Un ipotetic Sinod Ortodox. Speranţe şi aşteptări

Este realistă aşteptarea multora dintre noi, privind convocarea unui Sinod cu adevărat Ortodox, care să soluţioneze gravele probleme cu care se confruntă Biserica lui Hristos? Categoric, nu! Voci dintre cele mai autorizate ne cer să fim rezervaţi, să nu ne facem iluzii în această privinţă. Într-adevăr, analizând starea actuală a Bisericii Ortodoxe, vom înţelege cât de dificilă, chiar imposibilă, este convocarea şi reunirea unui Sinod, într-un orizont de timp relativ apropiat. Motivele sunt multiple:

Patriarhul Bartolomeu a făcut cel mai mare rău Bisericii, prin atitudinea faţă de schismaticii ucraineni, în total dispreţ faţă de Biserica Ortodoxă Canonică a Ucrainei şi de fapt faţă de întreaga Ortodoxie. Asta ne arată clar că omul acesta este o unelată a vrăjmaşilor Bisericii, nicidecum un arhiereu adevărat, chemat să păstorească Turma încredinţată de Sfintele Canoane scaunului din Constantinopol. Nu Biserica l-a aşezat pe tron, ci aceia care luptă cu ardoare împotriva ei. Prin convocarea sinodului eretic din Creta şi acum prin schisma produsă în Biserică, Bartolomeu este în afara acesteia. Nu mai are autoritatea morală a unui Patriarh adevărat, de la care să aşeptăm ceva bun pentru Biserica noastră. Căderea lui e ireversibilă. Cine-şi poate imagina că Bartolomeu se va pocăi, va condamna ereziile din Creta şi va anula recunoaşterea schismaticilor ucraineni? Nimeni. Ne uităm la el cum a intrat într-o criză de legitimitate fără ieşire şi acum caută cu disperare recunoaşterea Bisericilor pentru acţiunile sale satanice. Abia a găsit câţiva stareţi docili în Muntele Athos, care s-au supus şi i-au primit pe schismaticii, aflaţi sub anatemă, la slujire. Urmează, desigur, recunoaşterea unei părţi al ierarhiei greceşti şi apoi a ierarhilor români, despre care n-avem nici cea mai mică îndoială că vor rămâne consecvenţi, adică îl vor sprijini pe Bartolomeu, laolată cu schismaticii săi ucraineni. A căutat Biserica Ortodoxă Rusă sprijin în rândul Bisericilor naţionale? Nu, pentru că ea stă într-o aşezare canonică incontestabilă, are toată legitimitatea şi îndreptăţirea de a-şi conduce fiii spre mântuire. A întrerupt comuniunea euharistică cu schismaticul Bartolomeu, situându-l, indubitabil, în afara Bisericii Ortodoxe. Faptul că încă stă pe scaunul constantinopolitan şi încearcă să diriguiască într-ale Bisericii, nu mai are nicio relevanţă.

Aceasta e starea grea a Sfintei Ortodoxii, pe care mulţi se prefac a nu o vedea. Acestea sunt faptele extrem de grave cu care suntem confruntaţi şi în funcţie de acestea ne poziţionăm fiecare din noi, care trăim dureros consecinţele nebuniei lui Bartolomeu. A ne îndrepta nădejdile către un ipotetic Sinod Ortodox care ar soluţiona problemele Bisericii, nu e tocmai un act de înţelepciune. La acest Sinod, Bartolomeu dimpreună cu toţi ereticii cretani ar trebui să apară ca împricinaţi, nicidecum ca sinodali, să li se ceară pocăinţă deplină şi, în caz de refuz, să fie judecaţi, condamnaţi, caterisiţi, anatemizaţi şi îndepărtaţi de pe tronurile episcopale pe care le ocupă cu nevrednicie.

Biserica Ortodoxă Rusă poate convoca un Sinod, având în vedere ponderea sa în lumea Ortodoxă, ca şi prigoana sălbatică prin care a trecut în vremea comuniştilor. Oricare Biserică naţională autocefală are acest drept, în condiţiile actuale de puternică agresiune ale forţelor răului. În condiţiile date, chiar un Sinod local poate lua hotărâri necesare şi valabile pentru întreaga Biserică. Condiţia necesară este ca acesta să stea în Adevăr şi să hotărască cele de trebuinţă, în conformitate cu Sfintele Canoane. Dacă nici un asemenea Sinod nu se va întruni, Poporul Ortodox al lui Dumnezeu va fi chemat de Mântuitorul să apere Sfânta şi Dreapta Credinţă Ortodoxă.

Cele expuse mai sus, sunt raţionamente şi aşteptări omeneşti. N-avem nicio îndoială că Însuşi Fiul lui Dumnezeu veghează asupra Bisericii Sale, şi curând vom vedea cine vor fi cei care vor cuteza să se împotrivească Lui.

 

Presbiter Ioviţa Vasile

Publicitate