Ascultă şi nu judeca. Constată

Ascultă şi nu judeca. Constată

Dintr-o convorbire recentă cu o monahie care avut ascultări în sferele înalte ale Episcopiei sale, am înţeles care sunt liniile de forţă ale îndoctrinării practicate de ocupanţii români ai tronurilor arhiereşti.

1. Ascultarea. Este vorba de o ascultare necondiţionată, oarbă am putea spune, care exclude cu desăvârşire discernământul duhovnicesc. Desigur, a asculta de păstorii Bisericii e un imperativ care statorniceşte bune legături între aceştia şi păstoriţi, după cum spune Sfântul Apostol Pavel: ,,Ascultaţi pe conducătorii voştri şi vă supuneţi lor, fiincă ei priveghează pentru sufletele voastre, având să dea seamă pentru ele’’ (Evrei 13, 17). Una din cele trei făgăduinţe pe care le fac călugării la intrarea-n mănăstire se referă tocmai la ascultare. Ascultarea fiilor Bisericii are însă un hotar. El se numeşte erezie. Atunci când episcopul sau preotul au păşit pe tărâmul ereziei, obligativitatea de a asculta de ei încetează şi devine o datorie sfântă pentru orice credincios de a lua cuvenita distanţă faţă de eretic, chiar Patriarh ecumenic de-ar fi. Aşa au statornicit Sfinţii Părinţi prin Sfintele Canoane 31 Apostolic, 15 I-II Constantinopol şi altele. După sinodul tâlhăresc din Creta, noi fiii Sfintei Biserici Ortodoxe Române avem datoria şi dreptul de a ne îngrădi de toţi ierarhii români, pentru că toţi au devenit eretici, prin semnarea documentelor eretice.

2. Nu judeca. Şi acest imperativ a fost absolutizat de pseudo-episcopii români. Singurul Judecător este Dumnezeu şi noi ne substituim Lui când emitem judecăţi proprii. Sunt de acord şi spun apăsat că nimeni dintre credincioşi ori preoţi n-are voie să-i judece pe ierarhii noştri. Acesta este atributul Sinodului. Una este însă a judeca, şi altceva este a constata. Aici avem pilda memorabilă a Sfântului Maxim Mărturisitorul. A înfruntat şi a mustrat patru Patriarhi ecumenici eretici de Constantinopol, şi nimeni nu l-a învinuit vreodată că i-ar fi judecat. Dimpotrivă, şi-a dobândit sfinţenia tocmai prin această luare de poziţie fermă împotriva ereziei, în vreme ce Patriarhii eretici s-au pierdut în adâncimile iadului. Ce a făcut Sfântul lui Dumnezeu a fost aceea că a constatat, nu a judecat, apoi s-a delimitat de eretici, ca de unii care duc sufletele la pierderea mântuirii. A lăsa erezia să se răspândească în Biserica lui Hristos, spunând că noi ascultăm şi nu judecăm, este o gravă eroare. Sfântul Maxim Mărturisitorul ne-a arătat, cu limpezime, drumul pe care-l avem de străbătut spre Împărăţia lui Dumnezeu.

Preot Ioviţa Vasile

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s