Magia rimează cu prostia

Etimologic vorbind,  magia vine din grecescul ,,magheia’’, însemnând vrăjitorie. Vrăjitoria este o îndeletnicire cu multe faţete, eminamente drăcească, iar vrăjitorii slujitori devotaţi ai diavolului. Magia este incompatibilă cu calitatea de fiu al lui Dumnezeu si al Bisericii. Cei care o practică sau o promovează nu vor intra în Împărăţia lui Dumnezeu. De unde ştim? Chiar din paginile Sfintei Scripturi: ,,Afară câinii şi vrăjitorii şi desfrânaţii şi ucigaşii şi închinătorii la idoli şi toţi cei ce lucrează şi iubesc minciuna!’’ (Apocalipsa 22, 15). Afară din raiul lui Dumnezeu, se înţelege. Nu vă lăsaţi înşelaţi de aserţiunea mincinoasă care ne spune că ar exista şi o magie bună, cea albă. În întregul ei, magia are o singură culoare întunecată şi este pierzătoare de suflete.

De mai mulţi ani, televiziunile se întrec în a ne inocula conceptul de magie. Astfel, borşul e magic, jucăriile copiilor sunt magice, priveliştile patriei sunt magice. Cu alte cuvinte, se face reclamă celui rău, pe faţă. Se apropie Sfintele Sărbători închinate Mântuitorului nostru Iisus Hristos. Isteţii vremurilor sunt atenţi şi imediat ne bombardează cu… magia sărbătorilor. O alăturare de termeni imposibilă pentru mintea sănătoasă, nu şi pentru cei porniţi să întineze tot ce este sfânt Ce legătură poare exista între Sfintele Sărbători şi spurcata magie? Niciuna. ,,Ce însoţire are dreptatea cu fărădelegea? Sau ce împărtăşire are lumina cu întunericul? Şi ce învoire este între Hristos şi veliar? (II Corinteni 6, 14-15)

Sunt termeni care nu pot fi alăturaţi decât poate pentru a crea non-sensuri. Astfel avem: Biserică – erezie, mântuire – secte, adevăr – ecumenism, har – păgânism, păstor – minciuno-episcop etc. În schimb, magia se potriveşte şi rezonează foarte bine cu prostia.

Presbiter Ioviţa Vasile

Reclame

2 gânduri despre „Magia rimează cu prostia”

  1. Blagosloviti si iertati,Sfintia Voastra!
    O tema incitanta,tratata cu finetea si precizia chirurgicala cu care ne-ati obisnuit.
    „Mândria nu e altceva decât pervertirea sufletului şi boală grea, care se naşte din prostie. Da, cel mai lipsit de minte om din lume este cel mândru.”-Sfantul Ioan Gura de Aur -Problemele vieții, Editura Egumenița, Galați, p. 34
    Unul dintre cei mai cunoscuţi teologi ortodocşi ai veacului trecut, Părintele Alexandru Schmemann,afirma : „Se spune despre diavol că este inteligent. Nu, adevărul este că diavolul e foarte prost, iar nerozia lui este tocmai sursa puterii sale. Dacă ar fi fost inteligent, n-ar mai fi fost diavol; s-ar fi căit de mult timp şi «s-ar fi acoperit cu cenuşă». Să te ridici împotriva lui Dumnezeu este, înainte de toate, o mare prostie. Esenţa răului: mândrie, invidie, ură, goana după libertate («a fi precum zeii») stă în prostie. Stalin era prost, la fel ca şi Lenin şi Mao. Doar un prost metafizic poate fi stăpânit total de o idee, de o pasiune. Însă prostia, fiind o simplificare, este foarte puternică. Întreaga lume căzută este nerozie, expertă în inventivitate. Prostia este o fraudă, o amăgire de sine. Diavolul este un mincinos din timpuri imemoriabile. Se minte pe sine şi pe ceilalţi dintotdeauna. Iar minciunile sale ameţitoare par inteligente, mai ales pentru că oferă o satisfacţie rapidă. Prostia este satisfăcută întotdeauna, iar satisfacţia este impresionantă. (…) Putem spune că, în lumea căzută, prostia are succes pentru că s-a declarat pe sine inteligentă, o dată pentru totdeauna, înveşmântându-se în inteligenţă. Iată de ce creştinismul şi Evanghelia încep cu metanoia – cu prefacerea, cu transpunerea inteligenţei, pur şi simplu, cu trezirea omului” („Biografia unui destin misionar. Jurnalul Părintelui Alexander Schmemann. 1973-1983”, Editura Reîntregirea, Alba Iulia, 2004, pp. 225-226).

    O data care va ramane inscrisa in istoria BOR,25 noiembrie 2018,Sfintirea Catedralei Mantuirii Neamului.
    Imaginea unui neam ortodox umilit,parca de veacuri de conducatorii sai….
    Gandul fuge catre versurile marelui poet Nichita Stanescu:

    Din nou, noi
    Bun, dar cu noi cum rămâne?
    Ei au fost mari, tragici, sfinţi…
    Ei au mâncat pâine,
    părinţilor noştri le-au fost părinţi.

    Dar noi, dar cu noi?…
    Lor le-a fost frig, au pătimit,
    au mers prin zăpadă, prin noroi,
    au murit şi s-au nemurit.

    Noi trăim, cu noi cum rămâne?
    S-a hotărât ceva? S-a hotărât?
    Când anume şi ce anume?
    Suntem, dar ne este urât!
    din În dulcele stil clasic, 1970

    Apreciază

    1. Va multumesc pentru textele minunate pe care le-ati postat. Imi cer scuze ca le-am preluat fara sa va cer ingaduinta. Multumesc si pentru filmul cu turma aceea careia mai-marii Bisericii i-au aratat atata dispret. Pacat. Evenimentul se va repeta cand edificiul va fi ,,sfintit” in intregime, peste cativa ani. Sunt multe de spus. Doamne ajuta.

      Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s