Cuviosul Maxim Mărturisitorul; Sf. Mucenici Neofit, Evghenie, Valerian, Candid şi Achila; Cuvioasa Irina; Sf. Muceniţă Agnia; Sf. Ier. Zosima; Cuv. Maxim şi Neofit
Sfântul Maxim Mărturisitorul a trăit între anii 580-662, ani grei pentru Biserică, deoarece ereticii monofiziţi şi cei monotelişti erau deosebit de virulenţi. Împotriva acestor erezii s-a ridicat Sfântul Maxim Mărturisitorul.
Odată, au venit la Sfânt doi demnitari împărăteşti şi l-au întrebat: ,,Nu te împărtăşeşti cu scaunul Constantinopolului?’’ Răspunsul lui a fost direct, de neclintit: ,,Nu mă voi împărtăşi’’. Cerându-i-se să-şi susţină refuzul de a fi în comuniune cu ereticii, Sfântul a grăit aceste cuvinte: ,,Deoarece au lepădat cele patru Sfinte Sinoade prin cele nouă capitole ce le-au alcătuit în Alexandria şi prin Alcătuirea scrisă după aceea de Serghie patriarhul…s-au blesemat pe sine de atâtea ori. Deci cei ce singuri de la sine sunt blestemaţi şi lepădaţi de sinodul ce a avut loc la Roma şi de preoţie sunt înstrăinaţi, aceia ce fel de taină săvârşesc? Apoi ce duh vine asupra acelora care se hirotonisesc de aceia?’’
Văzând logica şi înţelepciunea pe care le arăta Sfântul lui Dumnezeu, demnitarii l-au întrebat insinuant: ,,Numai tu te vei mântui?’’ Le-a răspuns cu smerenie: ,,Când toate popoarele se închinau în Babilon chipului de aur, cei trei Sfinţi tineri n-au osândit pe nimeni de pierzare; pentru că nu căutau la faptele altora, ci numai pe ei singuri se păzeau, ca să nu cadă din Buna Credinţă cea adevărată. Asemenea şi Daniil,cel aruncat în groapa cu lei, n-a osândit pe aceia care nu se rugau lui Dumnezeu, după porunca lui Darie; ci cugeta şi se îngrijea pentru sine şi voia mai bine să moară, decât să greşească lui Dumnezeu. Deci, să nu-mi dea şi mie Dumnezeu, să judec pe cineva, nici să zic că numai eu mă voi mântui. Însă, pe cât pot, voiesc mai bine a muri, decât să-mi tulbur conştiinţa mea, greşind cu ceva împotriva Dreptei Credinţe’’.
Demnitarii împărăteşti l-au ispitit pe Sfânt: ,,Ce vei face când romanii se vor uni cu bizantinii? Căci aseară au venit de la Roma doi clerici şi dimineaţă, în ziua Duminicii, se vor împărtăşi cu patriarhul din preacuratele Taine’’. Ceea ce le-a răspuns Sfântul Maxim Mărturisitorul sunt cuvinte care au străbătut veacurile şi vor sta mărturie până la sfârşit de ceea ce înseamnă statornicie în Dreapta Credinţă Ortodoxă: ,,Chiar dacă toată lumea ar începe să se împărtăşească cu patriarhul, eu nu pot să mă împărtăşesc cu dânsul, pentru că ştiu că Duhul Sfânt, prin Apostolul Pavel, a dat anatemei chiar pe îngeri, dacă ar fi propovăduit într-alt chip, aducând ceva nou în Credinţă’’ (După Vieţile Sfinţilor pe ianuarie. Ed. Mănăstirea Sihăstria, 2005, p. 471-472).
Sfântul Maxim Mărturisitorul a înfruntat patru patriarhi ai Constantinopolului pentru că erau eretici. El, umilul slujitor al lui Hristos, nu a tăcut când Sfânta Credinţă Ortodoxă era batjocorită de oamenii fărădelegii. Noi… ne facem că nu vedem şi nu auzim?
Binecuvântat de Dumnezeu va fi acela care, asemenea Sfântului Maxim Mărturisitorul, alege să moară, decât să batjocorească Sfânta Credinţă Ortodoxă.
Presbiter Ioviţa Vasile
ORTODOXIAÎNCATACOMBE 
Să trăiți întru mulți ani, Preacinstite Părinte!
ApreciazăApreciază
Doamne ajuta. Bunul Dumnezeu sa va dea putere sa infruntati toate greutatile vietii si drumul dumneavoastra sa sfarseasca in rai.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Sfantul Maxim Marturisitorul,Marele Aparator al Credintei Ortodoxe, cel care a marturisit doua vointe in persoana Mantuitorului Iisus Hristos, intr-o vreme de mare cumpana pentru Biserica, este pilda vie pentru crestinii ortodocsi din toate timpurile, a ce inseamna dragostea desavarsita pentru Adevarul Hristos, pana la sacrificiul suprem.
Sfantul Maxim cel mai de seama reprezentant al Sinodului de la Lateran, a condamnat cu tarie monotelismul.
A fost acuzat fara dovezi, de complot politic si exilat.
A fost anatematizat şi torturat.
A fost aruncat în temniţă pe jumătate mort, iar a doua zi i s-a tăiat limba de-Dumnezeu-înţelepţită cu care a mustrat rătăcirile ereticilor si apoi mâna cea dreaptă, dupa care a fost târât aşa prin toată cetatea, spre batjocura tuturor.După aceea, l-au trimis iarăşi în surghiun, fără purtare de grijă, fără haine şi mâncare.
După trei ani de suferinţe, Sfântul Maxim şi-a dat cu bucurie sufletul în mâinile lui Hristos, Cel pe Care L-a iubit desavarsit intreaga sa viata.
“Eu nu doresc ca ereticii sã patimeascã, nici nu mã bucur de rãul lor – fereascã Dumnezeu! – ci mai degrabã mã bucur si împreunã mã veselesc de întoarcerea lor; cãci ce e mai plãcut celor credinciosi, decât sã vadã adunati împreunã pe copiii cei risipiti ai lui Dumnezeu? Nu scriu nici îndemnându-vã sã puneti asprimea înaintea iubirii de oameni – nu as putea sã fiu atât de sãlbatic – ci rugându-vã sã faceti si sã lucrati cele bune pentru toti oamenii cu luare aminte si cu cercare multã si fãcându-vã tuturor toate, dupã cum are nevoie fiecare din voi. Numai un lucru îl voiesc de la voi: vã rog sã fiti aspri si neîndurati fatã de orice ar putea sã ajute la dãinuirea credintei lor nebunesti, cãci socotesc urã fatã de oameni si despãrtire de Dumnezeiasca dragoste ajutorul dat rãtãcirii eretice spre mai mare pierzanie a celor ce se tin de aceastã rãtãcire“.
(Sfantul Maxim Marturisitorul (epistola 12: PG91, 465C) )
Marele Părinte al Bisericii, a luptat cu darzenie si curaj pentru apararea Ortodoxiei, fara teama de amenintari,
fara compromisuri, caci Duhul Sfant salasluia in el,dandu-i din belsug, tarie si putere in Marturisire.
In vremurile noastre de apostazie si ratacire, Icoana Sfantului Maxim Marturisitorul sa aminteasca fiecarui ortodox ca niciodată să nu-L tăgăduiască sau să-L vândă pe Mantuitorul Hristos, sau să mărturisească un „Hristos fals”,indiferent la ce va fi supus, de cei care detin puterea politica sau religioasa , fie ele temnite, lagare sau inchisori, prigoane , amenintari, dezonarari si batjocuri sau din contra oricate beneficii ar promite in schimb, onoruri , bogatii sau putere .
Mana care ofera sau gura care prigoneste este cea a vrajmasului neobosit al omenirii.
Când prigonitorii eretici i-au cerut Sfântului Maxim să tacă, el le-a răspuns: „A trece sub tăcere cuvântul este totuna cu a te lepăda de Hristos, fiindcă Duhul Sfânt grăieşte prin gura proorocului: «Nu sunt graiuri, nici cuvinte, ale căror glasuri să nu se audă» (Ps. 18:3). Prin urmare, cuvântul ce nu vine la arătare nu este cuvânt adevărat”. Mântuirea în ansamblul ei depinde nu doar de credinţa inimii, ci şi de mărturisirea acestei credinţe.
„Domnul nostru Iisus Hristos a numit Biserica Sa Biserică Sobornicească, deoarece ea păstrează Adevărul şi mărturisirea credinţei”.
Aceste cuvinte sa le sapam in adancul inimilor noastre si sa marturisim Adevarul Hristos in fiecare clipa si in vecii nesfarsiti!Amin
ApreciazăApreciază
Ma gandesc ca si cinstitii nostri ierarhi vor fi citit viata Sfantului Maxim Marturisitorul. De invatat se vede ca au invatat lucrarea persecutorilor, nimic din invataturile Sfantului. Doamne ajuta.
ApreciazăApreciază
In aceste vremuri de ratacire si apostazie,cand panerezia ecumenista a infectat ca un teribil flagel mintile Inaltilor Ierarhi BOR si a intregului cler,trebuie sa ne opunem cu tarie oricaror manifestari prin care credinta ortodoxa este atacata si Camasa Mantuitorului Hristos este sfasiata.
Rugaciunile in comun cu ereticii in cadrul saptamanii anuale de rugaciune pentru unitatea crestinilor,participarea activa a BOR in cadrul CMB,participarea clerului la diverse slujbe in sinagogi ,si alte locuri de rugaciune ereticesti,culminand cu primirea ereticului papa pe pamantul scump al tarii, sunt hule aduse Duhului Sfant, intinarea cu buna stiinta a neprihanitei Ortodoxii,fapte condamnate de Sfintii Parinti si Sfintele Sinoade.Pana cand?
Mantuitorul Hristos este vandut si rastignit de noii farisei ai timpurilor noastre.Ipocrizia fara limite a dus la inselarea si tararea pleromei ortodoxe pana la marginea prapastiei.
Nu poate exista comuniune reala, nici unitate, ne invata Sfantul Maxim Marturisitorul, decat in masura in care exista marturisirea dreptei credinte.
Adica daca toti marturisim credinta ortodoxa, conform Sfintei Scripturi, a Invataturii Sfintilor Parinti,a “cugetului Bisericii”si a Sfintelor Sinoade.
„Daca Hristos nu este marturisit corect, comuniunea cu El si cu cei care Il marturisesc in mod ortodox devine imposibila. Gasim de mai multe ori in opera Sf.Maxim afirmatia ca, marturisirea adevaratei credinte conditioneaza in mod absolut comuniunea, caci cel care nu Il marturiseste pe Hristos in mod corect, adica in conformitate cu Traditia, se plaseaza in afara Lui:
„acela care nu primeste pe apostoli, pe prooroci si pe invatatori, ci nesocoteste expresiile si glasurile lor, acela dispretuieste pe Insusi Hristos”,astfel incat invocarea Sfantului Duh in epicleza Sfintei Liturghii ramane fara de raspuns si in consecinta, Sfintele Daruri nu mai sunt sfintite, asadar nu se mai realizeaza o comuniune adevarata.
Traditia e constituita prin invatatura pe care a lasat-o Hristos ucenicilor Sai si pe care acestia au transmis-o Parintilor Bisericii Universale, invatatii de Dumnezeu.
Dupa Sf.Maxim, traditia inseamna esentialmente «traditia patristica».
Unul din citatele ,care imi plac in mod deosebit este viziunea ideala a Bisericii consemnata de Marele Marturisitor al Ortodoxiei,care apare la inceputul capitolului 63 din Raspunsuri catre Talasie:
„Candelabrul cu totul de aur este Biserica atotlaudata a lui Dumnezeu, curata si neintinata, neprihanita si nealterata, nemicsorata si primitoare a adevaratei lumini. Caci se spune ca aurul fiind inalterabil, daca e scufundat in pamant nu se innegreste si nu e ros de rugina, iar daca e ars nu se micsoreaza. Afara de aceea, el intareste si innoieste prin forta sa naturala puterea vazului celor ce si-o atintesc asupra lui. Asa este si Biserica atotslavita a lui Dumnezeu, care intrece in chip real cea mai curata natura a aurului. Ea e nealterata, ca una ce nu are nici un amestec strain in invatatura ei tainica despre Dumnezeu, marturisita prin credinta; e curata, intrucat straluceste de lumina si de slava virtutilor; e neintinata, nefiind patata de nici o murdarie a patimilor; e neprihanita, ca una ce nu are atingere cu nici unul din duhurile rele”
Sursa;Jean-Claude Larchet, Sfantul Maxim Marturisitorul. Mediator intre Rasarit si Apus, Editura Doxologia, Iasi, 2010
ApreciazăApreciază
Pentru rugaciunile Sfantului Maxim Marturisitorul, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ne pe noi pacatosii. Amin
ApreciazăApreciază