Patriarhul Daniel dă poporului încredere în minciună

S-a întâmplat la Biserica ,,Sfinţii Arhangheli’’ – Huedin (?) din Bucureşti, la Duminica Bogatului nemilostiv şi a săracului Lazăr, din acest an. Reproduc din comunicatul site-ului Basilica:

,,În acest context, Patriarhul a precizat faptul că iadul nu înseamnă nici „cazane cu smoală”, nici „foc material, văpaie”, ci un chin de mustrare a conștiinței pentru binele pe care ar fi putut să-l facă omul pe pământ și nu l-a făcut, pentru faptele rele de care nu s-a pocăit. Este o suferință chinuitoare a omului egoist care n-a răspuns la iubirea milostivă a lui Dumnezeu”.

,,Este nedrept să spunem că Dumnezeu urăște pe cei din iad și iubește pe cei din rai, pentru că El este iubire milostivă față de toți. Însă iubirea Lui milostivă pe cei din rai, care au răspuns iubirii Lui, îi bucură, iar față de cei care n-au răspuns iubirii Lui produce în ei mustrarea conștiinței, regretul, părerea de rău. Acesta este chinul din iad. Nu e vorba de cazane cu smoală care ard ceva material, ci e vorba de o realitate spirituală, o stare a sufletului care nu a răspuns la iubire cu iubire, care a trăit egoist și a fost insensibil, nepăsător față de sărăcia, boala și suferința celor din jur”.

Precum vedem, când vorbeşte de iad, Patriarhul Daniel o coteşte brusc pe uliţa ecumeniştilor şi ne înştiinţează că acesta nu înseamnă altceva decât ,,mustrarea conştiinţei, regret părere de rău’’, nicidecum ,,cazane de smoală care ard ceva material’’. Cu alte cuvinte, relativizează existenţa iadului ca loc de chin, mergând până la desfiinţarea lui, evident, în optica ecumenistă. Aşa să fie precum zice Patriarhul?

1.Iadul se găseşte în interiorul pământului: ,,Şi-a deschis pământul gura sa, şi i-a înghiţit pe ei… şi s-au pogorât de vii în iad, şi i-a acoperit pământul şi au pierit din mijlocul obştii’’ (Numerii 16, 32-33). Îl invităm pe patriarh la o sumară documentare şi va vedea că în interiorul pământului temperatura ajunge la câteva mii de grade!

2.Iadul este loc şi stare de chin: ,,Rogu-te dar, părinte, să-l trimiţi în casa tatălui meu, căci am cinci fraţi, să le spună lor acestea, ca să nu vină în acest loc de chin’’ (Luca 16, 27-28).

3.Focul iadului nu e a exprimare metaforică, e foc material, e o realitate înspăimântătoare: ,,Mă chinuiesc în această văpaie’’ (Luca 16, 24).

4.Un deget umezit în apă ar fi fost o mică alinare pentru bogatul nemilostiv, dar şi aceasta i se refuză (Luca 16, 24).

Sfinţii lui Dumnezeu aveau cunoştinţa faptului că focul iadului este unul material. Aşa bunăoră, Sfântul Martinian (13 februarie), aflându-se în mijlocul unei mari ispite, a găsit puterea să aprindă un foc şi, scoţându-şi încălţămintea, a intrat în flăcări, mustrându-se: ,,Ce, Martiniane, nu-ţi place să te arzi în focul acesta vremelnic şi în această cumplită muncire? Dacă vei putea suferi, apoi apropie-te şi de femeia aceasta, pentru că prin ea diavolul îţi mijloceşte focul cel veşnic’’ (Vieţile Sfinţilor pe februarie, Ed. Mănăstirea Sihăstria, 2005, p.187).

Sfântul Mucenic Pionie din Smirna, într-un cuvânt rostit în faţa poporului, a spus aşa: ,,Aduceţi-vă aminte iarăşi de arderea muntelui Etna şi de aprinderea Insulei Sicilia. Iar dacă acestea vi se par că sunt departe, apoi cunoaşteţi apele cele calde care ies din pământ, de unde se încălzesc şi se înfierbântă? Au nu din focul care este pregătit păcătoşilor în părţile cele dinlăuntrul pământului? De aici cunoaştem că va fi judecata şi pedeapsa cea de foc a păcătoşilor de la Dumnezeu’’ (Vieţile Sfinţilor pe martie, Ed. Mănăstirea Sihăstria, 2005, p189).

Despre pogorârea la iad a Mântuitorului, cântarea bisericească ne învaţă:,,Pogorâtu-Te-ai întru cele mai de jos ale pământului şi ai sfărâmat încuietorile cele veşnice…’’ (Slujba Învierii, cântarea a 6-a).

De cine vor asculta ecumeniştii, în speţă Patriarhul Daniel, dacă nu ascultă de Mântuitorul Iisus Hristos, de Sfinţii lui, de glasul Bisericii pe care pretind că o slujesc? Să învieze cineva din morţi? ,,Nu vor crede nici dacă ar învia cineva din morţi’’ (Luca 16, 31). Ei şi-au construit propriul iad, cu uşoare mustrări de conştiinţă, nicidecum cu focul material şi chinurile cele veşnice. Cuvintele Patriarhului Daniel nu sunt altceva decât o rătăcire cumplită, cu un nume înfiorător: erezie, propovăduită cu capul descoperit, adică public. Cel întâi chemat să înveţe poporul, dă acestuia încredere în minciună. Cutremurător!

Presbiter Ioviţa Vasile

10 gânduri despre „Patriarhul Daniel dă poporului încredere în minciună”

  1. Si totusi, focul iadului, cel putin dupa Judecata cea Dreapta, nu sunt doar energiile lui Dumnezeu pe care sfintii le simt asa cum sunt (pozitive), iar nedreptii le simt asa cum nu sunt din cauza pacatului lor (Adica ca un foc teribil)?
    Atunci cand „Dumnezeu va fi in tot si in toate”. Ca zice Sf. Maxim Marturisitorul in Ambigua 10 ca Dumnezeu se ofera in intregime tuturor – vrednici si nevrednici – in bunatatea Sa nelimitata. Si astfel este o crestere/sporire in pedeapsa celor care nu pot lua parte la aceasta bunatate si o sporire in desfatarea celor care pot. Si tot la fel spune in Intrebarea 59 a lui Talasie (volumul 3 din Filocalia romaneasca) ca Dumnezeu provoaca desfatare inimaginabila cu cei care se uneste cu cei vrednici si ca Dumnezeu provoaca un chin/o agonie de nemaipomenit celor cu care se uneste si care nu sunt vrednici de Har. Si tot Sf. Maxim spune ca Dumnezeu, in iubirea Sa nemasurata, se ofera tuturor: si celor vrednici si celor nevrednici, chiar daca ultimilor aceasta unire le provoaca un chin de nesuportat, prezenta Lui devenind Iad pentru cei din ultima categorie si Rai pentru cei din prima.

    Apreciază

    1. In legatura cu iadul, putem broda fiecare ce si cat dorim. Uitati-va la textul trimis de Doamna Dr. Gabriela Naghi. Parca nu seamana cu iadul ecumenistilor. A citit si Daniel acest text, dar a preferat varianta ecumenista, ca e mult mai convenabila.
      Doamne ajuta.

      Apreciază

      1. Alex, tu nu faci diferenta intre Focul Dumnezeiesc si focul Iadului ?
        focul iadului e un foc creat de Dumnezeu , un foc negricios , creat pt diavoli !
        Iar focul Dumnezeiesc este altceva !
        Trupul si Sangele Domnului e foc mistuitor si Lumină ! Care Se dăruieste numai ortodocsilor care se spovedesc si apoi impartasesc .
        iar focul iadului e altceva… e un fel de foc creat asa cum e creat si ” focul” din Soare !
        asa cum Soarele are focul acela cu lumina si nu se termina niciodata….cam asa e focul iadului dar e negru .
        Daca zice Iisus ca este focul cel nestins , atunci este sigur ! si a nu se confunda cu Focul Dumnezeiesc care se daruieste dreptcredinciosilor .

        Apreciază

  2. De neimaginat sunt povestile celui ales spre patimirea noastra, vremelnicul Patriarh Daniel.
    Vrednicul de pomenire, Parintele Arhimandrit Cleopa, ne spune:
    „Ce este iadul? Să ştiţi că iadul este împărăţia morţii; iadul este locul acela unde se chinuiesc, după dreptatea lui Dumnezeu, dracii şi toţi care au mâniat pe Dumnezeu şi au făcut voile lor în această lume.

    Iadul este împărăţia dracilor, a cărui poartă este deznădejdea, curte sunt legăturile; ferestre, întunericul; masă, reaua împuţiciune şi putoare; mâncare este foamea, băutură este setea, ceasornic este plânsul, aşternut este văpaia, orânduială este tulburarea cea fără rânduială a prăpastiei acelea groaznice.

    Dar ştiţi dumneavoastră câte feluri de munci are iadul? Nouă feluri de munci sunt în iad şi toate sunt veşnice şi foarte grele.

    Prima muncă este întunericul, cum arată marele prooroc Isaia. Dar nu întunericul acesta, pe care-l vedem noi pe pământ. Întuneric pipăibil. Ai văzut în Egipt, în pământul Ghesem, că unde erau evreii, era lumină şi în tot Egiptul era întuneric?
    Nimeni nu ştia pe unde să meargă. Dumnezeu ce nu poate? Toate-s la Dânsul. Întuneric pe lumea asta, dar celălalt întuneric îi veşnic.
    Acolo este întuneric aşa de tare, încât îl poţi pipăi cu mâna. Aceasta o zice dumnezeiescul Iov: Mă voi coborî în pământul întunericului celui veşnic, care nu are lumină, dar nici tămăduire în veac.
    De întunericul acela a amintit şi Mântuitorul nostru Iisus Hristos în Evanghelia Sa, când zice: Legaţi-i mâinile şi picioarele şi aruncaţi-l pe el întru întunericul cel mai dinafară, arătând prin aceasta, cum zice şi dumnezeiescul părinte Efrem Sirul că este un întuneric greu.
    Deci, cea dintâi muncă ce stăpâneşte iadul este întunericul acela negrăit şi neînchipuit.

    A doua muncă, după întuneric, este plângerea şi scrâşnirea dinţilor. Atâtea lacrimi se varsă în iad într-o singură zi, că, dacă s-ar aduna pe faţa pământului ar face un ocean mai mare ca Oceanul Pacific…

    A treia muncă este putoarea cea rea. Dacă s-ar aduna toate putorile de pe faţa pământului la un loc n-ar face nici un miligram faţă de putoarea care este acolo.

    A patra muncă în iad este foamea şi setea. Aţi auzit ce spune proorocul Isaia: Vor flămânzi precum câinii şi vor urla şi se vor jeli, şi nimeni nu va potoli foamea lor….

    A cincea muncă a iadului este tartarul, gheaţa. Tartarul este un iezer fără fund, plin de gheaţă şi foarte rece. Aceasta este „scrâşnirea dinţilor”, de care vorbeşte dumnezeiasca Scriptură, adică gerul acela nesuferit de care nu-şi poate închipui nimeni.

    A şasea muncă este viermele cel neadormit. Acolo sunt viermi de foc care mănâncă trupurile oamenilor şi sufletele lor în vecii vecilor, şi niciodată oamenii nu mor. Acolo sunt balauri de foc şi şerpi de foc care înoată prin văpăile iadului, cum înoată peştii prin apă la noi şi nu se vatămă. Şi îi prind pe cei păcătoşi şi-i sug şi-i înţeapă şi-i mănâncă în vecii vecilor, împreună cu viermii cei neadormiţi. Asta este munca a şasea.

    A şaptea muncă este gheena, adică focul cel nestins, care este cea mai grea dintre toate. Focul cel negru care arde în vecii vecilor cu întuneric.

    De acela se tem şi dracii. Că ei se rugau Mântuitorului, când făcea minuni pe malul Mării Galileii, când a scos demonii din cei doi îndrăciţi: Te ştim pe Tine cine eşti, Fiul Celui Preaînalt; Te rugăm nu ne trimite pe noi în gheena! Acolo îi trimitea, că El avea putere. Şi dracii se tem de gheena, de care spune Mântuitorul în Evanghelie: Unde focul lor nu se stinge.
    Dar nu este foc de acesta ca al nostru, care se face ca să dea lumină; focul acesta, chiar de ar arde pe cineva, dar dă lumină; acela, însă, este foc negru ca păcura şi de miliarde de ori mai fierbinte ca acesta. Aşa spune fericitul Ieronim.
    Cât de mare este focul unde se topeşte oţelul, totuşi este neînchipuit de slab faţă de focul iadului, ca şi cum ar fi zugrăvit pe pereţi. Ai vedea un foc zugrăvit pe perete cu vopsea şi nu te frigi.

    Aşa este de slab focul acesta faţă de focul iadului. Focul nestins nu mai are acolo nevoie de materie, cum zice Sf. Efrem: „Că nu sunt oarecare care-l aprind cu materie din lumea aceasta”. Acolo este foc nestins, nu este foc cu lemne aprinse, ci arde cu urgia mâniei lui Dumnezeu negrăită, către cei păcătoşi.

    Acest iezer de foc de care spune la Apocalipsă, care nu are fund în veacul veacului, arde şi toate duhurile cele rele şi le chinuieşte în vecii vecilor.

    De aceea spune dumnezeiescul Părinte Ioan Gură de Aur: „Nimenea din oamenii care îşi aduc aminte de gheenă, nu vor ajunge în gheenă”. Că cine cugetă la iad scapă de iad. Cine îşi aduce aminte de gheena, scapă…
    Fiindcă îndată ce îşi aduce aminte de gheena el se fereşte de păcat şi începe a lucra fapta bună, se mărturiseşte, pune început bun, îşi face canonul şi îşi îndreaptă viaţa sa. Este ca acela de care se spune în Biblie: „Că nu mai este fapta ta ca ieri şi ca alaltăieri; poate să fie omul până azi un drac şi mâine se face înger luminat”. Numai să-şi aducă aminte de iad şi de gheena; că dacă uită iadul ajunge în iad, iar dacă nu uită iadul nu ajunge acolo…

    Munca a opta din iad este deznădejdea. Acolo toată lumea este deznădăjduită de mila lui Dumnezeu, aducându-şi aminte de cuvântul Evangheliei, că s-a închis uşa şi că pocăinţă în iad nu mai este.

    Munca a noua din iad este veşnicia, care stăpâneşte atâtea miliarde şi miliarde de suflete. Nu mai există acolo o limită, că adică o să rabde omul o mie de ani sau o sută de mii de ani, ci în vecii vecilor.”

    Apreciază

  3. Înaintemergatorul Antihristului, Francisc, a declarat că „Iadul nu există” .
    Afirmațiile sale au facut înconjurul lumii si probabil, au constituit sursa de inspirație pentru patriarhul ecumenist, filopapistaș, Daniel.
    Putem ajunge la concluzia că slujbașii săi cu simbrie din sinod cât și ceilalti slujitori ai altarelor ortodoxe sunt de acord cu aceste opinii intrucât nu am auzit nici un cuvânt împotrivă.

    „Nu există niciun iad în care sufletele păcătoşilor sunt condamnate să sufere pentru eternitate”, a declarat papa Francisc într-un interviu publicat in 2018 de cotidianul italian La Repubblica, informează DPA.

    După moarte, sufletele oamenilor care se căiesc sunt iertate de Dumnezeu şi I se alătură în contemplare, „însă sufletele acelora care nu se căiesc, şi care din acest motiv nu pot fi iertaţi, dispar”, a adăugat suveranul pontif, citat de Agerpres.

    „Iadul nu există – ceea ce există este dispariţia sufletelor păcătoase„,a mai spus papa Francisc.
    În ultimele sale revelații, Papa Francisc a spus: “Prin umilință, cercetarea sufletului și meditație, prin rugăciune, am reușit să înțelegem anumite dogme. Biserica nu mai crede într-un iad în care lumea trebuie să sufere. Această doctrină este incompatibilă cu iubirea infinită a lui Dumnezeu.
    Dumnezeu nu este un judecător, ci un prieten și un iubitor al umanității. Dumnezeu nu caută să condamne, ci să îmbrățișeze.

    Ca și fabula despre Adam și Eva, iadul nu este decât un mecanism literar. Iadul nu este decât o metaforă pentru sufletul izolat care, ca toate sufletele, va ajunge să se unească în iubire cu Dumnezeu”
    Când cel de-al treilea Consiliu s-a încheiat, Francisca anunțat că: “Catolicismul este acum ”o religie modernă și rezonabilă, care a trecut prin schimbări revoluționare. A venit vremea să abandonăm intoleranța.

    Trebuie să recunoaștem că adevărul religios evoluează și se schimbă. Adevărul nu este absolut și nu este predeterminat. Chiar și ateii recunosc că există divinitatea. Prin acte de iubire și caritate și ateul îl recunoaște pe Dumnezeu și își mântuiește sufletul, devenind un participant activ la mântuirea umanității.”
    Blasfemiile sale nu au nici o limită.
    Nu poți crede că patriarhul Daniel și Înalții Ierarhi BOR, au cunoscut toate acestea și totuși l-au primit pe vicleanul Francisc cu daruri și caldură, ca pe un adevărat prieten.

    „Toate religiile sunt adevărate, pentru că sunt adevărate în inimile celor care cred în ele. Ce alt fel de adevăr există? În trecut, Biserica a fost dură cu cei pe care îi considera că greșesc din punct de vedere moral sau că păcătuiesc.

    Astăzi, nu mai judecăm pe nimeni. Ca un tată iubitor, niciodată nu ne condamnăm copii. Biserica noastră este destul de mare pentru heterosexuali și homosexuali, pentru viață și pentru alegeri! Pentru conservatori și liberali, chiar și comuniștii sunt bineveniți și ni s-au alăturat. Cu toții îl iubim și ne închinăm la același Dumnezeu.”
    Dumnezeu să ne păzească de duhurile răutății care și-au facut sălaș in amvonul Catedralelor Ortodoxe, prin voia mai marilor Bisericii și de urâciunea pustiirii care rânjeste, pregătind urmatoarea lovitură.

    Apreciază

  4. Din copiii tăi să nu dai în slujba lui Moloh, ca să nu pângăreşti numele Dumnezeului tău. Eu sunt Domnul.
    Levitic 18,21

    O reconstrucție a idolului păgân, Moloch care cerea sacrificarea copiilor, a fost amplasată la intrarea în Colosseumul Romei, ca parte a unei expoziții istorice laice, intitulată „Cartagina: mitul nemuritor”, deschisă în perioada 27 septembrie 2019 – 29 martie 2020.
    Este vorba despre diavolul Moloh, despre care scrie Sfânta Scriptură, la care se închinau popoarele Canaanului, deci inclusiv locuitorii Cartaginei, care era colonie feniciană. Lui îi inchinau toate aceste neamuri drept ofrandă, proprii lor copii.
    Colosseumul Romei este în teritoriul care aparține de Vatican, întrucat se gasește în Eparhia Romei, numită și Sfântul Scaun și nimic nu putea fi amplasat aici, fără aprobarea specială a Sfântului Scaun.

    Prezența idolului a stârnit o îngrijorare deosebită în rândul catolicilor, deoarece a fost ridicat cu nouă zile înainte de Sinodul Amazon și de declanşarea scandalului ulterior cu privire la venerarea zeiței păgâne Pachamama de catre ereticul Francisc la Vatican.

    Unii catolici au fost deranjați de faptul că zeul păgân Moloch a fost ridicat la intrarea în Colosseum, care este unul dintre multe amfiteatre în care creștinii au fost torturați și executați pentru divertismentul mulțimilor păgâne.

    „Am fost atât de încântate în ziua în care am decis să mergem la Colosseum”, a declarat Alexandra Clark pentru LifeSiteNews prin e-mail. Ea și sora ei, Tiffany, așteptau cu nerăbdare să viziteze site-ul martiriului creștin.

    „ În momentul în care am ajuns acolo, priveliștea care ne-a întâmpinat a fost îngrozitoare! Stând de pază la intrare era statuia păgână imensă a lui Moloch. A fost plasat în acel loc, astfel încât toți cei care intrau în Colosseum trebuiau să-l vadă ”, a continuat ea.
    „A fost ca și cum l-ar fi pus pe Moloch acolo pentru a batjocori locul sfânt unde sfinții mucenici și-au vărsat sângele pentru Adevărata Credință!”

    „Amândouă zeitațile păgâne [Moloch si Pachamama] au cerut sacrificiile copiilor și au venit la Roma cam în același timp”, a spus ea.

    Imaginea lui Moloch este modelată ca o reprezentare a demonului devorator al copilului găsit în filmul italian Cabiria din 1914. În film, idolul lui Moloch, instalat într-un templu punic, are în piept un cuptor uriaș de bronz, în care sunt aruncați sute de copii. Cabiria, eroina filmului, este amenințată de aceeași soartă.

    Prezentarea filmului despre idol are o bază istorică. Trei istorici greci antici atestă cu toții că era obișnuit în Cartagina să fie arși copiii drept ofrande aduse zeitatii, numită Baal și Cronus sau Saturn, zeul roman care, potrivit mitului, și-a mâncat propriii copii, ca să nu-l înlocuiască. Moloch este, de asemenea, menționat de mai multe ori în Cartea Levitic. Părinților evrei li se interzicea să-și jertfească copiii zeului.

    Se știe că în epoca Imperiului roman, creștinii au fost uciși în arenele precum Colosseumul. Înainte de martiriul său, Sfântul Sfințit Mucenic Ignatie, Episcopul Antiohiei a scris o scrisoare în jurul anului 110 d.Hr., care descrie sfârşitul său mucenicesc pentru credinţa sa.

    „Eu scriu Bisericilor şi poruncesc tuturor căci eu voind, mor pentru Dumnezeu, dacă voi nu mă veţi opri. Rogu-vă să nu aveţi către mine dragoste deşartă. Lăsaţi-mă să mă fac mâncare fiarelor, prin care îmi este cu putinţă a câştiga pe Dumnezeu. Sunt grâu al lui Dumnezeu şi prin dinţii fiarelor să mă macin, ca să fiu pâine curată a lui Hristos. Mai bine aţiţaţi pe fiare ca să mi se facă mormânt şi nimic din trupul meu să nu lase. Atunci voi fi ucenic adevărat al lui Hristos, când nici lumea nu va vedea trupul meu. Rugaţi-vă lui Hristos pentru mine că, prin uneltele acestea, jertfă să mă fac. Nu precum Petru şi Pavel vă poruncesc vouă, căci aceia sunt apostoli, iar eu osândit; aceia slobozi, iar eu până acum sunt rob. Iar dacă voi pătimi, voi fi slobod pentru Hristos şi voi învia întru El. Acum învăţ când sunt legat, ca nimic lumesc sau deşert să poftesc.”

    Potrivit istoricului Eusebiu din Caesaria, Sfântul Ignatie, cunoscut și ca Ignatie Teoforul, a fost ucis într-adevăr de animalele sălbatice într-o arenă din Roma,în perioada persecuțiilor împotriva creștinilor din timpul împăratului Traian.
    Cartagina a fost distrusă de Republica Română în 146 î.Hr., în timpul celui de-al treilea război punic, după cereri repetate adresate de Cato Cenzorul către Senatul Roman. Se spune că Cato și-a încheiat toate discursurile cu declarația că „Carthago delenda est”, adică Cartagina trebuie distrusă. Cu toate acestea, Cartagina s-a născut din nou ca o colonie romană, Cartagina romană, care a devenit un oraș important din Africa Romană. Sfântul Augustin din Hippo a predat la o școală de retorică acolo, în secolul al IV-lea.
    https://www.lifesitenews.com/news/statue-of-ancient-god-of-child-sacrifice-put-on-display-in-rome-days-before-amazon-synod

    Apreciază

  5. Se pare că patriarhul Daniel calcă pe urmele ereticului papă!
    Doamne fereşte!… azi-mâine îl vom auzi spunând, asemeni Papei Francisc, că „iadul nu există” (a se citi declaraţiile şocante ale ereticului publicate pe apărătorul.md: https://www.aparatorul.md/s-a-ajuns-si-la-asta-papa-francis-a-decis-sa-anuleaza-biblia-si-propune-sa-creeze-o-noua-carte/ )
    Patriarhul nu a auzit niciodată ce ne învaţă Mântuitorul nostru Iisus Hristos în Sf. Scriptură?

    „Atunci va zice şi celor de-a stânga: Duceţi-vă de la Mine, blestemaţilor, în FOCUL cel veşnic, care este gătit diavolului şi îngerilor lui.” (Matei 25, 41)

    „Iar dacă mâna ta sau piciorul tău te sminteşte, taie-l şi aruncă-l de la tine, că este bine pentru tine să intri în viaţă ciung sau şchiop, decât, având amândouă mâinile sau amândouă picioarele, să fii aruncat în FOCUL cel veşnic. Şi dacă ochiul tău te sminteşte, scoate-l şi aruncă-l de la tine, că mai bine este pentru tine să intri în viaţă cu un singur ochi, decât, având amândoi ochii, să fii aruncat în gheena FOCULUI.” (Matei 18, 8-9)

    „Şi de te sminteşte mâna ta, tai-o că mai bine îţi este să intri ciung în viaţă, decât, amândouă mâinile având, să te duci în gheena, în FOCUL cel nestins. Unde viermele lor nu moare şi FOCUL nu se stinge. Şi de te sminteşte piciorul tău, taie-l, că mai bine îţi este ţie să intri fără un picior în viaţă, decât având amândouă picioarele să fii azvârlit în gheena, în FOCUL cel nestins, unde viermele lor nu moare şi FOCUL nu se stinge. Şi de te sminteşte ochiul tău, scoate-l, că mai bine îţi este ţie cu un singur ochi în împărăţia lui Dumnezeu, decât, având amândoi ochii, să fii aruncat în gheena FOCULUI. Unde viermele lor nu moare şi FOCUL nu se stinge.” (Marcu 9, 43-48)

    Focul cel veşnic există, dar vai de aceia care învaţă altceva decât ceea ce ne învaţă Mântuitorul Hristos!!!

    „Şi poruncim vouă fraţilor, întru numele Domnului nostru Iisus Hristos, să vă feriţi voi de către tot fratele ce umblă fără de tocmeală, şi nu după învăţătura care au luat de la noi.” (II Tesaloniceni 3,6)

    „Mă mir că aşa degrabă treceţi de la cel ce v-a chemat pe voi, prin Harul lui Hristos, la altă evanghelie, care nu este alta, decât că sunt unii care vă tulbură şi voiesc să schimbe Evanghelia lui Hristos. Ci măcar de noi sau înger din cer va vesti vouă afară de ce am binevestit vouă, ANATEMA să fie!” (Galateni 1,6-8)

    „Căci va veni o vreme când nu vor mai suferi învăţătura sănătoasă ci – dornici să-şi desfăteze auzul – îşi vor grămădi învăţători după poftele lor şi îşi vor întoarce auzul de la adevăr şi se vor abate către basme.” (II Timotei 4, 3-4)

    Apreciază

    1. Multumesc pentru completare. Spusele Mantuitorului sunt atat de bogate si de limpezi,incat nu mai lasa loc de interpretari personale. Cei doi, Daniel si papa, au pretentia sa-i credem pe ei si nu pe Mantuitorul nostru Iisus Hristos. Doamne fereste, unde-am ajuns!

      Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s