Comunitatea catolică: Erezii, inovaţii şi abateri de la Sfânta Tradiţie a Bisericii (V)

  1. Sfânta Taină a Spovedaniei

Cunoscând slăbiciunile omeneşti, Preabunul Dumnezeu a dat Bisericii Sale această Taină, numită şi a Pocăinţei, prin care ne curăţim de păcatele cu care ne întinăm în cursul vieţii pământeşti.

În catolicism, sensul acestei Sfinte Taine a fost viciat şi deturnat. Indulgenţele, adică sumele de bani plătite pentru iertarea păcatelor, substituie în mare parte ritualul spovedaniei, aşa cum este practicat în apus. Nici rânduiala Spovedaniei nu mai este cea din viaţa dintotdeauna a Bisericii. Este o iluzie că prin acest ritual s-ar dobândi iertarea păcatelor.

  1. Ordinele călugăreşti

Unele au ajuns, prin practicile lor, să fie detestate. Aşa vorbim despre Dominicani, care, printr-un joc de cuvinte, au fost supranumiţi Domini canes, adică ,,câinii Domnului’’. Ordinul iezuiţilor, datorită abuzurilor, falsurilor şi nedreptăţilor a rămas în istorie cu o conotaţie nefericită. Iezuit însemnând om ipocrit, intrigant, viclean, perfid. De numele lor se leagă falsificarea şi apoi ascunderea actului de unire de la 1688, prin care o parte a Bisericii din Transilvania a fost înşelată să se alăture papistaşilor eretici. Este vorba de greco-catolicii de astăzi.

Monahismul răsăritean a rămas într-o organizare unitară, datorită faptului că Biserica nu s-a abătut de la rânduielile statornicite de Sfintele Sinoade Ecumenice şi de Sfinţii Părinţi prin Canoanele date.

  1. Ordinele cavalereşti

,,Ordinul suveran de Malta descinde din ordinal cavaleresc al Ioaniţilor, întemeiat în 1113 de Cruciaţi la Ierusalim, pentru îngrijirea şi protejarea pelerinilor. Din Ierusalim s-a retras în Cipru, apoi în Rodos şi Malta Are un statut internaţional recunoscut de 43 de state, inclusiv de Sf. Scaun. Prin diferite asociaţii naţionale exercită o importantă acţiune de ajutorare umanitară, medicală. Sediul internaţional se află la Roma’’ (Tertulian Langa, Dicţionar teologic creştin din perspective ecumenismului catolic, Rd. Dacia, Cluj-Napoca, 1997, pag. 152).

Cine nu ştie că Ordinul cavalerilor de Malta este, în vremea noastră, unul masonic? Faptul că este recunoscut de Vatican, vorbeşte de la sine.

  1. Uniatismul

Uniatismul este acţiunea prin care se urmăreşte extinderea puterii papilor în lumea ortodoxă şi în toată lumea. Vârful de lance al uniatismului au fost iezuiţii. Aceştia au uzitat de mijloace perfide, de promisiuni niciodată împlinite, de falsuri şi presiuni exercitate cu multă perseverenţă şi în vreme îndelungată. Cine vrea să înţeleagă mai bine cum s-au comportat iezuiţii uniatişti în istorie, poate studia adevărul de la 1688, când o parte a din credincioşii ortodocşi au fost amăgiţi să se desprindă de Biserica Mamă şi să se alipească papistaşilor eretici.

  1. Conclavul pentru alegerea papei

Este adunarea cardinalilor, întrunită ori de câte ori e necesară alegerea unui nou suveran pontif. Cardinalii intră într-o incintă izolată cu condiţii austere. Nu au posibilitatea de a comunica cu exteriorul. Când alegerea noului papă întârzie din cauza divergenţelor, cardinalii sunt supuşi unui regim sever cu pâine şi apă. După fiecare dezbatere, mulţimea care aşteaptă afară este înştiinţată în două moduri deosebite. Când fumul ce iese din incinta conclavului este negru, alegerea nu s-a făcut. Dacă cei din conclav au izbutit alegerea, fumul este alb, mulţimea exultă de bucurie şi aşteaptă prezentarea noului papă. Acesta, îmbrăcat în veşminte pontificale, vine la balconul bazilicii Sfântul Petru, decanul conclavului anunţă: ,,habemus papam’’, ,,avem papă’’. Suveranul dă prima binecuvântare în noua lui calitate şi adresează mulţimii câteva cuvinte în limba italiană. Multimea este cuprinsă de o bucurie rar întâlnită şi vestea se răspândeşte în cetate şi în lume.

Aceasta este procedura urmată vreme de mai multe secole. Alegerea ultimilor papi nu a fost lăsată în puterea cardinalilor. Anumite surse spun că numele noului pontif este stabilit dinainte în altă parte, cardinalii urmând a împlini o simplă formalitate. Înlocuirea lui Benedict al XVI-lea cu actualul papă Francisc, confirmă această ipoteză.

  1. Muzica instrumentală în locaşurile de cult papistaşe

Este adevărat că Sfânta Scriptură în Cartea Psalmilor vorbeşte despre instrumente muzicale precum trâmbiţa, psaltirea şi alăuta, timpane, strune şi organe.Desigur acestea erau potrivite acelor vremuri pentru cântările sfinte. Cea mai potrivită pentru preaslăvirea Dumnezeului Adevărului rămâne însă vocea omenească, de aceea în Slujbele ortodoxe sunt excluse instrumentele musicale.

Nu acelaşi lucru se petrece în ritul catolic. Apusenii au introdus muzica instrumentală, orga fiind cea mai răspândită, urmaţi îndeaproape de protestanţi şi neo-protestanţi. Urmarea o vedem în scurte filmuleţe din Occident, în care oameni în toată firea dansează şi se scălămbăie în fel şi chip în ,,biserici’’. Să ne mai mirăm că acestea rămân goale şi sunt închiriate bieţilor noştri românaşi, pribegi în ţări străine?

Presbiter Ioviţa Vasile

9 gânduri despre „Comunitatea catolică: Erezii, inovaţii şi abateri de la Sfânta Tradiţie a Bisericii (V)”

  1. Hristos a înviat ! Mai nou se întrec „stranierii ” noştri în a „folosi” aplicaţia „ISOCRATOS PA” spre exemplu la bis Mihai Vodă din Bucureşti. Pr. Florin bagă isonul şi în loc de diapazon de pe tabletă. Consider că nu este normal. Unii nu-şi dau seama. Este deranjant… li s-a tot spus dar fac urechea … toacă ! Din acest motiv nu am mai călcat pe acolo.

    Apreciază

  2. Revenind la rătăcitul asta de Francisc, acesta a întrecut orice, de când a poposit la Roma, sarabanda nenorocirilor și spurcăciunilor vin pe bandă rulantă: este pro sodomie, pro imigrație, a modificat rugăciunea Tatăl nostru, iadul că nu există, și multe alte nenorociri, nici nu gândim câte miliarde de suflete trage după el în iad

    Apreciază

  3. Eu n-am niciun merit, parinte. Ce am facut am facut pentru ca sunt satul de cele doua extreme: Cea care il ridica prea sus pe Augustin mergand impotriva teologiei Ortodoxe si cei care il defaimeaza facandu-l eretic pentru greselile sale cand nu sunt in stare sa vada calitatile sale, mai ales trairea lui profund ortodoxa, smerenia si iubirea de care a dat dovada, lucruri care sunt foarte sigur ca lipsesc tuturor acestor „teologi” moderni.
    Cine a citit „Confesiunile” Fericitului Augustin si „Cetatea lui Dumnezeu” stie despre ce vorbesc.
    Recomand cartea parintelui Serafim Rose: „Locul Fericitului Augustin in Biserica Ortodoxa”

    Apreciază

    1. N-as vrea sa gresesc cu ceva impotriva Fericitului Augustin, mai ales ca eu sunt un nimeni. Nu-mi pot ingadui placerea prosteasca de a defaima pe cineva care e mult mai sus decat mine, asa ca merg pe mana Bisericii Ortodoxe, singura posesoare a atributului infailibilitatii.

      Apreciază

      1. Amin, parinte! Eu pastrez parerea ca pe Augustin trebuie sa il privim ca pe un mare moralist al Bisericii, un om al dragostei si smereniei intruchipate. Asta e locul pe care il ocupa in Biserica noastra: pentru zidirea sufleteasca a credinciosilor si nu pentru teologia sa eronata.

        Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s