Sfântul Ilie, Prooroc şi înaintemergător al celei de a Doua Veniri a lui Hristos

Deznădejdea este, potrivit învăţăturii Sfintei noastre Biserici, păcat împotriva Duhului Sfânt, care nu se iartă nici în veacul acesta, nici în cel ce va să fie. Vorbim de deznădejde ca păcat dus până la ultima sa consecinţă, fără pocăinţă şi aici amintim păcatul lui Iuda Iscarioteanul care, după ce L-a vândut pe Mântuitorul, a căzut în deznădejde, a gândit că nu va fi iertat şi, drept urmare, s-a dus şi s-a spânzurat. Când păcatul deznădejdii este înlăturat prin pocăinţă şi omul revine la nădejdea în Dumnezeu, deznădejdea îşi pierde caracterul de păcat împotriva Duhului Sfânt şi este iertat.

Sfântul Prooroc Ilie a trăit în vremuri deosebit de grele, din pricina tiranilor regi Ahab şi Izabela, dar şi a relelor purtări ale poporului evreu care se depărtase de Dumnezeu. Cei doi tirani căutau să ia viaţa Proorocului Ilie, şi acesta a fost nevoit să fugă în pustie, unde, cuprins de mare mâhnire, îşi ruga moartea: ,,Mi-ajunge acum, Doamne! Ia-mi sufletul, că nu-s eu mai bun decât părinţii mei!’’ (III Regi 19, 4). Dumnezeu avea să-i încredinţeze mai multe misiuni, de aceea îl îndeamnă să se întărească şi să meargă la Muntele Horeb. Aici i s-a arătat în chip minunat, pe măsura puterii sale de cuprindere şi înţelegere, în adierea de vânt ce a urmat după o vijelie năprasnică, un cutremur teribil şi un foc mistuitor (III Regi 19, 11-12). Cercetat fiind iarăşi de Domnul, Sfântul Prooroc îşi arată pricina întristării sale: ,,Cu râvnă am râvnit pentru Domnul Dumnezeul Savaot, căci au părăsit fiii lui Israel legământul Tău, au dărâmat jertfelnicele Tale, şi pe Proorocii Tăi i-au ucis cu sabia; numai eu singur am rămas, dar caută să ia şi sufletul meu!’’ (III Regi 19, 14).

Într-adevăr, starea de atunci a poporului şi regilor săi era generatoare de mari nelinişti şi tristeţi, şi Proorocul trăia această dramă naţională cu toată intensitatea. Ce nu ştia el, era faptul că nu era singurul care rămăsese credincios lui Dumnezeu, Care a avut grijă să păstreze neprihănirea câtorva mii de oameni, rămaşi neclintiţi în credinţa şi slujirea Lui. Acest fapt i se dezvăluie ca o mângâiere şi întărire în misiunile Dumnezeieşti ce avea să le primească: ,,Eu însă mi-am oprit dintre israeliţi şapte mii de bărbaţi; genunchii tuturor acestora nu s-au plecat înaintea lui Baal şi buzele tuturor acestora nu l-au sărutat!’’ (III Regi 19, 18).

În toate timpurile Dumnezeu are planurile Sale tainice şi acolo unde mintea omenească nu mai întrezăreşte vreo nădejde, vine Dumnezeu şi aduce lumini nebănuite. Aşadar, iubite cititorule, având atâtea pilde ale purtării de grijă a lui Dumnezeu, să nu cădem în deznădejde nici în aceste vremuri cumplite când oamenii se înstrăinează de Dumnezeu prin lepădarea de Credinţă şi păcate necurmate. Buna nădejde va veni cum nici ne putem noi închipui. Aşa să fie! Amin.

Presbiter Iovita Vasile

4 gânduri despre „Sfântul Ilie, Prooroc şi înaintemergător al celei de a Doua Veniri a lui Hristos”

  1. „Acum cunosc şi eu că tu eşti omul lui Dumnezeu şi cu adevărat cuvântul lui Dumnezeu este în gura ta!”
    [III Regi 17; 24]

    Sfantul Slavitul Prooroc lie a fost unul dintre primii mari proroci ai lui Israel, în sensul deplin al cuvântului, căci proroc nu însemna doar înainte-văzător al celor viitoare, ci şi glas dojenitor în numele Celui Preaînalt, ca să nu se abată de la dreptate nici poporul, nici mai-marii lui.
    În limba ebraică, Elijahu înseamnă „Domnul e adevăratul Dumnezeu“ sau „Yahwe este Dumnezeu“. Deci numele pe care îl poartă profetul este prin el însuşi o mărturisire de credinţă. Glasul conştiinţei, credinţa puternică şi râvna nemistuită îl fac pe Sfantul Ilie, slujitor neobosit al lui Dumnezeu, care uraste minciuna, nedreptatea, asuprirea si nelegiuirea,”sfruntata înselaciune, pornirea de a prosti oamenii”, cum ne spune Monahul Nicolae de la Rohia.*
    El este un mare mărturisitor al adevărului revelat în vremuri de apostazie, prigonit în toată viaţa sa din cauza vicleniilor acelui veac, aspru cu sine şi cu ceilalţi, mare făcător de minuni, prototip al monahilor şi pustnicilor creştini.
    „Ilie era om, cu slăbiciuni asemenea nouă, dar cu rugăciune s-a rugat ca să nu plouă şi nu a plouat trei ani şi şase luni. Şi iarăşi s-a rugat şi cerul a dat ploaie şi pământul a odrăslit roada sa“ (Iacov 5, 17-18).
    Prin credinţă şi dragoste desavarsita fata de Dumnezeu, Sfantul Prooroc Ilie are puterea de a închide cerul timp de trei ani şi şase luni. „Şi s-a sculat prorocul Ilie ca focul şi cuvântul lui ca făclia ardea“, descrie Iisus Sirah (48, 1) această lucrare plină de zel a Sfantului Ilie.

    Cinstea deosebita de care s-a bucurat Sfantul Ilie inaintea lui Dumnezeu, se vede in prezenta sa pe muntele Taborului alaturi de Moise, atunci cand Mantuitorul s-a schimbat la Fata inaintea ucenicilor Lui.
    Moise si Ilie au fost de fata langa Domnul in slava, primul ca primitorul si datatorul Legii, al doilea ca cel mai neinfricat luptator impotriva dusmanilor lui Dumnezeu.
    Sfantul Prooroc Ilie Tesviteanul a vorbit cu Dumnezeu, L-a văzut pe Muntele Horeb(Sinai) şi a simţit mireasma harului şi adierea lină a prezenţei Lui în toată viaţa sa. Cu preţul vieţii, a mărturisit pe adevăratul Dumnezeu şi a primit viaţă veşnică.
    Este de retinut ca in timpul vietii sale, Ilie nu s-a invrednicit de o vedere „fata catre fata”. Potrivit relatarilor din cartea III Regi, cap. 19, se spune ca atunci cand i s-a aratat Dumnezeu, Sfantul Ilie si-a acoperit fata cu mantia, pentru ca nu putea privi slava lui Dumnezeu.
    Facand o paralela intre modurile antinomice in care Dumnezeu S-a descoperit lui Moise si Ilie, Mitropolitul Bartolomeu Anania, amintea: „Pe acelasi munte (Horeb), unde prezenta Domnului in fata lui Moise se manifestase prin nor, fulgere, tunete, negura, foc si trambite, in prezenta lui Ilie Se manifesta prin áura (citeste avra) = „adiere usoara de vant”, „miscarea si sunetul brizei marine”, prefigurandu-L astfel pe Dumnezeu Care li se va arata oamenilor prin Iisus Hristos, Cel „bland si smerit cu inima” (Mt 11, 29).
    Aceasta este chemarea la pace si linişte in taina, pe care o găseşte dreptcredinciosul ortodox în briza, adierea mangaietoare a harului Sfântului Duh, vie şi lucrătoare în fiecare Biserica, la Sfanta Liturghie. Prezenta lui Dumnezeu ni se descopera tainic si subtil, cu dragoste neasemuita si delicatete in fiecare gand infrumusetat cu fapta buna, pe care le savarsim fiecare, caci aproapele nostru este cel prin care Dumnezeu măsoară iubirea noastră.
    Slavitul Prooroc nu negociază cu idolii şi nu îşi face calcule de imagine, ci mărturiseşte adevărul şi demască înşelătoria, impostura, fatarnicia, samavolnicia, spunând lucrurilor pe nume.

    Când Sfantul Ilie, Proorocul, se plânge lui Dumnezeu că este un om bătrân şi neputincios şi că trebuie să vorbească şi preoţilor, şi poporului necredincios, Dumnezeu îi spune că nu este singurul dreptcinstitor, ci că mai sunt în popor 7.000 de bărbaţi care nu şi-au plecat genunchiul înaintea lui Baal, astfel deducem ca in orice timp, la noi si in intreaga lume ortodoxa, se mai gasesc Marturisitori ai Dreptei Credinte, pe care ii stie doar Hristos.A afirma cu mandrie necugetata ca intregul BOR este ne-ortodox, eretic este un mare pacat in fata Domnului si a aproapelui nostru.-

    Când poporul se declară a fi dreptmăritor de Dumnezeu, mai marii bisericii aflati vremelnic in fruntea clerului si turmei incredintate lor spre pastorire, pot fi (şi chiar trebuie) certaţi pentru abaterile de la credinţă.
    De aceea suntem datori sa nu tacem intr-o falsa ascultare, fata de Ierarhii vanzatori de Dumnezeu si neam, care mint si folosesc „neincetat cele mai felurite soiuri de grairi mincinoase si de tertipuri stravezii”.
    Trebuie sa fim mai putin lasi, mai putin fatarnici, mai putin dispusi sa cedam si sa acceptam orice, numai sa nu ne pierdem confortul nostru social-psihologic si duhovnicesc.
    Ilie isi incheie viata de facator de minuni, de prooroc, de «om al lui Dumnezeu», de aprig si neinfricat luptator pentru cauza binelui, dreptatii si adevarului..,ridicat la cer, viu fiind. In car de foc tras de cai de foc si in vartej de vant..Neostoit, bataios, nepotolit, pleaca – prin mila Atotputernicului – din lumea aceasta intocmai cum a si trait: in iures si in slava.
    *”Sa ne fie noua tuturor pilda de neinfricare, sinceritate, dragoste de Dumnezeu, propovaduire fara compromisuri, vorbire neprefacuta, sila de minciuna si de idolatrie, scarba de fatarnicie „, de erezie, de indiferenta cu care este tradat Adevarul Hristos si Biserica Sa.

    * N. Steinhardt, “Daruind vei dobandi“

    Apreciat de 1 persoană

  2. CÂNTARE DE LAUDĂ LA SFÂNTUL PROROC ILIE TESVITEANUL

    O, bărbatule de foc, Prorocule Sfinte Ilie,
    Tu pe pământ cu dumnezeiască lumină ai strălucit!
    Bineplăcut înaintea Domnului tu ai fost,
    Cu ale tale de foc rugăciuni!
    Tu cerurile ai încuiat, şi din ceruri foc ai pogorât!
    Tu acestea toate le-ai lucrat
    Prin Dreapta cea tare a lui Dumnezeu!
    Tu pe oameni ai certat pentru necredinţa lor.
    Tu zilot al credinţei ai fost întru Unul, Viul Dumnezeu.
    Tu eşti Slăvitul Proroc pre care
    Cu dragoste Biserica-l cinsteşte.
    Pre tine Ahav regele nu te-a-nspăimântat,
    Şi nici necurata Izabelă.
    Căci ţie Domnul Dumnezeu împărat vieţii tale a fost,
    Şi toată a ta bogăţie.
    Tu de hrană şi băutură trupului,
    Nu te-ai grijit.
    Tu cu totul grijii lui Dumnezeu te-ai încredinţat.
    De nimeni temându-te, pre toţi ai înspăimântat,
    Ca un leu ai fost tu, iar ei ca nişte şoareci.
    Tu râvnă de foc ai avut pentru Domnul Dumnezeul Cel Viu,
    Şi pre tine Biserica
    Cu dragoste te cinsteşte.
    Dumnezeu pre tine te-a slăvit cum doar pe puţini,
    Căci tu pre El slăvitu-L-ai cum nu mulţi au făcut-o.
    El foc ţi-a trimis jertfa ta s-o primească,
    El putere ţi-a dat pe mort ca să-l învii.
    Minunile tale au cutremurat lumea,
    Prorociile tale, toate s-au împlinit.
    Tu viu ai fost cu trupul şi cu sufletul,
    Moartea de tine până azi nu s-a atins.
    O, Sfinte Părinte Ilie, Prorocule al lui Dumnezeu,
    Cela ce până astăzi eşti viu cu trupul şi cu sufletul!
    Noi pre tine pururi te cinstim,
    Ţie strigăm: Slavă!
    Cu inimi de bucurie.

    Proloagele de la Ohrida– Sfântul Nicolae Velimirovici

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s