Scrisoare deschisă adresată domnului Sofronie Apostatul, fost episcop al Episcopiei Ortodoxe Române a Oradiei

Domnule Drincek,

Ca mădular nevrednic al Bisericii lui Iisus Hristos, vă adresez cele ce urmează:

1.În 2009 aţi prticipat la un simulacru de slujbă de sfinţire a apei împreună cu ereticii schismatici greco-catolici. Fapta dumneavoastră a ajuns în dezbaterea Sinodului Sfintei Biserici Ortodoxe Române. S-a propus atunci să fiţi caterisit, conform Sfintelor Canoane. Aţi fost iertat, dându-vi-se vreme de pocăinţă.

2.În loc să vă pocăiţi, în anul 2016 aţi participat la un pseudo-sinod în Creta, unde aţi semnat documente eretice care produc mari tulburări în Sfânta Biserică Ortodoxă.

3. Când Părintele Tripon Cosmin v-a atras atenţia că aţi păşit pe tărâmul ereziei, în loc să vă pocăiţi, i-aţi înscenat un proces mârşav, în urma căruia aţi comunicat că l-aţi ,,caterisit’’. Bineînţeles, ,,caterisirea’’ a fost una nedreaptă şi nu a produs niciun efect. Caterisirea nedreaptă nu produce efecte împotriva celui în cauză, dar se întoarce împotriva celui care a pronunţat-o. Urmează ca dumneavoastră să fiţi caterisit, pe bună dreptate.

4.Aţi participat la diverse întâlniri cu cei din afara Bisericii Ortodoxe, fapt condamnat de Sfintele Canoane.

5.Ca o ,,încununare’’ a acestor fapte, la Sărbătoarea Naşterii Maicii Domnului din acest an, aţi refuzat să săvârşiţi Sfânta Liturghie într-o biserică ortodoxă şi aţi participat la un simulacru liturgic al ereticilor schismatici greco-catolici, unde aţi fost pomenit alături de papa cel eretic şi de alţi supuşi ai acestuia cu formula ,,episcopul nostru Sofronie’’. Faptul acesta ne arată cu limpezime că v-aţi lepădat de Sfânta Credinţă Ortodoxă şi v-aţi integrat în rătăcirea papistaşă. Accentuez aceasta: codul canonic al catolicilor prevede că episcopul care participă la ritualurile catolice şi este pomenit, devine catolic fără o mărturisire prealabilă. Dumneavoastră v-aţi conformat cu rigoare acestor exigenţe papistaşe şi aţi devenit pseudo-episcop greco-catolic. Apostat fiind, dumneavoastră nu mai puteţi ocupa scaunul Episcopiei Ortodoxe Române a Oradiei. Urmare firească, vă invităm să părăsiţi scaunul şi sediul episcopal în cel mai scurt timp. De îndată.

6. Potrivit Sfintelor Canoane, urmează să fiţi caterisit, anatemizat şi excomunicat.

Presbiter Ioviţa Vasile

3 gânduri despre „Scrisoare deschisă adresată domnului Sofronie Apostatul, fost episcop al Episcopiei Ortodoxe Române a Oradiei”

  1. ‘Ce-i foloseste omului să câstige lumea întreagă, dacă-si pierde sufletul? Sau ce ar putea să dea omul, în schimb, pentru sufletul său?” (Marcu 8, 36-37)
    „Pentru el există Împărătia Cerurilor si toate bunătătile vietii vesnice, pe care ochiul nu le-a văzut, urechea nu le-a auzit ”si la inima omului nu s-au suit” (I Corinteni 2, 9).
    Obârsia sufletului este Dumnezeu, iar locasul lui este omul. Măretia, valoarea si nobletea sufletului stau deci în originea sa dumnezeiască.
    Pentru mântuirea acestui suflet a trimis Dumnezeu pe Însusi Fiul Său în lume. Pentru sufletul omului a pătimit Mântuitorul pe Golgota si Si-a vărsat scump Sângele Său pe cruce.
    Pentru el a întemeiat Domnul Biserica Sa pe pământ.
    Pentru el au fost făcute toate frumusetile lumii acesteia.
    ‘Putem pierde orice, afară de suflet, căci dacă ne rămâne acesta încă n-am pierdut nimic”
    [Parintele Sofian Boghiu]

    Renuntand la Sfanta Ortodoxie, Sofronie Drincec, cel candva Arhiereu al lui Hristos, a renuntat la Sfanta Cruce, la Dumnezeu Cel Rastignit. Chiar daca nimeni din Sinodul BOR nu a luat atitudine impotriva acestei apostazii, chiar daca Preotii si monahii tac, umiliti de aceasta indrazneala, dovedesc o data in plus ca au devenit cu totii vrednici de plans, fiind de comun acord cu aceasta infamie.

    Faptele comise de cel candva episcop cinstit al BOR, devenit nu de astazi, ci de multa vreme, tradator al Sfintei si Neprihanitei Ortodoxii, cel care a continuat multi ani sa se desavarseasca in marsavia ecumenista, dovedesc unde duce cumplita boala a perfidului ecumenism:catre apostazie si schisma, catre sfasierea camasii lui Hristos, catre prapastia intunecata a iadului, departe pentru vecie de dulcea mangaierea Harului.
    Toţi, cler si popor, pe masura trecerii timpului, au ajuns la o tăcere asemenea unei trădări evidente, si se pare ca lor li se se adreseaza Imparatul David cand spune: „Toţi s-au abătut, împreună netrebnici s-au făcut, nu este cel ce face bunătate, nu este până la unul.” (Psalmi 13:3)
    Ne cuprinde tristetea si amaraciunea. gandindu-ne la drept-credinciosii ramasi fara Pastor, care inca nu isi dau seama de pericolul de moarte in care se afla sufletele lor. In teribile haite, acum, vor navali legiunile demonilor, asupra acestei biete tari si asupra acestui Neam necajit si mult-patimitor.
    Spunea Fericitul Cuvios, Parintele Justin Parvu:
    „Împingerea acestui popor spre păgânism, spre necredinţă, şi în acelaşi timp spre pierderea identităţii lui şi înstrăinare de obiceiurile şi tradiţiile lui, cât şi înrobirea faţă de nişte concepţii străine care nu ne-au aparţinut niciodată nouă, românilor, şi nici ortodocşilor, va aduce numaidecât judecata aspră a lui Dumnezeu asupra noastră. Şi cu cât vom fi noi mai laşi, cu atât şi mustrarea va fi mai aspră.”
    Exista inca un Sfant Sinod, care are la dispozitie Sfintele Canoane, dreptarul Bisericii lui Hristos.
    Dar ca si in 2008, asistam cutremurati la lipsa sa de pocainta a acestui fost ierarh, la lipsa de reactie al Inaltului Cler.
    Daca nimeni din cei in drept, nu manifesta nici cea mai mica reactie de condamnare a atitudinii anticanonice, sfidatoare si insolente a fostului Ierarh Sofronie, ne aflam in situatia de a constata ca numai avem sinod.
    Intr-atat li s-a pervertit constiinta, li s-a intunecat mintea si invartosat inima, incat nimic din madularele trupului lor numai simt, gandesc si respira Ortodox?Se stie ca fiecare păcat, care constituie o întunecare a minții, este o repetare a păcatului lui Adam și o cădere de la viața adevărată. Atunci omul nu mai este un membru viu al Bisericii lui Hristos, caci spune Sfântul Ma­xim : „Mintea despărţită de Dumnezeu se face dobitocească sau drăcească”. Atunci când mintea omului se îndepărtează de Dumnezeu, toate energiile lăuntrice ale sufletului şi ale trupului se tulbură.
    Şi astfel, deşi creat după chipul şi asemănarea lui Dumnezeu, omul se face „ucigaş de oameni”, asemănându-se uci­gaşului de oameni, diavolul. Şi, aşa cum scrie Sfântul Grigorie, aceasta se datorează unei singure pricini: faptului că mintea omului s-a abătut de la frica şi pomenirea lui Dumnezeu, deschizând calea împreună-lucrării cu începătorul răutăţii. Despărţirea minţii de Dumnezeu îl face pe om fie un diavol, fie o fiară.”
    Numai putem vorbi de necunoastere, nepasare si nici de lasitate, ci de complicitate la crima impotriva propriei plerome.
    Citind discursul rostit la instalarea sa ca episcop, in 25 februarie 2007, am fost uluita de elogiile aduse in cel mai clar stil ecumenist, ereticilor.
    „*Bisericile pe care le reprezentăm, tradiţiile pe care le încarnăm sunt tot atât de antice ca şi viaţa Bisericii înseşi. Biserica lui Hristos din Orient şi Biserica Romei au o moştenire comună, de sorginte apostolică. Fericitul Papă Ioan Paul al II-lea vorbea de respiraţia cu doi plămâni: Orientul şi Occidentul. Nu avem dreptul să neglijăm ceea ce ne apropie, privilegiind ceea ce ne separă. Nu mai este timp pentru aşa ceva.

    Pacificatorii, Papa Paul al VI-lea şi Patriarhul Noii Rome, Atenagora, ne-au lăsat un testament pe care avem obligaţia sfântă de a`l împlini: Tomos Agapis. Din acest document esenţial învăţăm ce avem şi noi de făcut: „adevăratul dialog al dragostei trebuie să susţină şi să inspire toate raporturile între persoane şi între Biserici însele… trebuie să fie înrădăcinat într`o fidelitate totală faţă de unicul Domn Iisus Hristos şi într`un respect mutual al propriilor lor tradiţii”10.(Tomos Agapis, 195)

    Şi cum am putea gândi şi lucra altfel, când ne simţim responsabili pentru sfâşierea Cămăşii lui Hristos? Dar suntem însufleţiţi de nădejde şi încurajaţi de eforturile inspirate şi susţinute de Providenţă, cum s`a întâmplat de curând la Constantinopol, de serbarea, din anul scurs, a Sfântului Apostol Andrei cel Întâichemat, Ocrotitorul Bizanţului şi al Romaniei Orientale – România, când Papa Benedict al XVI-lea, aflat în vizită la Patriarhul Ecumenic Bartolomeu I, a semnat, împreună cu acesta, în Fanar, o Declaraţie comună, unde cei doi Întâistătători mărturisesc: „Duhul Sfânt ne va ajuta să pregătim ziua cea mare a restabilirii unităţii depline, când şi cum Dumnezeu o va voi. Atunci vom putea să ne bucurăm şi să ne veselim cu adevărat”.
    Si:”Preasfinţite Părinte Episcop Virgil, Preaiubit Frate,
    ……………………………..
    Dar, cu sinceritate şi respect reciproc, sub auspiciile generoase ale Sfântului Duh, cu înţelepciune şi răbdare, totul se va săvârşi potrivit rânduielii dumnezeieşti, care ţine seama, înainte de orice, de moştenirea noastră comună, de faptul că suntem cu toţii mlădiţele aceleiaşi Viţe. Numai că săracii nu pot suferi amânare. Pe ei va trebui să-i slujim împreună, inventând şi adaptând neîncetat, noi metode, noi căi de apropiere între Bisericile noastre.”

    Sa ne rugam Sfintei Cruci, noi nevrednicii, dar iubitori ai ostenelii pentru Hristos, cunoscand ca in lumea aceasta, venetici si trecatori suntem, praf si cenusa si robi prea plecati Domnului, pentru izbavirea a toata lumea de lucrarea draceasca a ecumenimului.
    ‘Rătăcitor, cu ochii tulburi,/Cu trupul istovit de cale,/Eu cad neputincios, Stăpâne,/În fața strălucirii Tale./
    În drum mi se desfac prăpăstii,/Și-n negură se-mbracă zarea./Eu în genunchi spre Tine caut: Părinte, orânduie-mi cărarea!’

    *http://www.tabor-revista.ro/in_ro.php?module=content_full&id=10461
    Rugaciune-Octavian Goga

    Apreciază

    1. Caderea acestui ierarh este, intr-un fel, ireversibila pentru ca Sfintele Canoane prevad ca aceluia care a cazut in erezie, sa nu I se dea loc in cler. ,,Dar cei care s-au rupt (de Biserica Ortodoxa, n.a.) devenind mireni, n-au avut nicio putere de a bpteza, nici de a hirotoni; nici nu au puterea de a da altora harul Duhului Sfant, de la care ei au cazut” (Canonul I al Sfantului Vasile cel Mare) Nu-l vad pe Sofronie pocaindu-se si revenind in Biserica sa fie doar mirean. Mai degaraba isi va lucra pierzania sufletului intre ereticii greco-catolici. Dureros.

      Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s