Consecințele primirii cipului pe frunte sau pe mana dreaptă

Explicaţie. Acest articol este pentru oamenii cinstiţi, de bună credinţă. Este interzis diversioniştilor. L-am publicat pe blog cu mai bine de doi ani în urmă, la 3 mai 2017, şi poate fi găsit în arhivele acestuia. N-am vrut să-l readuc în atenţia cititorilor cu ocazia Sinaxei de la Botoşani, pentru a nu intra într-un joc diversionist murdar. De altfel şi Părinţii prezenţi la Sinaxă au refuzat să discute despre implantarea cipurilor, şi bine au făcut, pentru a nu da satisfacţie hulitorilor de profesie, care voiau să le schimbe agenda. Aducându-l iarăşi la arătare, fiecare va constata că, după doi ani, nu şi-a pierdut câtuşi de puţin actualitatea. Suntem preocupaţi în cel mai înalt grad de primejdiile care ne pândesc la fiecare pas, în lupta noastră pentru Sfânta Ortodoxie.

 

Este din ce în ce mai evident că însemnarea populaţiei va consta în implantarea unui cip pe frunte sau pe mâna dreaptă, exact cum a văzut Sfântul Apostol şi Evanghelist Ioan în momentul când i s-au descoperit evenimentele ultime ale veacului acestuia, exact cum le-a descris în Cartea Apocalipsei: ,,Şi-i sileşte pe toţi, pe cei mic şi pe cei mari, şi pe cei bogaţi şi pe cei săraci, şi pe cei robi şi pe cei slobozi, ca să-şi pună semn pe mâna lor cea dreaptă sau pe frunte, încât nimeni să nu poată cumpăra sau vinde, decât numai cel care are semnul, adică numele fiarei, sau numărul numelui fiarei. Aici este înţelepciunea. Cine are priceperea să socotească numărul fiarei, căci este număr de om. Şi numărul ei este şase sute şaizeci şi şase’’ (Apocalipsa 13, 16-18).

Prima consecinţă dezastruoasă a primirii semnului lui antihrist este lepădarea de Hristos. Odată însemnat, omul nu mai aparţine Mântuitorului, ci blestematului antihrist. Răspund celor care afirmă cu suficienţă şi inconştienţă că pot fi în continuare credincioşi lui Hristos. Aşa scrie Cartea Sfântă: ,,Cine se închină fiarei şi chipului ei şi primeşte semnul ei pe fruntea sau pe mâna lui, va bea din vinul aprinderii lui Dumnezeu, turnat neamestecat în potirul mâniei Sale, şi se va chinui în foc şi pucioasă, înaintea Sfinţilor Îngeri şi înaintea Mielului. Şi fumul chinului lor se suie în vecii vecilor. Şi nu au odihnă nici ziua, nici noaptea cei ce se închină fiarei şi chipului ei şi oricine primeşte semnul numelui ei’’ (Apocalipsa 14, 9-11). Citiţi, vă rog, cu atenţie aceste cuvinte şi lăsaţi speculaţiile inutile precum că un cip nu ne poate face rău. Ne face răul cel mai mare: pierderea ireversibilă a mântuirii!

După cum se poate vedea, implantarea cipului se va face prin constrângeri de tot felul (,,sileşte pe toţi’’). Cei neîntăriţi în Credinţă se vor supune şi vor lua cipul, crezând că astfel îşi rezolvă problemele şi vor avea acces la bunurile materiale necesare traiului zilnic. Cumplită dezamăgire îi aşteaptă! Vom vedea ce ne spune în continuare Cartea Apocalipsei. Precizăm că exprimarea la trecut prezintă, de fapt, evenimente viitoare. ,,Şi s-a dus cel dintâi (Înger) şi a vărsat cupa lui pe pământ. Şi o bubă rea şi ucigaşă s-a ivit pe oamenii care aveau semnul fiarei, şi care se închinau chipului fiarei’’ Doamne, câtă limpezime în aceste cuvinte şi cu câtă uşurinţă pot fie ele înţelese! De înţeles vor înţelege numai cei aleşi. Buba rea şi ucigaşă va fi probabil o formă de cancer cu evoluţie rapidă. Dincolo de acestea, se vede deznodământul tragic al celor însemnaţi şi care îşi vor fi pus mari speranţe în implantarea cipului. Dacă buba rea şi ucigaşă va pricinui, oricum, moartea şi pierderea mântuirii, nu este mai bine să primim moarte mucenicească şi să fim încununaţi de Hristos în Împărăţia Sa? Tocmai acest lucru ni-l spune Domnul Iisus: ,,Căci cine va voi să-şi scape viaţa (primind cipul, n.a.) o va piede; iar cine va pierde viaţa sa (prin moarte mucenicească, n.a.), pentru Mine şi pentru Evanghelie, acela o va mântui’’ (Marcu 8, 35)

De aceea vă spun tuturor iubitorilor de Hristos: nu primiţi cu niciun chip cipul şi nu vă închinaţi fiarei. Dacă deja avem acte conţinând cipuri, să curmăm această tendinţă şi să le refuzăm pe cele viitoare, deoarece, din aproape-n aproape, suntem îndreptaţi spre însemnarea finală. Să învăţăm şi să aprofundăm cuvintele sfinte ale Mântuitorului: ,,Nu vă temeţi de cei ce ucid trupul, iar sufletul nu pot să-l ucidă’’ (Matei 10, 28). Nu vom căuta mucenicia cu orice preţ, deoarece Însuşi Hristos îi va alege pe cei care-i vor fi Sfinţi Mucenici, şi-i va cruţa pe cei care nu vor avea puterea să treacă prin chinurile muceniciei.

3 mai 2017

Preot Ioviţa Vasile

 

8 gânduri despre „Consecințele primirii cipului pe frunte sau pe mana dreaptă”

  1. VEDENIA FERICITEI MONICA
    La fereastra dinspre mare

    Sub al nopţii cer senin

    Stă cu maică-sa de vorbă

    Fericitul Augustin.

    În convoiul lor spre ţară

    Au venit de la Milan,

    Poposind în vremea nopţii

    La al Romei vechi liman.

    Jos în tihnă lumea doarme,

    Luna sus le stă zâmbind,

    Îmbrăcând pământ şi mare

    Într-o pânză de argint.

    Dar trecând puţină vreme

    Se opresc din vorba lor,

    Căci o tainică uimire

    Le răpeşte mintea-n zbor.

    Augustine prea iubite,

    Dumnezeu m-a prevestit

    Că, în drumul vieţii mele,

    Mă apropii de sfârşit.

    În tăcerea cea adâncă

    Ochii lor acum privesc

    Spre lumina veşniciei

    De la Tronul cel ceresc.

    Multă vreme nici o vorbă

    Nu rosteşte gura lor;

    Nemişcaţi rămân, avându-şi

    Chipul tainic, visător.

    Sub ninsoarea de lumina,

    Augustin şi maica lui,

    – În uimirea lor cea sfântă –

    Par a fi nişte statui.

    Când îşi vin apoi în fire,

    Pogorându-şi ochii grei,

    Cu emoţie, Monica

    Zice către fiul ei:

    Nu mă turbur pentru asta,

    Căci dorinţa ce mi-a fost

    Am văzut-o împlinită,

    Traiul nu-mi mai are rost.

    Duhul meu va merge-n pace

    Către veşnicul lăcaş,

    Neavând de-acuma grijă

    Pentru scumpul meu urmaş.

    Viaţa mea a fost legată

    Numai de un singur dor:

    SĂ TE VĂD CREŞTIN PE TINE

    ŞI CREŞTIN DREPT SLĂVITOR!

    Mila cea dumnezeească

    Către noi s-a revărsat

    Şi pe mine cea smerită

    Negrăit m-a mângâiat.

    În pământul ţării noastre

    Nu mai calcă pasul meu,

    Căci aşa a fost poruncă

    De la bunul Dumnezeu.

    Mergeţi numai voi cu pace

    Şi vă las ca legământ

    “Trupul meu să se îngroape

    În acest strein pământ!”

    A rămas puţin pe gânduri

    Dascălul bisericesc,

    Cugetând la vorba maicii

    Cea cu ton proorocesc.

    Într-o clipă tot trecutul

    Îmbunătăţit al ei

    I-a venit atunci în minte,

    Cu lucire de scântei.

    Cumpănindu-i profeţia

    Cu prea vrednicul ei trai

    El văzu atunci cu duhul

    Fericirea ei din rai.

    Şi de-atuncea înainte

    Cunoscut-au pe deplin:

    Că-i feciorul unei Sfinte

    FERICITUL AUGUSTIN.

    (sursa: Sf. Ioan Iacob Hozevitul, “Din Ierihon catre Sion”)

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s