Doamna Dr. Gabriela Naghi ne-a trimis textele de mai jos, alese cu grijă din operele iubitorilor de Hristos, Sfântul Ioan Gură de Aur şi Părintele Alexandru Schmemann. Sunt atât de pătrunzătoare, pline de substanţă şi de adevăr, încât am socotit de cuviinţă să le reproduc, spre ştiinţa şi învăţarea noastră, şi poate a unora, nu puţini, care considera ca intelepciunea este apanjul si meritul lor, nicidecum un dar Dumnezeiesc.
,,Mândria nu e altceva decât pervertirea sufletului şi boală grea, care se naşte din prostie. Da, cel mai lipsit de minte om din lume este cel mândru.”(Sfantul Ioan Gura de Aur -Problemele vieții, Editura Egumenița, Galați, p. 34)
Unul dintre cei mai cunoscuţi teologi ortodocşi ai veacului trecut, Părintele Alexandru Schmemann, afirma : „Se spune despre diavol că este inteligent. Nu, adevărul este că diavolul e foarte prost, iar nerozia lui este tocmai sursa puterii sale. Dacă ar fi fost inteligent, n-ar mai fi fost diavol; s-ar fi căit de mult timp şi «s-ar fi acoperit cu cenuşă». Să te ridici împotriva lui Dumnezeu este, înainte de toate, o mare prostie. Esenţa răului: mândrie, invidie, ură, goana după libertate («a fi precum zeii») stă în prostie. Stalin era prost, la fel ca şi Lenin şi Mao. Doar un prost metafizic poate fi stăpânit total de o idee, de o pasiune. Însă prostia, fiind o simplificare, este foarte puternică. Întreaga lume căzută este nerozie, expertă în inventivitate. Prostia este o fraudă, o amăgire de sine. Diavolul este un mincinos din timpuri imemoriabile. Se minte pe sine şi pe ceilalţi dintotdeauna. Iar minciunile sale ameţitoare par inteligente, mai ales pentru că oferă o satisfacţie rapidă. Prostia este satisfăcută întotdeauna, iar satisfacţia este impresionantă. (…) Putem spune că, în lumea căzută, prostia are succes pentru că s-a declarat pe sine inteligentă, o dată pentru totdeauna, înveşmântându-se în inteligenţă. Iată de ce creştinismul şi Evanghelia încep cu metanoia – cu prefacerea, cu transpunerea inteligenţei, pur şi simplu, cu trezirea omului” („Biografia unui destin misionar. Jurnalul Părintelui Alexander Schmemann. 1973-1983”, Editura Reîntregirea, Alba Iulia, 2004, pp. 225-226).
ORTODOXIAÎNCATACOMBE 
Maine 6decembrie Sf Ierarh Nicolae
ApreciazăApreciază
Doamne ajuta sa cinstim dupa cuviinta acest Sfant al lui Dumnezeu. Pentru rugaciunile Sfantului Ierarh Nicolae, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ne pe noi pacatosii. Amin
ApreciazăApreciază
Teofan Savu ,,sărbătorind” hanuka https://youtu.be/jm9Zcc2ANd0 la sinagoga mare din Iași
ApreciazăApreciază
Sa fie blagoslovit cuvantul Sfintiei Voastre,Parinte Vasile,in veci de veci,Amin
Ma onoreaza si ma responsabilizeaza,ca intotdeauna dealtfel,cuvintele Sfintiei Voastre.
Troparul Sf. Ierarh Nicolae
– Indreptator credintei si chip blandetilor, invatator infranarii te-ai aratat pe tine, turmei tale, adevarul lucrurilor. Pentru aceasta ai castigat cu smerenia cele inalte, cu saracia cele bogate.
Parinte Ierarhe Nicolae, roaga pe Hristos Dumnezeu sa mantuiasca sufletele noastre.Amin
Cu bucurie si emotie,vin colindatorii,pe la geamuri luminate,infruntand vantul si nametii ca sa va ofere,in dar,Colindul Sfantului Nicolae
ApreciazăApreciază
Doamne, ce frumuseti are Biserica Ortodoxa Romana! Si ce monstri zamislesc mintile bolnave ale acestui popor. Multumesc pentru Colind,
ApreciazăApreciază
Sfântul Nicolae, Arhiepiscopul Mirelor Lichiei, făcătorul de minuni, este una dintre cele mai mari personalităţi ale Bisericii Ortodoxe,un Sfant iubit a carui viata este o „bună-mireasmă a lui Hristos” si a carui inima „*de părinte al creştinilor, a ars ca o făclie.Suferinţa pe care o aduna de la toţi îi făcea iubirea mai strălucitoare – şi acestea laolaltă – ard ca o făclie în viaţa sfântului, care apoi, mai multă suferinţă atrage, sporind focul iubirii sale de oameni.
Suferinţa şi iubirea se cresc în progresie una pe alta. Aşa se face că inima lui era mare în care se revărsau toate lacrimile şi durerile pământului îşi găseau alinare.Cred că aceasta este taina „luminătorilor lumii”. De fapt toate minunile pe care le-a făcut Dumnezeu oamenilor, după mutarea sfântului nu au altă explicaţie, decât că sunt un răspuns pe care l-a dat Dumnezeu pentru iubirea lor de marele ierarh. Căci Dumnezeu este Făcătorul de minuni în sfinţii Săi, indiferent dacă sunt în lumea aceasta sau nu.
Dar, marea minune şi din ce în ce mai rară între oameni este tocmai această lumină a inimii, căreia Dumnezeu nu-i poate pune hotar mormântul. De aceea, Dumnezeu o laudă cu fapte mai presus de fire, cinstind cu ele pomenirea iubiţilor Săi, iubitori de oameni. Dumnezeu o laudă cu fapte mai presus de fire. Să o lăudăm şi noi măcar cu vorba. ”
Sfântul Nicolae, cinstit astăzi, fiind conştient de misiunea sa, ca un păstor adevărat, împreună cu ceata dumnezeieştilor Părinţi de la Sinodul I Ecumenic din 325, la Niceea Bitiniei, a condamnat erezia şi pe ereziarh, arătându-se pe sine ca „îndreptător credinţei” pentru totdeauna în întreaga pleromă a Bisericii noastre ortodoxe.
In predica la Pericopa apostolica a sarbatorii Sfantului Nicolae, Arh.Ioil Konstantaros sublinia ,” că nu datorăm ascultare şi nu ne vom încredinţa oamenilor(adica acelora,care din păstori au ajuns ereziarhi rătăciţi, sfâşiind „cămaşa cea necusută a lui Hristos”),care şi-au pierdut „buna mărturie din afară” şi au falsificat dreptarul credinţei şi al moralei. Fireşte că refuzăm ascultarea şi îndrumarea noastră de către oameni care cu timp şi fără timp propovăduiesc blestematul ecumenism şi cancerigenul sincretism religios, cu toate celelalte rătăciri satanice care decurg de aici.”
Cuvintele Sfantului Iustin Popovici,Marele luptator si teolog ortodox sarb, trebuie sa ramana adanc sapate in constiinta noastra,pentru a ni le reaminti mereu,in bucurii,dar mai ales in necazurile care ne inconjoara ca o mare involburata:
** „Dacă nu-L ai pe Hristos înăuntrul tău, nu eşti nimic, eşti o nulitate, un zero, eşti un cadavru, eşti ceva ce nu există. Dacă nu există El şi în univers, atunci şi universul este un cadavru, este o non-„existenţă”. Hristos este „atotexistenţa” şi „atotunitatea” tuturor. El pe toate le „desăvârşeşte” şi pe toate le leagă împreună, le armonizează. El armonizează şi uneşte pe toate şi pe toţi. Fără El toate sunt „goale”, deconectate şi fără continuitate. Dacă Hristos va fi îndepărtat din om, din univers, atunci toate se vor dărâma şi se vor afunda în haos, în nimic, în non-existenţă, în moarte”.
Il rugam pe Sfantul Nicolae,sa ne ajute sa ramanem neclintiti in unitatea Duhului,in pace si buna intelegere,miluind pe aproapele aflat in nevoie,neclintiti in dragostea noastra pentru Hristos si Iubita Ortodoxie.Amin
*Părintele Arsenie Boca mare îndrumător de suflete din secolul XX, Editura Teognost, Cluj-Napoca, 2002, p. 154
**https://www.impantokratoros.gr/F85361B4.ro.aspx
ApreciazăApreciază
Multumesc frumos pentru aceste minunate texte. E impresionant cu cata dragoste vorbesc despre Domnul si Dumnezeul si Mantuitorul nostru Iisus Hristos. Dupa cuvantul Psalmistului, ,,nu sunt graiuri nici cuvinte” omenesti pentru a-L preaslavi dupa cuviinta.
ApreciazăApreciază