Daruri bune pentru copiii noştri

Mântuitorul nostru Iisus Hristos a afirmat, cu bun temei, că fiecare părinte ştie să dea dar potrivit fiilor săi: ,,Sau cine este omul acela între voi care, de va cere fiul său pâine, el îi va da piatră? Sau de-i va cere peşte, el îi va da şarpe?’’ (Matei 7, 9-10). Peştele, (în greceşte IHTIS), este un simbol al Domnului Hristos, după cum şarpele-l simbolizează pe diavolul (,,şarpele cel vechi, care este diavolul şi satana’’, Apocalipsa 20, 2).

Părinţii din Biserica Greacă relatează un fapt cutremurător al unui grec care trăia în Suedia. Acesta a luat pe fiul său de numai trei ani, l-a dus în Tibet şi l-a încredinţat unor vrăjitori, spre a fi iniţiat în acest meşteşug diavolesc. Fiul lor, Giorgakis, s-a dovedit un ucenic silitor, căci până la şaisprezece ani a urcat treptele vrăjitoriei până la gradul penultim, al unsprezecelea. Deprinsese şi practica satanică numită yoga, iar în artele marţiale, la fel de diabolice, avea centura neagră, încât ajunsese să spargă cu uşurinţă pietre mari, lovindu-le cu mâna. Avea putere să aducă orice demon ar fi vrut şi era capabil să citească în cărţi închise. Acestea au fost ,,darurile’’ unui părinte pentru fiul său.

Dumnezeu însă a rânduit ca acest vrăjitor să se întâlnească cu un preot al lui Hristos. În faţa acestuia a chemat o căpetenie demonică, numită Mina, şi i-a poruncit să-i aducă un pahar cu apă. Preotul a văzut paharul  mergând spre robinet, care s-a deschis şi a curs apă, apoi a făcut drumul întors, până în mâna lui Giorgakis. I-a cerut apoi preotului să-şi arate şi el puterea, şi acesta a răspuns liniştit: ,,Dumnezeul meu este smerit’’. Totuşi a dat vrăjitorului o cruce, şi din acel moment nici un demon nu mai îndrăznea să se apropie. Văzând puterea crucii asupra demonilor, Giorgakis l-a înfruntat pe diavolul: ,,Marea ta putere este o mare neputinţă!’’ Din acel moment, preotul cel bun l-a catehizat, învăţându-l adevărurile de Credinţă şi îndreptându-l spre Locurile Sfinte. Cu trecerea timpului, s-a apropiat de Dumnezeu şi de Biserică, însă demonii îl războiau cumplit pentru că s-a lăsat biruit de adevărurile mântuitoare. Odată l-au târât lângă o groapă şi l-au bătut cu atâta sălbăticie, încât l-au umplut de răni. Dumnezeu însă nu l-a lăsat sub stăpânirea diavolească, căci nu el era vinovat pentru că a ajuns vrăjitor, ci părintele său, care ar fi trebuit să ştie să dea fiului său peşte, nu şarpe (După ,,Demonii şi lucrările lor’’, Ed. Egumeniţa, 2007, p. 346-348).

          Cinstite cititorule, vrăjitorii fiind slujitori satanici, partea lor şi a celor care apelează la serviciile lor va fi în împărăţia diavolului, în iad. Sfânta Scriptură ne spune fără echivoc: ,,Afară câinii şi vrăjitorii şi desfrânaţii şi ucigaşii şi închinătorii la idoli şi toţi cei care lucrează şi iubesc minciuna!’’ (Apocalipsa 22, 15). Aşadar, fereşte-te de ei!

Preot Ioviţa Vasile

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s