’ ucrainene unite, la cererea Preşedintelui Petro Poroshenko.
Întrunirea sinodală a realizat un document în 6 puncte „în legătură cu amestecul necanonic al Patriarhului Bartolomeu al Constantinopolului în treburile interne ale Bisericii Ortodoxe Ruse”. Biserica Bielarusă este un exarhat al acestei Biserici.
Întregul document se prezintă astfel:
SINODUL BISERICII BIELARUSE DECLARĂ:

1.Într-un singur cuget ne arătăm susţinerea faţă de poziţia Sanctităţii sale, Patriarhul Chiril al Moscovei şi al întregii Rusii şi faţă de pozitia oficială exprimată de către Sfântul Sinod al Bisericii Ruse din data de 8 septembrie 2018, în legatură cu numirea a doi ierarhi ai Patriarhiei de la Constantinopol – Arhiepiscopul Daniel al Pamphilonului şi Episcopul Ilarion al Edmontonului – drept „exarhi” ai Patriarhiei Constantinopolului în oraşul Kiev.
2. Pentru a ne exprima protestul faţă de acţiunile Patriarhiei de la Constantinopol, în măsura în care acestea constituie intervenţie agresivă a unei Biserici locale în treburile altei Biserici locale, vizând distrugerea fundamentului păcii şi a unităţii inter-Ortodoxe.
3. Pentru a chema întreaga preoţime şi toţi mirenii a Exarhatului Bielarus la rugăciune stăruitoare către Domnul, pentru depăşirea situaţiei prezente şi pentru dojenirea şi pocăinţa celor care provoacă dezordine şi schismă în Biserică, pentru binele Bisericii Ortodoxe Ucrainene şi instaurarea păcii în ţinutul ucrainean.
4. Ne exprimăm susţinerea faţă de Sanctitatea sa, Mitropolitul Onufrie al Kievului şi al întregii Ucraine – întâistătătorul canonic al întregii Biserici Ortodoxe Ucrainene – faţă de arhipăstori, cler, laicii dreptcredincioşi şi toţi fiii Bisericii Ortodoxe Ucrainene.
5. Pentru a mărturisi unitatea indisolubilă a creştinilor ortodocşi fraţi din Bielarusia, Rusia şi Ucraina, care sunt toţi fiii Bisericii Ortodoxe Ruse ce cuprinde în grija sa istoria rusă, născută duhovniceşte din cristelniţa kieviană.
6. Ne exprimăm nadejdea în ajutorul lui Dumnezeu pentru soluţionarea paşnică a acestei situaţii dificile de a păstra unitatea lumii Ortodoxe.”
Sursa: http://orthochristian.com/115699.html

Înălţarea Sfintei Cruci (Post)

LUNA SEPTEMBRIE

Ziua a 14-a

Adormirea Sf. Ioan Gură de Aur; Sf. Plachida; Sf. Mucenici Papa, Teoclit, Valerian, Macarie; Sf. Părinţi de la Sinodul VI Ecumenic

Prin anul 57 după Naşterea Mântuitorului, Sfântul Apostol Pavel a scris Bisericii din Corint cea dintâi Epistolă în care, printre multele învăţături ziditoare şi mântuitoare, are şi această constatare tristă: ,,Căci cuvântul crucii, pentru cei ce pier, este nebunie; iar pentru noi, cei care ne mântuim, este puterea lui Dumnezeu’’ (I Corinteni 1, 18). Iată că oamenii sunt despărţiţi, ei înşişi  se despart, în două categorii. Cei dintâi se duc pe calea pierzării, deci nu se vor mântui, din pricina faptului că socotesc cuvântul Crucii nebunie şi, prin urmare o resping şi o batjocoresc. Ceilalţi, care, dimpotrivă, cinstesc Sfânta Cruce, îşi lucrează, fiecare după puteri, mântuirea. Nu cumva să se înţeleagă că, într-adevăr, cuvântul crucii ar fi nebunie! Să nu fie! Nebuni sunt cei ce o socotesc astfel.

În anul 63 după Naşterea Mântuitorului, Sfântul Apostol Pavel a scris o nouă Epistolă episcopilor, diaconilor şi sfinţilor din Filipi în care reia această preocupare a sa pentru a aşeza Sfânta Cruce la locul ce i se cuvine în viaţa Bisericii şi a fiecărui credincios: ,,Căci mulţi despre care v-am vorbit adeseori, iar acum vă spun şi plângând, se poartă ca duşmani ai Crucii lui Hristos. Sfârşitul acestora este pieirea. Pântecele este dumnezeul lor, iar mărirea lor este întru ruşinea lor, ca unii care au în gând cele pământeşti’’ (Filipeni 3, 18-19). Duşmanii Crucii lui Hristos sunt toţi sectarii şi necredincioşii. Textul acesta accentuează încă o dată faptul că aceştia se îndreaptă nu spre împărăţia lui Dumnezeu, ci spre pieire, fapt ce-l întristează profund pe Apostolul Domnului, până la lacrimi. Ne întristează, fireşte, şi pe noi, însă suntem reduşi la aceaşi stare de neputinţă în faţa încăpăţânării celor din afara Bisericii. Cum ar fi trebuit să scrie mai limpede, mai desluşit Sfântul Apostol, pentru ca şi rău-credincioşii să creadă drept?

Că Sfânta Cruce este puterea lui Dumnezeu mărturiseşte Biserica lui Hristos în cântarea de la Taina Sfântului Maslu: ,,Doamne, armă asupra diavolului, Crucea Ta o ai dat nouă; că se îngrozeşte şi se cutremură, nesuferind a căuta spre puterea ei; că morţii ai înviat şi moartea o ai surpat, pentru aceasta ne închinăm îngropării Tale şi Învierii’’.

            Socoteşte, cinstite cititorule, cât de mare este primejdia ca omul să aplece urechea spre învăţăturile pierzătoare ale vrăjmaşilor Crucii lui Hristos. Am socotit să-ţi scriu aceste învăţături în ziua acestei Sărbători a Bisericii noastre, care ne aminteşte de momentul istoric când Sfânta Cruce, pe care a fost răstignit Mântuitorul, a fost găsită şi înălţată de Patriarhul  Ierusalimului.

Preot Ioviţa Vasile

 

Canon de rugăciune pentru cei care au gânduri de sinucidere (va fi împlinit de un apropiat)

• Acatistul Sfântului Gherasim Kefalonitul (de 3 ori)
• Cel în cauză va fi stropit cu apă sfinţită şi însemnat cu semnul Sfintei Cruci
• Va fi chemat imediat preotul care îl va pune sub scutul Bisericii, citindu-i cele de trebuinţă, spovedindu-l şi împărtăşindu-l

 

 

 

Ereticii cretani au refuzat să rezolve problema calendarului

Prin 1924, patriarh al Constantinopolului era Meletie Metaxakis. Acesta ocupa tronul samavolnic, deoarece se făcuse vinovat de erezie. A fost totuşi întronizat de neprietenii Sfintei Biserici Ortodoxe cu ţintă precisă: aceea de a înlocui calendarul iulian cu cel gregorian. Calendarul iulian era cel după care se stabilea data Sfintelor Paşti şi se orânduiau slujbele şi sărbătorile din cursul anului bisericesc. O parte din Bisericile Ortodoxe Naţionale au acceptat calendarul gregorian, celelalte – nu. Din acea vreme, unitatea liturgică a Bisericii lui Hristos a fost puternic tulburată, între ele existând o diferenţă de 13 zile, diferenţă care se reflectă în ţinerea sărbătorilor bisericeşti anuale, excepţie făcând Sfintele Paşti. Este absolut aberant ca Bisericile Greciei, Bulgariei, României să sărbătorească Naşterea Domnului cu 13 zile mai devreme, faţă de Bisericile Rusiei, Serbiei, Ierusalimului şi Sfântului Munte. S-a dorit ca şi Paştile să fie sărbătorite după calendarul gregorian, odată cu catolicii, dar preoţii, spre lauda lor, au refuzat să se supună, deoarece modalităţile de stabilire a datei Paştilor erau precis stabilite de Sinodul I Ecumenic. Lovindu-se de această împotrivire, vrăjmaşii Bisericii din, interior şi din exterior, au cedat, aşa încât sărbătirim Paştile în întreaga Ortodoxie la aceaşi dată.

Asupra patriarhului nelegitim, Meletie Metaxakis, a venit pedeapsa lui Dumnezeu, deoarece a înnebunit. Avea, uneori, momente pasagere de luciditate în care se lamenta: ,,Vai mie, că am sfâşiat Biserica lui Hristos!’’ Regretele erau tardive, răul era făptuit şi îl resimţim dureros până în ziua de azi. De învăţat vor învăţa, din această întâmplare, cei sinceri şi binecredincioşi, căci ceilalţi vor rămânea în continuare opaci.

Pseudo-sinodul din Creta avea înscrisă pe agendă şi problema calendarului, care putea fi rezolvată în cel mult o oră, şi acesta ar fi fost un punct luminos în tenebrele lucrărilor. Nu s-a dorit, aşa încât a fost retrasă în ultimul moment, nemailăsând posibilitatea unor discuţii. De ce? Deoarece ruperea unităţii liturgice a Bisericii Ortodoxe era un ,,bun’’ câştigat, cum am văzut, din 1924. Cum să rişte vrăjmaşii Bisericii pierderea acestui ,,bun’’? Cum să admită ei refacerea unităţii liturgice a Bisericii? Era cu neputinţă. O spune Dumnezeiasca Scriptură, prin pana Sfântului Apostol Iacov (3, 11-12): ,,Oare izvorul aruncă, din aceaşi vână şi apa dulce şi pe cea amară? Nu cumva poate smochonul, fraţilor, să facă măsline, sau viţa de vie să facă smochine? Tot aşa, izvorul sărat nu poate să dea apă dulce’’.

Preot Ioviţa Vasile

 

Sfânta Biserică Ortodoxă Bulgară apără Sfânta Biserică Ortodoxă Ucraineană împotriva abuzurilor schismaticilor conduşi de aventurierul Filaret

Scrisoarea Prea Fericitului Părinte Patriarh Neofit al Bulgariei către Poroşenko, vremelnic preşedinte al Ucrainei
,,Stimate Domnule Președinte,

Biserica Ortodoxă Bulgară – Patriarhia Bulgară, fiind în comuniune cu Biserica Ortodoxă Ucraineană, cu îngrijorare și nelinişte urmareşte situația din sfera religioasă a Ucrainei. O preocupare serioasă este cea ocazionată de numeroasele încălcări ale drepturilor credincioșilor creștini din Biserica Ortodoxă canonică a Ucrainei. În primul rând, vorbim despre confiscarea cu forţa a lacaşurilor ortodoxe ale Bisericii Ortodoxe a Ucrainei. În acest context, deosebit de ingrijorătoare este informația privind încercările de privare a doua altare ale Bisericii canonice şi ale Ortodoxiei Universale – Sfânta Lavră a Adormirii Maicii Domnului din Poceaiev și faimoasa Lavră Kiev-Pechersk – în favoarea Bisericii Ortodoxe locale separatiste, asa-numita ,,Patriarhia Kievului’’. În acest sens, Biserica Ortodoxă a Bulgariei – Patriarhia Bulgară îşi declară poziția categorică vizavi de faptul ca punerea în aplicare a unui astfel de scenariu nu poate decât sa destabilizeze situația din Ucraina şi, totodată, să facă imposibilă, pentru episcopii ortodocsi, clericii si credincioșii din alte țări, vizitarea altarelor menționate mai sus, întrucât nu avem o comuniune euharistică și de rugăciune cu structurile religioase schismatice. Domnule Președinte, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe a Bulgariei – Patriarhia Bulgară apelează la dumneavoastră, pentru a adopta toate măsurile necesare în protejarea drepturilor Bisericii Ortodoxe Ucrainene, încât să nu mai fie permisă confiscarea de noi lacaşuri și să fie protejate în faţa tuturor celorlalte forme de violență.
Sincere salutari,
Președinte al Sfântului Sinod,  Neofit – Patriarhul Bulgariei”.

(Preluare de pe blogul Ortodoxia Mărturisitoare)

 

Notă. Să nu vă aşteptaţi ca domnul Daniel Ciobotea, împreună cu ceilalţi ce-i stau în preajmă, să ia o poziţie similară.

 

Canon de rugăciune pentru cei care au gânduri de sinucidere (va fi împlinit de cei din familie)

• Acatistul Sfântului Gherasim Kefalonitul (de 3 ori)
• Cel în cauză va fi stropit cu apă sfinţită şi însemnat cu semnul Sfintei Cruci
• Va fi chemat neîntărziat preotul, care-l va pune imediat sub scutul Sfintei Biserici, citindu-i toate cele de trebuinţă, spovedindu-l şi împărtăşindu-l

 

Tămbălău arhieresc la Sibiu, sub înalt patronaj patriarhal

Ce am văzut la Sibiu în zilele trecute, a fost consternant. N-am avut tăria şi nici răbdarea de a urmări ce s-a transmis din acest oraş. Am văzut o parte, suficientă pentru a înţelege întregul. M-am uitat, bunăoară, la simulacrul de liturghie ce s-a desfăşurat pe o scenă improvizată. Vizual, rămâneai cu impresia că asişti la o misă catolică. Personajele adunate în jurul unei mese oficiau ceva, care numai Sfântă Liturghie n-a fost. În faţa scenei, o vânzoleală de nedescris. Tinerii mărşăluiau cu steaguri în toate direcţiile, fără nicio legătură cu spectacolul burlesc pus în scenă. Personaje străine de Dumnezeu se agitau cu pălăriile pe cap, vrând parcă să arate că nu sunt cu nimic interesaţi de prestaţia arhiereilor care îşi jucau rolurile într-un spectacol dezagreabil. ,,Ce să vezi, domnule? Steaguri, muzici, chiote, tămbălău, lucru mare, și lume, lume… de-ți venea amețeală nu altceva’’, ar fi zis Caragiale. Numai că aici am avut de-a face cu batjocorirea celor sfinte. Şi asta e grav. Extrem de grav. Cu fiecare an ce trece, batjocura la adresa Mântuitorului Hristos capătă forme din ce în ce mai groteşti. Dacă la începutul ito-urilor erau oarecare reţinere, acum a pierit orice sfială, lucrurile nu mai au niciun zăgaz, fiecare-şi permite să facă ce vrea şi apoi să pretindă că e în slujba lui Dumnezeu.

Sunt sigur că au fost tineri care au refuzat să participe, şi bine au făcut. Din cei prezenţi, unii îşi vor fi dat seama că au asistat la un spectacol blasfemiator, un tămbălău cu personaje grobiene, şi în anul următor se vor ţine departe de ito. Nu ştiţi ce e un tămbălău? Ne lămureşte acest copy paste:  TĂMBĂLĂU s. balamuc, gălăgie, hărmălaie, huiet, larmă, scandal, tărăboi, tevatură, tumult, vacarm, vuiet, zarvă, zgomot, (rar) larmăt, (astăzi rar) strigare, (pop. și fam.) chiloman, (înv. și reg.) toi, (reg.) haraiman, halălaie, hărhălaie, toiet, toloboată, tololoi, (Mold., Bucov. și Transilv.) holcă, (Transilv.) lolotă, (înv.) calabalîc, dandana, dănănaie, dăndănaie, gîlceavă, (fig.) țigănie, (arg.) năsulie. Şi muzici… de-ţi venea ameţeală…

Asta a fost, din păcate, la Sibiu. Nu ştiu câţi tineri accesează acest blog. Mulţi-puţini, câţi or fi, le spun tuturor să se ferească de aceste spectacole care nu sunt altceva decât nişte repetiţii pentru vremea întronizării antihristului. E mare păcat ca nişte suflete tinere să fie întinate în felul acesta. Cinstiţilor preoţi, cărora li se spune că toate au rămas cum au fost, le-aş adresa rugămintea de a viziona, fie şi în parte, defăşurările ito-ului de anul acesta, apoi să reflecteze şi să dea un răspuns unei întrebări simple: chiar nu s-a schimbat nimic?

Preot Ioviţa Vasile

 

Canon de rugăciune pentru demonizaţi (va fi împlinit de cei apropiaţi)

• Acatistul Sfântului Ioan Botezătorul
• Acatistul Sfântului Ierarh Spiridon
• Acatistul Sfântului Acoperământ al Maicii Domnului
• Acatistul Sfântului Antonie cel Mare
• Acatistul Sfinţilor Ciprian şi Iustina
• Acatistul Sfântului Mucenic Pantelimon
• Acatistul Sfântului Gherasim Kefalonitul
• Acatistul Sfântului David de Evvia
• Dimineaţa i se va da anafură şi aghiasmă
• I se va da mâncare cu ulei de la Sfântul Maslu
• Va fi chemat preotul, care va citi Molitfele Sfântului Vasile cel Mare şi ale Sfântului Ioan Gură de Aur, împlinind toate cele de trebuinţă. Preotul să lase deoparte prejudecăţile şi frica nejustificată, să-şi împlinească misiunea, căci pentru aceasta l-a chemat Stăpânul Hristos la înalta slujire.