Sfântul Apostol Andrei al românilor, întâiul chemat

Poporul care a primit în hotarele sale pe unul din Apostolii Mântuitorului nostru Iisus Hristos este popor binecuvântat şi este vrednic a sta în marea familie a lui Dumnezeu, Biserica din lumea întreagă. Românii au avut privilegiul de a primi Evanghelia împărăţiei de la Sfântul Apostol Andrei, cel întâi chemat la apostolie. De unde ştim că a fost întâiul chemat? Din Evanghelia Sfântului Ioan (1, 35-42), unde ni se spune că doi dintre Ucenicii Sfântului Ioan Botezătorul, dintre care unul era Sfântul Andrei, L-au urmat pe Domnul până la locuinţa Sa, unde au rămas în ziua aceea. Sfântul Andrei s-a dus şi a căutat pe fratele său, pe cel care avea să devină Sfântul Apostol Petru şi i-a spus: ,,Am găsit pe Mesia (care se tălmăceşte Hristos). Amândoi s-au înfăţişat Mântuitorului şi au primit a fi Apostoli ai Săi. A urmat chemarea Sfinţilor Apostoli Filip şi Natanael, apoi a celorlalţi, până s-a împlinit numărul de doisprezece.

            După Pogorârea Sfântului Duh peste Sfinţii Apostoli, aceştia au hotărât să stabilească prin sorţi ariile geografice în care urmau să propovăduiască fiecare Evanghelia, după porunca Învăţătorului: ,,Mergând, învăţaţi toate neamurile, botezându-le în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh, învăţându-le să păzească toate câte v-am poruncit vouă’’ (Matei 28, 19-20).

            Sfântului Apostol Andrei i-au revenit mai multe regiuni, între care şi Scitia Minor, Dobrogea noastră de astăzi. În mijlocul acelor oameni s-a auzit întâia oară învăţătura mântuitoare a Domnului Iisus. Aici s-au înălţat cele dintâi biserici, aici s-au hirotonit primii episcopi şi preoţi, aici au pătimit cei dintâi Sfinţi Mucenici. Cu deplin temei, Sfântul Andrei este socotit Apostolul românilor şi ocrotitorul întregii ţări.

            Diavolul n-a răbdat să vadă cum oamenii sunt aduşi la Hristos de la rătăcirea idolilor şi a zeilor, şi a pus în mintea antipatului Egheat să omoare pe Sfântul Andrei. Apostolul a mărturisit cu curaj în faţa mai-marelui zilei: ,,Împăraţii Romei încă nu au cunoscut aceasta, cum că Fiul lui Dumnezeu venind pe pământ pentru mântuirea oamenilor, întru adevăr a arătat cum că idolii aceia nu numai că nu sunt dumnezei, ci şi draci necuraţi şi vrăjmaşi ai neamului omenesc, care îi învaţă pe oameni şi îi îndeamnă spre toată necurăţia, ca, mâniind pe Dumnezeu, să Se întoarcă de la dânşii şi să nu-i asculte. Iar când Se va mânia Dumnezeu asupra lor, Se va întoarce de la oameni. Atunci diavolii îi iau pe ei sub a lor stăpânire şi până într-atât îi amăgesc pe dânşii, încât îi scot din trup goi cu totul de faptele bune, nimic altceva având, decât păcatele lor pe care le duc cu ei’’.

            Ajungând vârsta de optezeci de ani, Sfântul Apostol Andrei a fost răstignit pe o Cruce în formă de ,,X’’, ducându-se la Domnul nostru Iisus Hristos (După Vieţile Sfinţilor pe noiembrie, Ed. Mănăstirea Sihăstria, 2006, p. 619-642).

Presbiter Ioviţa Vasile

Sfântul Marcu Eugenicul: papistaşii sunt eretici tăiaţi din Trupul Bisericii

Această mare şi vicleană înșelătorie cu „autocefalia” ucraineană, gândită şi pregătită îndelung în laboratoarele forțelor întunericului, a avut drept scop distrugerea Ortodoxiei, destabilizarea relațiilor inter-ortodoxe de pace şi frățietate, creearea unor animozități şi tulburări nemaiîntâlnite până acum.
În acest climat de suspiciune reciprocă, de trădări şi încălcări ale unor relații de prietenie puternice, creat artificial de ereziarhul Bartolomeu, anunțul făcut la adăpostul zidurilor M.Pantokrator din Sfântul Munte Athos, de acest „duşman al Dumnezeului Treimic” , a amuțit intreaga creştinătate (Parintele Rafail Noica susține că creştinii sunt numai ortodocşi, deci afirmația lui Bartolomeu este o rătăcire, o erezie!) Am selectat un citat edificator despre erezia „Filioque” şi alte rătăciri ale papistaşilor:

,,Sfântul Marcu Evghenicul, mitropolitul Efesului, a fost un neînfricat mărturisitor al Credinţei la Sinodul de la Ferrara-Florenţa, pentru că nu a cedat presiunilor papale şi şantajelor, rămânând până la sfârşit un mărturisitor al Credinţei. Nu numai că în timpul acelui Sinod a dovedit rătăcirile latinilor, dar în acelaşi timp a dovedit şi falsurile (mistificările) pe care le-au făcut latinii (catolicii) în textele Părinţilor Bisericii.

Desigur că la început Sfântul Marcu Evghenicul s-a comportat cu nobleţe, dar mai târziu, când şi-a dat seama de mijloacele necurate la care se pretau pentru a-şi atinge scopul, de presiunile, falsurile, şantajele, constrângerile şi vicleniile latinilor, a devenit un mărturisitor al Credinţei. Poziţia sa a fost de la un capăt la altul romană (romeică) , deoarece adevăraţii romei sunt împăraţi ai spiritului, sunt aristocraţi ai duhului, pot să dialogheze cu luciditate şi cumpătare, linişte şi nobleţe. Când însă este vorba de îndepărtarea de la adevărul revelat şi când văd mijloace necurate ale celorlalţi pentru atingerea scopului, atunci devin mărturisitori ai Credinţei. Pentru că Hristos nu-şi doreşte doar căutători, ci şi mărturisitori.

Sfântul Marcu Evghenicul avea o bună cunoaştere a realităţii. Adică, el ştia că noi i-am tăiat pe latini din Trupul Bisericii, deoarece latinii au căzut în erezia Filioque. O expune un text al său care este destul de sugestiv. Scrie Sfântul Marcu: „Aşadar, ei ne-au dat pricină de schismă, proclamând pe faţă adaosul la Crez, pe care îl grăiau mai înainte pe ascuns. Şi noi ne-am despărţit primii de ei, ba mai degrabă i-am despărţit şi i-am tăiat de la trupul comun al Bisericii. Spune-mi, de ce i-am despărţit? Oare fiindcă ţin Dreapta Credinţă sau pentru că au dat la iveală în chip drept adaosul la Crez? Cine ar spune aceasta, fără numai dacă este foarte zdruncinat la creier? Nu, ci pentru că gândesc lucruri absurde şi rău-credincioase şi fiindcă au făcut adaosul fără temei. Aşadar, i-am lepădat ca pe nişte eretici, şi de aceea ne-am despărţit de ei… atunci sunt eretici şi ca pe nişte eretici i-am tăiat”.

Din acest text putem să extragem câteva adevăruri:

Întâi, că latinii au scornit erezia Filioque, pe care mai înainte o credeau în ascuns, o spuneau printre dinţi.

Al doilea, noi ortodocşii ne-am despărţit de bună voie de latini, care e acelaşi lucru cu faptul că i-am tăiat de la Trupul comun al Bisericii, ca pe unii ce cugetă dogme rău-cinstitoare şi pentru că au adăugat cuvântul „Filioque” în Simbolul de Credinţă în chip nelegiuit.

Al treilea, latinii, prin adaosul Filioque, sunt eretici şi ca pe nişte eretici i-am tăiat din Biserică. Toţi cei care susţin că latinii cred corect şi exprimă corect dogma despre Filioque, aceştia sunt „puternic zdruncinaţi la creier”. Adică au suferit o comoţie cerebrală.

Prin urmare, conform învăţăturii Părinţilor Bisericii, precum o exprimă Sfântul Marcu Evghenicul, latinii (catolicii) sunt eretici, despărţiţi de Biserică şi, fireşte, sunt în afara Bisericii şi nu au taine.

Dr. Gabriela Naghi

Pseudo-patriarhul Bartolomeu din Constantinopol vrea sa uneasca Adevarul cu minciuna, pentru a pregati venirea antihristului

Discursul ţinut de ereziarhul Bartolomeu în faţa reprezentanţilor înmărmuriţi ai clerului monahal reuniţi la Manastirea Pantokrator din Sfantul Munte Athos, a zguduit temeliile întregii lumi ortodoxe. Aparat de „garzile pretoriene”, Bartolomeu a transmis din Sfântul Munte Athos, „Grădina Maicii Domnului”, cu viclenie si neruşinare tipic antihristice, un mesaj Întaistătătorilor Bisericilor Locale, să facă totul pentru ducerea la îndeplinire a pricipalului obiectiv stabilit în urmă cu 5 ani, şi anume unirea Bisericii Ortodoxe cu ereticii papistaşi.
În discursurile, întâlnirile şi rugăciunile comune ale celor doi „Papi”, Francisc şi Bartolomeu la Ierusalim, la Mormantul Sfânt din 2014, s-au enunţat paşii făcuţi în această direcţie încă de acum 55 de ani de Papa Paul VI şi de Patriarhul mincinos Atenagoras, când dialogul teologic oficial dintre Biserica Ortodoxă şi papistaşi a dus la eliminarea neînteţegerilor si diferenţelor de opinie. În declaraţia comună a minciuno- patriarhului Bartolomeu şi a”fratelui sau iubit”, semnată la Ierusalim pe 25 mai 2014, se specifica „necesitatea atingerii obiectivului comuniunii depline spre unitatea pentru care Hristos, Domnul nostru S-a rugat Tatălui “ca toți să fie una” (Ioan 17 , 21). Citez din declaraţie:


,,Deși conștienți că unitatea este manifestă în iubirea lui Dumnezeu și în iubirea aproapelui, asteptăm cu nerăbdare acea zi în care, în sfârșit, vom împărtăși împreuna Cina euharistică. Ca și creștini, suntem chemați să ne pregătim pentru a primi acest dar al Împărtășirii euharistice, în conformitate cu învățătura Sf. Irineu din Lyon (Împotriva ereziilor, IV, 18, 5, PG 7, 1028), prin mărturisirea aceleiași credințe, rugăciune stăruitoare, o transformare lăuntrica, o viața reînnoită și un dialog frățesc. În realizarea acestui obiectiv dorit, vom arăta în lume dragostea lui Dumnezeu prin care suntem recunoscuți ca adevărați ucenici ai lui Iisus Hristos (cf. Ioan 13: 35) … Astfel, afirmăm încă o dată că dialogul teologic nu caută cel mai mic numitor comun prin care să se ajungă la un compromis, ci mai degrabă își propune să aprofundeze înțelegerea adevărului întreg pe care Hristos l-a dat Bisericii Sale, un adevăr pe care nu ne oprim niciodată să-l înțelegem atunci când urmăm îndemnurile Duhului Sfânt. Prin urmare, afirmăm împreună că fidelitatea noastră față de Domnul cere o întâlnire frățească și un dialog adevărat. Această căutare nu ne îndepărtează de adevăr; dimpotrivă, printr-un schimb de daruri, sub călăuzirea Duhului Sfânt, ne va conduce la tot adevărul (cf. Ioan 16 : 13)… Avem acum datoria de a oferi mărturia comună a dragostei lui Dumnezeu pentru toți, lucrând împreună în serviciul umanității, în special în apărarea demnității persoanei umane în toate etapele vieții și sfințeniei familiei bazate pe căsătorie, în promovarea păcii și a binelui comun, și de a răspunde pentru suferința care continuă să afecteze lumea noastră.
… În mod similar, există o nevoie urgentă pentru o cooperare eficientă și angajamentul creștinilor in vederea salvarii pretutindeni a dreptului de a-și exprima public credința lor, și de a fi tratați corect, atunci când se promovează ceea ce creștinismul continuă să ofere societății și culturii contemporane. În acest sens, invităm toți creștinii să promoveze un dialog veritabil cu iudaismul, islamul și alte tradiții religioase. Indiferența și ignoranța reciprocă poate duce doar la neîncredere, chiar și, din păcate, la conflict.”


În aşteptarea declaraţiilor oficiale, ierarhia BOR s-a cufundat intr-o tacere laşă şi vinovată. Pleroma este ţinută cu viclenie în acelaşi nor ceţos de neştiintă, amorţită în somnul de moarte duhovnicească, pentru a nu opune rezistenţă. întocmai cum s-a petrecut aprobarea, semnarea si implementarea documentelor ereticului sinod cretan. Cercetand izvoarele istorice ale unirii ortodocşilor ardeleni cu romano -catolicii aflam ca Mitropolitul Atanasie Anghel, la 1698 dupa hirotonire, şi după „mărturisirea de credinţă ortodoxă” în faţa mitropolitului Teodosie al Ungro-Vlahiei şi a patriarhului Dositei al Ierusalimului, „a căzut în curând în mrejele iezuiţilor şi ale Curţii Imperiale din Viena”. Angajamentul său admitea: 1. Recunoaşterea şi subordonarea în faţa autorităţii papale; 2. Împărtăşania se poate face cu pâine nedospită (azima); 3. Principiul Filioque (Duhul Sfânt purcede şi de la Fiu); 4. Existenţa purgatoriului. Uniţilor li se garantau privilegiile clerului catolic şi dreptul menţinerii ritualului tradiţional şi a sărbătorilor ortodoxe. Episcopul urma a fi ales de către sinod, dar confirmat de către papă şi împărat.


Va cădea oare Patriarhul Daniel „în mrejele” iezuitului illuminat Francisc şi ale mincino-patriarhului Bartolomeu? Suntem doar la un pas de aceasta unire antihristică, de data aceasta cu duşmanii de moarte ai Ortodoxiei, pregătită cu mişelie de catre iezuiti si masoneria sionisto-globalistă. Asteptam un punct de vedere oficial din partea Patriarhiei BOR asupra declaraţiilor blasfemiatoare, hulitoare împotriva Duhului Sfânt, ale pseudopatriarhului Bartolomeu şi iniţiativa de participare la sinodul panortodox care sa ceara anatematizarea conducatorului Fanarului, ale ereticului sinod Kolymbari 2016, si ale panereziei ecumeniste.

Dr. Gabriela Naghi

După treizeci de ani, prin vot democratic, suntem iarăşi în dictatură

Începând cu ziua de Duminică, noua dictatură a devenit funcţională. Ce-i trebuia lui Iohannis pentru a se înstăpâni asupra României, a primit cu generozitate de la românii noştri: încă un mandat de cinci ani. Voturile din ţară şi diaspora, la care se adaugă nişte procente ieşite pe ţevile STS-ului, îi asigură preşedintelui un mandat lipsit de griji, căci cine va îndrăzni să-i conteste legitimitatea? Aşadar, avem un preşedinte mai puternic ca oricând, pentru care Constituţia e suspendată, sau în orice caz facultativă, socotind gravele încălcări ale acesteia din mandatul trecut.

Urmează la rând Parlamentul. Prin dezertări, trădări şi şantaj, s-a creat o nouă majoritate fidelă lui Iohannis. Pluralismul a cam dispărut, deoarece majoritatea partidelor s-au aliniat frumos în spatele neamţului. Despre opoziţie nici nu poate fi vorba. Psd-iştii sunt dezorientaţi, timoraţi, înghesuiţi într-un colţ, unde aşteaptă să mai treacă un an, până la viitoarele alegeri parlamentare. Iohannis are control deplin asupra Parlamentului şi asta spune mult despre ,,democraţia’’ românească.

Să spunem că Guvernul Orban este cel pe care şi-l dorea de multă vreme Iohannis? Guvernul lui! A numit un prim ministru ridicol, scorţos, agresiv şi rău, care ţopăia în piaţă strigând cât îl ţineau bojocii: ,,Cine nu sare, nu vrea schimbare’’. A sărit, şi a nimerit în fruntea Guvernului. Ce ne-a pregătit acest Guvern, vom vedea nu peste multă vreme. Pe unul din sistem l-a luat gura pe dinainte şi a spus că vor construi încă două închisori. Începutul e bun.

Cei din Justiţie nu vor cuteza să judece după lege şi după cum le dictează conştiinţa. Nimeni nu va face notă discordantă de dragul dreptăţii, punându-şi în primejdie poziţia socială pe care a dobândit-o. Vor judeca şi de acum înainte selectiv, adică nu se vor atinge de privilegiaţii sistemului, în schimb vor fi necruţători cu adversarii politici. Înţelegem de ce a acuzat Iohannis PSD-ul că ar dori să pună mâna pe Justiţie, tocmai pentru că el şi-a aservit-o, şi-acum o are în buzunr. Veţi vedea.

Despre separaţia puterilor în stat nici nu mai poate fi vorba. Cine-l va controla pe Iohannis care are toată puterea în mâna sa? Şi, să recunoaştem, are şi stofă de dictator de stirpe germană.

Dragi români, votanţi ai lui Iohannis. Voi aţi pus ultima cărămidă la edificiul dictaturii acestuia. Ca o dictatură să fie constituită prin vot democratic, s-a întâmplat în anii 30 ai secolului trecut, în Germania. Atunci şi-a început ascensiunea fuhrerul Adolf  Hitler.

Presbiter Ioviţa Vasile                           26 noiembrie 2019

Românii sunt pregătiţi să-l primească pe antihrist

Peste două ore urnele se vor închide şi românii vor afla ceea ce se ştia de mai multe luni. Iohannis va obţine al doilea mandat de preşedinte şi cei ,,zece ani răi’’ se vor dubla. Toată lumea ştia că omul acesta este un adept fervent al lgbt adică al lesbienelor, gaylor (homosexuali), bisexualilor şi transsexualilor şi câte anomalii păcătoase va mai fi născocit diavolul în străfundurile iadului. Adăugăm la acestea schimbarea de sex, egalitatea de gen, educaţia sexual în şcoli, aşa încât copii să fie învăţaţi de mici despre aceste spurcăciuni sodomo-gomorite. O adevărată răzvrătire împotriva Legilor Dumnezeieşti, a Creatorului Însuşi.

Într-o ţară de oameni normali, cum clamează preşedintele,  acesta ar fi obţinut din primul tur un 0,0 la sută şi ar fi fost trimis la plimbare. Bine insinuează Klaus Werner că nu suntem un popor normal, el urmând să ne aducă ,,normalitatea’’ în următorii cinci ani. Normalitate în care vor domina sodomiţii gomoriţi. Românii nu au ales un preşedinte, au ales spurcăciunile antihristice enumerate mai sus.

Spun Părinţii Bisericii că şi antihrist se va ,,legitima’’ prin vot popular. Românii l-au şi ales cu ani înainte, într-o zi de 24 noiembrie a anului 2019. E bine să ţinem minte această dată. Ultimele patru alegeri prezidenţiale au fost repetiţii reuşite în vederea alegerii lui antihrist. Cei care şi-au dat seama că avem de-a face cu o mascaradă antihristică, bună parte din ei, au preferat să stea acasă, pentru a nu fi părtaşi la ceea ce s-a întâmplat şi la ceea ce va urma. Ceilalţi, vor deschide sticlele de şampanie şi vor sărbători ,,victoria’’.

Când a fost referendumul pentru familia croită după voia lui Dumnezeu, românii au stat acasă, adică au spus nu, nu dorim familia normala.

Ce poţi să mai spui în faţa acestei drame naţionale?

Presbiter Ioviţa Vasile

Nu vă faceţi părtaşi la mascarada antihristică de Duminică

Când a avut loc referendumul pentru familie, i-am îndemnat pe toţi să voteze şi să-şi arate ataşamentul faţă de legile şi bunele rânduieli ale lui Dumnezeu. Am atras atenţia că nu vom reuşi să împiedicăm însoţirile împotriva firii, căsătoriile dintre homosexuali, deoarece politicienii vor găsi nişte modalităţi legislative pentru a le îngădui nefericiţilor perverşi să-şi cultive viciile. Votul celor care s-au prezentat şi au votat pentru familia lăsată de Dumnezeu a fost o mărturisire, care i se va socoti fiecăruia la înfricoşătoarea judecată.

Duminică seara, Iohannis va fi proclamat preşedinte pentru încă cinci ani. Deoarece refuză să-şi prezinte realizările celor cinci ani trecuţi, voi arăta motivele pentru care nu trebuie să votaţi.

1.Iohannis e neamţul lucrului ,,bine’’ făcut. După 1989, etnicii ne-au ocupat funcţiile cheie în stat şi rezultatele le vedem. Vă rog să-mi daţi măcar un singur exemplu de oriunde, din Germania, Ungaria, Franţa, Anglia, Statele Unite sau Israel, în care să vedem un român ajuns într-un fotoliu de ministru sau măcar înalt funcţionar într-o instituţie publică. Nu veţi putea. La noi se poate, de la preşedenţie până la ultimul post care mai contează în vreun fel. Imaginaţi-vă că un român ar candida la preşedinţia Germaniei. Ştiţi ce procent ar obţine? 0,0 nimic la sută. Rămân convins că România trebuie condusă de români (nu de cozi de topor!), Germania de nemţi, Franţa de francezi, SUA de americani.

2. K.W. Iohannis este prost crescut, prost educat, îmbătrânit în rele şi aşa va pleca din istorie şi din lumea aceasta. Profesor de fizică şi fost inspector şcolar, n-a fost în stare să ţină minte formula de calcul a ariei cercului, ceea ce arată precaritatea capacităţii sale intelectuale. Ha-ha-ha, rămâne cel mai celebru citat, rod al gândirii sale. Nicio speranţă de îndreptare.

3.Omul acesta că este de o nesimţire cum rar se poate vedea. Ca un pungaş ordinar, a obţinut una din case prin fals şi uz de fals, pentru care ar fi trebuit să ocupe un loc într-un penitenciar românesc pentru bărbaţi, iar doamna într-unul pentru femei. Asta nu l-a împiedicat să clameze de fiecare dată ,,penalii’’, el fiind curat precum cristalul. Profită de faptul că este un privilegiat al sistemului, intangibil, chiar crimă de ar comite.

4. Este un mincinos ordinar. La toate apariţiile publice ne spunea că nu sunt bani de pensii şi de salarii. Cu toate acestea, pensiile şi salariile s-au plătit la timp, ba s-au şi majorat din când în când. Magistraţii, medicii şi chiar profesorii au fost principalii beneficiari.

5. A afirmat la un moment dat că românii şi moldovenii sunt două popoare diferite. Pentru asta trebuia imediat suspendat, eventual pus sub acuzare sau demis prin referendum. Nu s-a întâmplat aşa. Am văzut ministru care a trebuit să plece doar pentru că şi-a arătat regretul că un anumit incident s-a întâmplat în timpul mandatului său. Ecaterina Andronescu a fost demisă pentru nişte afirmaţii de bun simţ, ştie Viorica Dăncilă de ce.

6.A încălcat Constituţia când şi cât a vrut. Acea Constituţie pe care a jurat că o va respecta.

7.Este un om fără Dumnezeu. Nu ne interesează crezul lui religios, pentru că nu-l are. De ochii lumii se duce în capiştile catolice, însoţit de doamna, în văzul televiziunilor ca să arate cât de evlavios este. Cu tot dispreţul de care e în stare, n-a intrat într-o biserică ortodoxă şi bine a făcut. Sunt atâţia alţii care pângăresc cu prezenţa lor sfintele locaşuri.

8.Este adeptul tuturor perversiunilor şi spurcăciunilor care au fost impuse acestui neam orodox de străinii fără Dumnezeu.

9.Niciodată un neamţ sau un alt etnic nu va simţi ataşament faţă de poporul român. Va mima ataşamentul, dar simţămintele lui lăuntrice vor fi aceleaşi. Iohannis serveşte de minune interesele nemţilor şi ale celorlalţi alogeni care-l ţin la cârma României. Pentru români, o mimică de o răutate înfiorătoare sau un rânjet dispreţuitor. Sunt cele două simţăminte între care îşi duce existenţa teutonul nostru. A respins atâţia miniştri români desemnaţi, care aveau un coeficient de inteligenţă mult deasupra lui. În schimb, s-a arătat deosebit de încântat de Kovesi, Birchall, Helvig sau Siegfried Mureşan şi mulţi alţii.

10.Când gaşca de elită de la Ploieşti a fost dovedită că a fabricat şi falsificat probe, Iohannis cel corect şi cinstit a preferat tăcerea, pe motiv că nu se amestecă în justiţie. Timpul trece şi peste faptele acelor procurori se aşterne uitarea, cu complicitatea lui Klaus Werner, cel chemat să vegheze la respectarea legilor şi a Constituţiei.

11.KW Iohannis este bădăranul nepereche al poporului român. Să ne înţelegem: nu al naţiunii române. L-am auzit zilele trecute bălmăjind şi acuzându- pe românii pesedişti de mârlănie, el care este mârlan prin definiţie.

12.Nu a fost un mediator sau un factor unificator al românilor. Dimpotrivă, i-a dezbinat pe aceştia cât a putut, ştiind că aceasta este una din cheile rămânerii sale la cârma României. Povestea aceea neghioaba precum că ar fi preşedintele tuturor românilor, lăsaţi-o deoparte. E preşedintele trepăduşilor săi şi a străinilor care l-au împins în fotoliul prezidenţial, cărora le este dator şi, prin urmare, le slujeşte interesele.

13.Sub faţada mincinoasă a luptei împotriva corupţiei, şi-a înlăturat potenţialii adversari, pe unii i-a şi întemniţat, că doar pentru asta ne-au cerut străinii să ne creăm o justiţie paralelă, în speţă DNA-ul.

14.DIICOT-ul a fost creat chipurile, pentru a ne apăra de proxeneţi, traficanţi de carne vie. Cu toate acestea, comerţul cu suflete rătăcite şi trupuri de românce pângărite cunoaşte o înflorire fără precedent, sub privirile binevoitoare ale lui Iohannis, mut şi surd în faţa acestor fărădelegi.

15.Pădurile ni se taie, bogăţiile ţării sunt date străinilor pe nimic, americanii şi ceilalţi alogeni dictează cum vor, guvernele sunt schimbate după interesele momentului, parlamentul este redus la neputinţă, dosarele de şantaj se numără cu zecile de mii, lichelele sunt cocoţate în funcţiile înalte, liftele ocârmuiesc Biserica Ortodoxă Română. Toate sub înalta oblăduire a domnului Klaus Werner Iohannis.

Am obosit, mă opresc aci.

Nu contează cine votează, contează cine numără voturile. STS-ul militarizat şi ermetizat îşi va face datoria şi va scoate procentele cu care câştigătorul să se poată lăuda cât de legitim este el, în următorii cinci ani. Opţiunea cea mai bună a românilor este aceea de a nu se prezenta la vot şi a nu se face părtaşi la această mascaradă antihristică. Facă bine românii şi înţeleagă că sunt priviţi nu ca nişte persoane, ca nişte făpturi ale lui Dumnezeu. Pentru puternicii zilei suntem nişte numere (cnp-işti) care ne ducem la vot în număr cât mai mare, ca să-i legitimăm şi să le dăm nişte procente numerice pe care le vor ajusta ei după cum vor.

Suntem în cetatea Babilonului de la capătul istoriei. Acum două mii de ani, Sfântul Apostol şi Evanghelist Ioan, văzând în duh această cetate, din imbold Dumnezeiesc a scris: ,,Ieşiţi din ea, Poporul Meu, ca să nu vă împărtăşiţi din păcatele ei şi să nu luaţi din pedepsele ei’’ (Apocalipsa 18, 4). Aşadar, Duminică împliniţi-vă sfintele datorii faţă de Dumnezeu, nu mergeţi la vot ca nişte fiinţe fără minte, cum vă socotesc puternicii zilei, şi nu uitaţi: rugăciunea sinceră şi stăruitoare valorează mai mult decât milioanele lor de voturi umflate.

Presbiter Ioviţa Vasile

Nu vă temeţi de cei ce ucid trupul

,,Nu vă temeţi de cei ce ucid trupul, iar sufletul nu pot să-l ucidă; temeţi-vă mai curând de Acela Care poate şi sufletul şi trupul să le piardă în gheena’’ (Matei 10, 28). Aceste cuvinte de întărire şi încurajare le-a rostit Mântuitorul nostru Iisus Hristos în vremea când i-a trimis pe Sfinţii Aposoli la propovăduirea Evangheliei Sale. Precum ne învaţă Biserica, fiecare om este o alcătuire Dumnezeiască din trup muritor şi stricăcios şi din suflet nemuritor. În Cartea Ecleziastului (12, 7) citim despre trupul omenesc că-i este dat ,,ca pulberea să se întoarcă în pământ, cum a fost, iar sufletul să se întoarcă la Dumnezeu Care l-a dat’’. Vieţile Sfinţilor aduc mărturie despre faptul că Sfinţii Mucenici primeau moartea cu bucurie, având Credinţa nestrămutată că sufletele lor se vor odihni lângă Dumnezeu. Că sufletele Mucenicilor şi, de fapt ale tuturor oamenilor, sunt vii, au ştiinţă, voinţă şi simţire, ne-o spune Dumnezeu prin Sfântului Ioan Evanghelistul: ,,Şi când a deschis pecetea a cincea, am văzut, sub jertfelnic, sufletele celor înjunghiaţi pentru cuvântul lui Dumnezeu şi pentru mărturia pe care au dat-o. Şi strigau cu glas mare şi ziceau: Până când, Stăpâne Sfinte şi Adevărate, nu vei judeca şi nu vei răzbuna sângele nostru, faţă de cei care locuiesc pe pământ?’’ (Apocalipsa 6, 9-10) Textul ne arată, cu limpezime, că sufletele Mucenicilor sunt în ceruri, lângă Dumnezeu.

          Acum este necesar să înţelegem Cine poate să piardă şi trupul şi sufletul în gheenă. Răspunsul l-am şi dat, oarecum, prin faptul că am majusculizat pronumele ,,Cine’’. Mulţi au fost înclinaţi să creadă că diavolul ar fi cel care poate să piardă pe om în gheenă. Diavolul, cu puterea lui mărginită, nu poate să piardă niciun suflet peste voia acestuia şi peste voia lui Dumnezeu. Sfântul Ioan Gură de Aur a desluşit înţelesul, scriind: ,,Domnul nu le spune deschis acum că El este Cel Care poate pierde şi trupul şi sufletul în gheeenă, a arătat aceasta mai înainte, spunând că El este Judecătorul’’ (Sfântul Ioan Gură de Aur, Omilii la Matei, E.I.B.M.B.O.R., Bucureşti, 1994, p. 424). Într-adevăr, la judecată Dumnezeu va hotărî ca unii să meargă în împărăţia Sa cea cerească, alţii se vor pierde de la faţa lui Dumnezeu, în iad.

          ,,Înfricoşător lucru este să cădem în mâinile Dumnezeului Celui Viu’’, a scris Sfântul Apostol Pavel (Evrei 10, 31). Înfricoşătoare va fi judecata, înfricoşător este numai gândul că mulţi se vor pierde, pentru veşnicie, în împărăţia diavolului. Bunul Dumnezeu să ne ferească de această primejdie, cinstite cititorule.

Presbiter Ioviţa Vasile

Intrarea în biserica a Maicii Domnului

Din veşnicie, Preabunul Dumnezeu a hotărât, după sfatul voii Sale, ca noi, nevrednicii slujitori ai Săi să prăznuim astăzi pe cea mai curată decât strălucirile soarelui, pe Preacurata Fecioară Maria, Maica Domnului Iisus Hristos. Trei ani avea copila Maria când părinţii săi cei Dumnezeieşti, Ioachim şi Ana, au chemat la casa lor din Nazaret rudele, cunoscuţii, vecinii şi mulţime de fecioare. Aceştia au înconjurat-o pe Preacurata Maria şi ţinând în mâini făclii, au început drumul spre Ierusalim, iar cântările lor se uneau cu cântările îngereşti. Părinţii Maicii Domnului împlineau făgăduinţa pe care o făcuseră Domnului când se rugau ca Dumnezeu să-i binecuvânteze şi să ridice nerodirea lor.

          După trei zile de călătorie, au ajuns în Ierusalim, la templul sfânt. Cărţile bisericeşti ne spun că la templu slujea marele arhiereu Zaharia, împreună cu alţi preoţi, şi aceştia au ieşit să o întâmpine pe copila Maria. La intrarea în templu erau cinsprezece trepte pe care preoţii şi leviţii le urcau şi cântau pe fiecare treaptă un psalm. Aceste trepte le-a urcat fiica lui Ioachim şi a Anei, şi toţi s-au mirat văzând-o, dar şi mai mult s-au mirat atunci când  arhiereul Zaharia a dus-o pe copilă în Sfânta Sfintelor, acolo unde nu intrau nici preoţii, ci numai marele arhiereu, o dată pe an. Acolo i s-a dat ei loc de rugăciune, în sfântul altar, după a doua catapeteasmă.

          După ce şi-au împlinit datoria lor sfântă, Dumnezeieştii părinţi s-au întors acasă, au făcut ospăţ mare şi au mulţumit lui Dumnezeu.

          În jurul templului din Ierusalim erau multe locaşuri în care vieţuiau văduvele care petreceau în curăţie, între care se afla şi Ana proorociţa, cea care a fost prezentă când Pruncul Iisus a fost adus la templu, ca să fie închinat Domnului, cum ne spune Sfântul Evanghelist Luca. Deosebi locuiau bărbaţii nazirei care trăiau asemenea monahilor, iar în alte locaşuri erau găzduiţi pelerinii şi străinii. Preacuratei i s-a dat a vieţui în locaşul fecioarelor. Astfel a petrecut copila Maria în anii ce au urmat. Învăţarea Scripturilor Sfinte ale Vechiului Testament, rugăciunea în Sfânta Sfintelor şi lucrul mâinilor erau îndeletnicirile ei. Hrana o primea de la Sfinţii Îngeri, după cum mărturisesc Părinţii Bisericii.

          Sfântul Apostol Pavel a scris: ,,Toată Scriptura este insuflată de Dumnezeu şi de folos pentru învăţătură, spre mustrare, spre îndreptare… pentru ca omul lui Dumnezeu să fie pregătit pentru orice lucru bun’’ (II Timotei 3, 16-17). Sfânta Fecioară a fost pregătită de Dumnezeu pentru împlinirea a ceea ce covârşeşte orice minte omenească: primirea în preacuratul său pântece a Fiului lui Dumnezeu. Aceasta este Sărbătoarea  de care şi noi ne-am învrednicit astăzi, cinstite cititorule.

Presbiter Ioviţa Vasile

Sfintele Scripturi nou-testamentare despre focul veşnic al iadului

Se pare că patriarhul Daniel calcă pe urmele ereticului papă Francisc!
Doamne fereşte!… azi-mâine îl vom auzi spunând, asemeni papei Francisc, că „iadul nu există” (a se citi declaraţiile şocante ale ereticului publicate pe apărătorul.md: https://www.aparatorul.md/s-a-ajuns-si-la-asta-papa-francis-a-decis-sa-anuleaza-biblia-si-propune-sa-creeze-o-noua-carte/ )
Patriarhul nu a auzit niciodată ce ne învaţă Mântuitorul nostru Iisus Hristos în Sf. Scriptură?

„Atunci va zice şi celor de-a stânga: Duceţi-vă de la Mine, blestemaţilor, în focul cel veşnic, care este gătit diavolului şi îngerilor lui” (Matei 25, 41).

„Iar dacă mâna ta sau piciorul tău te sminteşte, taie-l şi aruncă-l de la tine, că este bine pentru tine să intri în viaţă ciung sau şchiop, decât, având amândouă mâinile sau amândouă picioarele, să fii aruncat în focul cel veşnic. Şi dacă ochiul tău te sminteşte, scoate-l şi aruncă-l de la tine, că mai bine este pentru tine să intri în viaţă cu un singur ochi, decât, având amândoi ochii, să fii aruncat în gheena focului” (Matei 18, 8-9).

„Şi de te sminteşte mâna ta, tai-o că mai bine îţi este să intri ciung în viaţă, decât, amândouă mâinile având, să te duci în gheena, în focul cel nestins. Unde viermele lor nu moare şi focul nu se stinge. Şi de te sminteşte piciorul tău, taie-l, că mai bine îţi este ţie să intri fără un picior în viaţă, decât având amândouă picioarele să fii azvârlit în gheena, în focul cel nestins, unde viermele lor nu moare şi focul nu se stinge. Şi de te sminteşte ochiul tău, scoate-l, că mai bine îţi este ţie cu un singur ochi în împărăţia lui Dumnezeu, decât, având amândoi ochii, să fii aruncat în gheenafocului. Unde viermele lor nu moare şi focul nu se stinge.” (Marcu 9, 43-48).

Focul cel veşnic există, dar vai de aceia care învaţă altceva decât ceea ce ne învaţă Mântuitorul nostru Iisus Hristos!

„Şi poruncim vouă fraţilor, întru numele Domnului nostru Iisus Hristos, să vă feriţi voi de către tot fratele ce umblă fără de tocmeală, şi nu după învăţătura care au luat de la noi” (II Tesaloniceni 3,6).

„Mă mir că aşa degrabă treceţi de la cel ce v-a chemat pe voi, prin Harul lui Hristos, la altă evanghelie, care nu este alta, decât că sunt unii care vă tulbură şi voiesc să schimbe Evanghelia lui Hristos. Ci măcar de noi sau înger din cer va vesti vouă afară de ce am binevestit vouă, anatema să fie!” (Galateni 1,6-8)

„Căci va veni o vreme când nu vor mai suferi învăţătura sănătoasă ci – dornici să-şi desfăteze auzul – îşi vor grămădi învăţători după poftele lor şi îşi vor întoarce auzul de la adevăr şi se vor abate către basme.” (II Timotei 4, 3-4).

Presbitera Roxana Cantor

Dumnezeu înfierează jertfele de prunci aduse diavolului Moloh

Grăit-a Domnul cu Moise şi a zis:
„Spune fiilor lui Israel acestea: Dacă cineva dintre fiii lui Israel şi dintre străinii care trăiesc printre Israeliţi va da din copiii săi lui Moloh, acela să fie dat morţii: poporul băştinaş să-l ucidă cu pietre.
Şi Eu Îmi voi întoarce faţa Mea împotriva omului aceluia şi-l voi stârpi din poporul său, pentru că a dat din copiii săi lui Moloh, ca să întineze locaşul Meu cel sfânt şi să necinstească numele Meu cel sfânt.
Iar dacă poporul băştinaş îşi va închide ochii săi asupra omului aceluia, când va da din copiii săi lui Moloh,
Îmi voi întoarce faţa Mea împotriva omului aceluia şi împotriva neamului lui şi-l voi stârpi din poporul său pe el şi pe toţi cei ce fac desfrânări asemenea lui, desfrânând după Moloh
’’  (Levitic 20,1-5).


În 1749, Papa Benedict al XIV-lea a instituit prin politica bisericească oficială, Colosseumul, ca un loc sacru unde primii creștini au fost martirizați. El a instalat Opririle pe Drumul Crucii, declarându-l sfințit prin sângele martirilor creștini care şi-au dat viaţa acolo.
Se pare că ereticul Francisc a adoptat cultul morţii, în ciuda discursurilor propagandistice cu care manipulează minţile naivilor, săracii de ei, care îl ascultă.
Statuia va rămâne acolo până pe 29 martie 2020 și va fi înlăturată înainte ca Papa Francisc să conducă Via Crucis la Colosseumul din Roma.
Oare la ce s-a gândit illuminatul Vaticanului, când a admis plasarea urâciunii diavolești păgâne, în faţa acestui obiectiv vizitat de zeci de milioane de turiști din întreaga lume?

Dr. Gabriela Naghi

Idolatrul papă Francisc a adoptat o nouă entitate satanică, zeul Moloh

,,Din copiii tăi să nu dai în slujba lui Moloh, ca să nu pângăreşti numele Dumnezeului tău. Eu sunt Domnul’’ (Levitic 18,21)

O reconstrucție a idolului păgân, Moloh care cerea sacrificarea copiilor, a fost amplasată la intrarea în Colosseumul Romei, ca parte a unei expoziții istorice laice, intitulată „Cartagina: mitul nemuritor”, deschisă în perioada 27 septembrie 2019 – 29 martie 2020. Este vorba despre diavolul Moloh, despre care scrie Sfânta Scriptură, la care se închinau popoarele Canaanului, deci inclusiv locuitorii Cartaginei, care era colonie feniciană. Lui îi inchinau toate aceste neamuri drept ofrandă, proprii lor copii. Colosseumul Romei este în teritoriul care aparține de Vatican, întrucat se gasește în Eparhia Romei, numită și Sfântul Scaun și nimic nu putea fi amplasat aici, fără aprobarea specială a papei Francisc. Prezența idolului a stârnit o îngrijorare deosebită în rândul catolicilor, deoarece a fost ridicat cu nouă zile înainte de Sinodul Amazon și de declanşarea scandalului ulterior cu privire la venerarea zeiței păgâne Pachamama de catre ereticul Francisc la Vatican.

Unii catolici au fost deranjați de faptul că zeul păgân Moloh a fost ridicat la intrarea în Colosseum, care este unul dintre multe amfiteatre în care creștinii au fost torturați și executați pentru divertismentul mulțimilor păgâne. „Am fost atât de încântate în ziua în care am decis să mergem la Colosseum”, a declarat Alexandra Clark pentru LifeSiteNews prin e-mail. Ea și sora ei, Tiffany, așteptau cu nerăbdare să viziteze site-ul martiriului creștin. „ În momentul în care am ajuns acolo, priveliștea care ne-a întâmpinat a fost îngrozitoare! Stând de pază la intrare era statuia păgână imensă a lui Moloh. A fost plasat în acel loc, astfel încât toți cei care intrau în Colosseum trebuiau să-l vadă ”, a continuat ea. „A fost ca și cum l-ar fi pus pe Moloch acolo pentru a batjocori locul sfânt unde Sfinții Mucenici și-au vărsat sângele pentru Adevărata Credință! Amândouă zeitațile păgâne – Moloh si Pachamama – au cerut sacrificiile copiilor și au venit la Roma cam în același timp”, a spus ea.

Imaginea lui Moloch este modelată ca o reprezentare a demonului devorator al copilului găsit în filmul italian Cabiria din 1914. În film, idolul lui Moloch, instalat într-un templu punic, are în piept un cuptor uriaș de bronz, în care sunt aruncați sute de copii. Cabiria, eroina filmului, este amenințată de aceeași soartă. Prezentarea filmului despre idol are o bază istorică. Trei istorici greci antici atestă cu toții că era obișnuit în Cartagina să fie arși copiii drept ofrande aduse zeitatii, numită Baal și Cronus sau Saturn, zeul roman care, potrivit mitului, și-a mâncat propriii copii, ca să nu-l înlocuiască. Moloch este, de asemenea, menționat de mai multe ori în Cartea Levitic. Părinților evrei li se interzicea să-și jertfească copiii zeului.

Se știe că în epoca Imperiului roman, creștinii au fost uciși în arenele precum Colosseumul. Înainte de martiriul său, Sfântul Sfințit Mucenic Ignatie, Episcopul Antiohiei a scris o scrisoare în jurul anului 110 d.Hr., care descrie sfârşitul său mucenicesc pentru Credinţa sa.

„Eu scriu Bisericilor şi poruncesc tuturor căci eu voind, mor pentru Dumnezeu, dacă voi nu mă veţi opri. Rogu-vă să nu aveţi către mine dragoste deşartă. Lăsaţi-mă să mă fac mâncare fiarelor, prin care îmi este cu putinţă a câştiga pe Dumnezeu. Sunt grâu al lui Dumnezeu şi prin dinţii fiarelor să mă macin, ca să fiu pâine curată a lui Hristos. Mai bine aţiţaţi pe fiare ca să mi se facă mormânt şi nimic din trupul meu să nu lase. Atunci voi fi ucenic adevărat al lui Hristos, când nici lumea nu va vedea trupul meu. Rugaţi-vă lui Hristos pentru mine că, prin uneltele acestea, jertfă să mă fac. Nu precum Petru şi Pavel vă poruncesc vouă, căci aceia sunt Apostoli, iar eu osândit; aceia slobozi, iar eu până acum sunt rob. Iar dacă voi pătimi, voi fi slobod pentru Hristos şi voi învia întru El. Acum învăţ când sunt legat, ca nimic lumesc sau deşert să poftesc.”

Potrivit istoricului Eusebiu din Cezareea, Sfântul Ignatie, cunoscut și ca Ignatie Teoforul, a fost ucis într-adevăr de animalele sălbatice într-o arenă din Roma,în perioada persecuțiilor împotriva creștinilor din timpul împăratului Traian.
Cartagina a fost distrusă de Republica Română în 146 î.Hr., în timpul celui de-al treilea război punic, după cereri repetate adresate de Cato Cenzorul către Senatul Roman. Se spune că Cato și-a încheiat toate discursurile cu declarația că „Carthago delenda est”, adică Cartagina trebuie distrusă. Cu toate acestea, Cartagina s-a născut din nou ca o colonie romană, Cartagina romană, care a devenit un oraș important din Africa Romană. Sfântul Augustin din Hippo a predat la o școală de retorică acolo, în secolul al IV-lea.
https://www.lifesitenews.com/news/statue-of-ancient-god-of-child-sacrifice-put-on-display-in-rome-days-before-amazon-synod

Traducere: Dr. Gabriela Naghi

Patriarhul Daniel dă poporului încredere în minciună

S-a întâmplat la Biserica ,,Sfinţii Arhangheli’’ – Huedin (?) din Bucureşti, la Duminica Bogatului nemilostiv şi a săracului Lazăr, din acest an. Reproduc din comunicatul site-ului Basilica:

,,În acest context, Patriarhul a precizat faptul că iadul nu înseamnă nici „cazane cu smoală”, nici „foc material, văpaie”, ci un chin de mustrare a conștiinței pentru binele pe care ar fi putut să-l facă omul pe pământ și nu l-a făcut, pentru faptele rele de care nu s-a pocăit. Este o suferință chinuitoare a omului egoist care n-a răspuns la iubirea milostivă a lui Dumnezeu”.

,,Este nedrept să spunem că Dumnezeu urăște pe cei din iad și iubește pe cei din rai, pentru că El este iubire milostivă față de toți. Însă iubirea Lui milostivă pe cei din rai, care au răspuns iubirii Lui, îi bucură, iar față de cei care n-au răspuns iubirii Lui produce în ei mustrarea conștiinței, regretul, părerea de rău. Acesta este chinul din iad. Nu e vorba de cazane cu smoală care ard ceva material, ci e vorba de o realitate spirituală, o stare a sufletului care nu a răspuns la iubire cu iubire, care a trăit egoist și a fost insensibil, nepăsător față de sărăcia, boala și suferința celor din jur”.

Precum vedem, când vorbeşte de iad, Patriarhul Daniel o coteşte brusc pe uliţa ecumeniştilor şi ne înştiinţează că acesta nu înseamnă altceva decât ,,mustrarea conştiinţei, regret părere de rău’’, nicidecum ,,cazane de smoală care ard ceva material’’. Cu alte cuvinte, relativizează existenţa iadului ca loc de chin, mergând până la desfiinţarea lui, evident, în optica ecumenistă. Aşa să fie precum zice Patriarhul?

1.Iadul se găseşte în interiorul pământului: ,,Şi-a deschis pământul gura sa, şi i-a înghiţit pe ei… şi s-au pogorât de vii în iad, şi i-a acoperit pământul şi au pierit din mijlocul obştii’’ (Numerii 16, 32-33). Îl invităm pe patriarh la o sumară documentare şi va vedea că în interiorul pământului temperatura ajunge la câteva mii de grade!

2.Iadul este loc şi stare de chin: ,,Rogu-te dar, părinte, să-l trimiţi în casa tatălui meu, căci am cinci fraţi, să le spună lor acestea, ca să nu vină în acest loc de chin’’ (Luca 16, 27-28).

3.Focul iadului nu e a exprimare metaforică, e foc material, e o realitate înspăimântătoare: ,,Mă chinuiesc în această văpaie’’ (Luca 16, 24).

4.Un deget umezit în apă ar fi fost o mică alinare pentru bogatul nemilostiv, dar şi aceasta i se refuză (Luca 16, 24).

Sfinţii lui Dumnezeu aveau cunoştinţa faptului că focul iadului este unul material. Aşa bunăoră, Sfântul Martinian (13 februarie), aflându-se în mijlocul unei mari ispite, a găsit puterea să aprindă un foc şi, scoţându-şi încălţămintea, a intrat în flăcări, mustrându-se: ,,Ce, Martiniane, nu-ţi place să te arzi în focul acesta vremelnic şi în această cumplită muncire? Dacă vei putea suferi, apoi apropie-te şi de femeia aceasta, pentru că prin ea diavolul îţi mijloceşte focul cel veşnic’’ (Vieţile Sfinţilor pe februarie, Ed. Mănăstirea Sihăstria, 2005, p.187).

Sfântul Mucenic Pionie din Smirna, într-un cuvânt rostit în faţa poporului, a spus aşa: ,,Aduceţi-vă aminte iarăşi de arderea muntelui Etna şi de aprinderea Insulei Sicilia. Iar dacă acestea vi se par că sunt departe, apoi cunoaşteţi apele cele calde care ies din pământ, de unde se încălzesc şi se înfierbântă? Au nu din focul care este pregătit păcătoşilor în părţile cele dinlăuntrul pământului? De aici cunoaştem că va fi judecata şi pedeapsa cea de foc a păcătoşilor de la Dumnezeu’’ (Vieţile Sfinţilor pe martie, Ed. Mănăstirea Sihăstria, 2005, p189).

Despre pogorârea la iad a Mântuitorului, cântarea bisericească ne învaţă:,,Pogorâtu-Te-ai întru cele mai de jos ale pământului şi ai sfărâmat încuietorile cele veşnice…’’ (Slujba Învierii, cântarea a 6-a).

De cine vor asculta ecumeniştii, în speţă Patriarhul Daniel, dacă nu ascultă de Mântuitorul Iisus Hristos, de Sfinţii lui, de glasul Bisericii pe care pretind că o slujesc? Să învieze cineva din morţi? ,,Nu vor crede nici dacă ar învia cineva din morţi’’ (Luca 16, 31). Ei şi-au construit propriul iad, cu uşoare mustrări de conştiinţă, nicidecum cu focul material şi chinurile cele veşnice. Cuvintele Patriarhului Daniel nu sunt altceva decât o rătăcire cumplită, cu un nume înfiorător: erezie, propovăduită cu capul descoperit, adică public. Cel întâi chemat să înveţe poporul, dă acestuia încredere în minciună. Cutremurător!

Presbiter Ioviţa Vasile

Confluenţa schismaticilor sau ,,cine se aseamănă, se adună’’

Schisma provocată cu bună ştiinţă de Monahul Sava, sprijinită cu asiduitate de colaboratorii săi, adoptată cu credulitate naivă de unii înşelati, răspândită printr-un prozelitism jenant pentru cei care gândesc şi respiră ortodox, nesancţionată în niciun fel de Patriarhie, este unică în viaţa actuală a Bisericilor locale. Drama schismei în care au căzut aceşti sărmani înşelaţi, a declanşat o frică paguboasă în mulţi, a îndepărtat pe cei nesiguri şi i-a oprit pe cei care intenţionau să se îngrădească de erezia propovăduită de documentele aşa zisului sinod cretan, pentru mântuirea sufletelor lor.


Vedem acum cu claritate ajutorul imens oferit de lucrarea monahului Sava şi a colaboratorilor săi, ierarhilor ecumenişti din BOR, Patriarhului însuşi, printr-o metodă ascunsă, vicleană şi smintitoare pusă la cale de eminenţele cenuşii ale răului. Aceştia uneltesc neîncetat împotriva celor care se ridică împotriva hidrei cu multe capete, panerezia ecumenistă, care a zămislit schisma, în care cad pe rând conducatorii Bisericilor locale. „Iată pe scurt; tot ceea ce ai auzit aceasta este: Teme-te de Dumnezeu şi păzeşte poruncile Lui! Acesta este lucru cuvenit fiecărui om. Căci Dumnezeu va judeca toate faptele ascunse, fie bune, fie rele.” (Ecleziast.12;13-14). Cei care au fost tocmiţi pentru lucrarea pagubitoare pentru orice ortodox care doreşte cu orice preţ mântuirea, nu se tem de Dumnezeu şi nici nu pot să-şi vină în fire, nu se pot pocăi, întrucât minciuna şi înşelarea au devenit o realitate tangibilă şi au ajuns la un stadiu de autosuficienţă şi automulţumire, care le satisface orgoliile.


Tăcerea asupra „problemei ucrainiene”, a schismei declanşate de pseudo-patriarhul Bartolomeu este conduita Monahului Sava şi a colaboratorilor săi, a Patriarhiei BOR. O similitudine perfectă…parcă sunt făcuţi toţi din acelaşi aluat. Dialogul despre care se tot face vorbire în van, ar fi ineficient, întrucât nu ar duce la lămurirea teologică scontată, căci ,,în mintea strâmbă şi lucrul drept se strâmbă”. Numai că e greu să ştii când ţi-e mintea strâmbă. Mândria şi părerea de sine sunt păcate mai grele decât curvia şi uciderea, a spus Sfântul Cuvios Ambrozie de la Optina. Când întreaga lume ortodoxă se confruntă cu schisma înfricoşătoare care zguduie conştiinţele ortodocşilor de pretutindeni, cele doua tabere apropiate prin ţelul comun, distrugerea mişcării antiecumeniste, se cufundă într-o tăcere condamnabilă. Mă refer la ierarhii ecumenişti ai BOR şi gruparea schismatică a monahului Sava. ,,Când un neam îşi trădeaza rostul, să se gătească de pedeapsă!, spunea Cuviosul Părinte Arsenie Boca şi: ,,fiecare dintre noi ducem un necredincios în spate”. „Bobul de grâu se preschimbă în tăciune, iar el se crede grâu nedreptăţit’’. Aşa e caracterizat omul care se abate de la cele bune,  nu caută şi nu primeşte îndreptarea, ci îşi explică el mai bine cele pentru sine, condamnând pe cei ce doresc să-l îndrepte… „Când greşeala s-a făcut în tine aşezare şi adevăr, când o ai ca deprindere şi o mai şi justifici, atunci nu mai e greşeală, ci e păcat de moarte. Într-o astfel de situaţie, cel ce se crede a fi drept, fără să şi fie de fapt, nu mai e bob de grâu, ci doar tăciune.”


Minunatele şi înţeleptele sale cuvinte să ne fie şi nouă indreptar în toată vremea:
„Numai atâta mângâiere putem aduce între oameni, câtă amărăciune putem bea în locul celor ce vrem să-i mângâiem. Atâta strălucire va arăta iubirea de Dumnezeu şi de oameni în noi, sau atât de puternice vor fi mila şi adevărul în noi, câtă văpaie de ură înfruntăm bucuroşi pentru Dumnezeu şi oameni.”
Mântuirea este individuală, dar dacă fratele tău este căzut între tâlhari, cum poţi să mai nădăjduieşti la îndurarea Domnului, când nu ai făcut milă cu acesta?

Dr. Gabriela Naghi

Starea actuală a Bisericii Mântuitorului Hristos (IV)

Biserica Ortodoxă Albaneză. În fruntea ei se află un Mitropolit grec, ÎPS Anastasios Yannoulatos, ales în 1992, după ce Albania a ieşit din crâncena persecuţie la care a fost supusă de comunişti. Atunci, niciun albanez nu îndeplinea condiţiile canonice spre a fi hirotonit episcop, iar alegerea IPS Anastasios s-a făcut cu titlu provizoriu. Timeo danaos et dona ferentes.

Biserica Ortodoxă din Cehia şi Slovacia. A fost întemeiată de Sfinţii Chiril şi Metodiu. Ierarhii ei au luat parte la sinodul tâlhăresc din 2016, fără a se remarca prin ceva deosebit, afară de semnarea docilă a documentelor acestuia. Fiind o Biserică locală din aria slavă a Bisericii lui Hristos, ne aşteptăm să se solidarizeze cu Sfânta Biserică Ortodoxă Rusă, cea care i-a acordat autocefalia în 1951, şi să condamne intruziunile necanonice ale Constantinopolului în Ucraina.

Patriarhia Ierusalimului. Biserica din Ierusalim este mama tuturor Bisericilor Ortodoxe locale de pe faţa pământului. În acest oraş a propovăduit Mântuitorul nostru Iisus Hristos şi tot aici a fost întemeiată prima Biserică, la Cincizecime. Alte raţiuni au făcut ca Pentarhia, adică cele cinci Patriarhii Ecumenice al Bisericii din primul mileniu, să aibă altă ordine: Roma, Constantinopol, Antiohia, Alexandria şi Ierusalim. Actualul Patriarh Teofilos, însoţit de suita sa, episcopii din subordine, a fost prezent la sinodul nefast din Creta, contribuind la elaborarea documentelor eretice. Mi se pare că au existat şi vreo două voci discordante în delegaţia Ierusalimului. Ce mă pune pe mine pe gânduri este faptul că Teofilos este grec, legat cu fire văzute şi nevăzute de diriguitorii lumii, care-i vor dicta directivele pe care trebuie să le urmeze. Un presentiment îmi spune că va recunoaşte schismaticii ucraineni, ceea ce ar fi extrem de grav. Să dea Dumnezeu să nu fie aşa.

Concluzii

Aşadar, avem tabloul complet în care se regăsesc cei care i-au recunoscut pe schismaticii ucraineni, devenind ei înşişi schismatici, potrivit Sfintelor Canoane. În fruntea lor stă, evident, Bartolomeu din Constantinopol, apoi Teodor din Alexandria, amândoi patriarhi ecumenici, dar şi ecumenişti. Urmează Ieronim al Greciei şi vom adăuga şi câteva Mănăstiri greceşti din Sfântul Munte, aflate sub jurisdicţia Constantinopolului. Egumenii acestora , de voie, de nevoie, au acceptat să-i primească la slujire pe schismaticii din Ucraina, punând serios umărul la adâncirea şi extinderea schismei. Cu mare părere de rău o spunem, toţi schismaticii provin din latura grecească a Bisericii lui Hristos. Ne sunt dragi toate Sfintele Biserici Ortodoxe locale şi oriunde se întâmplă un lucru nedorit, îl resimţim dureros toţi cei din lumea Ortodoxă.

Ne îngrijorează Patriarhul Teofilos al Ierusalimului, grec şi el, Anastasios al Albaniei, de asemenea grec, şi Hrisostom al II-lea, întâistătătorul Bisericii din Cipru. Aceştia pot oricând să anunţe unilateral recunoaşterea schismaticilor din Ucraina, ignorând Sinoadele respective, aşa cum a făcut Teodor al Alexandriei. Trecând în latura latină a Bisericii Ortodoxe, sinodalii români vor recunoaşte schismaticii ucraineni într-un viitor apropiat şi, bineînţeles, în unanimitate. Ne aşteptăm ca Sfintele Biserici slave, din Rusia, Serbia, Bulgaria, Polonia, Cehia şi Slovacia să se solidarizeze şi să stea ca un zid în calea acţiunilor schismatice nebuneşti ale lui Bartolomeu din Constantinopol.

Dacă e să fim realişti, să nu ne aşteptăm ca schisma la care asistăm cu durere să fie înlăturată, prin înţelepţirea subită a lui Bartolomeu şi a celorlalţi schismatici. Ea va continua să se extindă în Biserică pentru că în spatele ierarhilor trădători stau puteri ale întunericului, politicieni fără Dumnezeu, care se bucură pentru starea în care se află Sfânta Biserică Ortodoxă. Deznodământul tuturor acestor frământări, lupte şi trădări ni l-a arătat Fiul lui Dumnezeu: ,,pe această piatră voi zidi Biserica Mea şi porţile iadului nu o vor birui’’ (Matei 16, 18). Se îndoieşte cineva de adevărul acestor cuvinte Dumnezeieşti?

Presbiter Ioviţa Vasile

Starea actuală a Bisericii Mântuitorului Hristos (III)

Patriarhia de Antiohia. Este una din cele cinci Patriarhii Ecumenice existente în prima mie de ani a erei creştine. Prin faptul că nu a participat la pseudo-sinodul din Creta, şi-a păstrat curăţia şi demnitatea apostolică cu care a fost înzestrată dintru începutul existenţei ei. Avem nădejdi bune că va rămâne credincioasă misiunii sale şi nu se va alătura schismei provocate de Bartolomeu, iar dacă va fi convocat un Sinod Ortodox, va contribui la restabilirea păcii în Biserica lui Hristos.

Patriarhia de Alexandria. Cu numai câteva zile în urmă, patriarhul Teodor a recunoscut unilateral schismaticii din Ucraina şi l-a înscris în diptice pe Epifanie, fără aprobarea celorlalţi episcopi, fără ştirea şi voia poporului dreptmăritor din Egipt şi Africa. S-a întâmplat după ce nu cu multă vreme în urmă îşi exprima sprijinul pentru Sfânta Biserică Ucraineană, singura canonică şi legitimă, păstorită de IPS Onufrie. Factorul politic a fost prezent şi de rândul acesta şi a fost determinant în luarea acestei decizii îngrozitoare. Urmează ca Sinodul Arhieresc Rus să-l şteargă din diptice şi cu aceasta se va pecetlui schisma şi căderea unui Patriarh Ecumenic. Cum am spus şi în alte rânduri, în această schismă nu este angrenată Sfânta Biserică Ortodoxă din Alexandria şi Africa, întreaga povară a acestui teribil păcat căzând asupra lui Teodor.

Biserica Ortodoxă din Cipru. Autocefalia i-a fost recunoscută de Sinodul  V-VI Ecumenic sau Trulan, prin Canonul 39. A participat, prin ierarhii săi, la sinodul tâlhăresc din 2016 şi a semnat documentele acestuia. Bineînţeles că poporul binecredincios al insulei nu este răspunzător pentru nevrednicia ierarhilor săi. Fiind o Biserică din aria greacă, se vor face mari presiuni asupra slujitorilor săi pentru a se alătura schismei. Vom vedea dacă aceştia îşi vor da seama de marea primejdie în care se află Sfânta Biserică Ortodoxă, şi se vor constitui ca o redută de rezistenţă împotriva schismaticilor.

Biserica Ortodoxă Poloneză. Ierarhii ei au fost prezenţi în Creta la pseudo sinod. Partea cea bună este aceea că au spus răspicat: nu-i vom recunoaşte pe schismaticii ucraineni. Este prima şi singura Biserică locală care s-a pronunţat tranşant în privinţa schismei bartolomiene, ceea ce poate fi şi un semn de îndreptare faţă ceea ce s-a petrecul în Kolimbari, în 2016. Atitudinea acestor ierarhi este corectă şi de înţeles, de vreme fac parte din latura slavă a Bisericii lui Hristos, aceea care reprezintă peste 81% din totalul credincioşilor ortodocşi.

Presbiter Ioviţa Vasile

Starea actuală a Bisericii Mântuitorului Hristos (II)

Biserica Ortodoxă Sârbă. A participat la sinodul tâlhăresc cretan şi, deşi 18 din cei 25 de ierarhi n-au semnat documentele, rămâne asupra ei această pată a trădării lui Hristos. Este în relaţii bune cu Biserica Ortodoxă Rusă şi e de aşteptat să nu se alăture schismei din două motive: întâi pentru că este Biserică slavă, şi cunoaştem solidaritatea slavilor, şi apoi pentru că Bartolomeu din Fanar îi pregăteşte şi acesteia două schisme, în Macedonia şi Muntenegru, după cum spun unele surse.

Biserica Ortodoxă Bulgară. Îi pronunţăm numele cu mare drag. Nu face parte din Babilonul ereziilor numit ,,consiliul mondial al bisericilor’’. E liberă de orice obligaţie sau constrângere şi ne arată că se poate trăi foarte bine şi în afara organismelor ecumeniste, fapt ce ar trebui înţeles şi de ierarhii noştri, care încearcă să ne ameţească cu tot felul de teorii absurde. Când s-a întrunit sinodul tâlhăresc din Creta, a refuzat să participle pentru a preveni pătrunderea ecumenismului în Biserică. În vremea ce a urmat pseudo-sinodului, s-a pronunţat critic asupra documentelor elaborate acolo. Credem că va rămâne de partea Adevărului şi, fiind Biserică slavă, va arăta până în sfârşit solidaritate faţă de Biserica Ortodoxă Rusă şi va respinge pretenţiile schismaticilor ucraineni. I s-ar putea reproşa lipsa unei reacţii ferme faţă de nebuniile lui Bartolomeu, însă nu-i târziu nici de-acum înainte.

Biserica Ortodoxă Georgiană. Datorită unei poziţii tranşante a vieţuitorilor câtorva Mănăstiri, cărora li s-a alăturat un episcop, în 1997 a părăsit consiliul mondial zis al bisericilor. Nu a participat la sinodul tâlhăresc din Creta, nevrând să se facă părtaşă la ereziile acestuia. A criticat hotărârile adoptate acolo, de aceea avem bune speranţe că această Biserică a lui Dumnezeu va rămâne neclintită în slujirea şi adevărul lui Hristos.

Patriarhia de Constantinopol. Datorită unor patriarhi nevrednici, precum Meletie Metaxakis, Atenagora şi actualul Bartolomeu, această Biserică nu-şi mai împlineşte misiunea conferită de Sfintele Canoane şi Tradiţia Bisericii. Asupra ei apasă două păcate teribile, erezia şi schisma, avându-l ca autor pe Bartolomeu. Acesta, se pare, nu întâmpină nicio rezistenţă, fiind înconjurat de oameni docili, fără coloană vertrebală, având interesul de a-şi păstra privilegiile şi nu de a se strădui pentru binele Bisericii. Bartolomeu a convocat sinodul tâlhăresc de la Kolimbari, iar acum pare de neoprit în tendinţele sale schismatice. Este o unealtă în mâinile politicienilor şi îşi asumă atribuţii necuvenite, precum papii romani. În istorie au fost Biserici  înfloritoare, care au căzut prin nevrednicia întâistătătorilor lor. Mă gândesc la Biserica biblică din Efes şi la cea a Romei. Dacă Constantinopolul va contina să se supună lui Bartolomeu, eventual urmaşului său nevrednic, negreşit îşi va pierde caracterul de Patriarhie Ecumenică şi s-ar putea ajunge chiar la dispariţia ei.

Presbiter Ioviţa Vasile

Starea actuală a Bisericii Mântuitorului Hristos (I)

Statistica de mai jos ne arată numărul de credincioşi ai fiecărei Biserici locale, precum şi procentul care-l reprezintă în Ortodoxie. În aceste cifre nu sunt incluşi întotdeauna credincioşii din diaspora.

1.Biserica Ortodoxă Rusă                            164 000 000  – 75,05%

2.Biserica Ortodoxă Română                        18 800 000  –  8,60%

3.Biserica Ortodoxă Greacă                          10 000 000  –  4,57%

4.Biserica Ortodoxă Sârbă                              9 000 000  –  4,11%

5.Biserica Ortodoxă Bulgară                           4 500 000  –  2,05%

6.Biserica Ortodoxă Georgiană                       3 500 000  –  1,60%

7.Patriarhia de Constantinopol                        3 500 000  –  1,60%  

8.Patriarhia de Antiohia                                   1 800 000  –  0,82%

9.Patriarhia de Alexandria                               1 600 000  –  0,73%

10.Biserica Ortodoxă din Cipru                          700 000  –  0,32%

11.Biserica Ortodoxă Poloneză                            600 000  –  0,27%

12.Biserica Ortodoxă Albaneză                           200 000  –  0,09%

13.Biserica Ortodoxă din Cehia şi Slovacia        170 000  –  0,07%

14.Patriarhia din Ierusalim                                  130 000  –  0,05                                              

TOTAL                                                            218 500 000

Biserica Ortodoxă Rusă. Este de departe cea mai numeroasă cu cele 75 de procente. Dumnezeu a îngăduit să treacă prin urgiile comunismului, din care a ieşit întărită. Cei peste 2700 de Sfinţi Mucenici din perioada bolşevică, canonizaţi de  BORu, arată grozăviile la care a fost supus Poporul dreptcredincios de către autorii comunismului satanic. Nu întâmplător, comunismul a fost impus întâia oară în Rusia. S-a urmărit distrugerea în totalitate a acestei Sfinte Biserici, după care ar fi urmat celelalte, în viziunea bolşevicilor. Acum este lovită de aceleaşi puteri ale întunericului, în frunte cu Statele Unite, prin impunerea şi recunoaşterea schismaticilor ucraineni. Nici de data aceasta nu vor reuşi. Neajunsul major al acestei Biserici constă în prezenţa în fruntea ei a Patriarhului ecumenist, Kiril. Puterea lui este însă contrabalansată de Sinodul Arhieresc, alcătuit din mai multe sute de ierarhi, fapt care explică refuzul de a participa la sinodul tâlhăresc din Creta.

Biserica Ortodoxă Română. Este a doua ca mărime. Unanimitate, stimabile! Sinodul de la Bucureşti nu se încurcă cu jumătăţi de măsură. Orice hotărâre se ia prin acordul tuturor ierarhilor, măcar o voce discordantă nu se aude. Nimeni nu îndrăzneşte să-l contrazică pe domnul Daniel, pentru că nimeni nu vrea să-şi pericliteze scaunul episcopal. În momentul de faţă sinodul român este confruntat cu schisma care se extinde în Biserica lui Hristos cu fiecare zi ce trece. Dumnealor se prefac că nu ştiu nimic, se complac într-o condamnabilă tăcere, până când vor găsi momentul prielnic ca să-i recunoască pe schismaticii ucraineni şi, evident, să se alăture lor şi celorlalţi. Cu mare drag ar fi făcut anunţul în sesiunea de toamnă din 28 octombrie, dar au fost constrânşi de faptul că Sinaxa de la Botoşani le-a adresat un memoriu în acest sens. Pe de altă parte, credincioşii au trimis adrese tuturor ierarhilor din sinod, prin care li se atrăgea atenţia asupra consecinţelor catastrofale ale unei eventuale recunoaşteri.

Biserica Ortodoxă Greacă. Se află sub jurisdicţia ereticului schismatic Bartolomeu, ocupantul tronului patriarhal din Constantinopol. Cea mai mare parte a sinodului de la Atena s-a supus cerinţelor lui Bartolomeu şi a recunoscut schismaticii ucraineni. Spre cinstea lor, doi ierarhi, IPS Serafim din Pireu şi IPS Serafim al Kithirelor s-au opus majorităţii şi au iniţiat demersuri pentru întrunirea unui adevărat Sinod Ortodox, care să înlăture schisma, evident, fără participarea Constantinopolului. Sinodul Arhieresc a hotărât scoaterea din diptice a lui Ieronim al Greciei, moment în care acesta a devenit parte schismatică în raport cu Biserica lui Hristos, împreună cu cei care-l urmează. Accentuez faptul că schisma nu s-a produs între Biserica Ortodoxă Rusă şi cea Greacă, căci poporul grec dreptcredincios nu are vină sau implicare, ci între Biserică şi ierarhii greci trădători.

Presbiter Ioviţa Vasile

Sfaturi pentru alegerile de Duminică

De fiecare dată, în ajunul alegerilor suntem bombardaţi cu tot felul de slogane mobilizatoare, cu o ţintă şi un scop precis. Ni se spune să ieşim din case şi să ne îndreptăm spre secţiile de vot, pentru că dumnealor au nevoie de o prezenţă cât mai numeroasă, ca apoi să ne spună cât de legitimi sunt ei.

1.O dată la patru ani (acum la cinci) puterea trece în mâna poporului, care o exercită prin votul exprimat. Să nu-i credeţi! Nu fiţi naivi să vă duceţi spre secţiile de votare plini de importanţă, crezând că veţi aduce un bine imens acestui popor. Câştigătorul e dinainte cunoscut şi numele lui a fost hotărât în birourile de la Washington. De ce credeţi că primii trei candidaţi din sondaje, Klaus, Dăncilă şi Barna, au fost în vizită la americani?

2.Dacă nu mergi la vot, părerea ta nu contează. Un alt slogan. Dar când a contat părerea noastră? De treizeci de ani ne dăm cu părerea, fie la alegeri, fie la referendumuri de tot felul, şi care este câştigul?

3.Dacă nu mergi la alegeri, altul hotărăşte în locul tău. În cazul acesta, înclin să le dau dreptate şi spun de ce. STS-ul este o instituţie militarizată, închisă, care niciodată n-a fost supusă vreunui control. A fost anume creată şi dotată corespunzător pentru ca în calculatoarele ei să intre toate datele şi să iasă rezultatele pe care le doresc dumnealor. Cine-i poate verifica? Nimeni.

4.Prin vot îi sancţionăm pe cei care nu şi-au făcut datoria. Aiurea! Chiar credeţi?  Câte figuri sinistre ar fi trebuit să dispară din viaţa politică a ţării prin vot, şi totuşi le vedem în continuare, iară şi iară, ca într-o adevărată rotaţie a cadrelor. Băsescu a fost o năpastă pentru România în primul mandat şi a fost ,,drastic sancţionat’’, fiind reales în 2009. Când românii l-au demis prin referendum, au intervenit străinii, Curtea Constituţională a dat hoţeşte o erată şi dumnealui a rămas să-şi desăvârşească ,,opera’’. Iohannis este un preşedinte rudimentar care nu-şi găseşte termen de comparaţie nici în Africa. Troglodit cum e, musteşte de răutate şi ranchiună, urăşte tot ce e românesc, şi-a bătut joc de ţara asta şi de toţi românii pe care i-a respins prin nesemnare. Dacă te uiţi pe faţă lui, citeşti ori o ură înfiorătoare, ori un rânjet dispreţuitor la adresa românilor.

Cei care veţi merge totuşi le vot, vă îndemn să nu cumva să votaţi un român. Pentru că, după cum vedeţi, şi românii au dreptul să candideze la preşedinţia României. Că sunt puşi într-o stare de inferioritate, fără şanse reale, e o altă poveste. Important e să participi, nu să câştigi. Dumneavoastră votaţi-l pe drăguţul nostru etnic, Klaus Iohannis, cel atât de iubitor de neam şi ţară. Poate nu-l doriţi. Îl aveţi, ca alternativă, pe Kelemen Hunor. Nu vă place? Dan Barna, iubitorul de homosexuali, abia aşteaptă să-i daţi votul. Nici pe el nu-l vreţi? Atunci cine să vă mai înţeleagă?

Personal, nu mă voi duce la vot. Nu vreau să fiu o piesă proastă într-un angrenaj antihristic, manipulat după cum voiesc puternicii zilei. Dacă cele de sus nu vă conving să vă formulaţi o opinie proprie, mergeţi, votaţi pe cine vreţi. Insist, nu pe români. În drum spre secţia de votare să fredonaţi o melodie pe care o ţin minte din perioada comunistă: ,,Dau votul meu din toată inima. Prin asta eu arăt că ştiu lupta’’.

Presbiter Ioviţa Vasile

A căzut al doilea Patriarh Ecumenic

Ne întristează profund această recunoaştere a schismaticilor ucrainieni, de către Patriarhul Alexandriei şi toată Africa, Teodor al II-lea. Ştirea a fost confirmată de multe sit-uri ortodoxe, însoţită de imprimarea video. Unde a dispărut duhul martiric, mărturisitor al Ortodoxiei? Cred că orice episcop care recunoaște și pomeneste în diptice schismaticii ucraineni, indiferent de cât de multe presiuni suportă împotrivă, amenințări sau disconfort, din dragoste pentru Hristos, trebuie sa se opună cu toată tăria si credinţa pe care o are, chiar dacă i-ar cădea capul pe eşafod.


Se pare ca Patriarhul şi-a asumat decizia, de a recunoaşte autocefalia structurii schismatice, într-un scurt discurs , dupa oficierea Sfintei Liturghii. Patriarhul Teodor spune: „În lumina a ceea ce am discutat în detaliu și în persoană cu toți episcopii și după o meditație adâncă și multă rugăciune, căutând inspirația Duhului Sfânt, Mângâietorul, și fiind preocupat de unitatea Bisericii Ortodoxe, am ajuns la concluzia de a proceda la recunoașterea Autocefaliei Bisericii Ortodoxe din Ucraina, și a Primatului Său, Preafericitul Părinte Epifanie’’.

Potrivit canalului ucrainean Telegram Pravblog, cu referire la sursele proprii și în conformitate cu alte surse care au vorbit cu OrthoChristian, asupra Patriarhului Teodor s-ar fi exercitat presiuni din partea Ministerului de Externe grec pentru a recunoaște schismaticii, amenințând cu tăierea finanțării Patriarhiei de catre statul grec. De asemenea, se menţionează şi presiuni din partea Fanarului şi a Statelor Unite. Este semnificativ faptul că prima pomenire a lui Epifanie Dumenko de către Patriarhul Teodor, s-a facut în prezența ambasadorului grec în Egipt, pe care Patriarhul l-a menționat în mod specific în scurtul său discurs de la sfârşitul Sfintei Liturghii.


Prima reacție a Patriarhiei Moscovei, a venit cateva ore mai târziu, din partea protopopului Nikolai Balashov, președinte adjunct al Departamentului Sinodal al  relațiilor externe al Bisericii Ruse: „Cu mare tristețe, Biserica Ortodoxă Rusă a primit decizia Patriarhului Alexandriei, Theodoros II, de a recunoaște ,,Biserica’’ ortodoxă schismatică din Ucraina și de a transcrie în dipticele sale, pe conducătorul acesteia, Mitropolitul Epifanie. Sfântul Sinod al Patriarhiei Moscovei va lua o serie de hotarâri suplimentare ”, a spus Părintele Nikolai, citat de de un site rusesc. Reamintim că în timpul ultimei sale vizite în Ucraina și a unei slujbe comune cu Primatul și ierarhii Bisericii Canonice Ucrainiene, Patriarhul Theodor a declarat că aceasta este singura Biserică canonică din Ucraina, si a indemnatat pe ucrainieni să fie credincioși Preafericitului Mitropolit Onufrie și, de asemenea, a promis că va face tot posibilul de a informa întâistătătorii tuturor Bisericilor Locale, despre situația reală din Ucraina.
Este de neînţeles atitudinea Patriarhului Alexandriei.
„Adevărat, adevărat zic vouă, că voi veţi plânge şi vă veţi tângui, iar lumea se va bucura. Voi vă veţi întrista, dar întristarea voastră se va preface în bucurie.” (Ioan 16,20)

Dr. Gabriela Naghi

Teodor al II-lea al Alexandriei l-a pomenit la Sfânta Liturghie pe schismaticul ucrainean Epifanie?

„Biserica Ortodoxă Rusă este profund întristată de decizia Patriarhului Alexandriei Teodor II de a-l recunoaște pe Epifanie (Dumenko) ca șef al ,,Bisericii” Autoproclamate din Ucraina și de a-l pomeni în Patriarhia sa”, a spus președintele rus.

Potrivit lui Nikolaos, Sfântul Sinod al Patriarhiei Moscovei va analiza această problemă pentru decizii suplimentare.

În încheiere, premierul Nikolaos a spus că „după această decizie a Patriarhului Alexandriei, orice comuniune nu mai este posibilă”.

Sursa: Romfaia

Notă. Aşteptăm ca această ştire să fie confirmată sau infirmată. În orele care urmează, vom şti cu certitudine dacă avem de-a face cu o nouă recunoaştere a schismaticilor ucraineni, lucru care ne-ar întrista şi mai mult. În momentul de faţă, privim ştirea cu rezervele de rigoare. Să dea Bunul Dumnezeu să fie o ştire falsă.

Presbiter Ioviţa Vasile