Tăierea împrejur a Domnului nostru Iisus Hristos. Cel întru Sfinţi Părintele nostru Vasile cel Mare, arhiepiscopul Cezareei Capadociei

Troparul Praznicului Tăierii împrejur

Cel ce şezi pe scaunul cel în chipul focului, întru cele de sus, împreună cu Părintele Cel fără de început şi cu Dumnezeiescul Duh, ai binevoit a te naşte pe pământ din Fecioara, Maica Ta, care nu ştie de bărbat, Mântuitorule Iisuse. Pentru aceasta ai şi fost tăiat împrejur a opta zi ca un Om. Slavă sfatului Tău celui preabun; slavă rânduielii Tale; slavă smereniei Tale, Unule, Iubitorule de oameni.

Condacul Praznicului Tăierii împrejur

Domnul tuturor rabdă tăiere împrejur şi taie ca un Bun greşalele muritorilor. Dă lumii, astăzi, mântuire, iar ierarhul Ziditorului, purtătorul de lumină şi Dumnezeiescul preot al lui Hristos, Vasile, se bucură întru cei de sus.

Troparul Sfântului Ierarh Vasile cel Mare

În tot pământul s-a răspândit vestirea ta, că acela a primit cuvântul tău, prin care, cu Dumnezeiască cuviinţă ai învăţat, firea celor în fiinţă ai arătat şi în obiceiurile oamenilor ai pus rânduială. Părinte cuvioase, preoţie împărătească, roagă pe Hristos Dumnezeu, să mântuiască sufletele noastre.

Condacul Sfântului Ierarh Vasile cel Mare

Arătatu-te-ai temei neclintit al Bisericii, dând tuturor oamenilor domnia cea nestricată, pecetluind-o cu dogmele tale, Vasile Cuvioase, grăitorule de cele cereşti.

Dragi români dreptcredincioşi,

Dumnezeiescu Praznic să vă umple inimile şi casele de alese bucurii duhovniceşti. Anul nou, care începe peste puţine ore, să vă apropie de Împărăţia lui Dumnezeu, în care să domniţi cu Hristos în veşnicie.

Presbiter Ioviţa Vasile

14 gânduri despre „Tăierea împrejur a Domnului nostru Iisus Hristos. Cel întru Sfinţi Părintele nostru Vasile cel Mare, arhiepiscopul Cezareei Capadociei”

  1. Doamne ajuta, părinte Vasile!
    La multi ani de Noul An si de Sf. Ierarh Vasile !
    Dumnezeu sa va dea sanatate, bucurie si toate cele de folos pt mantuire .
    Doamne ajuta ! Sa trăiți .

    Apreciază

      1. La mulți ani cu bucurie,
        Inima bună sa va fie !
        Si in anul care vine ,
        S-auzim numai de bine !
        Pe Hristos sa-L lăudăm ,
        Cu Sfintii sa ne rugăm,
        Pace lumii să deie ,
        Ereziile să pieie !
        Să-ntărească pe creștini ,
        Să scape de ciulini si spini,
        Să-și ridice Crucea sus ,
        să-L urmeze pe Iisus .

        Apreciază

  2. Noul an sa va aduca mai aproape de Imparatia cerurilor cu sanatate si dragoste fata de EL!Sa aveti putere sa marturisiti Adevarul cel in Treime slavit !La multi ani,Prea cucernice parinte Vasile !ovidiu pacatosul

    Apreciază

  3. Ani mulți binecuvântaţi şi preaînţelepţi, cu sănătate, plini de roade bogate, sub umbrirea Harului nesfârșit dătător de bucurie și pacea Cea de Sus, să vă daruiasca Atotmilostivul Domn Iisus Hristos, la ceas de mare Sărbătoare, Cinstite Părinte Vasile!
    AtotBunul Dumnezeu, prin rugăciunile Preasfintei noastre Maici iubitoare şi preadulce, ale Sfântului Vasile Cel Mare și ale tuturor Sfinților Martiri, Mucenici, Marturisitori din temnițe şi închisori, să ne ajute pe toți iubitorii de Hristosul Cel întrupat, „lumina cea adevărată, Care luminează şi sfinţeşte pe tot omul”, să pășim în noul an și în toți anii care vor veni, cu nădejde, bucurie și vrednicie , în comuniune de dragoste frățească, pe drumul Mărturisirii, al Mântuirii și Îndumnezeirii, către„ Ierusalimul cel de sus” !Amin !
    Un dar oferit cu dragoste, tuturor!

    Cele zece drahme: Domnul în chipul unei femei
    Sf. Nicolae Velimirovici

    Puteți crede că Mântuitorul Hristos s-a înfățișat pe Sine în chipul unei femei, în două din parabolele Sale? Una este cea a femeii ce a luat trei măsuri de făină și a făcut aluat. Dar mai întâi să vorbim despre cealaltă, în care Domnul ne spune despre femeia care a avut zece drahme și a pierdut una. Acestea sunt cele mai tainice dintre toate parabolele Mântuitorului. Deoarece parabola drahmei pierdute este scurtă, o vom cita în întregime.

    „Sau care femeie, având zece drahme, dacă pierde o drahmă, nu aprinde lumina și nu mătură casa și nu caută cu grijă până ce o găsește? Și găsind-o, cheamă prietenele și vecinele sale, spunându-le: Bucurați-vă cu mine, căci am găsit drahma pe care o pierdusem” (Luca 15, 8-9).

    La prima privire, această parabolă pare atât de simplă, sau chiar naivă, încât nu îl impresionează pe cititorul Evangheliei. De fapt, în această parabolă simplă ni se dezvăluie taina universului.

    Dacă o luăm în mod literal, stârnește nedumerirea. Femeia a pierdut doar o drahmă. Chiar și zece drahme nu reprezintă o sumă mare; de fapt, o femeie care are doar zece drahme trebuie să fie foarte săracă. Să presupunem, înainte de toate, că găsirea drahmei pierdute a însemnat un mare câștig pentru ea. Și totuși se prezintă ca un paradox, căci cum se face că, deși fiind atât de săracă, ea aprinde lămpile, mătură casa și își cheamă toate prietenele și vecinele pentru a-i împărtăși bucuria? Si totul pentru o singură drahmă! O asemenea pierdere de timp – aprinderea unei lumânări și punerea casei în ordine, înainte de toate! Mai apoi, dacă își invită vecinele, este silită, potrivit obiceiului oriental, să le ofere ceva de mâncat și de băut, o cheltuială deloc mică pentru o femeie săracă. Să nu facă astfel ar însemna ignorarea unui obicei neschimbător.

    Altă observație importantă este că ea nu invită doar o singură femeie căreia i-ar putea oferi dulciuri, fapt ce nu ar fi implicat cheltuieli mari. Ci a invitat multe prietene și vecine, și chiar de le-ar fi întreținut modest, cheltuiala ar fi depășit cu mult valoarea drahmei pe care a găsit-o. De ce ar trebui ea să caute drahma cu atâta sârguință și să se bucure la aflarea ei, doar pentru a o pierde în alt fel? Dacă încercăm să înțelegem această parabolă în mod literal, nu se potrivește în cadrul vieții cotidiene, ci lasă senzația a ceva exagerat și de neînțeles. Deci să încercăm să aflăm sensul ei mistic sau ascuns. Cine este femeia? Și de ce este o femeie și nu un bărbat, când un bărbat este mai predispus la a pierde bani, în cadrul obișnuit al vieții? A cui casă este cea pe care o curăță și umple de lumină? Cine sunt prietenele și vecinele ei? Dacă umblăm după înțelesul duhovnicesc al parabolei, în locul celui literal, vom găsi răspunsurile la aceste întrebări. Domnul spune: „Caută și vei găsi”.

    Femeia îl reprezintă pe Însuși Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu. Cele zece drahme sunt ale Lui. El este Cel care a pierdut una dintre ele și s-a apucat să o caute. Drahmele nu sunt monezi de aur sau argint. Potrivit teologilor ortodocși, numărul zece înseamnă deplinătatea. Cele nouă drahme nepierdute sunt cele nouă cete îngerești. Numărul îngerilor este dincolo de înțelegerea muritorilor, căci depășește puterea noastră de calcul. Drahma pierdută reprezintă omenirea în întregul ei. Prin urmare Hristos Mântuitorul S-a coborât din cer pe pământ, la casa Sa, și a aprins o lumânare, lumina cunoașterii Lui. A curățat casa – adică a curățit lumea necurăției diavolești – și a găsit drahma pierdută, omenirea pierdută aflată în greșeală. Apoi Și-a chemat prietenii și vecinii (după slăvita Sa Înviere și Înălțare), și anume, nenumărații heruvimi și serafimi, îngeri și arhangheli, și le-a descoperit marea Sa bucurie. „Bucurați-vă cu Mine. Am găsit drahma pe care o pierdusem!” Aceasta înseamnă: Am găsit oameni pentru a umple golul din Împărăția cerurilor, provocat de căderea îngerilor cei mândri care au apostaziat de la Dumnezeu. La sfârșitul vremilor, numărul acestor suflete găsite și mântuite va trebui să fie de bilioane, sau, în limbajul Scripturii, va fi la fel de nenumărat precum stelele de pe cer și precum nisipul de pe malul mării.

    Domnul nostru S-a înfățișat ca o femeie, deoarece femeile sunt mai grijulii decât bărbații la îngrijirea averii, la păstrarea casei în rânduială și la primirea oaspeților. Dacă această scurtă parabolă, care constă în numai două fraze, este explicată astfel, care inimă nu se va cutremura? Căci cuprinde întreaga dramă a lumii văzute si nevăzute. Explică de ce Fiul lui Dumnezeu a venit pe pământ. Aduce o rază strălucitoare de lumină asupra istoriei omenirii și asupra dramei existenței fiecărui individ. Ne pune față în față cu o decizie rapidă, deoarece viața noastră trece cu repeziciune – o hotărâre dacă dorim să fim drahma pierdută găsită de Hristos sau nu. Hristos ne caută. Ne vom ascunde de El, sau ne vom lăsa găsiți de către El înainte ca moartea să ne ascundă de El, din lume și din viață?

    Este o problemă vitală și stă în vrerea noastră să Îl acceptăm sau să Îl respingem. După moarte va înceta să fie o problemă deschisă, și atunci nimeni nu va mai aștepta un răspuns de la noi.

    Orthodox Life, nr. 5-6, 1951

    Apreciază

    1. Distinsa Doamna Doctor,
      Intotdeauna cand intrati pe acest blog, ma faceti sa ma simt neputincios in fata frumusetii Sfintei Ortodoxii. Regret ca timpul nu-mi ajunge, de fiecare data, sa aprofundez aceste nestemate Dumnezeiesti pe care le scoateti la aratare. In Imparatia lui Dumnezeu nu vom fi constransi si conditionati de timp. Sa dea Dumnezeu Atotputernicul sa intram in Imparatia Sa, sa ne intalnim la poarta Raiului. Sau, poate, si undeva pe la Urziceni?
      La multi ani Domniei Voastre si familiei.

      Apreciază

  4. Să fie blagoslovit cuvântul plin de înțelepciune al Sfinției Voastre, în vecii nesfârșiți, Prea Cucernice Părinte Vasile!
    Sigur, până la minunata întâlnire spre care nădăjduim cu toții întru bucuria nemuririi, să așteptăm venirea primăverii, care face ca toate lucrurile bune sa înflorească!
    Mulți ani cu bucurie veșnică în Domnul Hristos, Sfinției Voastre, întregii familii și tuturor celor dragi!
    Primiți vă rog în dar, încă o „nestemată” a Sfintei noastre Ortodoxii!

    Hristos-Fiul este slava lui Dumnezeu-Tatăl
    Sfântul Chiril al Alexandriei

    Toate sunt de la Tatăl prin Fiul în Sfântul Duh. Înțelegem că Tatăl este împreună cu Fiul nu pentru că Acesta n-ar putea să facă ceva din cele ce sunt, ci pentru că este întreg în Fiul pentru identitatea ființei și pentru extrema și nemijlocita apropiere de El, deoarece Fiul a provenit în mod natural din Tatăl. E ca și cum ar zice cineva că împreună cu mirosul ce se răspândește din floare și în lucrarea răspândită din mireasmă este floarea însăși, deoarece mirosul provine natural din ea.

    „Toate prin El s-au făcut, și fără El nimic nu s-a făcut.” (Ioan 1, 4)

    Nu pot să nu mă uimesc mult de lipsa de evlavie a ereticilor. Căci folosesc cele ce li se par că micșorează demnitatea Unuia-Născutului și Îl înfățișează ca mai prejos de Născător, potrivit scopului lor, iar cele ce sunt spuse în chip sănătos și drept, văzând în Fiul slava Tatălui, le scufundă în adâncurile tăcerii, având un singur scop: să calomnieze pe Cel slăvit de toată creația. Căci, auzind că toate s-au făcut prin El, adaugă cu pasiune numele de slugă, voind să vadă pe Fiul, în loc de liber, slugă, și în loc de Stăpân, servitor.

    Dar când Evanghelistul spune că fără El nimic nu s-a făcut, arată că nu s-a potrivit lui Dumnezeu-Tatăl să creeze altfel decât prin Cel Născut din Sine, Care este Înțelepciunea și Puterea Lui. De aceea, Unul-Născut este și slava lui Dumnezeu-Tatăl. Căci Tatăl e slăvit ca Creator, prin Cel prin Care, lucrând toate, a adus cele ce nu sunt la existență.

    Sfântul Chiril al Alexandriei, Comentariu la Evanghelia Sfântului Ioan, în colecția Părinți și scriitori bisericești, vol. 41, Ed. Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, București, 2000

    Apreciază

  5. Să fie un an de PACE şi LUMINĂ!
    Un an bogat în gânduri şi în fapte,
    Ce vă conduc la VIAŢĂ, nu la moarte!
    S-aveţi un an cu multe zile bune!
    Să aveţi parte chiar şi de-o MINUNE!
    Un an frumos cu vise împlinite,
    S-aveţi succes, VICTORII în ispite!
    Pe drumul drept al vieţii de CREDINŢĂ,
    Să fie-un an trăit în POCĂINŢĂ!
    De DUMNEZEU fiind tot mai aproape,
    De orice rău EL, DOMNUL, să vă scape!

    UN AN NOU BINECUVÂNTAT!

    Apreciază

    1. Multumesc pentru bunele urari, transpuse in cuvinte alese. Sa aveti un an binecuvantat de Dumnezeu si Maica Sfanta sa va acopere cu sfintele rugaciuni.
      Parinte Mihai, va dau o tema de reflectie. N-ar fi bine ca dupa Sfintele Pasti sa avem posibilitatea sa ne intalnim cu arhiereul nostru de suflet? Eu simt nevoia asta. Doamne ajuta!

      Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s