Falsificarea binelui

Într-una din scrierile sale, Şapte boli ale spiritului uman, Constantin Noica are o remarcă pertinentă potrivit căreia, binele este falsificat, asemenea banilor. Sub înfăţişarea binelui ne sunt prezentate non-valori, erezii, lucruri şi fapte vătămătoare, persoane cu moralitate îndoielnică. Este tocmai adevărul formulat Sfântul Prooroc Isaiia cu aproape trei mii de ani în urmă: ,,Vai de cei ce zic răului bine şi binelui rău; care numesc lumina întuneric şi întunericul lumină; care socotesc amarul dulce şi dulcele amar’’ (Is. 5, 20). Ideea o regăsim şi la Sfântul Apostol Pavel care consemnează adevărul precum că ,,satana se preface în înger al luminii… slujitorii lui iau chip de slujitori ai dreptăţii, al căror sfârşit va fi după faptele lor’’ (II Corinteni 11, 14-15).

Într-adevăr, trăim într-o lume a falsurilor, care ne agresează la tot pasul. Ni se spune cu obstinaţie că sectele sunt ,,biserici’’, că ereziile fără număr pe care le propovăduiesc acestea sunt căi care, chipurile, duc la Dumnezeu. Simulacrul de ,,taine’’ practicate de aceşti impostori ai istoriei sunt asimilate Sfintelor Taine ale Bisericii lui Hristos. Ce blasfemie! ,,Religiile’’ păgâne (budismul, islamismul, şintoismul, etc.) sunt puse în rând cu Sfânta Credinţă Ortodoxă, singura mântuitoare, ignorându-se prăpastia de netrecut dintre acestea şi Adevăr. Domnul şi Dumnezeul şi Mântuitorul nostru Iisus Hristos este aşezat de minţile întunecate în acelaşi plan cu impostori precum Mahommed, Budha, Lao Tse, ca întemeietori de ,,religii’’. Cei care diriguiesc Biserica lui Hristos de pe tronurile episcopale ni se prezintă drept păstori care trebuie urmaţi şi ascultaţi orbeşte, fără discernământ, chiar dacă stau cu capetele descoperite şi ne inoculează cu sârg ereziile ecumeniste. Pe aceştia-i numesc Sfintele Canoane pseudo-episcopi, pseudo-învăţători, faţă de care avem datoria şi obligaţia de a ne îngrădi prin nepomenire la Sfintele Slujbe, până la ipotetica lor pocăinţă.

E foarte uşor ca la o anumită vreme să primeşti o sumă de bani în bancnote false, fără să-ţi dai seama. Până la descoperirea falsului poate trece oarecare vreme. Este posibil ca o anumită învăţătură pierzătoare de suflete, o erezie, să-ţi fie prezentată, în modul cel mai convingător, ca dreaptă învăţătură şi s-o primeşti ca atare. S-a întâmplat în numeroase rânduri în istoria Bisericii noastre. Primejdia ereziilor este una cu care se confruntă Biserica Ortodoxă în vremea noastră. Aţi auzit vreun eretic care să recunoască deschis că învăţătura lui îl duce pe om în iad? Desigur, nu. A spus vreodată diavolul că este pierzător de suflete, semănând neghina în ogorul Bisericii? Nicidecum. Aşa şi  ereticii veacului acestuia, vin cu pretenţia deţinerii în exclusivitate a adevărului, ,,având înfăţişarea adevăratei Credinţe, dar tăgăduind puterea ei. Depărtează-te şi de aceştia’’ (II Timotei 3, 5).

Presbiter Ioviţa Vasile

4 gânduri despre „Falsificarea binelui”

    1. Au dreptate in privinta lui Filaret. Si lupul devine oaie de indata ce a imbracat blana acesteia.
      Pentru toti care mi-au sesizat faptul ca nu pot posta in acest loc: semnalul mi-a fost foarte slab, uneori cadea cu totul, incat nici eu n-am mai putut posta. S-a remediat in parte si pe viitor ma gandesc la un router. (asa se spune?) Doamne ajuta.

      Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s