Ce e val…

După atâta amar de vreme, constatăm că aceia care s-au autoproclamat ca fiind singurii ortodocşi adevarăţi, gruparea minciuno-acrivist-schismatică Sava-Staicu şi prozeliţii, dau semne că ar dori să fie bagaţi în seamă, făcând valuri şi bucurându-se de sosirea nesperată a 4 monahi în sânul micuţei lor comunităţi, de câtiva zeci de creştini (50-80, mai mult de 100?) , vieţuitori pe tărâmul românesc strămoşesc (nu pot spune din cadrul BOR, pentru că sunt deja prin cuget, predici şi documente scrise în afara Bisericii).

„Dacă nu vom mărturisi Adevărul şi Ortodoxia după învăţătura Cuviosului Părinte Iustin Popovici, nu ne mântuim”. Afirmaţia apartine Cuviosului Parinte Justin Pârvu, şi cuprinde tot ceea ce avem nevoie să ştim. S-au amăgit pe sine atâta vreme încât numai pot deosebi ficţiunea de realitate, adevărul de minciună. Continuă pueril să arunce în spaţiul virtual ştiri neverificate în prealabil, false şi grosolan măsluite, lucru fără importanţă pentru dânşii, căci după a lor gandire veninoasă şi schismatică, noi suntem cei cazuţi în schismă, suntem ereticii cu care nu doresc sa aiba părtăşie. Documentul răspândit este penal, spre ştiinţa şi cunoştinţa tuturor, căci este vorba de constituirea unui grup infracţional , care a făcut fals şi uz de fals în documente, spre înşelarea opiniei publice. Cei din secta amintită, nu sunt grei de cap, sunt doar manipulaţi. Slabi în credinţă, diavolul i-a contaminat cu virusul mândriei, boală grea, care macină sufletul, făcându-l de nerecunoscut până la moarte. Au doar inima învârtoşată care nu mai aude glasul conştiinţei. Nu-i mai mişcă suferinţa fratelui, căci nu mai au iubire de aproapele. Tot ce îi mişcă este ura şi duşmănia faţă de cei care ne ocrotesc, ne sfătuiesc cu înţelepciune, în stare de continuă trezvie şi dreaptă cugetare, in această confruntare plină de primejdii.

 Nu ai iubire de aproapele, te-ai depărtat de Dumnezeu, iar Duhul Sfant s-a îndepărtat de tine. Nu au gandire roditoare şi, prin zicerile lor, dovedesc că urăsc pe tot omul care nu achiesează ideile gruparii sectare, din care fac parte, şi fac valuri, la ordinul şefului ocazional. Nici nu le trece prin cap că idolii lor ar fi animaţi de raţionamente şi interese diferite de cele pe care le afişează: dragostea pentru dreptate, nevoia de adevăr. Unii şi-au dat seama, alţii nu… şi vor continua să le poarte lupta din care idolii câştigă, iar amatorii pierd… viaţa, mântuirea şi chiar identintatea proprie, scufundandu-se în nisipul mişcător al iadului, fără Hristos, încă din această viaţă. ,,Gândiţi cu capul vostru”, a devenit un refren fără nicio însemnătate, repetat obsesiv, tocmai de cei care gândesc cu capul altora din instinct de turma. Cât de mari sunt efectele acestui razboi subtil al diavolului împotriva conştiinţei credinciosului ortodox, le vedem şi astăzi şi ne confruntăm cu ele mereu. Chiar dacă suntem înconjuraţi de semeni care aparent gândesc ca noi, totuşi tendinţele periculoase de cădere în extrema unei false şi păguboase smerenii, a unei gândiri pietiste şi a unei false evlavii, îi fac sa fie indisponibili adevaratei misiuni, aceea de a lupta cu toată puterea împotriva duhului cumplit al ecumenismului care devorează mădularele trupului Bisericii lui Hristos.

Zice dumnezeescul Hrisostom: „Tu eşti vinovat încă şi prin aceea că numele lui Dumnezeu se huleşte; căci precum prin vederea faptelor celor bune numele lui Dumnezeu se cinsteşte, aşa prin descoperirea păcatelor El se defaimă şi se necinsteşte. Pe lângă aceasta, pe omul pe care îl defaimi, prin defăimarea ta l-ai făcut mai fără de ruşine şi totodată mai învrăjmăşit asupra ta. Deci să fugim, iubiţilor, de defăimări, şi să recunoaştem că patima defăimării este o cursă a satanei şi o groapă plină de răutate şi de pândituri. Căci diavolul pentru aceea ne-a împins la acest obicei rău, pentru ca noi să nu ne îngrijim de mântuirea sufletului nostru, iar ca răspunderea noastră să o facă mai mare. Şi defăimarea nu numai pentru aceea este ceva rău, pentru că noi avem să dăm seamă despre fiecare cuvânt, ci şi pentru aceea că defăimarea ne răpeşte orice dezvinovăţire pentru păcatele noastre, făcându-le mai grele şi mai de osândit. Cine critică cu amărăciune păcatele altora, acela nu are a aştepta nici o iertare pentru păcatele sale. Căci Dumnezeu ne va judeca nu numai după mărimea păcatelor noastre, ci şi după cum am judecat noi pe alţii. De aceea Hristos a zis: „Nu judecaţi, ca să nu fiţi judecaţi” (Mt. 7, 1).

Aşadar, păcatul nostru în acea lume se va arăta nu numai aşa cum este el în sine, ci, prin judecata noastră cea aspră despre aproapele, el se va face mai grozav şi mai vrednic de osândă. Dimpotrivă, cel domol, cel iubitor de oameni, cel blând micşorează mărimea păcatelor sale.” Nu ne mândrim, nu defăimăm, ci cu dragoste îi îndemnăm să cugete cât mai e lumina, şi să se desprindă din întunericul în care sunt traşi de schisma pregatită cu grija, în laboratoarele întunecate ale ecumenismului prezente peste tot, în BOR, în Ucraina, în Grecia, în Muntele Athos, sau la Constantinopol. „Dacă Dumnezeu este cu noi, nimeni nu este împotriva noastră” .

Dr. Gabriela Naghi

3 gânduri despre „Ce e val…”

    1. In 2005 patriarch era Teoctist. Imi pare rau ca s-a dus cu acest pacat la judecata particulara. Dumnezeu sa-l Ierte.
      Pe Prea-Fericitul Parinte Patriarh Irineu al Ierusalimului, sa-l pomeneasca Domnul Dumnezeu intru Imparatia Sa.
      Lui Teofil, sezatorul pe tronul patriarchal al Ierusalimului, sa-I dea Dumnezeu gand de pocainta, pentru ca a acceptat o treapta care nu I se cuvenea.

      Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s