Exponenţii ,,statului de drept’’ vor să prostească un popor întreg

Celebrul chirurg estetician Adina Alberts (50 de ani) a postat pe pagina sa de Facebook o scrisoare deschisă adresată premierului Viorica Dăncilă, scrisoare în care spune că cele două fete dispărute din Caracal ar fi de fapt în viaţă şi ar fi fost scoase din ţară pentru a se prostitua. Sunt intru totul de acord cu cele spuse de doamna chirurg. Iată ce scrie Adina Alberts în postarea sa de pe Facebook care a devenit deja virală, având sute de distribuiri:

,,Stimată doamnă, cu respect pentru funcţia pe care o ocupaţi în stat, daţi-mi voie să va spun că dvs sunteţi, în toată povestea asta, foarte departe de adevăr! Dvs cu referendumul despre care vorbiţi public…Fetele astea nu sunt moarte! Doamna, mai pierdeţi mult vremea!?!? Sesizaţi, pentru Dumnezeu, Interpolul! Daţi-le în urmărire generală. Există organisme internaţionale care se lupta din greu cu acest fenomen. Ştiţi că România ocupă locul întâi în Europa la traficul de minori pentru sex şi organe? Deplasaţi-va personal la Caracal, “înghesuiţi-l” pe procurorul care a întârziat acţiunea poliţiştilor şi aflaţi adevărul! Luaţi-o la întrebări şi pe doamna procuror care a ieşit public alaltăieri seară, la 21:30, ora de maximă audienţă, şi cu lacrimi în glas ne-a anunţat că “în cenuşă din cazan s-au găsit bijuteriile Alexandrei, recunoscute de mama fetei, precum şi fragmente de oase şi dinţi ce par a fi umani”, declaraţie publică ce a avut o singură menire, aceea de a ne face pe noi toţi să credem că fetele sunt moarte şi să ne obişnuim cu ideea”. FETELE ASTEA NU AU FOST RĂPITE CA SĂ FIE OMORÂTE, CI CA SĂ “PRODUCĂ” Iată nişte indicii care mă fac să cred cu tărie că aceste fete sunt în viaţă şi probabil sunt deja scoase din ţară:

1. Simplu fapt că pe lângă situaţia Alexandrei, se încearcă “o rezolvare” şi a celuilalt caz cu notorietate publică, acela al Luizei… care necesită, nu-i aşa, şi acesta o soluţie gen “praf în ochi”!

2. Cazanul în care cică a incinerat-o pe fată… cum să incinerezi un corp într-un cazan!? Corpul uman conţine 70% apă. Că să incinerezi un corp îţi trebui minim 2 ore temperatura de peste 1000 de grade Celsius, temperatura pe care nu o poţi obţine decât într-un cuptor special! La crematoriu IML din Bucureşţi, când se incinereaza un cadavru, miroase tot Berceniu. Cum puteţi crede că Alexandra a fost incinerată în cazan, în aer liber?!

3. Ieşirea publică a dnei procuror, seară, la 21:30, total neobişnuită, oferind detalii menite să ne “facă praf” pe noi telespectatorii, şi să ne şteargă orice urmă de îndoială asupra morţii acesteia!

4. Mama Alexandrei a primit un telefon de la un număr necunoscut şi o voce bărbătească i-a spus:”Mama soacră, eu şi fata ta, am plecat în Anglia că să facem bani!”

t 5. “Criminalul” declara că a surprins-o pe fată la telefon apelând 112. Păi oricine ştie că, după un apel la 112, ar fi trebuit că poliţia să ajungă urgent. “Criminalul” asta, în schimb, nu s-a sinchisit, şi “a omorât-o, a tranşat-o, a incinerat-o” parcă ştiind că nimeni şi nimic nu-l va deranja din treaba!

6. Faptul că mama Luizei, după o prima tentativă nereuşită pe care am avut-o de a discuta la telefon, atunci când am sunat-o din nou după două zile, mi-a zis că e greşeală şi că ea n-are nicio fată, deşi vocea era aceeaşi! Probabil a fost ameninţată!

7. Dacă fetele ar fi fost moarte, nu ar mai exista această reticenţă din partea poliţiei, procuraturii, această lentoare incredibilă în a acţiona…

8. Şi nu în ultimul rând, simplu fapt că aşa zisul criminal avea bluza galbenă a copilei aruncată lejer pe umeri… mi se pare sugestiv pentru toată această dorinţa de manipulare a maselor! Doamnă, ce fac specialiştii de pe lângă dvs? Doamnă, fetele astea valorează greutatea lor în diamante! Fetele astea nu au fost răpite că să fie omorâte, ci ca să “producă”! Uitaţi-va la tinereţea şi la frumuseţea lor!!! Ştiţi câţi bani “produce” o fată de calibrul acesta, pe zi? 50 000 de euro pe zi! Şţiţi câţi clienţi sunt obligate să aibă într-o singură zi?!  Mai puteţi respira, doamna? Mai puteţi dormi noaptea? Pentru că eu, nu pot! Pentru dumneavoastră, doamna, ar trebui să fie foarte uşor să accesaţi nişte informaţii clasificate. Ar trebui să fie foarte simplu să va informaţi corect, aveţi pârghii, aveţi instituţii, aveţi puterea! De ce n-o faceţi? Căutaţi şi la Brăila! Va implor… din nou!”

Dr. Adina Alberts

Mărturisirea către duhovnic, după rânduiala Sfântului Munte Athos

Iubiţi cititori,

De mâine începe Postul Adormirii Maicii Domnului, timp potrivit spre a ne îndrepta paşii spre duhovnic pentru Sfânta Spovedanie. De multe ori avem sentimentul că am uitat să mărturisim anumite păcate, deşi ne-am pregătit şi ne-am spovedit cu toată sinceritatea. Am primit aceasta ,,Mărturisire’’ de la un Părinte mai tânăr, fiind amândoi de acord că e un auxiliar potrivit pentru o Spovedanie cât mai temeinică, adică una completă, sinceră şi curată. Citind-o cu atenţie, vom constata că fiecare din noi ne regăsim în acele păcate. Ea poate fi citită de cel care se spovedeşte după ce, în prealabil, a mărturisit păcatele de care se simte împovărat. Cereţi îngăduinţa Părintelui duhovnic şi aşa citiţi-o cu zdrobire de inimă. Doamne ajută.

Mărturisesc Domnului Dumnezeului meu Atotţiitorul, Celui în Sfânta Treime slăvit şi închinat, Părintelui şi Fiului şi Sfântului Duh şi Stăpânei mele, Preabinecuvântatei Născătoarei de Dumnezeu şi pururea Fecioarei Maria, tuturor Puterilor cereşti şi sfinţiei tale, cinstite părinte.

Toate păcatele mele câte le-am făcut din copilărie până astăzi şi de la mărturisirea mea cea mai de pe urmă, cu umilinţă le mărturisesc, că multe răutăţi am făcut, greşind fără număr. Căci în păcate m-am zămislit şi în păcate, până în ziua şi ceasul de acum, am vieţuit. Că voia lui Dumnezeu şi sfintele Porunci niciodată nu le-am păzit; nici frica şi dragostea Lui, mai înainte de toate, n-am cinstit. Căci în noroiul poftelor, dulceţilor trupeşti şi în grijile vieţii fiind cufundat, cu totul m-am întunecat la minte, ticălosul, şi nebuneşte întru cunoştinţă am păcătuit, de unde şi rob şi locaş patimilor m-am făcut şi din răul obicei în răutăţi şi în toate voile mele, din tinereţe, am urmat. Şi aşa, cu lenevire şi cu multă nesimţire acum petrec, făcându-mă cu totul bucurie dracilor.

În viaţa mea, faptă bună şi pocăinţă adevărată cu lacrimi de umilinţă niciodată nu am arătat, şi în tot ceasul a greşi nu încetez. Căci ce fel de păcate nu am făcut? Ce faptă grozavă şi înverşunată nu am săvârşit? Cu covârşire şi cu sârguinţă, întru arătare şi întru ascuns, cu voie sau fără de voie, întru ştiinţă şi întru neştiinţă, cu lucrul, cu cuvântul, cu gândul, cu mintea şi cu toate simţirile mele cele sufleteşti şi trupeşti. Ştiinţa despre Dumnezeu şi despre sfinţia ta, duhovnicescul meu părinte, şi despre aproapele, niciodată nu o am păzit curată.. Şi când stau la rugăciune şi la canon, mă cuprind de lenevire şi nu mă rog cu trezvie şi cu evlavie adevărată, ci în gânduri necuviincioase şi în griji lumeşti şi deşarte mă răspândesc. Pravila şi canonul cel rânduit nu le împlinesc cum se cuvine, nici în timpul rânduit nu le săvârşesc. Sărbătorile nu le-am cinstit cum se cade. La biserică nu urmez regulat şi, în biserică fiind, nu stau cu frica lui Dumnezeu şi cu luare aminte la pravilă sau la rugăciunea în minte, ci mă răspândesc cu gândul şi dormitez întru nepăsare şi fără mustrare de conştiinţă. Sunt stăpânit de iubirea de sine-mi şi de tot felul de dulceţi: de odihnă şi de voia trupului, de nebuna împătimire şi de tot felul de iscodiri şi necurăţii, păcate multe şi nelegiuiri cu neoprire săvârşesc: cu lăcomia pântecelui, cu neînfrânarea, în toate zilele nesăţios şi cu prea saţiu mâncând şi bând, fără de vreme şi fără de rânduială, la arătare şi într-ascuns, şi în beţii petrecând.

Cu multă trândăvie şi somn peste măsură, cu necurate năluciri şi întinăciuni în somn, cu multă întunecare drăcească petrec, în gânduri necurate şi în tot felul de curvii şi înverşunări şi toate simţirile mele sufleteşti şi trupeşti mi le-am împuţit cu reaua mea voinţă. Mă laud în mine şi cu gura, mândrindu-mă sufleteşte şi trupeşte, îndulcindu-mă cu slava deşartă şi mâniind pe Dumnezeu cu părerea de sine-mi că sunt ceva, cu înalta cugetare şi cu îngâmfarea; cu iubirea de argint şi cu toată agoniseala de prisos, de îmbrăcăminte şi de alte lucruri nefolositoare, cu scumpetea, cu silnicia, cu răpirea, cu nemilostivirea şi cu neînfrânarea, cu neîndurarea şi când făgăduiesc a da şi a face bine, nu împlinesc. Cu făţărnicia şi cu vicleşugul am amăgit pe alţii, cu nedreptatea, cu pâra şi cu minciuna, cu mânia şi cu iuţimea, cu clevetirea, cu pizma, cu urâciunea, cu silnicia şi cu răsplătirea cu rău, cu defăimarea, cu cârtirea, cu nerăbdarea, cu vorbe deşarte, cu glume şi cu râs, cu limbuţia, cu furtişagul şi cu îndoiala în suflet şi în gând, cu hulă şi cu necredinţă sunt, cu nemulţumire pentru facerea de bine către Dumnezeu şi către oameni. Am osândit, am ocărât, am pârât, am blestemat, am urât, am zavistuit, am ţinut minte răul, am minţit, am fost martor mincinos, am jurat strâmb şi am pus pe alţii să jure. Sunt urâtor de fraţi, ocărăsc fără de ruşine, ţin minte răul şi caut să mă răzbun. Am împietrire de inimă, m-am aprins de mânie şi de ură şi de toată răutatea sufletească şi trupească, certându-mă cu alţii, cu vină şi fără de vină. Am ocărât, am îmbrâncit, am bătut, am lovit şi sângerare am făcut, şi apoi n-am căutat să fac pace şi să cer iertare, ci plin de urâciune şi cu împietrire de inimă petrec neiertat. Am spus cuvinte de ruşine şi spurcate şi am pricinuit sminteli şi poticniri. Mi-am spurcat ochii cu privirea feţelor de sminteală şi a părţilor celor ascunse, privind şi pipăind fără ruşine. Am curvit cu mintea, cu inima şi cu sufletul şi m-am spurcat cu poftele şi cu voirea. M-am înfrumuseţat şi m-am împodobit ca să fac ochilor străini plăcere spre sminteală. M-am făţărnicit şi m-am lăudat, ca să fiu numit şi cinstit între oameni. Am înşelat, camătă am luat, pe săraci nu i-am miluit, pe bolnavi nu i-am căutat şi cu vicleşug m-am purtat, pe cei scârbiţi nu i-am mângâiat, nici i-am împăcat. M-am arătat nemulţumitor către făcătorii mei de bine. N-am inimă dreaptă către fraţi şi către cei mai mari. Am făcut răutate şi vicleşug. De câte ori am mărturisit sfinţiei tale păcatele şi neputinţele mele, nu le-am mărturisit curat, cu frica lui Dumnezeu şi cu zdrobire sufletească, am ocolit pricinile păcatului, ca să nu ştii toate ale mele cum le-am făcut.

Canonul ce mi l-aţi dat nu l-am împlinit cum se cuvine şi porunca sfinţiei tale nu o am păzit. Făgăduinţele Sfântului Botez nu le-am păzit curate. Greşesc în toate zilele şi în tot momentul, noaptea şi ziua, pe faţă şi într-ascuns, smintindu-mă şi smintind pe alţii cu vederea cu auzirea, cu mirosirea, cu gustul şi cu pipăirea, cu neînfrânarea ochilor şi a limbii şi cu toate simţirile mele sufleteşti şi trupeşti, şi fac intrigă între fraţi. Şi fiindcă în toate fărădelegile am petrecut, şi câte slăbiciunea omului poate greşi, am greşit înaintea lui Dumnezeu, şi sunt vinovat întru toate păcatele fără de număr care le-am mărturisit şi câte le-am uitat, pentru toate acestea mă pocăiesc şi-mi pare rău şi cu sfărâmarea inimii mă rog Preasfintei, Preabinecuvântatei şi Slăvitei Stăpânei noastre Născătoarei de Dumnezeu şi Pururea Fecioarei Maria, tuturor Puterilor cereşti şi tuturor Sfinţilor şi sfinţiei tale, cinstite părinte, să-mi fiţi martori în ziua Judecăţii împotriva vrăjmaşilor mei, diavolii, că toate acestea le-am mărturisit şi canon pentru ele am primit. Şi te roagă lui Dumnezeu pentru mântuirea şi îndreptarea mea, că mă făgăduiesc să pun început bun.

Sfânta Biserică Ortodoxă în anii tiraniei antihristice

Sfântul Apostol şi Evanghelist Ioan a descris în Cartea Apocalipsei, capitolul 12, în forme metaforice şi simbolice, strâmtorarea prin care va trece Sfânta Biserică Ortodoxă în anii din urmă ai istoriei, în vremea domniei lui antihrist. Aici Biserica este înfăţişată sub chipul unei femei ,,înveşmântată cu soarele şi luna era sub picioarele ei şi pe cap purta cunună de douăsprezece stele’’. Desluşim din această descriere că Soarele este Însuşi Mântuitorul nostru Iisus Hristos, numit de Proorocul Maleahi (3, 20) ,,Soarele Dreptăţii’’. Metafora este deosebit de potrivită şi sugestivă, deoarece lumina cunoştinţei ne vine de la Fiul lui Dumnezeu Întrupat. Cele douăsprezece stele ne trimit cu gândul neapărat la cei doisprezece Sfinţi Apostoli, prin care a lucrat Dumnezeu pentru întemeierea Bisericii, dar şi la cei doisprezece Patriarhi din vechime.

            A scris apoi Sfântul Ioan că Femeia ,,era însărcinată şi striga, chinuindu-se şi muncindu-se ca să nască’’. Cu adevărat Biserica naşte fii pentru Împărăţia lui Dumnezeu prin Taina Sfântului Botez, iar atunci naşterea acestora din apă şi din Duh, va fi deosebit de grea, datorită modului sălbatic în care va fi persecutată de slujitorii satanei. Diavolul, adică balaurul, cu toate cohortele sale de demoni şi oameni, îşi va îndrepta toată răutatea împotriva slujitorilor şi credincioşilor, încât aceştia vor fi nevoiţi să se retragă în locuri pustii şi acolo să vieţuiască şi să slujească Mirelui Hristos, căci în bisericile sfinţite se va aşeza urâciunea pustiirii (Matei 24, 15) şi se va oficia cultul satanic al spurcatului antihrist, adorat de mulţimile oarbe, ca un dumnezeu. ,,Dar femeii i s-au dat cele două aripi ale marelui vultur, ca să zboare în pustie, unde e hrănită acolo vreme şi vremuri şi jumătate de vreme’’. Aici se arată purtarea de grijă a lui Dumnezeu pentru Biserică. Hrana va fi alcătuită din adevărurile mântuitoare, unite cu făgăduinţa vieţii veşnice, dar şi din cele necesare vieţii trupeşti. Această făgăduinţă ne este dătătoare de mari nădejdi şi ne întăreşte, de pe-acum, în mărturisirea lui Hristos până la moarte, ,,Vreme’’ înseamnă un an; ,,vremuri’’ înseamnă ,,doi ani’’; ,,jumătate de vreme’’ înseamnă ,,o jumătate de an’’. Aşadar, aceste perioade însumate dau trei ani şi jumătate, cât va dura tirania lui antihrist. Spun Părinţii Bisericii că atunci ziua va fi ca ora, săptămâna ca ziua, luna ca săptămâna, iar anul ca luna, într-atât va scurta Dumnezeu vremea, ca să se mântuiască cei aleşi (Matei 24, 22). ,,Iar când se vor întâmpla acestea, prindeţi curaj şi ridicaţi capetele voastre, pentru că răscumpărarea voastră se apropie’’ (Luca 21, 28).

Presbiter Ioviţa Vasile

Nu-l pedepsiti

Un subofițer din cadrul Ministerului de Interne a publicat astăzi pe Facebook o poezie referitoare la cazul criminalului în serie din Caracal!

La Domnul și la voi, cer îndurare:

Pe criminal vă rog, nu-l pedepsiți!

Dreptate nu se face-n închisoare,

Închideți ochii! Dați-l la părinți!

Să fie judecat numai de mame!

Să fie rupt și mestecat în dinți!

Nu-l condamnați, nu-l împușcați cu arme,

Creați o lege: Dați-l la părinți!

Nu condamnați părinții să-l plătească,

Cum toți plătim atîția deținuți!

Dați „peste noapte”-o lege românească,

Iar criminalul, dați-l la părinți!

Plîngem și noi, plîng îngerii și sfinții.

Și așteptăm. Decizia-i la voi.

Lăsați-l doar o noapte cu părinții

Și dreptul s-apeleze 112!

Frumoasă această poezie venită de unde nu te aşteptai. E scrisă fără ură, fără patimă sau dorinţă de răzbunare, în duh ortodox, întocmai cum ne învaţă Mântuitorul nostru Iisus Hristos. Mulţi nu vor împărtăşi acest punct de vedere, acum când indignarea s-a întins peste România ca o pâclă grea. Nimic nu justifică ura şi încrâncenarea. Răzbunarea este a lui Dumnezeu.

Cuvioasa Irina şi farmecele diavoleşti ale vrăjitorilor

Pentru slujirea stăpânului lor, diavolul, şi pentru a face rău semenilor, vrăjitorii se folosesc de diferite lucruri şi obiecte, unele de-a dreptul scabroase, cum sunt organe de animale sau necurăţii, căci necurat este şi cel rău. De multe ori sustrag un accesoriu, o agrafă sau o şuviţă de păr de la o anume persoană, şi prin aceasta atrag puterea şi lucrarea demonilor, putându-se ajunge până la demonizarea celui în cauză. Alteori ascund sub pragul casei sau în aşternutul patului un obiect malefic, aducător de rele şi neputinţe. Prin înlăturarea aceluia, lucrătura diavolească încetează. În viaţa scrisă a Cuvioasei Irina, pe care o pomenim astăzi, ni se spune că, fiind stareţa unei mănăstiri, a primit în viaţa de obşte o femeie frumoasă şi de neam bun. Aceasta a avut o înţelegere cu un bărbat în vederea căsătoriei, dar şi-a schimbat voia şi a ales viaţa călugărească. Bărbatul a ţinut cu tot dinadinsul s-o aibă de soţie, dar fiindcă a rămas neclintită în hotărârea ei, acesta s-a dus la un vrăjitor din Capadocia şi i-a cerut ajutorul. După o vreme, călugăriţa şi-a ieşit din minţi, înconjura mănăstirea răcnind numele logodnicului şi ameninţând că se va sugruma, dacă nu i se îngăduie să se întâlnească cu el. Faptul a produs multă tulburare în mănăstire, de aceea Cuvioasa Irina a adunat obştea şi le-a cerut să postească o săptămână întreagă, cu rugăciuni şi metanii, pentru îndepărtarea demonilor. A treia zi, la miezul nopţii, Cuvioasei Irina i s-a arătat Sfântul Vasile cel Mare şi a îndrumat-o spre cele ce avea de făcut.

În vreme ce se săvârşeau Sfintele Slujbe în biserică, s-a arătat iarăşi Sfântul Vasile cel Mare şi Marea Muceniţă Anastasia, aducând o legătură. Când a desfăcut-o, Cuvioasa Irina a găsit în ea ,,fel de fel de farmece şi lucruri rele, aţă, păr, plumb, noduri şi nume diavoleşti scrise. Şi erau mai ales doi idoli mici de plumb, unul în asemănarea bărbatului, iar celălalt în al monahiei, şi erau lipiţi unul de altul, ca şi cum păcătuiau… După Sfânta Liturghie a miruit pe bolnavă cu untdelemn din candelă, apoi a pus farmecele pe jăratec, şi acelea arzând, s-au dezlegat şi nevăzutele legături ale monahiei, şi aşa şi-a venit în minte, slăvind pe Dumnezeu, Care a izbăvit-o. Iar când idolii s-au topit desăvârşit, ieşeau nişte glasuri mari de pe jeratic, precum răcnesc porcii când îi înjunghie’’ (După Vieţile Sfinţilor pe iulie, Ed. Mănăstirea Sihăstria, 2005).

Iubite cititorule! Dacă vreodată vei găsi la casa ta asemenea lucruri blestemate ale celui rău, aşa să faci şi tu: aruncă-le imediat în foc. Şi să nu uiţi că prin dreaptă vieţuire, ascultând de Biserică, zădărnicim orice lucrare vrăjitorească şi alungăm demonii făcători ai răului.

Presbiter Ioviţa Vasile

Ministerul orwellian al adevărului a decis: preotul Vasile Răducă trebuie să plece

  Am înţeles că Părintele Răducă a îndemnat o credincioasă să se roage pentru ca fata ei, care trăieşte în curvie cu un musulman, să se despartă de el şi să-şi găsească un român ortodox cu care să se căsătorească după legile nestrămutate ale Bisericii. Este sfatul pe care l-aş fi dat şi eu fără nicio ezitare. Asta a fost crima. Imediat puterile întunericului s-au pus în mişcare, indignate de cutezanţa unui preot de a da bun sfat unei credincioase. Scandalul a fost provocat şi întreţinut la intensităţi maxime până când părintele a părăsit cu lehamite funcţia de prodecan al Facultăţii de Teologie şi apoi a anunţat că se pensionează. Se vede dar cu limpezime că ni se interzice un drept şi o datorie pe care Dumnezeu ni le-a dat.

Biserica spune răspicat că nu va oficia Sfânta Taină a Cununiei niciunei persoane care şi-a căutat partener(ă) în afara spaţiului Ortodox, deoarece există o incompatibilitate de neînlăturat. Căsătoria poate avea loc doar dacă eterodoxul trece cu sinceritate, de bună voie la Credinţa Ortodoxă şi e primit în Biserică prin Sfânta Taină a Botezului. Aşa spun Sfintele Canoane, aşa trebuie să procedăm.

1.I-aş întreba pe vajnicii apărători ai musulmanilor: vi se pare firesc ca un musulman să aibă dreptul să trăiască cu patru soţii în acelaşi timp, cum prevede legea islamică? Cum rămâne atunci cu articolul 376 cod penal, care incriminează şi pedepseşte bigamia? Sau interzicem bigamia, dar acceptăm poligamia? Pe doamne le-aş întreba: aţi fi mulţumite să fiţi una din cele patru soţii ale unui musulman? Dacă fiica dumneavoastră ar fi în această situaţie, aţi avea împăcare sufletească? Mă-ndoiesc.

2. Ştiţi ce spune legea islamică? ,,Sunt 11 lucruri spurcate – urina, excrementele, sperma, oasele, sângele, câinele, porcul, bărbatul şi femeia ne-musulmani şi treimea… Cine crede în treime este spurcat precum urina şi fecalele’’. Deci, dragi români, descoperţi acum că sunteţi spurcaţi, în viziunea mahomedanilor. Credeţi-mă că nu mă simt înjosit de faptul că musulmanii mă socotesc spurcat. Dumnezeu să le dea sănătate. Gravitatea afirmaţiei este aceea că Îl socotesc pe Dumnezeul meu, Preasfânta Treime, în rândul lucrurilor spurcate! Asta întrece orice măsură şi o batjocură mai mare nici nu se poate imagina. Islamicii au voie să spună orice despre Dumnezeul Adevărului, ne pot jigni şi leza în cel mai josnic mod, dar noi şi părintele Vasile Răducă n-avem voie să dăm un sfat bun unui suflet aflat în suferinţă. Aşa a stabilit ministerul adevărului. Şi mai vin ecumeniştii români, episcopi şi preoţi, să ne spună cât de bine e să ne unim cu mahomedanii şi câte valori morale au ei în doctrină. Nimeni nu va tăia capul unui musulman pentru asemenea blasfemii, pentru că le lăsăm toate în seama lui Dumnezeu. Şi ca să vedeţi cât de toleranţi sunt ei, mergeţi într-o ţară musulmană şi rostiţi un cuvânt împotriva lui Mahomed. În momentul următor se vor năpusti asupra dumneavoastră şi vă vor ucide fără judecată. În România, numele preasfânt al lui Iisus Hristos poate fi terfelit, se pot rosti cele mai teribile blasfemii şi nimeni nu va păţi nimic, că aşa suntem noi, toleranţi. Un preot ortodox a îndrăznit să iasă pe stradă în Istambul îmbrăcat în reverendă. A fost bătut crunt de islamişti şi poliţia i-a mai aplicat şi o amendă, ca să se înveţe minte. Asta-i toleranţa islamică.

3.Trăim dureros sub ameninţarea fanatismului islamic şi vedem cu câtă cruzime comit atacuri teroriste, pentru că legea islamică cere musulmanilor să ucidă, în numele credinţei, bineînţeles. Noi românii am avut secole de-a rândul parte de suferinţe imense din partea turcilor islamici. Chiar dacă istoria se mai rescrie, din când în când, faptele rămân fapte şi nimic nu poate acoperi un trecut întunecat de excesele musulmanilor. Nici măcar ministerul adevărului.

Presbiter Ioviţa Vasile

Cenzura operează împotriva textelor sfinte

O decizie luata de Facebook de a bana (interzice) un citat pasnic si iubitor de-al Sfantului Augustin de Hippona, un teolog catolic (impropriu utilizat termenul de „catolic” referindu-se la adunarea papistasa, Sf. Augustin fiind un sfant apartinand Sfintei Ortodoxii – nota traducatorului) si filosof din secolul al V-lea, l-a facut pe un scriitor catolic (papistas – nota traducatorului) sa se scarpine in cap. Observand ca doi prieteni preoti au fost cenzurati de catre gigantul social media pentru postarea sfatului pastoral al Sfantului, sustinatorul pro-viata al Massachusetts-ului, Dominic Bettinelli, a postat aceleasi cuvinte in cronologia sa de pe Facebook in ziua de vineri. Dupa aceea si el a primit un avertisment cum ca postarea incalca „Standardele comunitatii in privinta discursurilor instigatoare la ura”. Citatul pe care Facebook l-a considerat atat de ofensiv este urmatorul: „Sa nu presupunem vreodata ca daca traim o viata buna vom fi fara de pacat; vietile noastre merita a fi laudate doar atunci cand continuam sa cersim pentru iertare. Dar oamenii sunt creaturi fara de speranta si cu cat se concentreaza mai putin asupra propriilor pacate, cu atat mai mult se intereseaza de pacatele celorlalti. Ei cauta sa critice, nu sa indrepte. Neputand sa se scuze pe ei insisi, ei sunt gata sa ii acuze pe altii.” Citatul, a explicat Bettinelli intr-o postare inflamata in legatura cu acuzatia de „discurs instigator la ura”, face parte dintr-o omilie a Sfântului Augustin. „Discurs instigator la ura?” – a intrebat Bettinelli. „Este opusul unui discurs instigator la ura. Indeamna oamenii sa se opreasca din a se concentra pe pacatele altora si a se concentra pe propriile lor pacate. Augustin doar reformuleaza cuvintele lui Iisus din Evanghelie: ,,De ce vezi paiul din ochiul fratelui tău, şi bârna din ochiul tău nu o iei în seamă?” (Matei 7:3).” Autorul a crezut ca postarea a fost respinsa de catre un algoritm al computerului. Cu toate acestea, cand i s-a oferit optiunea unei revizuiri facuta de un om, Bettinelli a citit-o si a descoperit ca inclusiv un supervizor uman al Facebook-ului a considerat ca citatul incalca „Standardele Comunitatii”. Facebook l-a lasat pe Bettinelli sa raspunda respingerii apelului sau. El a scris urmatoarele: „Inca nu inteleg de ce asta este discurs instigator la ura. Este un citat dintr-un Sfant catolic (adica Ortodox – nota traducatorului) care exprima opusul unui discurs instigator la ura. El pur si simplu reafirma cuvintele lui Iisus Hristos din Evanghelii care spun sa te opresti din a te interesa de ce face sau ce nu face celalalt si sa te ingrijorezi de propriile tale greseli. Deci Facebook zice ca Evanghelia este discurs instigator la ura? Dar ce este si mai rau este ca nu am o intelegere mai buna ce reprezinta o incalcare a standardelor comunitatii voastre decat aveam inainte. In viata mea nu o sa pot sa imi dau seama de ce ati categorisit asta drept discurs instigator la ura.” Bettinelli este ingrijorat acum ca utilizatorii o sa ajunga in „Inchisoarea Facebook”, adica nu vor mai putea posta pe Facebook doar pentru ca au citat din Biblie sau pentru ca au distribuit „un cuvant de incurajare de-al unui sfant.” Bettinelli a declarat pentru LifeSiteNews ca s-ar putea sa fi gasit radacina problemei. ,,Un prieten a postat doar „oamenii sunt creaturi fara de speranta” si a fost banat, deci se pare ca aceea este partea relevanta care este considerata discurs instigator la ura.” a spus el. Intre timp, Bettinelli nu este dispus sa ii lase pe cei de la Facebook sa scape cu basma curata cu calomnia la adresa Sfantului Augustin. „Daca Facebook sa o postez, atunci voi scrie pe blog despre asta, iar dupa aceea o sa fac un podcast despre asta si o sa fac gura despre asta pana cand cineva cu putere va face Facebook-ul sa admita ca citatele din Sfintii Parinti timpurii ai Bisericii nu sunt (sic!) discursuri instigatoare la ura.” – a scris el pe Facebook. Facebook a mai fost implicat in cenzurarea opiniilor conservatoare si Crestine. Recent, CEO-ul Mark Zuckerberg a declarat ca Facebook a blocat intentionat anunturi pro-viata in cursul derularii referendumului din Irlanda pentru a inlatura dreptul la viata al copilului nenascut din constitutia sa. Facebook a fost de asemenea gasit vinovat de violarea intimitatii si se confrunta cu o amenda de cinci miliarde de dolari. CALIFORNIA, Iulie 15, 2019 (LifeSiteNews)

  

Sursa traducerii:

http://www.lifesitenews.com/news/facebook-bans-saint-augustine-quote-as-hate-speech