Schisma provocată cu bună ştiinţă de Monahul Sava, sprijinită cu asiduitate de colaboratorii săi, adoptată cu credulitate naivă de unii înşelati, răspândită printr-un prozelitism jenant pentru cei care gândesc şi respiră ortodox, nesancţionată în niciun fel de Patriarhie, este unică în viaţa actuală a Bisericilor locale. Drama schismei în care au căzut aceşti sărmani înşelaţi, a declanşat o frică paguboasă în mulţi, a îndepărtat pe cei nesiguri şi i-a oprit pe cei care intenţionau să se îngrădească de erezia propovăduită de documentele aşa zisului sinod cretan, pentru mântuirea sufletelor lor.
Vedem acum cu claritate ajutorul imens oferit de
lucrarea monahului Sava şi a colaboratorilor săi, ierarhilor ecumenişti din
BOR, Patriarhului însuşi, printr-o metodă ascunsă, vicleană şi smintitoare pusă
la cale de eminenţele cenuşii ale răului. Aceştia uneltesc neîncetat împotriva
celor care se ridică împotriva hidrei cu multe capete, panerezia ecumenistă,
care a zămislit schisma, în care cad pe rând conducatorii Bisericilor locale. „Iată pe scurt; tot ceea ce ai auzit
aceasta este: Teme-te de Dumnezeu şi păzeşte poruncile Lui! Acesta este lucru
cuvenit fiecărui om. Căci Dumnezeu va judeca toate faptele ascunse, fie bune,
fie rele.” (Ecleziast.12;13-14). Cei care au fost tocmiţi pentru lucrarea pagubitoare
pentru orice ortodox care doreşte cu orice preţ mântuirea, nu se tem de Dumnezeu
şi nici nu pot să-şi vină în fire, nu se pot pocăi, întrucât minciuna şi înşelarea
au devenit o realitate tangibilă şi au ajuns la un stadiu de autosuficienţă şi
automulţumire, care le satisface orgoliile.
Tăcerea asupra „problemei ucrainiene”, a
schismei declanşate de pseudo-patriarhul Bartolomeu este conduita Monahului
Sava şi a colaboratorilor săi, a Patriarhiei BOR. O similitudine perfectă…parcă
sunt făcuţi toţi din acelaşi aluat. Dialogul despre care se tot face vorbire în
van, ar fi ineficient, întrucât nu ar duce la lămurirea teologică scontată, căci
,,în mintea strâmbă şi lucrul drept se strâmbă”. Numai că e greu să ştii când
ţi-e mintea strâmbă. Mândria şi părerea
de sine sunt păcate mai grele decât curvia şi uciderea, a spus Sfântul
Cuvios Ambrozie de la Optina. Când întreaga lume ortodoxă se confruntă cu
schisma înfricoşătoare care zguduie conştiinţele ortodocşilor de pretutindeni,
cele doua tabere apropiate prin ţelul comun, distrugerea mişcării antiecumeniste,
se cufundă într-o tăcere condamnabilă. Mă refer la ierarhii ecumenişti ai BOR şi
gruparea schismatică a monahului Sava. ,,Când
un neam îşi trădeaza rostul, să se gătească de pedeapsă!, spunea Cuviosul
Părinte Arsenie Boca şi: ,,fiecare
dintre noi ducem un necredincios în spate”. „Bobul de grâu se preschimbă în
tăciune, iar el se crede grâu nedreptăţit’’. Aşa e caracterizat omul care
se abate de la cele bune, nu caută şi nu
primeşte îndreptarea, ci îşi explică el mai bine cele pentru sine, condamnând
pe cei ce doresc să-l îndrepte… „Când
greşeala s-a făcut în tine aşezare şi adevăr, când o ai ca deprindere şi o mai
şi justifici, atunci nu mai e greşeală, ci e păcat de moarte. Într-o astfel de situaţie, cel ce se crede
a fi drept, fără să şi fie de fapt, nu mai e bob de grâu, ci doar tăciune.”
Minunatele
şi înţeleptele sale cuvinte să ne fie şi nouă indreptar în toată vremea:
„Numai
atâta mângâiere putem aduce între oameni, câtă amărăciune putem bea în locul
celor ce vrem să-i mângâiem. Atâta strălucire va arăta iubirea de Dumnezeu şi
de oameni în noi, sau atât de puternice vor fi mila şi adevărul în noi, câtă
văpaie de ură înfruntăm bucuroşi pentru Dumnezeu şi oameni.”
Mântuirea este individuală, dar dacă fratele
tău este căzut între tâlhari, cum poţi să mai nădăjduieşti la îndurarea
Domnului, când nu ai făcut milă cu acesta?
Dr. Gabriela Naghi