Gânduri pentru Simona Halep

,,Iar când se lupta cineva, la jocuri, nu ia cununa, dacă nu s-a luptat după legile jocului’’ (II Timotei 2, 5).

După legile jocului s-a luptat Simona Halep la Wimbledon, vreme de două săptămâni, şi a luat cununa biruinţei. S-a dovedit a fi deasupra tuturor şi asta i-a bucurat nespus pe românii nostri. Nu şi pe americani. Acolo n-au mai putut să-şi trimită ambasadorul, care să spună cine trebuie să câştige. De ce se bucură românaşii noştri? Pentru ca sunt prea de multe ori umiliţi în propria lor ţară de tot felul de lifte. Prea adesea vin ambasadele să ne spună ce e bine, ce rău şi întotdeauna binele e de partea lor, că aşa se întâmplă în toate coloniile lumii. Propaganda mincinoasă ne spune că românii sunt leneşi, sunt needucaţi. Asta l-a şi făcut pe preşedintele circumstanţial Iohannis să lanseze proiectul ,,România educată’’. Cum ar veni, Iohannis să-i educe pe români care, fără el, ar fi, în continuare, lipsiţi de educaţie. Simona arată cu adevărat că nu suntem nici leneşi, nici needucaţi, nici un popor de mâna a doua. Putem fi între cei mai buni din lume, şi nu numai în sport. Avem valori în toate domeniile. Nu întotdeauna însă răzbesc, pentru că le stau în drum cohortele de nulităţi potente, cozile de topor, prezente pe oriunde te uiţi.

Simona e fiică a Bisericii Ortodoxe Române, şi nu una de circumstanţă, de paradă. Este singura dintre competitoare care se însemnează cu semnul Sfintei Cruci pe arenele lumii, sub ochiul camerelor de luat vederi. Nu se ruşinează de Hristos, Îl mărturiseşte de câte ori e prezentă în competiţii.

Simona a fost încununată la Wimbledon cu o cunună care, cu trecerea vremii, se va veşteji, tumultul competiţiilor se va stinge, milioanele adunate se vor risipi, pentru că aşa sunt legile firii. Atotputernicul să-i aşeze pe creştet ,,cununa cea neveştejită a măririi’’ (I Petru 5, 4) pentru binele care-l face, cu multe osteneli şi sacrificii, acestui neam semănat de Dumnezeu pe faţa pământului. Ne uităm cu drag la ea şi-l parafrazăm pe cronicar, simţind ceea ce trăia şi acesta când a scris: ,,nasc şi pe pământ românesc oameni’’.

Presbiter Ioviţa Vasile

15 gânduri despre „Gânduri pentru Simona Halep”

  1. sportul e arena dracilor,
    asa cum Dumnezeu a facut arena atletilor ( schituri si manastiri), unde se nevoiesc crestinii pt cununile ceresti …
    tot astfel diavolul copiaza si-si face arena nevoitorilor pt bani multi , si medalioane de aur .
    n-au ce cauta crestinii in sport ca si meserie !
    e pt păgâni !
    o sfatuiesc pe Simona sa se lase de sport ( are destui bani pt toata viata) si sa intre in randul normal al crestinatatii.
    pt. români lauda lumii nu e in sport sau descoperiri stiintifice ci in Muntii sfintiti de rugaciunea pustnicilor , in trairea ortodoxa cu adevarat precum inaintasii nostri Sfinti !
    Sa ne laudam cu pustnicii nostri. cu schiturile si manastirile noastre ! cu martirii nostri . acestea au mentinut Tara noastra in fata tuturor europenilor acestora.
    nu sportul, nu slava desarta, nu fuga dupa bani si medalii de la paganii lumii.
    Doamne ajuta si iertati pt asprimea cuvantului !

    Apreciază

  2. Fiecare cu talantii sai, primiti de la Imparatul Slavei.
    In lumea sporturilor, Simona aduce raza de lumina a Ortodoxiei care inunda terenul de tenis, oriunde apare in lume si arata oamenilor, o alta perspectiva, cea a credinciosului ortodox. Talentul nu se poate pune sub obroc. A inmultit acest dar primit la sfantul botez, prin munca neobosita, dragoste si daruire, iar rezultatul este extraordinar, atat pentru noi ca tara, cat si pentru sufletul ei, minunata fiica crescuta de parinti in taina Sfintei noastre Ortodoxii.

    A avea curajul să te însemnezi cu semnul Sfintei Cruci poate fi o firimitură din râvna mucenicilor. Un început. Cea mai sinceră mărturisire de credință. Iar când îți mărturisești credința sincer, întărești și credința altor semeni. Dai curaj. Speranță. Oferi un model, dincolo de arhietipul păgubos – eu îmi trăiesc credința în suflet, am relația mea cu Dumnezeu, nu trebuie să mă închin în public…

    Spunea cineva”Și am ajuns la concluzia că tăria Simonei de a începe și a sfârși competiția cu semnul Sfintei Cruci, face mai mult decât zece mii de articole despre credință și dogmă. Cântărește mai mult decât orice conferință, predică sau discurs teologic ce își răspândesc mesajul doar într-un anumit context bine definit. ”

    Mărturisirea ei publică, în arenele lumii, spune ceva despre Ortodoxie. Despre Ortodoxia mărturisitoare. Despre Ortodoxia curajoasă și plină de viață. În Crucea Simonei, simplă, sinceră, smerită, Occidentul descoperă o lume ce pentru ei, a apus de mult – lumea credinței în Dumnezeu. Și ce mod mai bun de a arăta lumii pe Dumnezeu, decât viața ta proprie, pusă în slujirea Crucii?
    Dar să nu uite fiecare că, pe cât dregătoria lui este mai mare, cu atât mai mare răspundere are în faţa Lui Dumnezeu şi a oamenilor, căci are datoria de a-şi înmulţi talanţii încredinţaţi lui, aducându-şi aminte de cuvântul Domnului care zice: ,,Căruia i s-a dat mai mult, mai mult se va cere de la dânsul ‘’(Luca 12, 48).
    E minunat să ştii că ceea ce faci e bine plăcut Bunului Dumnezeu şi vine şi în ajutorul semenilor tăi, că ai ales binele şi nu răul, că în munca ta învinge adevărul şi nu minciuna, cinstea şi nu hoţia, hărnicia şi nu lenea, frumosul şi nu urâtul, dragostea şi nu ura, etc.
    Nu știu nimic despre viața ei personală. Nici dacă merge la Biserică ori ba, dar știu din Crucea ei, că Ortodoxia se mărturisește și îmbrățișează lumea prin gestul ei.

    Pentru că a te însemna cu Sfânta Cruce este un discurs despre dragoste. Despre dragostea Mantuitorului Răstignit pentru fiecare dintre noi. Este o iubire care respectă libertatea omului chiar şi atunci când omul Îl respinge pe Dumnezeu sau nu Îl primeşte.
    Crucea Mântuitorului Iisus Hristos reprezintă iubirea lui Dumnezeu arătată oamenilor într-o lume plină de ură şi de violenţă. Oriunde vedem Sfânta Cruce trebuie să ne aducem aminte cât de mult ne iubeşte Dumnezeu şi aşteaptă răspunsul nostru la iubirea Lui.
    „Pentru noi Crucea este sabia care omoara sinele nostru pacatos care ne lipseste de impartasirea cu Dumnezeu”, dar in acelasi timp, ea este cheia raiului prin care ni se arata dragostea lui Hristos pentru noi toti.

    Apreciază

    1. Adevarat ce spuneti, Distinsa Doamna Doctor. Nu putem fi mereu crispati, incordati, morocanosi. Ne mai si destindem, din cand in cand si Simona tocmai ne-a oferit un prilej. Dumnezeu ne va ajuta sa implinim ceea ce este neimplinit in noi. Doamne ajuta.

      Apreciază

  3. dragă doamnă Gabriela ,
    ce pot sa mai zic … decat..:
    Domnul sa se milostiveasca spre Simona pt. ca isi face Semnul Sf. Cruci ..si sa o lumineze sa o aduca pe calea crestinatatii autentice…sa nu ramana in sport si doar la insemnaarea cu Sf. Cruce !
    sa vie la menirea femeii… ori sa se casatoreasca si sa nasca prunci crescandu-i in frica de Dumnezeu si in Dreapta Credinta ,
    ori sa ramana asa insa sa se puna la punct cu invatatura ortodoxa si sa-si dea seama de desertaciunea si inselarea acestui nou idol Sport !
    ori…si.mai bine… sa-si puna trupul si sufletul in slujba lui Hristos la o manastire…
    sa mai citeasca din vietile Sfintilor si mai cu seama a Sfintelor !
    si sa vada diferenta dintre ea si cum au trait inaintasii nostri romani.
    si eu am fost sportiv de mic … si stiu ce inseamna.
    imi faceam si eu Cruce la inceperea fiecarui joc si antrenament, ma rugam Domnului sa ma ajute sa castig… si Slava Domnului ca nu.mi-a indeplinit dorinta arzatoare de a ajunge mare sportiv la nivel national….
    caci cu cat am inceput sa ma rog la Biserica pt. a ajunge campion …pe atat nu reuseam sa fac ce-mi propuneam ….ba chiar am fost dat afara din echipa din care eram ….pe motiv ca nu fac fata cum trebe la meciurile echipei.
    si ersm necajit si deznadajduit …
    asta pana cand am dat de vietile Sfintilor si de inv. pr. Cleopa Ilie …si de atunci n-am mai vrut sa practic sport nici macar in joaca cu colegii…pt ca simteam ca-mi pierd vremea sfanta a mantuirii.
    Dumnezeu sa ne ajute pe toti sa iesim din lumea asta inselatoare care e o mare vrajitoare!

    Apreciază

    1. Uite ca Ciprian al nostru e trecut prin lumea sportlui si intelege niste lucruri. Sincer, nu te-ai bucurat de reusita Simonei? Eu m-am bucurat cu masura si marturisesc ca n-am vazut meciul. Abia dupa meci am stat pret de cateva minute in fata televizorului pentru a vedea premierea.

      Apreciază

      1. părinte, iertati-ma …
        de cand m-am lasat de activitatile alea si am trecut la activitatile crestinesti pt mantuirea sufletului meu cel foarte pacatos, credetima ca nici nu ma mai intereseaza de lumea sportiva sau politica.
        nici sa vad sau sa n-aud de astea .
        am taiat cablu si de la tv ca sa nu fiu ispitit sa ma intorc iarasi la desertaciunile alea !
        nu am de ce sa ma bucur pt reusita crestinului in sport. e o bucurie desarta.
        m-as bucura sa aud ca se lasa crestinii de sport si devin calugari !
        atatiasportivi…i-ainzestrat Dumnezeu cu energie trupeasca pt a deveni mari nevoitori….insa diavolul foloseste aceasta energie pt sportul mamona !
        asa ca nu ma bucur…ma intristez de inselarea in care se afla !
        rugati-va pt ei !

        Apreciază

  4. si mai este o alta treaba cu sportul din arenele acestea. spectatorii ! cum ar fii un meci de tenis daca nu s-ar uita niciun om ? fara spectatori ?
    ei… pt crestini nu se cuvine sa se uite la niciun meci . apoi…pt femeia crestina… e cuviincios lucru sa-si acopere partile cela mai atragatoare ale trupului ( parul, coapsele, soldul …etc), ori tenismenele is in pantaloni foarte scurti… trupul e evident o ispita pt tinerii baieti/ barbati mai slabi care privesc… deci seface smintela si de catre tenismene si de catre spectatori .
    la vamile vazduhului este si vama in care femeia raspunde pt toti baietii care au fost ispititi din cauza imbracamintei neadecvata si ale purtarii lor!
    chiar daca barbatul are vina ca s-a uitat…dar are pacat si barbatul si femeia care a smintit .
    deci fumeia sa aiba rusinea de a-si dezveli trupul in vazul lumii intregi !
    ori la sportivi nu.mai e rusines si simtirea asta ,
    ba chiar se ostenesc pt a arata trupul cat mai infruptat !
    nu stiu daca ma intelegeti ….
    poate o sa ziceti ca sunt un deplasat mintal din lumea antica 🙂
    Doamne ajută .

    Apreciază

  5. Sa fie blagoslovit cuvantul Sfintiei Voastre, in vecii nesfarsiti, Prea Cucernice Parinte Vasile!
    O tema care incita la discutii duhovnicesti.
    Iubesc sportul si anumite discipline ca inotul si patinajul, au fost preferatele mele.
    Sfintii Parinti spun ca „trupul este o sluga buna, dar un stapan rau”.
    Miscarea in aer liber este o tinta pentru sanatatea noastra, psihica si trupeasca.
    Nu exista pacient copil la care sa nu fi recomandat inotul, ca sport complex, care pe langa beneficiile in anomaliile dento-maxilare, in cresterea si dezvoltarea armonioasa, are efecte optime in interactiunea copiilor cu mediul, dezvolta aptitudini deosebite.
    Are efecte asupra sanatatii articulatiilor,diminua greutatea crescuta, reduce simptomele astmului, tensiunea arteriala si intareste activitatea inimii, reduce colesterolul, diabetul si riscul de a muri din cauza bolilor de inimă.
    In mare, te simti liber, tanar si mai aproape de cer, de Dumnezeu. Minunat!
    Nu trebuie sa facem din sport o patima(ca spectator), caci aceasta este dovada unui suflet bolnav.
    Tenisul poate fi practicat pana la o anumita varsta, dupa care persoana respectiva poate implini si celelalte lucrari duhovnicesti, pe care le doreste.
    Cel care a gasit calea duhovniceasca, sa nu-l mustre pe cel care inca nu a gasit-o, dar totusi lucreaza ceva, din dragoste pentru Dumnezeu(stie Domnul!) si pentru aproapele!
    Sa ne bucuram de o reusita sportiva obtinuta prin munca si sacrificii, sa nu fim frustrati, sau sa incolteasca in noi alte patimi precum trufia, orgoliul, slava de sine.
    Sa respectam cu eleganta si noblete parerea altei persoane.
    „In viaţa noastră nu există profesori mai severi decât viciile şi incapacităţile noastre. Acum ştiu! Ştiu că orice ură, orice aversiune, orice ţinere de minte a răului, orice lipsă de milă, orice lipsă de înţelegere, bunăvoinţă, simpatie, orice purtare cu oamenii care nu e la nivelul graţiei şi gingăşiei unui menuet ….. este un păcat şi o spurcăciune; nu numai omorul, rănirea, lovirea, jefuirea, înjurătura, alungarea, dar orice vulgaritate, desconsiderare, orice căutătură rea, orice dispreţ, orice rea dispoziţie este de la diavol şi strică totul. ”
    (Părintele Nicolae Steinhardt)

    Apreciază

  6. Buna ziua,
    urmarind schimbul de idei, nu pot decat sa remarc ca parintele a scris din punct de vedere sufletesc , iar dl ciprian din punct de vedere duhovnicesc.Nu va faceti griji, amandoi aveti dreptate, doar ca stiti ce prevaleaza in crestinism, nu-i asa? ma scuzati, doar am comentat de pe margine…ca asa-in in tenis:))

    Apreciază

    1. Doamne ajuta, Ancuta,
      Multumesc pentru constatare. Vad ca aveti simtul echilibrului in toate. Important este sa evitam excesele de orice fel. Bunul Partiarh al Serbiei, Pavle, avea obiceiul sa circule prin Belgrad cu autobuzul. Odata cei care-l insoteau I-au atras atentia ca nu e bine sa ia acel autobus deoarece urmau sa urce grupuri de tineri in tinute indecente. ,,Fiecare vede ce vrea”, a raspuns Patriarhul, si s-a urcat in autobuz. Sa vedem si noi ce e bine si frumos.

      Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s