Sfântul Apostol Andrei al românilor, întâiul chemat

Poporul care a primit în hotarele sale pe unul din Apostolii Mântuitorului nostru Iisus Hristos este popor binecuvântat şi este vrednic a sta în marea familie a lui Dumnezeu, Biserica din lumea întreagă. Românii au avut privilegiul de a primi Evanghelia împărăţiei de la Sfântul Apostol Andrei, cel întâi chemat la apostolie. De unde ştim că a fost întâiul chemat? Din Evanghelia Sfântului Ioan (1, 35-42), unde ni se spune că doi dintre Ucenicii Sfântului Ioan Botezătorul, dintre care unul era Sfântul Andrei, L-au urmat pe Domnul până la locuinţa Sa, unde au rămas în ziua aceea. Sfântul Andrei s-a dus şi a căutat pe fratele său, pe cel care avea să devină Sfântul Apostol Petru şi i-a spus: ,,Am găsit pe Mesia (care se tălmăceşte Hristos). Amândoi s-au înfăţişat Mântuitorului şi au primit a fi Apostoli ai Săi. A urmat chemarea Sfinţilor Apostoli Filip şi Natanael, apoi a celorlalţi, până s-a împlinit numărul de doisprezece.

            După Pogorârea Sfântului Duh peste Sfinţii Apostoli, aceştia au hotărât să stabilească prin sorţi ariile geografice în care urmau să propovăduiască fiecare Evanghelia, după porunca Învăţătorului: ,,Mergând, învăţaţi toate neamurile, botezându-le în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh, învăţându-le să păzească toate câte v-am poruncit vouă’’ (Matei 28, 19-20).

            Sfântului Apostol Andrei i-au revenit mai multe regiuni, între care şi Scitia Minor, Dobrogea noastră de astăzi. În mijlocul acelor oameni s-a auzit întâia oară învăţătura mântuitoare a Domnului Iisus. Aici s-au înălţat cele dintâi biserici, aici s-au hirotonit primii episcopi şi preoţi, aici au pătimit cei dintâi Sfinţi Mucenici. Cu deplin temei, Sfântul Andrei este socotit Apostolul românilor şi ocrotitorul întregii ţări.

            Diavolul n-a răbdat să vadă cum oamenii sunt aduşi la Hristos de la rătăcirea idolilor şi a zeilor, şi a pus în mintea antipatului Egheat să omoare pe Sfântul Andrei. Apostolul a mărturisit cu curaj în faţa mai-marelui zilei: ,,Împăraţii Romei încă nu au cunoscut aceasta, cum că Fiul lui Dumnezeu venind pe pământ pentru mântuirea oamenilor, întru adevăr a arătat cum că idolii aceia nu numai că nu sunt dumnezei, ci şi draci necuraţi şi vrăjmaşi ai neamului omenesc, care îi învaţă pe oameni şi îi îndeamnă spre toată necurăţia, ca, mâniind pe Dumnezeu, să Se întoarcă de la dânşii şi să nu-i asculte. Iar când Se va mânia Dumnezeu asupra lor, Se va întoarce de la oameni. Atunci diavolii îi iau pe ei sub a lor stăpânire şi până într-atât îi amăgesc pe dânşii, încât îi scot din trup goi cu totul de faptele bune, nimic altceva având, decât păcatele lor pe care le duc cu ei’’.

            Ajungând vârsta de optezeci de ani, Sfântul Apostol Andrei a fost răstignit pe o Cruce în formă de ,,X’’, ducându-se la Domnul nostru Iisus Hristos (După Vieţile Sfinţilor pe noiembrie, Ed. Mănăstirea Sihăstria, 2006, p. 619-642).

Presbiter Ioviţa Vasile

6 gânduri despre „Sfântul Apostol Andrei al românilor, întâiul chemat”

  1. O minune a Sfântului Slăvitului Apostol Andrei Cel Dintâi Chemat

    Despre înfiinţarea celebrei Mănăstiri a Apostolului Andrei, care se găseşte în regiunea Karpasía (aflată acum sub ocupaţie turcă), pe muntele cu acelaşi nume, nu se cunosc foarte multe lucruri. Tradiţia spune că Sfântul Apostol Andrei a trecut prin locurile acelea în secolul I d.H., atunci când corabia cu care călătorea a rămas blocată într-un mic golf timp de trei zile din cauza lipsei vântului.
    Acolo, Apostolul a făcut să ţâşnească apă limpede şi curată din stâncă, apă care „de atunci curge în bazinul de colectare de la Biserica Veche, iar de acolo curge mai departe, până aproape de mare, unde există o cişmea de unde creştinii o iau şi o folosesc ca agheasmă” (I. Tsiknopoúllou, „Apostolul Andrei”, 1967, p. 21). Conform tradiţiei, această apă l-a vindecat şi pe fiul orb al căpitanului corabiei, iar acesta din urmă a ridicat o biserică în cinstea celui dintâi chemat Apostol al Lui Hristos, în acelaşi loc în care s-a întâmplat minunea.
    Însă, ceea ce a făcut ca mănăstirea să fie cunoscută în tot Ciprul este următoarea întâmplare:

    Pe timpul când stareţ al Mănăstirii era Hristóforos Kykkótis, a avut loc o întâmplare minunată care a impresionat pe toată lumea şi de care au aflat toţi locuitorii Ciprului, acest lucru crescând şi mai mult prestigiul Mănăstirii, dar şi dragostea şi respectul pentru Sfântul Apostol Andrei.

    Mai exact, în jurul anului 1896, în oraşul Alaiá din Asia Mică, turcii au răpit copilul unei grecoaice, Maria. Era singurul copil al sărmanei femei. Încercările disperate ale femeii de a-şi găsi copilul au rămas fără nici un rezultat. Micul Pantelís Hatzigeórgi – acesta era numele copilului – a fost dus de către răpitori şi încredinţat unei şcoli militare, astfel încât, după absolvire, să devină un bun soldat devotat Sultanului şi slujitor al lui Mahomed. Maria, mama lui, şi-a pus toată nădejdea în Dumnezeu şi în fiecare zi se ruga Lui să o miluiască şi să-şi găsească fiul. Câţiva ani mai târziu, Maria a văzut în vis pe un anume Andrei, care a anunţat-o că în curând avea să-şi reîntâlnească fiul ce-i fusese răpit. Femeia, încredinţată că cel care i-a apărut în vis nu poate fi altcineva decât Apostolul Andrei, cel dintâi chemat, a plecat imediat cu o corabie austriacă, ce făcea regulat curse Smirni-Lárnaka, ca să se închine la mănăstirea Sfântului, care se găseşte în Cipru.

    Cu aceeaşi corabie călătoreau foarte mulţi ciprioţi – bărbaţi şi femei – care lucrau în Asia Mică, la Mersína şi Ádana, pentru o firmă germană care contractase lucrări de construire a căii ferate.

    Pe corabie se afla şi un grup de dervişi (călugări musulmani) care călătoreau în Cipru pentru a rezolva oarece probleme de natură financiară ale ordinului monahal din care făceau parte. Maria a început să povestească celorlalte femei, care se aflau pe corabie, despre groaznica întâmplare a răpirii fiului ei şi îşi exprima credinţa că, cu ajutorul Sfântului Apostol Andrei, îşi va regăsi copilul pierdut.

    Povestea ei era urmărită cu foarte mare atenţie de unul dintre dervişi, care se uita îndelung la femeia care povestea, de parcă o cunoştea de undeva. La un moment dat s-a apropiat de ea şi a început să-i vorbească, încredinţându-se că aceea era mama lui. În ciuda perioadei de timp care trecuse de când fusese răpit şi a educaţiei pe care o primise în şcolile religioase pe unde trecuse, îi rămăseseră încă vii în minte chipul şi glasul mamei lui.

    Imediat, Pantelís a aruncat hainele pe care le purtase până atunci, a îmbrăcat haine greceşti şi a mărturisit că este creştin. Bucuria celor doi, mamă şi fiu, care s-au regăsit după atâţia ani, era nemărginită. Împreună cu ei se bucurau şi ceilalţi călători, care fuseseră martorii acestei minunate întoarceri a lui Pantelís în braţele mamei lui, dar şi la Biserica Lui Hristos. Imediat ce corabia a ajuns la Lárnaka, cei doi au mers direct la biserica Sfântului Lazăr şi s-au rugat fierbinte, mulţumindu-i Sfântului Andrei pentru minunea pe care o săvârşise. Mai apoi, Pantelís a mărturisit, pentru a doua oară, în faţa părintelui Ioánnis Makoúlis, credinţa sa în Dumnezeu Cel Întreit. Părintele Ioánnis l-a uns mai apoi pe cel de curând reîntors la dreapta credinţă cu Sfântul Mir, ca pecete a credinţei în Sfânta Treime. În continuare, după ce au vizitat mănăstirea Sfântului Andrei şi s-au închinat la cinstita sa icoană, mulţumindu-i pentru minunea pe care o săvârşise, au mers la Mănăstirea Kíkkos, unde au rămas pentru câteva zile. (Ziarul Politis, 14.02.1999).
    ***************************************************************
    În perioada ultimă a vieţii, Sfântul Apostol Andrei a ajuns la Patras, unde a reuşit să o convertească pe Maximila, soţia lui Egheas, conducătorul roman al cetăţii, motiv pentru care a fost torturat, martirizat, răstignit cu capul în jos pe o cruce în formă de X (prima literă grecească a numelui lui Hristos). A fost înmormântat iniţial la Patras, chiar pe malul mării. Mai târziu, sfintele sale moaşte au fost duse la Constantinopol. În timpul Cruciadelor, moaştele Sf. Andrei au fost luate de cruciaţi şi duse în Occident, fiind păstrate în mai multe locuri. În anii 60 ai secolului trecut, romano-catolicii, în semn de apropiere faţă de Biserica Ortodoxă, au înapoiat o parte din capul Sf. Andrei, care azi se păstrează la Patras. Sigur că în cursul anilor, cum e obiceiul, au fost luate mici părticele din sfintele moaşte şi împărţite mai multor biserici. În România există moaşte ale Sf. Andrei la Peştera care-i poartă numele, la Galaţi şi la Mânăstirea Secu.
    Sfinte Apostole Andrei, roagă-te Lui Hristos Dumnezeu, pentru noi, păcătoşii!

    http://www.pemptousia.ro/2013/11/o-minune-a-sfantului-apostol-andrei-in-cipru/

    Apreciază

  2. Al 15-lea Canon Constantinopol I-II și principiul potrivit căruia „un om vinovat nu poate condamna o altă persoană”, persecuțiile continue ale călugărilor și clericilor ingraditi de panerezia ecumenista sunt ilegale și nedrepte. Episcopii care îi persecută astăzi pe acei călugări și clerici care încetează să ii pomeneasca in cadrul Sfintelor slujbe al eBisericii nu au niciun temei juridic sau teologic pentru acțiunile lor. În plus, aceștia nu au niciun sprijin în afirmația lor atunci când spun că îngradirea este o acțiune ilegală care provoacă o schismă. Repetând această afirmație incorectă, ei exploatează ignoranța şi naivitatea laicilor cu privire la baza teologică a îngradirii.

    În timpul hirotonirii lor, episcopii promit lui Dumnezeu că vor păstra Sfânta noastră Credință nevătămată și o vor apăra de orice atac mișelesc și viclean al dușmanilor ei. Cu toate acestea, acceptând ecumenismul, epicopii trădează jurământul făcut și ar trebui să se ingrozească ei înșiși, căci nu mai ascultă de Hristos sau de tradiția Sfinților Părinți și de canoanele Bisericii. În consecință, niciun cleric sau laic nu este obligat să le arate ascultare , atunci când trădează, predicând panerezia în Sfânta Biserică. Clericii care au incetat pomenirea au făcut-o din două motive: în primul rând, pentru că nu vor să aiba comuniune cu ereticii; și în al doilea rând, din dragoste pentru episcopul lor, pe care vor să-l ajute să găsească drumul de întoarcere către Ortodoxie. Prin urmare, ei nu se depărtează de Biserică, ci de erezie.

    Ne rugăm ca Domnul să lumineze ierarhii Bisericii , și pe toți ortodocșii din întreaga lume, să condamne ecumenismul, panerezia atotcuprinzătoare și să respingă pseudo-Sinodul din Creta , sancționând ecumenismul și pe propovăduitorii lui.
    „Duh este Dumnezeu, iar cine se închină Lui trebuie să I se închine în duh şi în adevăr” (Ioan IV, 24).
    Am selectat un fragment dintr-un amplu articol care reamintește gravele abateri canonice ale Sinodului mincinos din Creta,2016 concluziile sale antiortodoxe care se aplică cu strădanie și efort comun de toți Intâistătătorii Bisericilor Locale și slujbașii lor, care au semnat documentele eretice ale nefastului Minciuno- Sinod cretan.

    Cuvinte memorabile ale Sfinților care condamnă ecumenismul
    Sfântul Paisie Athonitul († 1994)
    „Ecumenismul și UE formează un stat mare și o religie care să se potrivească scopurilor lor. Totul face parte dintr-un plan satanic: Sioniștii pregătesc venirea unui „Mesia” care va guverna pământul ”.
    „Satana are trei tentacule cu care îi prinde pe oameni [în această lume]: Comunismul ateu pentru săraci; Ecumenismul pentru credincioși [creștini]; și Francmasoneria pentru cei bogați ”.
    „Domnul va smeri pe marii dușmani ai ortodoxiei, adică Islamul și Romano- Catolicismul”.
    „Sioniștii, mai întâi, concep mesajele satanice și, apoi, le transmit Vaticanului care le aplică”.
    „Corfu, Kefalonia și Zakynthos sunt trei insule foarte aproape de Italia, iar grecii de acolo ar putea fi ușor influențați și convertiți la romano-catolicism. Acesta este motivul pentru care Domnul a creat un zid de protecție a trei sfinți cu Sfinte Moaște Intregi: Sf. Spiridon din Corfu, Sf. Gherasim din Kefalonia și Sfântul Dionisie din Zakynthos ”.

    Sfântul Iustin Popovici († 1979), profesor de teologie dogmatică, Universitatea din Belgrad
    „Ecumenismul este numele comun al tuturor pseudo-bisericilor din Europa de Vest. În inima sa se află spiritul umanismului european, în timp ce Papismul îi stă în frunte. Toate aceste religii pseudo-creștine, toate pseudo-Bisericile, nu sunt altceva decât un lanț de erezii, una derivând din cealaltă. Numele lor comun este panerezie ”.
    „Nicio altă erezie nu s-a revoltat împotriva lui Hristos și a Bisericii Sale la fel de complet și total ca Papismul”.
    „Istoria rasei umane a suferit trei căderi mari: cea a lui Adam, a lui Iuda Iscarioteanul și a Papei”.
    „Schisma”, împărțirea Bisericii, este o imposibilitate ontologică. Este imposibil ca Biserica să fie împărțită [deoarece este Trupul lui Hristos]. Prin urmare, „împărțire” înseamnă de fapt desprinderea de Biserică. Gnosticii au fost primii care au căzut departe de Biserică, apoi urmașii lui Arian, apoi ai Monofiziților, ai romano-catolicilor și ai protestanților ”.

    ACȚIUNI ECUMENISTE ALE PATRIARHULUI BARTHOLOMEU

    Groenlanda 2007. Patriarhul Bartolomeu se află la bordul unei nave, rugându-se împreună cu lideri din alte religii (cardinali, imami, budiști, hinduși etc.) în fața unui glob de cristal (un idol al zeiței Gaea) privitor la schimbările climatice.

    Geneva, 2008. Patriarhul a participat la sărbătorirea celor 60 de ani de la înființarea instituției Consiliului Mondial al Bisericilor (CMB) și s-a rugat împreună cu pastorii protestanți bărbați și femei pastor.

    New York, 2009. Patriarhul este onorat de Sinagoga evreească, pe care o numește „binecuvântată” și „lăcașul de cult al lui Dumnezeu”, nesocotind cuvântul Sfântului Ioan Gură de Aur care o numește „locuință a demonilor”.

    Constantinopol, 2011. Patriarhul oferă un Coran în dar muftiilor din Constantinopol.

    Komotini, Grecia, aprilie 2014. Patriarhul Bartolomeu se roagă împreună cu monofiziții din „Biserica” armenească, ignorând complet rezoluțiile celui de-al patrulea Sinod ecumenic care condamnă monofizitismul ca erezie.

    Fanar, Constantinopol, noiembrie 2014. La doxologia în cinstea vizitei Papei, cântăreții i-au urat „mulți ani”, scandând: „Ne rugăm și pentru Preasfințitul Episcop și Papă al Romei, Francisc, și pentru Arhiepiscopul și Patriarhul nostru Bartolomeu, pentru ca Domnul să-i conducă la înfaptuirea a tot lucrul bun. ”

    Assisi, Italia, septembrie 2016. Conducători ai diferitelor religii, inclusiv Patriarhul Bartolomeu, aprind lumânări una după alta la zeul comun al tuturor religiilor. Cu toate acestea, pentru ortodocși, acest „zeu comun” nu poate fi altcineva decât Satana, întrucât se spune în Scripturi că „zeii” altor religii sunt idoli demonici („Să se rușineze toți cei care se închină chipurilor cioplite si se laudă cu idolii lor”, Ps. 96). : 5 NIV).

    Iunie 2017. Patriarhul slujește într-o „biserică” evanghelică din Stuttgart, Germania, în prezența reprezentanților protestanți, care sunt considerați iconoclaștii moderni.

    Apreciază

  3. 7 pasi catre o noua unire !
    Structura schismatică ucrainieană, creeată de Pseudo-patriarhul Bartolomeu, intenționează cu ardoare unirea cu ereticii greco-catolici, aflați sub conducerea lui Sviatoslav Shevchuk.
    În fiecare an, în ziua Triumfului Ortodoxiei, ne rugăm cu smerenie ca Domnul să păstreze Biserica Sa nevătămată și neînvinsă de erezii și schisme și să o protejeze cu pacea Lui. Dar nicăieri în Biserică nu există rugăciuni pentru unirea cu cei care ei înșiși s-au așezat în afara ei.

    Învățătura ortodoxă susține că Biserica lui Hristos este una singură, iar toate entitățile care sunt acum chemate cu toleranță prin acest cuvânt nu sunt Biserica autentică, ci dizidenți și eretici care s-au despărțit de ea, inclusiv catolicii. Ne rugăm pentru întoarcerea la Biserică a celor căzuți din ea – dar nu pentru unirea cu ei.

    Știm sigur că Biserica Ortodoxă este Trupul lui Hristos care ne păstrează mântuirea. Nu condamnăm pe heterodocsi, dar problema mantuirii catolicilor este o problemă de îngrijorare pentru ei.

    Sfântul Teofan Zavoratul a spus: „Nu vreau să cad într-o judecată dacă catolicii vor fi sau nu mântuiți, dar știu un lucru: dacă voi abandona ortodoxia și mă voi alătura latinilor(romano-catolicilor n.n.), voi muri cu siguranță”.

    În timp ce suntem în adevărata Biserică, suntem protejați în mod sigur. Dar ce se va întâmpla cu noi dacă nu mai suntem protejați?

    Apreciază

  4. „Oricine se abate si nu ramane in invatatura lui Hristos nu are pe Dumnezeu; cel ce ramane in invatatura Lui, acela are si pe Tatal si pe Fiul. Daca cineva vine la voi si nu aduce invatatura aceasta, sa nu-l primiti in casa si sa nu-i ziceti: Bun venit! Caci cel ce-i zice: Bun venit! se face partas la faptele lui cele rele.”[Ioan, II, 1:9-11]

    Ecumenismul (o mișcare care promovează o unitate neortodoxă între comunitățile creștine ale lumii) este o panerezie care plagiează Biserica astăzi si pregătește calea Anticristului.

    *„….dorim să subliniem câteva coordonate principale ale relaţiilor dintre Biserica Ortodoxă Română şi Cultul Mozaic, relaţii pe care le-aţi încurajat cu multă dragoste, responsabilitate şi înţelepciune. Am admirat totdeauna modul armonios în care Eminenţa Voastră îmbinaţi credinţa profundă cu o cultură academică vastă, evlavia rugăciunii cu înţelepciunea de-a construi relaţii cu oameni diferiţi, fidelitatea faţă de Tradiţia religioasă cu preocuparea pentru problemele actuale.
    …..am apreciat îndeosebi gândirea spirituală împletită cu acţiunea socială, prin care aţi unit spiritualitatea profundă a Psalmilor cu morala socială a Profeţilor.
    …avem o bogăţie spirituală comună izvorâtă din Descoperirea dumnezeiască cuprinsă în Legea dată lui Moise, în Psalmi şi în Profeţi, bogăţie pe care Biserica Ortodoxă o păstrează şi o cultivă permanent în cadrul întregului cult divin.
    ….avem o responsabilitate comună în contextul lumii contemporane, marcată de secularizare şi de îndepărtarea de valorile tradiţionale spirituale iudeo-creştine,
    ……În acest sens, cele două comunităţi religioase trebuie să-şi manifeste activ misiunea profetică, arătând oamenilor care este voia lui Dumnezeu în viaţa popoarelor.”
    Prin urmare, dacă conducătorul BOR adresează unui rabin asemenea cuvinte în care arată că avem
    o bogăţie spirituală comună, o responsabilitate comună, o misiune profetică comună cu evreii, la ce binefaceri să ne asteptăm din partea slujbaşului său cu simbrie, Pseudo Mitropolitul Teofan , bun dansator cu evreii în sinagogă şi frate iubit al ereticului iezuit Francisc?
    Iata ce spune Sf.Ioan Damaschin:
    „Aşadar, iudeii n-au primit pe Domnul Iisus Hristos şi Dumnezeu care este Fiul lui Dumnezeu, dar vor primi pe înşelător, pe cel care se numeşte pe sine Dumnezeu. Că se va numi pe sine însuşi Dumnezeu, îl învaţă îngerul pe Daniil, spunând aşa: „Nu va ţine seama de Dumnezeul părinţilor lui” (Daniil 11, 37). Iar Apostolul spune: „să nu vă amăgească pe voi nici într-un chip, că va veni mai întâi lepădarea de credinţă şi se va arăta omul păcatului, fiul pierzării, potrivnicul, care se înalţă pe sine mai presus de tot ce este Dumnezeu sau este închinat, aşa încât să şadă el, arătându-se pe sineşi cum că ar fi Dumnezeu” (2 Tesaloniceni 2, 3-4). Când spune Apostolul „în Biserica lui Dumnezeu”, nu vorbeşte de Biserica noastră, ci de cea veche, cea iudaică. Căci Antihrist nu va veni la noi, ci la iudei. Nu va veni pentru Hristos, ci contra lui Hristos; pentru acest motiv se şi numeşte Antihrist. (…)”
    A călcat în picioare Credinţa şi Sfintele Canoane, Scriptura, cuvintele marelui si dumnezeescului Hrisostom şi a intrat în comuniune cu evreii, ai căror strămoşi au zis: „Sângele Lui să fie peste noi şi peste copiii noştri.”
    **”De buna seama ca sinagoga este mai putin vrednica de cinste decât oricare han. Nu este numai un salas pentru tâlhari si pungasi ci si pentru draci. Lucrul acesta este adevarat nu numai despre sinagogi ci si despre sufletele iudeilor, ….Aici se aduna laolalta ucigatorii lui Hristos, crucea este scoasa de aici, aici Dumnezeu este hulit, aici Tatal este nesocotit, aici Fiul este ucis, aici Duhul nu este primit. Nu vine din acest loc un rau mai mare fiindca iudeii sunt demoni?”
    Iata ca astfel Teofan, pseudoepiscopul, nesimţitor si rece la suferinţa aproapelui sau, a ajuns sa urasca de moarte fiii Bisericii, trimiţand oameni inarmati sa-i scoata afara din Sfanta Biserica, ca pe niste proscrisi, si raufacatori.
    **”In zilele cele vechi, iudeii erau fara evlavie fata de prooroci; acum ei Il batjocoresc pe Stapânul proorocilor. Spuneti-mi aceasta. Nu va cutremurati sa intrati in acelasi loc cu oameni posedati, care au duhuri atât de necurate, care au fost crescuti printre maceluri si varsari de sânge? Trebuie sa va dati binete si sa schimbati cu ei cuvinte goale? Nu trebuie sa va intoarceti fata de la ei fiindca ei sunt rusinea si stricaciunea obisnuita a intregii lumi? Nu ajung ei la toate chipurile de rautate? Nu s-au jertfit toti proorocii vorbind cuvântari lungi de invinuire impotriva lor? Ce tragedie, ce fel de nelegiuire nu au ascuns ei prin vinovatia de sânge a lor? Ei au jertfit fiii si fiicele lor dracilor. Ei au refuzat sa inteleaga natura, ei au uitat chinurile, au uitat de nastere, ei au calcat in picioare cresterea copiilor lor, ei au distrus din temelii legile de rudenie, ei s-au facut mai nemilosi decât fiarele salbatice.”
    Aceste cuvinte cutremură pe orice crestin ortodox, dar ele nu ajung la inima învârtoşată si cugetul ecumenist dezumanizat a celui care astăzi stăpâneşte moşia sa, falnica Moldovă si dulcea Bucovină prin îngăduinţa Domnului încă o vreme.
    Gândurile noastre bune se împletesc in rugăciune cu cele ale fraţilor nostri din Schit Oraşeni, ale vrednicului şi Cinstitului Părinte Ioan, care urcă cu răbdare şi credinţă tare impreună cu familia si turma sa iubitoare de Hristos, pe Golgota pătimirii şi a mântuirii, mângâiati de adierea Duhului.
    Suntem alături de ei în cumplitul necaz şi greaua suferinţă si Atotmilostivul Dumnezeu să-i aibă in grija Sa!
    Nădăjduiesc ca prin osteneala lor vor câstiga mila si dragostea Stăpânului, bunăvoinţa Domnului nostru Iisus Hristos, căpătând cât de curand BUCURIE MARE.
    Iubirea faţă de Dumnezeu generează iubirea fata de semeni, caci cel care iubeşte pe Dumnezeu trebuie sa iubească şi pe fraţii sai, cu care insuşi Iisus Hristos s-a identificat, (Matei XXV, 35-46).

    *Mesajul Preafericitului Părinte DANIEL, Patriarhul României, adresat participanţilor la Adunarea festivă dedicată încheierii misiunii în România a Marelui Rabin, Menachem Hacohen, Sinagoga Mare, Bucureşti, miercuri, 31 august 2011
    **https://www.ioanguradeaur.ro/349/omilia-i-impotriva-evreilor/

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s