Întâlnire frăţească a clericilor şi mirenilor îngrădiţi de erezie

Cu vrerea Preabunului Dumnezeu, în ziua Înălţării Sfintei Cruci a avut loc o întâlnire frăţească a clericilor şi mirenilor îngrădiţi de erezie din Banat, Crişana, Transilvania şi Moldova. După săvârşirea Ceasului al IX-lea şi a Slujbei Vecerniei, la ceasurile serii părinţii şi fraţii s-au reunit într-o locaţie privată, unde au discutat liber, deschis, fără limitări în timp şi fără o agendă prestabilită, aspecte ale luptei pentru apărarea Dreptei Credinţe în Biserica Ortodoxă Română, în condiţiile în care ecumenismul distructiv se manifestă cu o virulenţă deosebită. S-a relevat faptul că ultimele întâlniri şi Sinaxe s-au desfăşurat în duh de pace şi cu foloase duhovniceşti, în condiţiile-n care au lipsit factorii perturbatori.

Participanţii au căzut de acord că retragerea din societate în locuri izolate poate fi o opţiune individuală, îndeosebi pentru monahii alungaţi din mănăstiri, dar fenomenul nu se poate generaliza deoarece prezenţa nepomenitorilor este mult mai folositoare în mijlocul poporului dreptcredincios, în condiţiile în care acesta e asaltat din toate părţile de vrăjmaşii văzuţi şi nevăzuţi.

În privinţa actelor biometrice, acestea trebuie substituite cu alternativele încă existente, precum adeverinţa în locul cardului de sănătate sau paşaportul temporar în locul celui biometric.

S-a luat act cu mâhnire de apostazia pseudo-episcopului Sofronie Drincec, ocupantul scaunului episcopal al Oradiei, care la Sărbătoarea Naşterii Maicii Domnului a refuzat să-şi împlinească slujirea în Biserica Ortodoxă şi a participat la un simulacru de slujbă şi la festivismele ereticilor schismatici greco-catolici. Aici a fost pomenit alături de ereticul papă Francisc şi alţi supuşi ai acestuia, ceea ce arată cu limpezime că s-a lepădat de Sfânta Credinţă Ortodoxă şi s-a integrat în comunitatea papistaşă, fapt extrem de grav, care trebuie urmat de plecarea sa din scaunul Episcopiei Ortodoxe a Oradiei.

Am fost informaţi că în data de 24 septembrie va avea loc o nouă înfăţişare într-un proces intentat de Mitropolia Moldovei şi Bucovinei Părintelui Ioan Ungureanu. După sentinţa anterioară, este de aşteptat ca instanţa să facă dreptate, adică să dea câştig de cauză Părintelui Ioan.

A doua zi, Duminică, soborul de preoţi şi diaconi s-a reunit în jurul Sfintei Mese, săvârşind Slujba Utreniei, Sfânta Liturghie şi Sfânta Taină a Maslului, urmate de cuvântul de învăţătură.

La sfârşit, a avut loc agapa frăţească, apoi, mulţumind lui Dumnezeu, clericii şi credincioşii s-au îndreptat spre casele lor.

Aducem cuvântul nostru de mulţumire Părintelui şi bunilor noştri credincioşi care s-au îngrijit ca această întâlnire să fie o reuşită, spre slava lui Dumnezeu.

Presbiter Ioviţa Vasile 

 

   

 

 

 

 

10 gânduri despre „Întâlnire frăţească a clericilor şi mirenilor îngrădiţi de erezie”

  1. Aceasta intalnire dovedeste ca Ortodoxia este vie in teritoriul ramas fara Pastor.
    Facem metanie Sfintitilor Parinti nepomenitori participanti la impreuna-slujirea de la Beius, si le dorim ca dragostea, pacea si comunicarea intarita pe Harul Mangaietorului, sa biruiasca mereu, caci jertfa purtarii Crucii pentru aproapele, da odihna si bucurie, cum spunea un monah din Athos.
    Tacerea complice si lipsa celei mai slabe atitudini fata de apostazia episcopului Sofronie, din partea membrilor Sinodului BOR, al dreptcredinciosilor ortodocsi si a clerului, este semnalul ca satanicul ecumenism a imbolnavit, nu amortit madularele Bisericii lui Hristos.
    Ne intrebam pe buna dreptate, cum nu arde inima in toti, atunci cand se vad condusi, cu indrazneala si nerusinare de cel care a fost candva episcop, in bratele dusmanilor Ortodoxiei, al ereticului Papa Francisc?
    Calcator al Sfintelor Canoane si dogme, candva cinstit episcop, impreuna cu cei care il urmeaza , nesocotesc dragostea desavarsita, nebuna a Mantuitorului Hristos pentru intreaga omenire, marturisita prin glasul Apostolului:
    „Mai mare dragoste decât aceasta nimeni nu are, ca sufletul lui să şi-l pună pentru prietenii săi. Voi sunteţi prietenii Mei, dacă faceţi ceea ce vă poruncesc. De acum nu vă mai zic slugi, că sluga nu ştie ce face stăpânul său, ci v-am numit pe voi prieteni, pentru că toate câte am auzit de la Tatăl Meu vi le-am făcut cunoscute. Nu voi M-aţi ales pe Mine, ci Eu v-am ales pe voi şi v-am rânduit să mergeţi şi roadă să aduceţi, şi roada voastră să rămână, ca Tatăl să vă dea orice-I veţi cere în numele Meu. Aceasta vă poruncesc: să vă iubiţi unul pe altul” (Ioan 15, 13-17).
    Se pare ca unirea cu greco-catolicii, o dorinta veche a fostului ierarh Sofronie, dorinta indragita de pseudopatriarhul Bartolomeu, va deveni in scurta vreme realitate.
    Acel moment este aproape.
    Cât de dulce trebuie să fie răutatea cea veche; ce lipicioasă devine urâciunea pustiirii şi cât de amăgitoare înşelăciunea cea întunecată, să poţi refuza o astfel de şansă!
    Sa stam bine , sa stam cu frica, sa luam aminte!

    Apreciază

  2. Sa fie blagoslovit cuvantul Sfintiei Voastre, Parinte Vasile!

    „Lacrimile spun în graiul lor tainic cât de mult iubim virtutea şi cât de mult urâm păcatul. Pământul îşi are izvoarele, omul lacrimile. Pentru pământ, izvoarele sunt puteri de viaţă şi de rodire; pentru om lacrimile sunt izvoare de înviorare şi înviere duhovnicească, de ispăşire şi sfinţire, de mângâiere şi fericire cerească.

    Păcatul ne desparte de Dumnezeu şi ne spurcă; rugăciunea ne spală, ne sfinţeşte, ne deschide din nou calea spre lumina şi iubirea lui Dumnezeu. Cine înaintează în rugăciune, se apropie de Dumnezeu. În rugăciune ne apropiem de Dumnezeu şi Dumnezeu de noi. Rugăciunea e scară spre cer şi cheia minunată prin care se deschide raiul. Omul care stă mult timp în mijlocul florilor, se parfumează de mirosul lor. Aşa şi omul care petrece mult timp în rugăciune, îşi parfumează sufletul cu însuşirile vieţii divine.

    Rugăciunea umple inima de frumuseţe şi iubire, de pace şi de bucurie, de sfinţenie şi de toate virtuţile dumnezeieşti. De aceea pe bună dreptate a fost numită sărbătoarea bucuriei. Cine trăieşte o viaţă în rugăciune neîncetată, de trezvie şi de smerenie, poate prăznui în fiecare zi şi în fiecare ceas, în inimă, în chip tainic, o sărbătoare de bucurie”
    „Ispitele ne sunt de folos ca scoala a smereniei , deoarece pun la incercare puterea, mandria, rabdarea si neputinta noastra. Oricat ar fi de suparatoare, ispitele ne inteleptesc si ne invata sa nu ne trufim cu virtuti pe care NU le avem fara ajutorul dumnezeiescului har.”
    – Pr.Prof. Ilarion V. Felea, Spre Tabor

    La 18 septembrie 1961, îmbrăcat în slavă şi mantie de mucenic, în urma chinurilor îndurate, Părintele Ilarion a urcat din Biserica Luptătoare din Golgota Aiudului, în Biserica Triumfătoare din ceruri.
    Incununat cu aureola de martir pentru Biserica si neam, spre slava lui Dumnezeu si vrednica sa cinstire, Sfântul Mărturisitor Ilarion Felea, condamnat de iudele si sistemul criminal al acelor vremuri de cumpana ale neamului nostru, isi doarme somnul de veci in groapa comuna a detinutilor politici de la Aiud, in asteptarea Invierii.
    „Viata duhovniceasca in Hristos in temeliile, in toata frumusetea si intregimea ei sacramentala este o sfintire continua prin Sfintele Taine, o impartasire cu Hristos Domnul, o traire in Duhul Sfant. Cine vrea sa inteleaga Crestinismul in tot ce are el mai dumnezeiesc si indumnezeitor, cine vrea sa cunosca si sa traiasca viata in Hristos, cine vrea sa se lase patruns de lucrarea Duhului Sfant, cine doreste si vrea cu adevarat sa fie madular viu in trupul tainic al Bisericii lui Dumnezeu, cine doreste si vrea sa-si curateasca sufletul, sa se lumineze si sa se desavarseasca prin puterea harului si astfel sa se bucure de roadele mantuirii – trebuie sa se impartaseasca din Jertfa Mantuitorului.”-Preot Ilarion V Felea , Talcuirea Sfintei Liturghii , Editata de Fundatia Iustin Parvu, Suceava, 2012, p 19

    “Ceea ce insa il apropie pe [Ilarion] Felea de Sfantul Ioan [Gură de Aur] (pe care, dupa toate probabilitatile, si-l luase ca model) este suflul oratoric, dinamica ideilor si caldura expresiei, acea revarsare a inimii, calda, in spumele torentilor mintali, curgere a Duhului Sfant spre launtrul fiintei totale a celor ce asculta. Daca nu e de mirare ca marele Ioan era rasplatit cu aplauze in biserica, sunt absolut convins ca ascultatorii Parintelui Felea de abia se stapaneau sa nu o faca, multumindu-se sa-l ovationeze printr-o lacrima a bucuriei duhovnicesti.” – IPS Bartolomeu Anania
    Cartea sa de capatai „Spre Tabor” este considerata a fi „cea mai bună operă a Ortodoxiei româneşti de până acum. Părintele Ilarion Felea este un adevărat geniu liturgic al teologiei ortodoxe, al Bisericii Ortodoxe. (…) Opera “Spre Tabor” este a doua, după acest tezaur al Ortodoxiei care se cheamă Filocalia, fiind o desăvârşită tâlcuire a Filocaliei” după cum afirma Părintele Justin Parvu.

    Despre înalta sa trăire duhovnicească, Părintele Stăniloae a mărturisit: „Părintele Ilarion Felea m-a depăşit”. Iar parintele Sofian l-a numit „Icoana bunătăţii”.

    Dumnezeu să-l odihnească cu Sfinții Sai si sa avem parte de sfintele sale rugaciuni catre Domnul Slavei!Amin

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s