Doamne, spurcat-au locul Numelui Tau (Psalmul 73, 8)

Cu niste zeci de ani in urma, in Postul Craciunului si la Sarbatoarea Nasterii Domnului, in bisericile noastre rasunau frumoasele colinde, cantate de toata suflarea, caci fiecare le stia de la inaintasi, si toti isi uneau glasurile spre marirea lui Dumnezeu.

De la o vreme, copiii s-au organizat in coruri mici si era o placere sa-i vezi stand cuviinciosi, inocenti si decenti, intonand minunatiile care anuntau Nasterea Mantuitorului. Iata, imi ziceam, ce bine-i sa-i avem in biserica si sa le ascultam glasurile cristaline, caci canta cu insufletire si dintre ei ii vom alege pe viitorii cantareti la strana.

A mai trecut un timp, oamenii maturi, de varste diferite au alcatuit mici grupuri sau coruri care sustineau un fel de concerte de colinde sau altfel de muzica bisericeasca. Ii urmaream cu diverse ocazii sau prin transmisiile posturilor de televiziune. Pe nesimtite, printre cantarile bisericesti au inceput sa mai intercaleze cate un cantec patriotic, caci fiecare purtm in inimi dragostea de Neam si Tara. Atunci m-am gandit ca lucrurile merg deja prea departe, ca riscam sa transformam sfintele biserici in ceea ce nu trebuie sa fie, adica in sali de spectacol. Modelul functiona din plin in locasurile papistasilor, care, oricum pierdusera de multa vreme simtul si evlavia pentru cele sfinte. Lucrurile nu s-au oprit aici. Incurajati de anumiti preoti si ierarhi, oamenii au parasit locurile cuvenite din biserica si au transformat soleele din fata Sfintelor Altare intr-un fel de scena. Vajnicii nostri cantareti s-au asezat in amintitele locuri, cu posteriorul spre Altar. Parte barbateasca amestecata cu cea femeiasca cantau cu dezinvoltura in fata sfintelor usi imparatesti, acolo unde nici preotul nu calca, decat avand patrafirul la gat si constiinta sfinteniei locului. Repertoriul a evoluat si printre cele religioase a aparut si cate un cantec cu mandruta, ca doar trebuie sa ne pretuim folclorul, laolata cu celelalte ,,valori’’ nationale. Incet-incet, din aproape-n aproape am calcat pe drumul batatorit de papistasi si am pangarit sfintenia bisericilor noastre, sub atenta indrumare a preotilor si episcopilor.

Intre timp, mai-marii Bisericii au inceput acele saptamani de rugaciune ecumenista, cand in biserici se adunau de-a valma eretici papistasi, protestanti, reformati etc. Sfintele Canoane erau si sunt calcate in picioare cu brutalitate pentru ca, nu-i asa?, ele ne sunt piedici in implinirea poruncii Mantuitorului ,,ca toti sa fie una’’, dupa modelul Preasfintei Treimi (Ioan 17, 21-23). Cum sa fim una, in cumplita ratacire sau in Sfantul Adevar? Nu conteaza, spun ecumenistii, numai sa fim una! Si s-au facut una, toti o apa si un pamant, in ratacire. Exact ce doresc ecumenistii inaintemergatori ai lui antihrist, pentru ca vremea acestuia se apropie si ,,religia’’ lui se cuvine sa fie gata, pentru a se proclama pe sine dumnezeu! (II Tesaloniceni 2, 4). Si mai mult, pentru a se inalta pe sine mai presus de Dumnezeul Adevarului (vers. 4).

Revenind la corurile despre care e vorba. Greco-catolicii au lucrat dupa aceleasi reguli si indicatii si iacata-i in locasurile ortodoxe, pangarind sacralitatea acestora. Dupa asemenea ispravi, s-ar fi cuvenit ca sfintenia bisericilor sa fie restatornicita prin acea ,,Rugaciune la deschiderea bisericii pangarite de pagani si eretici’’. Sa nu fim naivi. Nu s-a facut nimic. Ba, putem spune, ca sfintele biserici au fost spurcate si mai mult, ca apele s-au despartit, dupa cuvantul Scripturilor Sfinte: ,,Cine este nedrept, sa nedreptateasca inainte. Cine e spurcat, sa se spurce si mai greu. Cine e drept, sa faca dreptate mai departe. Cine este sfant, sa se sfinteasca si mai mult’’ (Apocalipsa 22, 11). Nu ca Bunul Dumnezeu ar dori ca oamenii sa sporeasca in nedreptate si spurcaciune, dar textul se refera la aceia atat de intunecati la minte care, iata, nici macar nu-si tempereaza pornirile, ci inainteaza vartos in nedreptate si spurcaciune. Textul apocaliptic ne arata libertatea omului de a spori in ceea ce alege sa traiasca, nedreptate si spurcaciune, sau dreptate si sfintenie. Intelegem acum de ce Sfantul Kuksa al Odesei ne-a lasat scris ca va veni vremea sa nu mai putem merge in biserici. Vremea a venit. Ce sa ascultam acolo? Muzica pop, folk, rock, cu chitare si orgi, si cate va mai fi izvodit diavolul prin slujitorii sai, cu slujitori bisericesti batand ritmul cu picioarele?

Pentru pacatele noastre a ingaduit Preabunul Dumnezeu ca bisericile sfinte sa fie pangarite. De catre cine? ,,De paganii care nu cunosc Numele cel prealaudat si maret… de tulburatorii care au sfasiat Biserica prin nesocotirea si defaimarea cinstitelor Evanghelii si a Traditiilor Apostolice, parintesti si canonice’’. Cu acestia au legat prietesug ecumenistii romani.

 

Presbiter Iovita Vasile

 

Schismaticii se inteleg de minune

O stire de ultima ora: schismaticul ”mitropolit” Epifanie este de acord cu infiintarea Vicariatului Romanesc pentru cele 127 de parohii vorbitoare de limba romana din Bucovina. ,,Biserica” sa este dispusă să îndeplinească condițiile stabilite de Sfântul Sinod al BOR, enuntate în comunicatul recent cu privire la problema ucraineană.”Desigur, trebuie să negociem. Vom discuta totul; suntem pregatiti’’, a spus Epifanie, menționând, la fel ca și Sinodul Român, că există un vicariat ucrainean în cadrul Bisericii Române. „De ce sa nu oferim românilor aceeași oportunitate?”, a întrebat el.
Epifanie Dumenko este sigur ca problema va fi rezolvată, iar Biserica Română va recunoaște autocefalia schismatică.
Cu toate acestea, el consideră că reorganizarea clerului său este imposibilă, deși Sinodul României a enuntat si acest aspect. Problema legitimității hirotonirilor facute de episcopii schismaticei „Patriarhii ai Kievului” și ai „Bisericii Ortodoxe Autocefale Ucrainene” schismatice a fost soluționată atunci când Patriarhia Constantinopolului a primit tot clerul în randurile sale pe 11 octombrie.

„Patriarhia Ecumenică, care avea dreptul să facă acest lucru, a acceptat apelurile noastre și a decis să ne primească cu hirotonirea pe care o aveam deja”, a explicat Dumenko. „Constantinopolul a recunoscut anatema ca fiind invalidă pentru Filaret – în consecință, tot ceea ce s-a întâmplat de atunci (în special, hirotonirile pe care le-a făcut) au fost recunoscute ca fiind valabile. ,,Moscova nu poate limita acțiunea harului Duhului Sfânt”, a spus acesta.

Reamintim că întreaga Biserică Ortodoxă, inclusiv Patriarhul Bartolomeu, a recunoscut și a acceptat excomunicarea și anatematizarea ulterioară a lui Filaret.

Referindu-se la ideea re-hirotonirii cu participarea ierarhilor din Moscova și Constantinopol, ca posibil compromis pentru rezolvarea situației, liderul schismatic a spus „acest lucru este nerealist și imposibil” și nu va fi acceptat de poporul ucrainean.

Bisericile Sârbe și Poloneze au respins cu fermitate biserica schismatică ucraineană, menționând tocmai că preoții ei nu sunt cu adevărat hirotoniți. Bisericile Cipriote și Române au subliniat problema în declarațiile lor, iar ierarhii din Bisericile Greaca, Georgiana, Cipriota și Ceho-Slovaca au respins posibilitatea de a sluji cu schismaticii ne-hirotoniti.

Dr. Gabriela Naghi

 

Sfantul Gherasim de la Iordan

Avva Agaton spunea cu multă dreptate că erezia este despărţire de Dumnezeu. Zadarnic se revendică ereticii a fi slujitori ai lui Dumnezeu, zadarnic îşi numesc adunarea lor Biserică. Ei nu sunt alceva decât nişte lepădaţi de la faţa lui Dumnezeu.

Sfântul Gherasim a trăit în asprimile vieţii călugăreşti, în vremurile Sinodului IV Ecumenic din 451 de la Calcedon. Părinţii de la acest Sfânt Sinod au luptat cu multă osteneală împotriva ereticilor monofiziţi, cei care nesocoteau adevărul revelat de Dumnezeu şi învăţau că Mântuitorul nostru Iisus Hristos a avut o singură fire. Dumnezeu l-a împodobit cu multe daruri. Avea putere asupra duhurilor necurate, scoţându-le din oameni şi alungându-le în pustie. Ceea ce n-au reuşit vrăjmaşii nevăzuţi, diavolii, au reuşit vrăjmaşii văzuţi ai lui Dumnezeu, ereticii monofiziţi, care l-au atras la rătăcirea lor. Auzind de această cădere, Sfântul Eftimie s-a dus la dânsul şi l-a învăţat Dreapta Credinţă, iar el degrabă a părăsit vătămarea eretică şi s-a pocăit vreme îndelungată pentru înşelăciunea în care căzuse.

Ne-a rămas scris despre Sfântul Gherasim că ,,era atât de postitor, încât în Sfântul şi Marele Post nimic nu gusta până la luminata zi a Învierii lui Hristos, decât numai işi întărea trupul şi sufletul cu Sfânta Împărtăşanie a Dumnezeieştilor Taine’’.

            Bunătatea lui se arăta pentru toate fiinţele aduse de Dumnezeu la existenţă. A întâlnit într-o zi un leu bolnav din pricina unui ghimpe mare care i-a intrat în picior. În faţa Sfântului s-a arătat blând şi din priviri l-a rugat să-l ajute. Acesta i-a scos ghimpele, i-a curăţat rana şi din acel moment leul nu se mai despărţea de el, încât se mira cât de recunoscătoare poate fi o fiară necuvântătoare.

A venit vremea ca Sfântul Gherasim să se despartă de trup şi să urce spre locaşurile fericirii veşnice. În acea vreme leul lipsea din lavra vieţuirii Sfântului şi când s-a întors, nu l-a găsit. Atunci a început a se tângui ca un om, până când l-au dus la mormânt. ,,Însă aceasta s-a făcut nu pentru că leul ar fi avut suflet cuvântător, ci pentru că Dumnezeu a voit să preamărească pe cel care L-a preamărit pe El, adică pe Sfântul Cuviosul Gherasim, nu numai în viaţă, ci şi după moarte, şi să ne arate nouă câtă ascultare aveau fiarele către Adam, mai înainte de a lui neascultare şi cădere din Rai’’ (După Vieţile Sfinţilor pe martie, Ed. Mănăstirea Sihăstria, 2005, p. 61-66).

Presbiter Iovita Vasile

 

Sfaturi si indemnuri pentru cei ingraditi de erezie si pentru viitorii marturisitori

1.Nu faceti greseala imensa de a va considera in afara Sfintei Biserici Ortodoxe Romane. Aceasta nu a fost desfiintata, cum ar vrea vrajmasii ei. ,,Nici portile iadului nu o vor birui’’. Cand vorbim de Biserica, vorbim si de har, caci amandoua sunt realitati inseparabile. Dumnezeu stie pe ce cai tainice si prin care din slujitori ne impartaseste harul Sau. Presupunand ca rand pe rand toti credinciosii si slujitorii Bisericii Ortodoxe Romane ar cadea in erezie, cand ultimul si-ar pierde Dreapta Credinta, abia atunci am inceta sa fim Biserica si harul ni se va lua. Nu se va intampla niciodata. Stim cu totii ca in afara Bisericii nu exista mantuire, de aceea ne vom feri ca de foc sa nu ajungem sa o parasim. ,,Numai putregaiul cade din Biserica’’ (Par. Arsenie Boca). Nu noi trebuie sa parasim Biserica, ci aceia cazuti in erezie si schisma, daca refuza pocainta.

2.Am fost alungati din bisericile de zid, dar din Biserica lui Hristos nu ne pot indeparta, cata vreme pastram Dreapta Credinta, o marturisim si o aparam, dupa puteri. Nu va abateti cu o iota sau o cirta de la Sfanta Ortodoxie. In asta sta marea noastra putere, a celor putini si de asta se tem vrajmasii lui Hristos.

3.Confuzia si dezorientarea sunt mari. Cereti in rugaciuni ca Bunul Dumnezeu sa va lumineze si nu veti ramane fara raspuns.

4.Fata de ierarhii cazuti in erezie, purtati-va cu decenta. Nu-i infruntati cu vorbe grele si necuviincioase. Puteti sa le scrieti si sa va aratati dezacordul fata de erezii si schisme. Fiecare scrisoare de acest fel va fi o marturisire.

4.In saptamana de ,,rugaciune’’ ecumenista nu stati pasivi. Mergeti in  locul respectiv si aratati-le clericilor -episcopi, preoti si diaconi – ca incalca Sfintele Canoane. Nu-i agresati verbal, vorbiti-le cu blandete si fermitate. Celorlalti eretici (catolici, protestanti, reformati, etc) atrageti-le atentia ca sunt in grea ratacire. Purtarea unei pancarte pe care e inscris textul unui Sfant Canon, e o marturisire. Atentie, fortele de ordine nu va vor privi niciodata cu simpatie.

5.Nu va temeti de urmarile marturisirii. Dumnezeu  a pus asupra noastra, a tuturor dreptul si datoria sfanta de a spune Adevarul si a apara Sfanta Ortodoxie, impotriva tuturor vrajmasilor Lui.

6.Cand treceti prin dreptul unei biserici pe turla careia Sfanta Cruce a fost inlocuita cu ciudatenia aceea cu trei transversale, iar in acea biserica se afla Sfinte Moaste, intrati, aduceti acestora cinstea cuvenita apoi parasiti-o, fara a va inchina. Eventual atrageti atentia calugarilor, staretilor, slujitorilor ca Sfanta Cruce trebuie asezata la locul ei.

7.Feriti-va sa nu va otraviti sufletele cu ura, chiar daca aveti in fata un ecumenist inrait. O discutie puteti incepe, daca e posibil, in care sa marturisiti Adevarul. Daca se arata ostili, departati-va.

8.Nu asteptati de la preotii nepomenitori sinceri raspunsuri la toate problemele care va framanta. Sunt unele care ne depasesc, rezolvarea lor poate veni doar de la un Sinod Ortodox, daca-l va randui Dumnezeu, sau de la un episcop ortodox la care nu ajungem cu usurinta. Bucurat-va cand puteti participa al Sfanta Liturghie. Spovediti-va si impartasiti-va ori de cate ori aveti posibilitatea.

9.Pretuiti timpul cum se cuvine. Ne este dat pentru mantuire, nu pentru a-l irosi cu nesabuinta. Vedeti cat de repede trecator este. La spovedanie fiti sinceri si concisi, marturisind tot ce ati scris pe o hartie, dupa un examen riguros de constiinta. Ganditi-va ca altii stau si asteapta sa le vina randul. Nu cautati sa speculati eventualele neajunsuri sau slabiciuni ale unui preot. ,,El poate sa fie ingaduitor cu cei nestiutori si rataciti, de vreme ce si el este cuprins de slabiciune’’ (Evrei 5, 2). Pe multi i-a indepartat diavolul de preot si acum cauta in zadar, cu infrigurare, alti duhovnici.

10.Sa nu socotiti ca, ingradindu-va de erezie, ati facut ceva iesit din comun: ,,Asa si voi, cand veti face toate cele poruncite voua, sa ziceti: Suntem slugi netrebnice, pentru ca am facut ceea ce eram datori sa facem’’ (Luca 17, 10). Ingradirea e doar inceputul luptei celei bune, lupta care se va sfarsi odata cu viata noastra. Greul de-acum urmeaza.

11.Nu va ingrijorati la gandul ca suntem putini. Dumnezeu a salvat in corabia lui Noe doat opt suflete (I Petru 3, 20). Important e ca noi sa facem ceea ce suntem datori, iar deznodamantul luptei il va hotari Dumnezeu. Stim care va fi acest deznodamant si asta-i pune pe ecumenisti pe jaratic. Nu mai au liniste. Uitati-va cu atentie la fetele lor.

12.Niciodata sa nu-i scrieti pe eretici pe pomelnicele care se vor citi la Sfanta Liturghie. Nu veti gresi daca va veti ruga pentru ei la Psaltire si in celelalte rugaciuni particulare, cata vreme Dumnezeu le tine calea pocaintei deschisa.

 

Presbiter Iovita Vasile