Adormirea Maicii Domnului

După ce a vieţuit mai mulţi ani în casa Sfântului Apostol şi Evanghelist Ioan, precum a fost voia Fiului său, Preacuratei Fecioare Maria i s-a făcut cunoscut sfârşitul vieţii sale pământeşti, prin Sfântul Arhanghel Gavriil, care i-a binevestit şi Naşterea Mântuitorului. Era vremea când Sfinţii Apostoli erau răspândiţi în lume pentru a vesti tuturor Evanghelia cea veşnică. Dorinţa Preacuratei era să-i mai vadă o dată pe ei, înainte de a se duce în locaşurile cereşti la Fiul său. Aşa a rânduit Dumnezeu ca Sfinţii Apostoli să se adune din toată lumea, ca să fie de faţă la Adormirea Preacuratei şi să rânduiască cele de trebuinţă îngropării sale.

A sosit şi ziua a cincisprezecea a lunii august. Însuşi Mântuitorul S-a arătat la slăvita mutare a Maicii Sale şi văzându-L, s-a bucurat cu duhul, apoi şi-a dat sufletul în mâinile lui Dumnezeu. La vremea cuvenită, Sfinţii Apostoli au ridicat patul pe care stătea trupul primitor de Dumnezeu a Sfintei Fecioare Maria şi s-au îndreptat cu cântări spre locul de îngropare.

Privind icoana Adormirii, vom vedea arătat un fapt care s-a petrecut atunci. Evreii cei răi şi necredincioşi, care L-au răstignit pe Domnul, s-au tulburat de pizmă pentru cinstea ce se făcea Maicii Sfinte. ,,Deci înştiinţându-se de aceasta arhiereii şi cărturarii, s-au umplut de zavistie şi de mânie şi au trimis slujitori şi ostaşi, şi încă au îndemnat pe mulţi din popor ca, alergând cu arme, să izgonească pe cei care petreceau trupul Sfintei Maria, şi pe Ucenicii lui Iisus să-i rănească, iar trupul să-l ardă cu foc’’. Dumnezeu i-a lovit cu orbire şi i-a făcut neputincioşi în răutatea lor. Dintre ei s-a desprins un anume preot Atonie şi a zis : ,,Acesta este trupul care a născut pe înşelătorul acela, care a stricat legea părinţilor noştri!’’. S-a repezit cu sălbăticie spre patul purtat de Sfinţii Apostoli, dar când s-a atins de el, îngerul Domnului i-a retezat amândouă mâinile. Atunci s-a căit de fapta sa şi a mărturisit; ,,Noi şi mai înainte L-am ştiut că este Fiul lui Dumnezeu, dar din zavistie, întunecându-ne de răutate, n-am vrut să mărturisim măririle lui Dumnezeu, şi I-am rânduit ucidere cu nedreptate. Iar El, cu puterea Dumnezeirii înviind a treia zi, ne-a umplut de ruşine pe noi, toţi urâtorii Lui, pentru că ne sârguiam să ascundem Învierea Lui, dând multă plată străjerilor’’ (După Vieţile Sfinţilor pe august, Ed. Mănăsirea Sihăstria, 2005, p. 206-230).

La acest cinstit praznic, Biserica lui Hristos cântă cu evlavie Sfintei Fecioare Maria: ,,Întru Naştere fecioria ai păzit, întru Adormire lumea nu ai părăsit, de Dumnezeu Născătoare. Mutatu-te-ai la viaţă, fiind Maica Vieţii, şi cu rugăciunile tale izbăveşti de moarte sufletele noastre’’.

Presbiter Ioviţa Vasile

Un gând despre „Adormirea Maicii Domnului”

  1. Marea Sarbatoare a Adormirii Stapanei noastre de Dumnezeu Nascatoare, ne arata cu prisosinta, stralucirea fara seaman a sufletului ei, plin de sfintenie, smerenie, neprihanire, frumusete si dragoste desavarsita fata de intreaga omenire iubitoare de Hristos, marea noastra mijlocitoare catre Fiul ei, Domnul si Dumnezeul nostru.
    Maica Domnului a primit in pantecele ei pe Fiul si Cuvantul lui Dumnezeu, care a luat firea omeneasca din ea si a unit-o cu firea Lui divina, in Persoana lui Hristos, Care o primeste in ceruri deplina, cu trupul si cu sufletul. Iar Maica Domnului, prin primirea lui Hristos in pantecele ei, a devenit Platitera cerurilor (mai incapatoare decat cerurile). Toti ingerii, serafimii si heruvimii, privesc uimiti la Prea Sfanta Fecioara Maria, al carei trup preacurat „mormantul si putrejunea nu l-au tinut”, s-a inaltat si paseste spre Sfanta Sfintelor din cerururi. Ea este Aurora cea plina de har, dupa cum a vazut-o si mult a pretuit-o Solomon, ca Aurora argintie care impodobeste muntii, inveseleste vazduhul si norii si lumineaza minunat intreaga lume (Cantarea Cantarilor 6, 10).
    „Arata-ne si noua fata Ta cea plina de har, preafrumoasa Auroră, podoaba crestinatatii, nadejdea celor deznadajduiti, bucuria si ajutatoarea sufletelor; si primeste ruga preablandului nostru Domn, care de un cuget cu poporul lui Dumnezeu, cel cu nume crestinesc, cinsteste maririle Tale, lauda sarbatoarea Ta si praznuieste dupa cuviinta preasalvita Ta mutare la Ceruri.
    Vino, preadorita Aurora si cu lumina ta cea stravazatoare imprastie norii intunericului, lumineaza-ne mintea si cugetarea!
    O, grabeste-te, inaintevestitoare a zilei si, alungand somnul cel ingreuitor al pacatului, de cumva robii Tai se afla in turma cea tainica, trezeste-i la faptele vietii celei vesnice.
    Harazeste-ne si noua acest dar, Preacurata, ca aceia cati, urmand pilda preaevlaviosului si iubitorului de Hristos Domnul nostru, au auzit aici laudele Tale si au preamarit pomenirea slavitei si dumnezeiestii Tale mutari, niciodata sa nu vada înserarea acoperamantului Tau celui preaputernic. Amin”
    [Sfantul Stefan Brancoveanu]
    „Bucură-te ceea ce ești plină de dar, care întru adormirea ta nu ne lași pe noi!”
    Sa ne rugam Preasfintei Stapane, bucuria si nadejdea poporului binecredincios, Dulcea Maica a noastra dupa duh, pentru noi sarmanii, neputinciosii unui neam pe cale de disparitie, pentru aproapele nostru de aici sau de oriunde, cu durere, cu credinta si nadejdea Sf.Martiri Brancoveni, cu dor si cu iubire, pentru că rugăciunile Maicii mult pot spre îmblânzirea Stăpânului. :

    „Preasfanta Nascatoare de Dumnezeu, mantuieste-ne pe noi, fiii tai.”AMIN

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s