,,Evanghelia’’ cea mincinoasă a lui Iuda

Sfânta Biserică a ştiut să aleagă grâul şi să arunce neghina, atunci când a fost vorba de alcătuirea canonului Noului Testament. Cu alte cuvinte, a ales cele patru Sfintele Evanghelii, şi le-a aşezat în paginile Sfintei Scripturi, în vreme ce scrierile mincinoase, ce se pretindeau ,,evanghelii’’, le-a vădit ca atare şi le-a îndepărtat. Sfântul Apostol Pavel a pus pecetea neschimbării Sfintelor Evanghelii, atunci când a scris: ,,Sunt unii care voiesc să schimbe Evanghelia lui Hristos. Dar chiar dacă noi sau înger din cer v-ar vesti altă evanghelie decât aceea pe care v-am vestit-o, – să fie anatema! Precum v-am spus mai înainte, şi acum vă spun iarăşi: Dacă vă propovăduieşte cineva altceva decât aţi primit, – să fie anatema!’’ (Galateni 1, 7-9).

În anii din urmă, cei care ar vrea să schimbe sau chiar să desfiinţeze Sfintele Evanghelii, evreii cei urâtori de Hristos, au scos la iveală şi au răspândit în lume o pretinsă evanghelie, numită a lui Iuda. Este o scriere veche aparţinând ereticilor gnostici. Aceştia aveau o doctrină bizară şi absurdă, un amestec de idei păgâne, iudaice, budiste, filozofice şi chiar creştine. Gnosticii preconizau impunerea elucubraţiilor lor ca religie universală, prin care să domine lumea. Nu au reuşit, însă ideea de a domina lumea este readusă în actualitate de mai-marii vremii care, la rândul lor, visează la o religie universală unică, la un guvern unic şi la un coducător al lumii întregi, antihristul.

Răspândirea evangheliei mincinoase a lui Iuda are mai multe ţinte. Întâi de toate, s-ar dori reabilitarea apostolului vânzător al Domnului, în vreme ce Sfiinţii Apostoli sunt blasfemiaţi şi ponegriţi cu neruşinare. Apoi se urmăreşte introducerea evangheliei mincinoase în canonul Sfintei Scripturi. Este împosibil! Biserica lui Hristos nu va face niciodată acest pas, ea fiind singura autoritate care a stabilit canonul Noului Testament, care nu mai poate fi schimbat în vecii vecilor. A treia ţintă  este aceea de a crea confuzie şi îndoială. Se vede asta din propaganda, la fel de mincinoasă, care însoţeşte pretinsa evanghelie. Dacă cercetăm biblia satanică a martorilor lui Iehova, vom constata cutezanţa luciferică a acestora de denatura şi batjocori textul sfânt, (,,voiesc să schimbe Evanghelia lui Hristos’’), şi ne dăm seama că aceleaşi minţi bolnave stau la originea tuturor încercărilor de discreditare a Sfintei Scripturi şi a Bisericii Ortodoxe. Încercările acestea sunt, de la un capăt la altul, urât mirositoare, iar efectul cert pe care-l produc este greaţa. Ştiind aceste lucruri, fereşte-te ca de foc, cinstite cititorule, de  toate aceste puneri la cale murdare. Cei ce batjocoresc cele sfinte cad sub anatema apostolică, care nu se dezleagă în vecii vecilor. La fel ca Iuda.

Preot Ioviţa Vasile

Reclame

Ecumenismul – colecţia tuturor ereziilor

,,Ecumenic’’ este, cinstite cititorule, un cuvânt bisericesc, însemnând ,,cu autoritate în toată lumea, universal’’. Astfel, Biserica Ortodoxă a lui Hristos este Ecumenică pentru că ea singură posedă învăţăturile şi mijloacele necesare mântuirii oamenilor din toate vremurile şi din toate locurile. Cele şapte Sfinte Sinoade sunt numite ,,Ecumenice’’ pentru că au statornicit învăţăturile cele drepte şi reguli de vieţuire pentru toată lumea. Patriarhiile din Constantinopol, Ierusalim, Alexandria şi Antiohia sunt ,,Ecumenice’’ deoarece sunt unite întru Hristos şi propovăduiesc, împreună cu celelalte Patriarhii, adevărul mântuitor.

Din păcate, acest cuvânt a fost confiscat şi deturnat de la sensul lui adevărat. Aşa a apărut un cuvânt derivat, ,,ecumenism’’, care nici nu este cuprins în dicţionarele normative ale limbii române, dar care s-a impus în limba vie. Ecumenism ar fi, în prezentarea partizanilor săi, efortul sau mişcarea de unire a tuturor ,,bisericilor’’, în duhul ,,dragostei’’ şi al ,,păcii’’. Iniţiatorii ecumenismului au fost oameni păgâni, necredincioşi sau rău-credincioşi, urmaşii acelora care au rupt mereu din trupul Bisericii şi au constituit mulţimea de secte şi ,,biserici’’ mincinoase. Prin urmare, dezbinătorii vor să fie acum unificatori!

Pretenţia lor este absurdă şi irealizabilă din mai multe motive. Întâi, există o singură Biserică, ,,Una, Sfântă, Sobornicească şi Apostolească’’, deschisă mereu şi dornică să primească pe toţi cei rătăciţi. Neexistând alte biserici, este de la sine înţeles că nu are cu cine să se unească. Rămân atunci sectele şi adunările eretice, având ca unică modalitate de unire întâi renunţarea la ereziile pe care le proferează şi apoi unirea cu Biserica lui Hristos. Nu dau nici un semn că ar voi să urmeze această cale. Dimpotrivă, se învârtoşează, se întăresc în rătăcirea lor. Chiar catolicii, cu toate ramificaţiile lor, nu sunt Biserică, ci adunare eretică şi schismatică, de vreme ce s-au rupt în 1054 din trupul Bisericii.

Reprezentanţii Bisericilor Ortodoxe în  organismele ,,ecumenice’’,  spun că fac misiune şi mărturisesc Credinţa Ortodoxă. Fals! Niciodată nu apără Dreapta Credinţă, iar aducerea rătăciţilor în sânul Bisericii e socotită prozelitism, care e interzis cu asprime. Aceşti ,,reprezentanţi’’ nu pot aduce măcar un singur exemplu de eretic pe care l-ar fi adus în Biserică. Şi-atunci ne întrebăm: ce rost mai are prezenţa lor acolo? ,,Rostul’’ ne este cunoscut. Ecumenişti vor unirea tuturor într-un amalgam, într-o mixtură eretică în care să se piardă Biserică Ortodoxă, iar acest amalgam să fie religia unică a viitorului, care nu-L va avea pe Dumnezeul Adevărului, ci pe spurcatul antihrist. Ce nu vor să înţeleagă ecumeniştii este adevărul că Biserica nu poate fi unită cu ereticii, nici nu poate fi biruită, cum Mântuitorul a spus: ,,Voi zidi Biserica Mea şi nici porţile iadului nu o vor birui” (Matei 16, 18). Ierarhii nu au ce căuta în adunarea ecumeniştilor, hulitori ai lui Hristos şi ai Maicii Domnului si a tot ce este sfant.

Preot Ioviţa Vasile

Mântuitorul Iisus Hristos ne previne asupra primejdiilor de moarte

O oaie care se răzleţeşte de turmă este o pradă uşoară pentru lupi. Un om care merge rar la biserică, sau nu merge deloc, este uşor amăgit de sectari şi cade în cursele pierzătoare ale acestora. Mântuitorul nostru Iisus Hristos a avut grijă să ne lase în paginile Sfintei Scripturi cuvinte prin care ne-a prevenit asupra acestor primejdii: ,,Feriţi-vă de proorocii mincinoşi, care vin la voi în haine de oi, iar pe dinăuntru sunt lupi răpitori’’ (Matei 7, 15); ,,Vedeţi să nu fiţi amăgiţi, căci mulţi vor veni în numele Meu, zicând: Eu sunt, şi vremea s-a apropiat. Nu mergeţi după ei’’ (Luca 21, 8); ..Vedeţi să nu vă înşele cineva’’ (Marcu 13, 5); ,,De omul eretic, după întâia şi a doua mustrare, depărteză-te’’ (Tit 3, 10); ,,Ieşti din ea, poporul Meu, ca să nu vă faceţi părtaşi păcatelor ei şi să nu luaţi pedepsele ei’’ (Apocalipsa 18, 4). Cuvintele acestea sunt fără echivoc şi cunoscându-le trebuie, necesarmente, să şi ţinem seama de ele. Aşa cum la judecăţile civile un om nu este iertat dacă spune că nu a cunoscut legea, şi noi la judecata lui Dumnezeu nu vom avea iertare, chiar dacă nu am cunoscut legea lui Dumnezeu. Avem datoria să o cunoaştem, Biserica tocmai legea aceasta îi învaţă pe oameni, dar dacă oamenii sunt comozi şi stau departe de Biserică, nu au cum s-o cunoască, iar necunoaşterea nu le va fi scuză la judecată. Dimpotrivă, îi va acuza şi mai mult.

Iubite cititorule, sectele pierzătoare din zilele noastre au o extraordinară susţinere financiară din partea vrăjmaşilor lui Hristos şi ai Bisericii Sale. După 1989 s-au înmulţit în toate satele casele în care se adună şi din care-şi propovăduiesc ereziile lor pierzătoare. Dispun de publicaţii, de posturi de radio şi televiziune, sunt plătiţi bine pentru a lupta împotriva Bisericii lui Hristos. Nefiind lipsiţi de cele materiale, au şi timp suficient să facă o propagandă murdară peste tot, în rândul celor lipsiţi, pe care-i ademenesc cu bani sau cadouri, uneori cu câteva zdrenţe de mâna a doua, iar naivii nu-şi fac procese de conştiinţă în a-şi trăda Credinţa.

Sfântul Apostol şi Evanghelist Ioan ne-a lăsat scris în cea dintâi Epistolă: ,,Copiii mei, este ceasul de pe urmă, şi precum aţi auzit că vine antihrist, iar acum mulţi antihrişti s-au arătat, de aici cunoaştem că este ceasul de pe urmă. Dintre noi au ieşit, dar nu erau dintre ai noştri, căci de-ar fi fost dintre ai noştri, ar fi rămas cu noi; ci ca să se arate că nu toţi sunt dintre ai noştri, de aceea au ieşit’’(I Ioan 2, 18-19).

Preot Ioviţa Vasile

O proorocie a Sfântului Antonie cel Mare pentru vremea noastră

Sfântul Antonie cel Mare a trăit în secolul al IV-lea, după Naşterea Mântuitorului nostru Iisus Hristos. Cărţile noastre bisericeşti păstrează o profeţie pe care acesta a făcut-o în acea vreme: ,,Va veni vremea ca oamenii să înnebunească şi când vor vedea pe cineva că nu înnebuneşte, se vor scula asupra lui, zicându-i că el este nebun, pentru că nu este asemenea lor’’ (Patericul, Alba-Iulia, 1990, p. 12). Vremea proorocită de acest Sfânt al lui Dumnezeu este aceasta pe care o trăim, când cea mai mare parte a lumii a pierdut sensul existenţei fireşti, valorile adevărate sunt răsturnate şi caricaturizate, încât virtutea este socotită ca fiind dăunătoare, ticăloşia e ridicată la rang de virtute, impostorii sunt ridicaţi în locurile de cinste, neruşinarea nu cunoaşte hotare, cei puţini şi nemernici hotărăsc cu puteri discreţionare în numele celor mulţi. Ne este dat să întelegem mai bine ca oricine amărăciunea Sfântului Prooroc Isaia când scria în Cartea sa despre nelegiuirile ce se lucrează în lume: ,,Necredinţa şi tăgăduirea Domnului, căderea de la Credinţa în Dumnezeu, grăirea minciunii şi răzvrătirea, născocirea şi cugetarea la lucruri viclene. Şi lăsată la o parte este judecata, iar dreptatea stă departe; adevărul se poticneşte în pieţe şi fapta cinstită nu mai are loc. Adevărul nu mai este şi cel ce se dă la o parte din calea răutăţii este sfărâmat. Şi Dumnezeul nostru a văzut şi S-a întărâtat, fiindcă nu mai este dreptate’’ (Isaia 59, 13-15).

În mijlocul acestor răutăţi, care se perpetuează cu putere înspăimântătoare, avem deschisă calea de întoarcere la Dumnezeu. Este singura modalitate de a ne recăpăta echilibrul firesc şi de a nu ne face părtaşi fărădelegilor lumii. Chiar dacă sunt puţini aceia care nu vor să trăiască în minciună şi destrăbălare, să nu uităm că şi în vreme lui Noe au fost doar opt suflete în care s-a păstrat dreptatea lui Dumnezeu, şi aceşti opt oameni au biruit în faţa sutelor de mii care petreceau în mocirla păcatului. Să ne aducem aminte că în cetăţile blestemate, Sodoma şi Gomora trăiau mii de perverşi şi numai casa lui Lot petrecea în dreptate. Aceştia au fost scoşi din mijlocul răutăţii, iar ceilalţi au fost arşi cu foc şi cu pucioasă. Disproporţiile sunt mai mult decât evidente, căci în faţa lui Dumnezeu cei puţini şi drepţi sunt de preţ.

Aş încheia tot cu un cuvânt al Sfântului Prooroc Isaia: ,,Vai de cei ce zic răului bine şi binelui rău; care numesc lumina întuneric şi întunericul lumina’’ (Isaia 5, 20).

Preot Ioviţa Vasile

Sfânta Scriptură aparţine exclusiv tezaurului sfânt al Bisericii Ortodoxe

Scrierile Vechiului Testament au fost dăruite de Dumnezeu poporului Său ales, Israel. Deoarece acesta s-a arătat nevrednic de înalta chemare, a fost dezmoştenit de Dumnezeu şi comoara vechi-testamentară a fost încredinţată noului popor ales (I Petru 2, 9-10), Bisericii lui Hristos. Comorii acesteia i-a adăugat Dumnezeu şi tezaurul Noului Testament, aşa încât întreaga Sfântă Scriptură aparţine exclusiv Bisericii Ortodoxe, singura îndreptăţită să o păstreze fără schimbare, să o traducă şi să o interpreteze corect. Fiecare carte nou-testamentară a avut ca destinatar prim o Biserică locală, de la care apoi s-a răspândit, prin copiere, în întreaga Biserică din lume. Sfântul Apostol Pavel a scris în Epistola către Biserica din Colose: ,,Şi după ce scrisoarea aceasta se va citi de către voi, faceţi să se citească şi în Biserica Laodiceenilor, iar pe aceea din Laodiceea să o citiţi şi voi’’ (Coloseni 4, 16). Că Biserica a fost destinatarul exclusiv al cărţilor Noului Testament, este un fapt evident:

– Sfintele Evanghelii, cele patru, au fost primele care au îmbogăţit tezaurul de învăţătură al Bisericilor de pretutindeni.

– Cartea Faptele Apostolilor este cea dintâi istorie scrisă a Bisericii

– Cel două Epistole către Corinteni au avut ca prim destinatar Biserica din acest oraş, cum uşor se poate vedea din formulele de adresare de la începutul lor.

– Epistola către Galateni a fost trimisă Bisericilor din ţinutul Galatiei (1, 2)

– Epistola căre Efeseni a fost dată dintru început Bisericii din Efes.

-În formula de adresare a Epistolei către Filipeni destinatarii sunt ,,episcopii şi diaconii’’ (Filipeni 1, 1), adică slujitorii bisericeşti.

          – Epistolele către Tesaloniceni au fost adresate Bisericii acestei cetăţi.

– Epistolele Pastorale, I şi II Timotei şi Tit, au fost trimise acestor doi episcopi si, implicit, Bisericilor pe care le pstoreau

– Epistola către Filimon a ajuns întâi la ,,Biserica din casa acestuia’’ (Filimon 1, 2).

– Epistola Către Evrei i-a avut ca primi primitori pe iudeii care au crezut în Mântuitorul nostru Iisus Hristos, care erau parte a Bisericii Universale.

– Sfântul Apostol Iacov s-a adresat prin Epistola sa iudeilor din afara Palestinei, constituiţi şi ei în Biserici locale. Aceştia sunt îndemnaţi, în caz de boală, să cheme preoţii Bisericii spre a săvârşi Sfântul Maslu  (Iacov 5, 14-15).

– Sfântul Apostol şi Evanghelist Ioan a scris cele trei Epistole ,,alesei Doamne şi fiilor ei’’ (II Ioan 1), adică Biserica şi credincioşii ei.

-Cartea Apocalipsei a fost scrisă celor şapte Biserici din Asia Mică (Apocalipsa 1, 3 şi 11).

Biblia are expresia ,,fur de cele sfinte’’ (Fapte 19, 37). Furi de cele sfinte sunt toţi sectarii şi ereticii, toţi cei adunaţi în biserici mincinoase care au furat Biblia din tezaurul Bisericii Ortodoxe, apropriindu-şi-o fraudulos ,,spre a lor pierzare’’ (II Petru 3, 16). Versiunile biblice care răstălmăcesc cuvântul lui Dumnezeu şi-l falsifică li se datorează. Despre acestea, am atras atenţia cu puţin timp în urmă. Îndemnul meu pentru toţi cei binecredincioşi este să păstreze cu mare grijă Biblia pe care o au, cea tipărită de Biserica Ortodoxă Română, ştiind că această carte, respectiv suportul material pe care este tipărită, nu are o viaţă prea lungă. Ne aşteptăm ca în viitor lumea să fie inundată de versiuni zise biblice, în care adevărul va fi, în continuare, denaturant şi batjocorit.

Preot Ioviţa Vasile

 

Astrologia este lucrarea funestă a diavolului

 

Preabunul Dumnezeu, cinstite cititorule, ne-a dat să cunoaştem evenimente şi fapte din viitor de o însemnătate crucială pentru o dreaptă vieţuire pe pământ şi pentru mântuirea sufletelor noastre. Prin Sfânta Scriptură şi prin Sfânta Tradiţie, care laolaltă alcătuiesc Revelaţia sau Descoperirea făcută de Dumnezeu făpturilor, cunoaştem evenimentele privitoare la sfârşitul veacului acestuia, cum sunt învierea morţilor, Venirea a Doua a Mântuitorului, judecata universală a oamenilor, răsplătirea celor vrednici şi pedepsirea vrăjmaşilor lui Dumnezeu. Dacă nu am cunoaşte aceste adevăruri şi nu le-am crede, am fi nişte bezmetici care nu ştiu de unde vin şi încotro se îndreaptă. Având această bogăţie de descoperiri preavrednice de crezare, suntem nişte privilegiaţi ai lui Dumnezeu.

Ştiind aceasta, vrăjmaşul diavol a născocit o modalitate de înşelare a oamenilor prin astrologie, acea ştiinţă mincinoasă (I Timotei 6, 20), care pretinde că poate prevedea viitorul prin interpretarea poziţiei astrelor sau prin diverse fenomene cereşti. După 1989, mijloacele de comunicare în masă aflate în mâinile vrăjmaşilor lui Hristos, abundă, printr-o ofertă extraordinar de bogată, în horoscoape, preziceri ale viitorului care mai de care mai fanteziste şi mai mincinoase. Şi naivii, lipsiţi de învăţătura cea sănătoasă a Bisericii Ortodoxe, se grăbesc să le primească şi să-şi întemeieze hotărârile şi planurile pe ele. În acest fel, dispreţuiesc adevărurile Dumnezeieşti, pe Dumnezeu Însuşi, şi se afundă cu inconştienţă în rătăcirile diavoleşti.

Sfânta Scriptură conţine cuvinte aspre la adresa celor care se cred nu în Dumnezeu Cel Atotputernic, ci în prezicătorii astrologi: ,,Tu te-ai obosit întrebând atâţia sfătuitori! Să iasă la iveală şi să te izbăvească aceia care măsoară cerul şi iscodesc stelele, care în fiecare lună spun ce se va întâmpla. Iată-i, ca pleava pe care o mistuie focul, aşa vor ajunge ei, şi de puterea plăcerilor viaţa lor nu vor putea să o scape; jăratic nu va fi să se încălzească, nici vatră să stea dinaintea ei’’ (Isaia 47, 3-4).

Bine ne învaţă Biserica, prin Părinţii ei, să nu dăm nicio crezare prezicerilor mincinoase ale astrologilor, să nu ne lăsăm prinşi în aceste curse întinse de vrăjmaşul diavol, care ne induce gândul că horoscoapele ne sunt de mare folos, sau ascultarea lor este o îndeletnicire nevinovată. Fereşte-te de această lucrare funestă a diavolului!

 

Preot Ioviţa Vasile

Întrebare retorică: de ce promovează ierarhii români însemne şi simboluri satanice?

Când am formulat această întrebare am avut în vedere câteva cărţi tipărite şi întrebuinţate de Biserica Ortodoxă Română: Evanghelia, Liturghierul, Ceaslovul şi Psaltirea. Ultima din ele, o am în faţă în momentul scrierii acestui articol şi pe pagina întâia citim, nota bene: Psaltirea Proorocului şi împăratului David, tipărită cu aprobarea Sfântului Sinod şi binecuvântarea Prea – Fericitului Părinte Iustin, Patriarhul B.O.R., ediţia a şasea, EIBMBOR, Bucureşti, 1981. Aşadar, totul s-a făcut cu înaltă binecuvântare patriarhală! Care sunt elementele ce trebuie încriminate?

1.Pagina 16, ochiul cuprins în trunghi şi steaua cu şase colţuri

2.Paginile 37, 184, 246, 273  chipul hidos al lui baphomet. Când sfârşim catismele respective, privirea ne este agresată de arătarea spurcată a acestui simbol satanic.

3.Paginile 65, 131, 197, 260, 340, semnul bizar alcătuit dintr-un stâlp cu trei transversale (nu e Crucea Mântuitorului Iisus Hristos!). Acest semn înlocuieşte, în vremea noastră, semnul Sfintei Cruci  de pe bisericile româneşti, din mănăstiri şi din parohii.

4.Paginile 38, 106, 235, porumbelul, asemănător celui ce se află pe emblema sinodului tâlhăresc din Creta.

În Liturghierele şi Ceaslovurile tipărite în secolul trecut, apare la loc de cinste zodiacul, element păgân, folosit de astrologi pentru a-şi elabora elucubraţiile cu care-i prostesc pe creduli. Prezenţa zodiacului în cărţile bisericeşti i-a făcut pe mulţi să se întrebe dacă nu cunva Biserica Ortodoxă Română acceptă şi practică astrologia. Doamne fereste! Sfânta Biserică o combate cu vehemenţă ca fiind practică satanică, incompatibilă cu Învăţătura lui Hristos. Se pare însă că ierarhii români sunt de altă părere. Aceştia promovează cu asiduitate şi înaltă binecuvântare patriarhală semnele satanice.

Anul acesta, ito-ul de la Sibiu s-a desfăşurat sub semnul bizar al unei ,,cruci’’ cu braţele despicate, la extremitatea fiecuia aflându-se o încolăcire ciudată, formând cifra 6, sugerând şi şarpele care-şi mănâncă coada, cum au remarcat unii dintre fraţi. Adugăm la aceasta ceremonia ocultă a aducerii torţei, în prezenţa înalţilor noştri ierarhi.

Având în vedere cele scrise până aci, este firesc să ne punem întrebarea retorică de mai sus. De obicei, întrebarea retorică nu primeşte răspuns. El există, totuşi. E evident.  Îl ştim. Îl ştiu, la fel de bine, cinstiţii noştri ierarhi. E grav.

 

Preot Ioviţa Vasile