Sfânta Scriptură şi Sfanta Tradiţie a Bisericii

Deoarece zilnic suntem asaltaţi de avalanşe de minciuni, propagate prin toate mijloacele de zeloşii slujitori ai diavolului, astăzi vom învăţa, iubite cititorule, despre un adevăr de credinţă nepieritor, propovăduit credincioşilor de Biserica noastră Ortodoxă: Sfânta Tradiţie.

Sfânta Tradiţie cuprinde adevărurile veşnice descoperite de Dumnezeu oamenilor pentru ca aceştia, cunoscându-le, să devină fiii Săi ascultători şi, prin aceasta, să-şi mântuiască sufletele. Sfânta Scriptură a Noului Testament este parte a Sfintei Tradiţii. Întâi a existat Tradiţia, apoi s-a scris Sfânta Scriptură. Astfel, Biserica s-a întemeiat prin anul 33 după Naşterea Mântuitorului, prima scriere nou-testamentară, Sfânta Evanghelie după Matei, datează din anul 44. Aşadar, Biserica n-a avut nicio scriere din Noul Testament vreme de 11 ani, dar a avut Sfânta Tradiţie, care cuprinde ceea ce ne este necesar  pentru mântuire. Începând cu prima scriere nou-testamentară şi terminând cu Cartea Apocalipsei, Biserica a fixat în scris o parte a Sfintei Tradiţii. Este Biblia o carte incompletă? Nu. Ea cuprinde atât cât a fost voia lui Dumnezeu. De aceea a greşit grav Luther când a formulat acel sola Scriptura, potrivit căruia Biblia este suficientă pentru mântuire. Nu credem aberaţia lutherană, deoarece, în acest caz, am poseda parţial adevărurile descoperite de Dumnezeu.

Două exemple sunt elocvente în acest sens. Bunăoară, Sfânta Scriptură ne vorbeşte de Taina Sfântului Botez ca fiind absolut necesară pentru mântuire. Dar Sfânta Scriptură nu dă detalii asupra săvârşirii acestei Taine, încât limitându-ne la ea, ne-ar fi cu neputinţă să oficiem un Botez. Dacă însă recurgem la Sfânta Tradiţie, cuprinsă în cartea Bisericii, Molitfelnicul, aflăm tot ce este necesar pentru a săvârşi Botezul cum se cuvine.

Cuvintele Mântuitorului cuprinse în Sfintele Evanghelii ne îndeamnă, referitor la Sfânta Împărtăşanie: ,,Aceasta să o faceţi spre pomenirea Mea’’ (Luca 22, 19; II Corinteni 11, 24), fără a descrie în amănunt învăţăturile despre această Sfântă Taină. Sfânta Tradiţie ne dă toate lămuririle necesare pentru împlinirea acestei porunci Dumnezeieşti. Dacă urmăm învăţăturile cuprinse în Liturghier, vom şti cu exactitate modul de săvârşire a acestei Sfinte Taine.

De altfel, chiar Sfânta Scriptură ne vorbeşte despre necesitatea Tradiţiei Sfinte. ,,Ci sunt şi alte multe lucruri pe care le-a făcut Iisus şi care, dacă s-ar fi scris cu de-amănuntul, cred că lumea aceasta n-ar cuprinde cărţile ce s-ar fi scris’’ (Ioan 21, 25); ,,De aceea, fraţilor, staţi neclintiţi şi ţineţi predaniile pe care le-aţi învăţat, fie prin cuvânt, fie prin Epistola noastră’’ (II Tesaloniceni 2, 15).

Presbiter Ioviţa Vasile

Pledoarie pentru înţelepciune 

Doamna Dr. Gabriela Naghi ne-a trimis textele de mai jos, alese cu grijă din operele iubitorilor de Hristos, Sfântul Ioan Gură de Aur şi Părintele Alexandru Schmemann. Sunt atât de pătrunzătoare, pline de substanţă şi de adevăr, încât am socotit de cuviinţă să le reproduc, spre ştiinţa şi învăţarea noastră, şi poate a unora, nu puţini, care considera ca intelepciunea este apanjul si meritul lor, nicidecum un dar Dumnezeiesc.

,,Mândria nu e altceva decât pervertirea sufletului şi boală grea, care se naşte din prostie. Da, cel mai lipsit de minte om din lume este cel mândru.”(Sfantul Ioan Gura de Aur -Problemele vieții, Editura Egumenița, Galați, p. 34)
Unul dintre cei mai cunoscuţi teologi ortodocşi ai veacului trecut, Părintele Alexandru Schmemann, afirma : „Se spune despre diavol că este inteligent. Nu, adevărul este că diavolul e foarte prost, iar nerozia lui este tocmai sursa puterii sale. Dacă ar fi fost inteligent, n-ar mai fi fost diavol; s-ar fi căit de mult timp şi «s-ar fi acoperit cu cenuşă». Să te ridici împotriva lui Dumnezeu este, înainte de toate, o mare prostie. Esenţa răului: mândrie, invidie, ură, goana după libertate («a fi precum zeii») stă în prostie. Stalin era prost, la fel ca şi Lenin şi Mao. Doar un prost metafizic poate fi stăpânit total de o idee, de o pasiune. Însă prostia, fiind o simplificare, este foarte puternică. Întreaga lume căzută este nerozie, expertă în inventivitate. Prostia este o fraudă, o amăgire de sine. Diavolul este un mincinos din timpuri imemoriabile. Se minte pe sine şi pe ceilalţi dintotdeauna. Iar minciunile sale ameţitoare par inteligente, mai ales pentru că oferă o satisfacţie rapidă. Prostia este satisfăcută întotdeauna, iar satisfacţia este impresionantă. (…) Putem spune că, în lumea căzută, prostia are succes pentru că s-a declarat pe sine inteligentă, o dată pentru totdeauna, înveşmântându-se în inteligenţă. Iată de ce creştinismul şi Evanghelia încep cu metanoia – cu prefacerea, cu transpunerea inteligenţei, pur şi simplu, cu trezirea omului” („Biografia unui destin misionar. Jurnalul Părintelui Alexander Schmemann. 1973-1983”, Editura Reîntregirea, Alba Iulia, 2004, pp. 225-226).

Magia rimează cu prostia

Etimologic vorbind,  magia vine din grecescul ,,magheia’’, însemnând vrăjitorie. Vrăjitoria este o îndeletnicire cu multe faţete, eminamente drăcească, iar vrăjitorii slujitori devotaţi ai diavolului. Magia este incompatibilă cu calitatea de fiu al lui Dumnezeu si al Bisericii. Cei care o practică sau o promovează nu vor intra în Împărăţia lui Dumnezeu. De unde ştim? Chiar din paginile Sfintei Scripturi: ,,Afară câinii şi vrăjitorii şi desfrânaţii şi ucigaşii şi închinătorii la idoli şi toţi cei ce lucrează şi iubesc minciuna!’’ (Apocalipsa 22, 15). Afară din raiul lui Dumnezeu, se înţelege. Nu vă lăsaţi înşelaţi de aserţiunea mincinoasă care ne spune că ar exista şi o magie bună, cea albă. În întregul ei, magia are o singură culoare întunecată şi este pierzătoare de suflete.

De mai mulţi ani, televiziunile se întrec în a ne inocula conceptul de magie. Astfel, borşul e magic, jucăriile copiilor sunt magice, priveliştile patriei sunt magice. Cu alte cuvinte, se face reclamă celui rău, pe faţă. Se apropie Sfintele Sărbători închinate Mântuitorului nostru Iisus Hristos. Isteţii vremurilor sunt atenţi şi imediat ne bombardează cu… magia sărbătorilor. O alăturare de termeni imposibilă pentru mintea sănătoasă, nu şi pentru cei porniţi să întineze tot ce este sfânt Ce legătură poare exista între Sfintele Sărbători şi spurcata magie? Niciuna. ,,Ce însoţire are dreptatea cu fărădelegea? Sau ce împărtăşire are lumina cu întunericul? Şi ce învoire este între Hristos şi veliar? (II Corinteni 6, 14-15)

Sunt termeni care nu pot fi alăturaţi decât poate pentru a crea non-sensuri. Astfel avem: Biserică – erezie, mântuire – secte, adevăr – ecumenism, har – păgânism, păstor – minciuno-episcop etc. În schimb, magia se potriveşte şi rezonează foarte bine cu prostia.

Presbiter Ioviţa Vasile

Numărul fatidic 666

 

Il găsim în Sfânta Scriptură în Cartea II Paralipomena (9, 15), unde ni se spune: ,,Greutatea aurului care i se aduse lui Solomon într-un an era de şase sute şaizeci şi şase de talanţi de aur’’. În aceste caz, semnificaţia materialist-economică este evidentă.

Sfântul Ioan Evanghelistul a văzut, în vremea Dumnezeieştii descoperiri, fiara antihrist cu numărul care o reprezintă: ,,Aici este înţelepciunea. Cine are pricepere să socotească numărul fiarei, căci este număr de om. Şi numărul ei este şase sute şaizeci şi şase’’ (Apocalipsa 13, 18). Citind întregul context, cu uşurinţă observăm că fiara-om, numită antihrist, foloseşte numărul fatidic şi pierzător 666, ca un factor de presiune prin care să-i determine pe oameni să se lepede de Mântuitorul Iisus Hristos şi să primească semnul său, aducător de pedeapsă veşnică. Este uimitor cu câtă exactitate se împlineşte această proorocie în vremea noastră, căci vedem numărul acesta promovat de satanişti, politicieni, necredincioşi şi, nota bene, de cei ce se pretind a fi păstori ai Bisericii şi stau pe scaunele episcopale!

Diavolul nu poate crea nimic. El doar întinează, perverteşte, deturnează şi confiscă elemente din creaţia lui Dumnezeu. Numărul 666 este unul din lungul şir de numere aduse la existenţă de Atotputernicul, prin creaţie. Numărul în sine nu are o semnificaţie deosebită decât din momentul când este apropriat fraudulos de către diavolul, care-i conferă semnificaţii malefice. Stând în spatele acestui număr, diavolul face din el un simbol al său, de unde decurg toate relele pe care acesta le lucrează în lume. Semnul Crucii exista şi înainte de Naşterea Mântuitorului nostru Iisus Hristos, ca obiect de tortură al fenicienilor. Acesta capătă putere şi devine sfânt din momentul în care este asumat de Fiul lui Dumnezeu ca altar de jertfă, fiind stropit şi sfinţit prin Preasfântul Său Sânge (Evrei 9, 12-14). Când am spus că satana confiscă şi întinează elemente din creaţia lui Dumnezeu, am avut în vedere şi semnul Sfintei Cruci, pe care sataniştii îl răstoarnă cu susul în jos, voind să sugereze nimicirea Credinţei în Mântuitorul lumii şi ca dovadă a voinţei lor de a botjocori cele sfinte.

În ordinea creaţiei Dumnezeieşti, cifra şapte este sfântă. Şapte sunt zilele creaţiei (incluzând-o şi pe cea de odihnă); şapte sunt laudele bisericeşti aduse lui Dumnezeu, după cuvântul Scripturii ,,de şapte ori pe zi Te-am lăudat pentru judecăţile dreptăţii Tale’’ (Psalmul 118, 164); la Sfânta Taină a Maslului se citesc şapte Sfinte Evanghelii, şapte pericope apostolice, urmate fiecare şapte rugăciuni, şapte ectenii de cerere; rugăciunea de sfinţire a untdelemnului se citeşte de şapte ori, acesta fiind şi numărul ungerilor. Numărul şapte întreit (777) arată perfecţiunile Dumnezeieşti, imposibil de cuprins de mintea mărginită a omului.

Diavolul nu poate suferi sfinţenia, de aceea contrapune numărului sfânt şapte, numărul său căruia-i atribuie valenţe malefice. El ,,ştirbeşte’ numărul sfânt şapte (7-1=6). Şase devine astfel simbol al nedeplinătăţii, imperfecţiunii, nedesăvârşirii. Şase întreit, 666, simbolizează marea răutate a diavolului, în întregul ei. Este număr asumat (prin uzurpare) de diavolul şi slujitorii săi dintre oameni. Este imprimat pe toate produsele necesare traiului, pe acte şi documente, este folosit în operaţiunile bancare, etc., încât putem spune că ne inundă pur şi simplu vieţile. Se găseşte imprimat pe cipurile cu care slujitorii diavoleşti vor pecetlui popoarele pentru a le scoate de sub stăpânirea binefăcătoare a lui Hristos Domnul şi a le face să se închine fiarei antihristice – omul pierzării.

Când un copil este botezat prin întreita afundare, în numele Preasfintei Treimi, este apoi uns în semnul Sfintei Cruci întâi cu untdelemn sfinţit, apoi cu Sfântul Mir pe tot trupul. Această pecetluire arată că din momentul acela pruncul aparţine lui Hristos, este chemat să trăiască după poruncile Evangheliei Sale şi, drept urmare, să fie moştenitor al veşnicelor bunătăţi. Cei botezaţi cu unicul Botez valid, cel al Bisericii Ortodoxe, ne sunt înfăţişaţi astfel: ,,Şi m-am uitat şi iată Mielul stătea pe muntele Sionului şi cu El, o sută patruzeci şi patru de mii, care aveau numele Lui şi numele Tatălui Lui, scris pe frunţile lor’’ (Apocalipsa 14, 1).

Aceste lucrări sfinte vrea diavolul să le substituie cu propria pecetluire, înrobindu-i pe oameni şi împingându-i spre împărăţia sa – iadul. Dacă aş avea posibilitatea, m-aş adresa celor care au fost luminaţi de Biserica Ortodoxă prin Sfântul Botez, apoi s-au lepădat de Hristos prin aderarea la ereziile sectare, ori prin faptul că s-au pus pe faţă, deplin conştienţi, în slujba diavolului, pentru blidul de linte. Aş spune un cuvânt şi celor care afirmă, cu suficienţă, că semnul diavolului nu-i poate vătăma: ,,Cine se închină fiarei şi chipului ei şi primeşte semnul ei pe fruntea sau pe mâna lui, va bea şi el  vinul aprinderii lui Dumnezeu, turnat neamestecat în potirul mâniei sale, şi se va chinui în foc şi pucioasă, înainte Sfinţilor Îngeri şi înaintea Mielului. Şi fumul chinului lor se suie în vecii vecilor’’ (Apocalipsa 14, 9-11). Înţelegeţi, stimaţi inconştienţi? În vecii vecilor! Să nu fie! Bunul Dumnezeu să ne ferească.

Presbiter Ioviţa Vasile

Sfintele Sărbători şi sărbătorile laice

Astăzi este ziua naţională a României. Până acum am mai avut şi alte zile zise naţionale, 10 mai şi 23 august, care, fiind circumstanţiale, n-au rezistat.

Adevăratele sărbători ale românilor sunt, prin excelenţă, cele sfinte. De două mii de ani Biserica sărbătoreşte Naşterea şi Învierea Mântuitorului nostru Iisus Hristos, precum şi alte evenimente sfinte cuprinse în istoria de mântuire a omenirii. Vrăjmaşii Bisericii şi a tot binele ar fi vrut să desfiinţeze Sfintele Sărbători. În vremea comunismului, s-a mers până-ntr-acolo încât o zeloasă activistă, ajunsă ministru al învăţământului, a vrut ca vacanţa de iarnă a elevilor să înceapă pe 28 decembrie! N-a reuşit, Dumnezeu a împiedicat-o. Directivele partidului comunist erau că Sărbătorile să fie ţinute, dar să li se deturneze sensul profund religios şi să li se imprime o tentă laică. S-au izbit de un nou eşec. Încearcă şi acum să impună tot felul de sărbători care să vină la concurenţă cu Sfintele Sărbători. Toate acestea ne aduc aminte de ceea ce Dumnezeu a descoperit prin Proorocul Daniel despre antihrist şi înaintemergătorii lui din vremurile prezente şi din cele care vor urma: ,,Fiara a patra înseamnă că un al patrulea rege va fi pe pământ, care se va deosebi de toate celelalte regate, care va mânca tot pământul, îl va călca în picioare şi îl va zdrobi… Şi va grăi cuvinte de defăimare împotriva Celui Preaînalt, şi îşi va pune în gând să schimbe sărbătorile şi legea, şi el vor fi daţi în mâna lui o vreme, vremuri şi jumătate de vreme’’ (Daniel 7, 23-25

În aceste vremuri, când se pregăteşte în mare secret întronizarea lui antihrist, cel înţelept se va apropia şi mai mult de Dumnezeu şi va sta sub ascultarea Sfintei Biserici, care îl va călăuzi spre tot lucrul bun şi spre dobândirea mântuirii sufletului său. Sărbătorile laice şi păgâneşti ţin o vreme, vin şi trec. Sfintele Sărbători ale Bisericii, care nu pot fi desfiinţate, sunt aducătoare de bucurii duhovniceşti şi îl duc pe om spre împărăţia lui Dumnezeu.

Suntem acum în Sfântul Post al Naşterii Mântuitorului, în care ne pregătim să cinstim după cuviinţă pe Pruncul din ieslea Betleemului, pe ,,Domnul domnilor şi Împăratul împăraţilor’’ (Apocalipsa 17, 14).

Presbiter Ioviţa Vasile

 

Noul Daniel Vla - Ortodoxie, Țară, Românism

Creștinism ortodox, sfinți, națiune, eroism, istorie…

Ortodoxia Jertfitoare

"Ortodoxie minunată, mireasă însângerată a lui Hristos, niciodată nu ne vom lepăda de tine noi, nevrednicii, şi dacă o vor cere situaţia şi timpurile, învredniceşte-ne să vărsăm pentru tine şi ultima picătură de sânge". - Stareţul Efrem Filotheitul din Arizona

Ortodoxia mărturisitoare

,,Dacă cineva va păzi cuvântul Meu, nu va vedea moartea în veac" (Ioan 8, 51).

Mărturisirea Ortodoxă

Portal de teologie și atitudine antiecumenistă