Nu va mai fi o sfântă mănăstire, ci ziduri goale…

 

,,În vremea aceea, monahii vor îndura mari strâmtorări din partea ereticilor, iar viaţa monahală va fi luată în batjocură. Obştile monahale vor fi sărăcite, numărul monahilor se va împuţina. Cei rămaşi vor îndura silnicii… Aceşti urâtori ai vieţii monahale, care au numai înfăţişarea credinţei, se vor nevoi să-i atragă pe monahi de partea lor, făgăduindu-le ocrotire şi înlesniri lumeşti, dar ameninţându-i cu exilul pe cei care nu se supun. Din pricina acestor ameninţări, cei împuţinaţi cu sufletul vor fi foarte umiliţi, chinuiţi de propria neputinţă.

Însă, în acele zile, vai monahilor legaţi de averi şi bogăţii şi care de dragul celor materialnice se învoiesc ca înşişi să se robească ereticilor. Îşi vor adormi conştiinţa spunând: „Vom cruţa mănăstirea, iar Domnul ne va ierta“. Nenorociţi şi orbi, ei nici nu gândesc că prin rătăciri (erezii) şi rătăciţi, diavolul va intra în mănăstire şi că apoi nu va mai fi o sfântă mănăstire, ci ziduri goale din care harul va pleca pe veci’’ (Sfântul Anatolie de la Optina, 1855-1922). 

Hotărât lucru, mănăstirile noastre nu mai sunt ceea ce erau odinioară. Valul ecumenismului nu le-a cruţat şi, încet-încet,viaţa monahală s-a degradat alarmant, coborând la un nivel scăzut, greu de imaginat cu câteva decenii în urmă. Spun cu durere aceste lucruri, ca unul care am cunoscut viaţa mănăstirească din lăuntrul ei. Mi-aduc aminte de anii 70 ai secolului trecut. În ciuda opreliştilor comuniste, mănăstirile adăposteau duhovnici îmbunătăţiţi, căutaţi de multă lume. Vedeai monahi împovăraţi de ani, care o viaţă întreagă s-au nevoit cu slujirea lui Dumnezeu şi a semenilor. Sfintele Slujbe se săvârşeau fără abatere şi cel care intra pe poarta acestor aşezăminte, se întorcea acasă cu multe şi mari foloase duhovniceşti. Dacă lăsai un pomelnic, aveai certitudinea că numele scrise se vor pomeni cu multă evlavie şi simţeai ajutorul tainic al lui Dumnezeu, revărsându-se peste casa ta. Au trecut acele vremuri…

Ierarhii bătrâni şi râvnitori pentru cele sfinte s-au petrecut din lumea aceasta. Le-au luat locul mai tinerii desemnaţi şi aleşi nu de Biserică, ci de vrăjmaşii ei. Şcoliţi prin universităţile eretice occidentale, aceştia au deturnat cursul firesc al vieţii monahale. Peste tot şi-au numit oameni de încredere, slugarnici care nu ies din cuvântul lor. Stareţii au primit misiuni precise, ca strângători de biruri spre confortul ierarhilor. ,,Vrednicia’’ fiecăruia este direct proporţională cu mărimea sumelor şi peşcheşurilor îndreptate spre sediile episcopale.

Metodele securiste au fost preluate şi asimilate rapid. Delaţiunea este lucru înjositor pentru orice fiinţă umană. În mănăstiri se practică cu un zel greu de imaginat. Am rămas consternat când am aflat că după fiecare Sfânt Maslu, săvârşit de preoţii de mir într-o mănăstire, purtătoarea de straie călugăreşti, numită stareţă, raporta imediat ierarhului numele preoţilor slujitori, cine a predicat, despre ce s-a predicat, ce s-a vorbit la masă, câţi credincioşi au participat şi orice fapt petrecut cu acea ocazie. Faptul m-a revoltat, şi într-o discuţie ulterioară cu un ieromonah, i-am reproşat acest aspect, iar răspunsul a fost: ,,Se poate şi altfel?’’, mi-a replicat. Da, se poate şi altfel, să-ţi păstrezi demnitatea şi să refuzi să intri în asemenea jocuri murdare, evident cu riscul marginalizării. Cât trebuie să petreacă cineva într-o mănăstire pentru a pricepe că Hristos Mântuitorul învaţă, prin Sfânta Sa Evanghelie, că bine este să suferi o nedreptate, nu să nedreptăţeşi pe aproapele? Ce spuneţi de stareţa care-şi denunţa duhovnicul, preot mirean, după fiecare ,,spovedanie?’’

Mă opresc aci, ca să nu mă întristez şi mai mult. Vă rog să citiţi cu atenţie cuvintele Sfântului Anatolie de la Optina. Veţi constata, cu surprindere, cu câtă exactitate se împlinesc. Dureros.

Presbiter Ioviţa Vasile

 

Reclame

11 gânduri despre „Nu va mai fi o sfântă mănăstire, ci ziduri goale…”

  1. Exista o gandire depasita si retrograda a majoritatii Preotilor din teritoriul canonic al BOR,la aplicarea canonului 15I-II Constantinopol,privitor la ingradire in caz de erezie.
    Ce putem astepta de la cei care si-au irosit anii tineretii in scolile teologice ale Occidentului si s-au cizelat la inalta scoala a ereziei ecumeniste,prin comitetele si forurile de conducere ale structurii satanice,numita CMB,promotor al „iubirismului” fara limite?
    CMB duce la caderea in derizoriu a adevaratei iubiri duhovnicesti,calcand in picioare Poruncile Mantuitorului Hristos,ale Dumnezeului Treimic .
    Cand sa se faca re-evanghelizarea pleromei ortodoxe,in litera sfintei traditii si a Sfintei Evanghelii,cand totul este distorsionat dupa bunul plac,cand totul se modifica la indemnul stapanilor din umbra,fara trairea in profunzime a credintei,care ar trebui”să fie acoperită în aur corespunzător valorii ei nominale”,dupa remarca telogului emerit grec,Dimitrios Tselenghidis.
    Asistam la ora actuala la o subordonare a Bisericii prin ierarhii sai,intereselor masoneriei si ocultei de sorginte sionista,astfel incat Biserica a devenit un instrument prin care se manipuleaza constiinta pleromei ortodoxe in sensul dorit.
    Treptat s-a ajuns sa fie acceptate de ierarhie si implicit de laicatul ortodox,lucruri contrare invataturii Bisericii ,care ne uimesc ,ne contrariaza,iar vocea noastra chiar daca este auzita la nivel inalt,este trecuta cu vederea,intr-o tacere mormantala.

    Pana la acordarea autocefaliei schismatilor ucrainieni nu am stiut cine este profesorul care de la inaltimea amvonului din Biserica Patriarhiei Ecumenice orchestreaza totul,la ordinele celor care detin parghiile puterii.Dusmanul de moarte al Ortodoxiei este de mult in interiorul zidurilor Bisericii.
    In ultima vreme s-au inmultit cei care aflati vremelnic in functii de conducere la nivel sinodal,sfasie Camasa Mantuitorului Hristos,intrand in sinagogi,dansand cu evreii dansuri rituale,tinand prelegeri in aceste osandite lacasuri ale satanei,apostaziaza in diferite moduri,incalcand sfintele dogme si canoane ,fara ca cineva sa ia atitudine,nici macar un suflet apartinand clerului laic sau monahal,care continua pomenirea semnatarilor ereticelor documente cretane.
    Mantuitorul Hristos este vandut de cei aflati la conducere,din interiorul Bisericii ,intrucat Pastorii ei, influentati de clericanismul catolico-protestant (care si-a pus definitiv amprenta pe sufletul,inima,cugetul si faptele lor)au devenit ,din pacate lupi in piei de oaie,care sfasie nestingheriti oile aflate in grija.

    Dogmele si canoanele numai sunt respectate,aceasta incepand cu Patriarhul Ecumenic Bartolomeu prin raul sau exemplu,oferit intregii lumi ortodoxe la acordarea autocefaliei schismaticilor din Ucraina, indepartand in anonimat, adevarata Biserica Ortodoxa Ucrainiana,condusa de catre Mitropolitul Onufrie,prin inselari,manipulare,minciuni si vanzarea ei dusmanilor Ortodoxiei.
    In cuvantul sau la Confe­rința teologică internațională „Unitatea panortodoxă şi sinodalitatea”, Iaşi, 9-12 ianuarie 2019 ,Patriarhul Daniel,spune:

    „…Aşadar, astăzi, reflecţia teologică privind unitatea eclesială panortodoxă trebuie aprofundată şi în relaţie cu viaţa concretă a comu­nităților eclesiale prezente. În acest sens, catedra academică şi Altarul Bisericii trebuie să fie în permanentă conlucrare, profesorul de teologie şi păstorul de suflete sunt coresponsabili pentru apărarea, păstrarea şi cultivarea unităţii eclesiale locale şi panortodoxe….
    ….unitatea Bisericii este dar oferit de Dumnezeu, dar şi responsabilitate a episcopilor, preo­ților, diaconilor şi credincio­șilor laici, pentru menținerea unităţii Bisericii, pentru ca „lumea să creadă” (cf. Ioan 17, 21-22).
    Cum a realizat unitatea Bisericii in cadrul BOR,asa va face si cu cea la nivel panortodox.Restul sunt vorbe in vant.
    Daca nu te doare sufletul,pentru ravagiile facute de boala care macina trupul Bisericii aflate sub pastorirea ta si a sinodalilor aflati in solda,nu te va durea nici pentru fratii ortodocsi ucrainieni,ai Bisericii Ortodoxe Canonice , conduse de Mitropolitul Onufrie.
    Sfântul Apostul Pavel scria către Timotei: „Iar Duhul arătat grăieşte, că în vremurile cele de apoi se vor depărta unii de la credinţă, luând aminte la duhurile cele înşelătoare şi la învăţăturile cele drăceşti, ale celor ce în făţărnicie grăiesc minciuni, fiind înfieraţi în cugetul lor” (I Timotei 4, 1-2).

    Apreciază

  2. SCHISMATICII ȘI UNIAȚII UCRAINIENI SPERA SA CREEZE UN SINGUR PATRIARHAT ÎN COMUNIUNE CU ROMA ȘI CONSTANTINOLUL, SPUNE SEFUL UNIATILOR

    Potrivit lui Svyatoslav Shevchuk, șeful organizației ucrainene uniate, este necesar să se depună toate eforturile pentru a restabili unitatea originală a „ramurilor” catolice și ortodoxe ale Bisericii din Kiev.

    În plus, este necesar să se facă distincția între conceptele „unității” și „unificare”, a explicat Shevchuk într-un interviu recent cu Glavkom.

    „Aceasta este poziția pe care am încercat să o declar în timpul sărbătorilor pentru aniversarea a 1030 de ani de la botezul Rusiei-Ucraina. „Unificarea” este ceea ce sa întâmplat astăzi în sânul Ortodoxiei Ucrainene, când a fost creată o nouă structură cu statut local. Dar când vorbim despre o „mână întinsă”, vorbim despre unitate, adică, rămânând în același timp, putem și trebuie să cooperăm în numele binelui poporului ucrainean, în numele adevărului, în numele a căutării unității universale cu creștinii, pe care o numim mișcarea ecumenică „.

    Potrivit lui, Biserica Greco-Catolică ucraineană (UGCC) caută o modalitate de a restabili unitatea cu „acum divizata Biserica Kievană care sa născut odată în apele botezului Niprului”, și aceasta este „în întregime în contextul mișcarea ecumenică modernă pentru restaurarea unității tuturor Bisericilor lui Hristos, apropierea Bisericilor ortodoxe și catolice. ”

    Shevchuk a spus mai devreme că ideea unei comuniuni euharistice restaurate între ortodocși și uniați este o „perspectiva plină de bucurie”. Deocamdată, noua biserică schismatică ucraineană și uniații ucraineni au elaborat o foaie de parcurs pentru cooperarea în diferite domenii, a explicat „Mitropolitul” Epifanie Dumenko.

    După consiliul de unificare din 15 octombrie, Shevchuk a salutat consolidarea a două structuri schismatice într-una ca „darul lui Dumnezeu” pe drumul către „unitatea deplină a Bisericilor botezului lui Vladimir”. De asemenea, el a menționat că, de atunci , cele două grupuri „merg împreună în istorie, spre unitate, spre adevăr”.

    În opinia sa, restaurarea comuniunii euharistice dintre ortodocși și catolici ar fi o „împlinire a poruncii lui Hristos, în care” toate vor fi una „.” Și acest lucru va fi realizat, crede el, de noua structură ucraineană care se alătură mișcarii ecumenice:

    „Astăzi mișcarea ecumenică la scară universală este un fapt. Nu mai poate fi oprită. De aceea este foarte important ca biserica noastră sora, nou-născută Biserica Ortodoxă Autocefală a Ucrainei, să se alăture acesteia. Să nu se închidă în sine. Iar această căutare a unității universale între Bisericile catolice și cele ortodoxe este foarte dinamică în Ucraina. Nu este de mirare că Sfântul Papă Ioan Paul al II-lea a numit Ucraina un „laborator de ecumenism” …

    Ideea era că nu am construit două patriarhii diferite, ci am căutat să creăm o Patriarhie Kieveană unificată, care să fie recunoscută atât de Sfântul Scaun din Roma, cât și de Constantinopol. Suntem conștienți de faptul că acest fel de unitate va fi posibil atunci când procesul ecumenic va fi încoronat la nivel universal prin restaurarea comuniunii euharistice dintre Roma și Constantinopol. Aceasta nu este o gândire utopică, așa cum o numesc unii. Acesta este scopul mișcării ecumenice.

    „Știm că Biserica mamă din Kiev, care este rădăcina comună a Ortodoxiei Ucrainei și a Bisericii Greco-Catolice, a reacționat dureros la decalajul dintre Roma și Constantinopol. Timp de mulți ani, primatul, episcopatul, monahii și credincioșii Bisericii de la Kiev au considerat aceasta un conflict local, o ceartă între latini și greci. Dar, mai târziu, acest decalaj a rupt interiorul Bisericii de la Kiev in bucăți. De aceea, astăzi este necesar să depunem toate eforturile nu numai pentru a depăși divizarea Ortodoxiei Ucrainene, ci și pentru a teologiza serios, a ne ruga și a lucra pentru a restabili unitatea inițială a Bisericii de la Kiev în ramurile sale ortodoxe și catolice. Și UGCC poartă memoria Bisericii mistice a creștinismului indivizibil al primului mileniu „, a concluzionat Shevchuk.

    http://orthochristian.com/118536.html

    Apreciază

    1. Del.ir prpagandistic al schismaticil.or ucraineni. Oamenii acestia au mintile atat de intunecate incat nici ei nu mai inteleg ce vorbesc. Cauta recunoastere la papa. Fie sanatosi. Cine se aseamana se aduna in erezie. Biserica lui Hristos nu va recunoaste niciodata ratacirile eretice si scismatice al.e acestor aventurieri laici, fara preotie, dar care s-au imbracat in vesminte arhieresti, adica in piei de oaie, ca sa nu se vada ca sunt lupi rapitori Sunt intr-o criza de legitimitate fara iesire. Vom vedea curand tradatorii care-i vor recunoaste si-i vor pomeni.

      Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s