Marea trădare indreptata împotriva Mântuitorului Hristos şi a Bisericii Sale

În timpul hirotonirii lor, episcopii promit în faţa lui Dumnezeu că vor păstra Sfânta noastră Credință nevătămată și o vor apăra de orice atac mișelesc și viclean al dușmanilor ei. Cu toate acestea, acceptând ecumenismul, episcopii trădează jurământul făcut și ar trebui să se îngrozească ei înșiși, căci nu mai ascultă de Hristos sau de tradiția Sfinților Părinți și de canoanele Bisericii. În consecință, niciun cleric sau laic nu mai este obligat să le arate supunere şi să rămână în ascultare, atunci când episcopul Îl trădează pe Cel PreaÎnalt, predicând panerezia în Sfânta Biserică, în dispreț față de Sfintele Canoane și Dogme, față de hotărârile Sfintelor Sinoade Ecumenice.

Preoții lui Hristos care au încetat pomenirea au făcut-o din două motive: în primul rând, pentru că nu vor să aibă comuniune cu „ pseudo-episcopi”, ei apărând, de fapt Biserica de schismă; și în al doilea rând, din dragoste pentru episcopul lor, pe care vor să-l ajute să găsească drumul de întoarcere către Ortodoxie. Prin urmare, ei nu se depărtează de Biserică, ci doar de erezia propovăduită cu zel de cei care au semnat și construiesc edificiul satanic al robiei antihristice pe temeiul documentelor minciuno-sinodului de la Kolymbari 2016. Să credem fără nici o îndoială că Duhul Sfânt este Cel care a inspirat cuvintele de netăgăduit ale Sfinților Părinți contemporani care au condamnat cu vehemență rătăcirile credinței “de-a stânga” (ecumenismul sau modernismul), cât si pe cele “de-a dreapta” (stilismul, zelotismul hipercorect) , adică schisma făcută pe motiv de calendar, ambele “extreme ”fiind  inspirate de diavolul. Este bine să ni le reamintim și să ne întrebăm dacă sunt cunoscute de Patriarhul BOR și de soborul epicopilor. Cu siguranță, la fel cum sunt binecunoscute Conducătorului Fanarului și ereticului papă Francisc.

Sfântul Paisie Athonitul († 1994): „Ecumenismul și UE formează un stat mare și o religie care să se potrivească scopurilor lor. Totul face parte dintr-un plan satanic: Sioniștii pregătesc venirea unui „mesia” care va guverna pământul ”. Satana are trei tentacule cu care îi prinde pe oameni [în această lume]: comunismul ateu pentru săraci; ecumenismul pentru credincioși [creștini]; și francmasoneria pentru cei bogați ”.
„Domnul va smeri pe marii dușmani ai Ortodoxiei, adică islamul și romano- catolicismul”.
„Sioniștii, mai întâi, concep mesajele satanice și, apoi, le transmit Vaticanului care le aplică”.
„Corfu, Kefalonia și Zakynthos sunt trei insule foarte aproape de Italia, iar grecii de acolo ar putea fi ușor influențați și convertiți la romano-catolicism. Acesta este motivul pentru care Domnul a creat un zid de apărare a creștinătății cu ajutorul celor trei sfinți cu Sfinte Moaște Întregi: Sf. Spiridon din Corfu, Sf. Gherasim din Kefalonia și Sfântul Dionisie din Zakynthos ”.

Sfântul Iustin Popovici († 1979), Profesor de Teologie Dogmatică, Universitatea din Belgrad: „Ecumenismul este numele comun al tuturor pseudo-bisericilor din Europa de Vest. În inima sa se află spiritul umanismului european, în timp ce papismul îi stă în frunte. Toate aceste religii pseudo-creștine, toate pseudo-bisericile, nu sunt altceva decât un lanț de erezii, una derivând din cealaltă. Numele lor comun este panerezie ”.
„Nicio altă erezie nu s-a revoltat împotriva lui Hristos și a Bisericii Sale la fel de complet și total ca Papismul”.
„Istoria rasei umane a suferit trei căderi mari: cea a lui Adam, a lui Iuda Iscarioteanul și a Papei”.
„Schisma” sau împărțirea Bisericii este o imposibilitate ontologică. Este imposibil ca Biserica să fie împărțită [deoarece este Trupul lui Hristos]. Prin urmare, „împărțire” înseamnă de fapt desprinderea unora de Biserică. Gnosticii au fost primii care au căzut departe de Biserică, apoi urmașii lui Arie, apoi ai Monofiziților, ai romano-catolicilor și ai protestanților ”.

Cât de gravă este apostazia conducătorului Fanarului, numai Dreptul Judecător știe. Dar consecințele acesteia sunt dramatice pentru întreaga Ortodoxie. Pleroma este ținută departe de toate căderile sale de la Dreapta Credință, pentru a nu se trezi din amețeală și a nu ieși in corpore din „ascultare” . Unde sunt monahii, acei „străjeri”ai Ortodoxiei din vremurile demult apuse ? Cum să pornești la luptă pe calea strâmtă și dreaptă a Mărturisirii, în viforul prigoanei, când ai o chiliuță călduroasă, haine cu fir de argint, biserici împodobite și trai îmbelșugat fără alte probleme? Are grijă „Înaltul”să trimită pe cei mai aprigi ecumeniști la conferințe, specializări în „neagra”străinătate, cu pașaportul biometric la zi, cu tot confortul all inclusive, să transpire puțin la întâlniri, rugăciuni și agape unde vor sta împreună cu ereticii ! Ce chin, ce povară, dar conștiința lor e liniștită căci sunt în ascultare!
Cât curaj, câta putere și tărie îți trebuie să te nevoiești prin noroi și lapoviță, fără un acoperiș asupra capului, fără mâncare, fără demnități și cinstiri, biblioteci, internet și mijloace de transport, prin pustietăți, mărăcini și scaieți, prin păduri sau munți, în care dai nas în nas ziua în amiaza mare sau în toiul nopții, cu diavolul cel pizmaș cu frânghia în mână.

Cât despre clerul laic cu guri multe de hrănit, ne plecăm în fața neputințelor lor, căci este extrem de greu să iei decizii în care sunt implicate sănătatea și educația copiilor, de care vor da seama, și consimțamântul familiei, în general. Domnul să aibă nesfârșită milă și îndurare de noi toți! Amin!

Dr. Gabriela Naghi

Efectul de boomerang: Ierarhii români au căzut sub anatema pe care ei înşişi au pronunţat-o

Biserica Mântuitorului Iisus Hristos are o rânduială care premerge hirotonirii unui preot în treapta episcopatului. Această slujbă se numeşte ,,Cercarea şi desemnarea candidatului la treapta arhieriei’’, şi o găsim în cartea bisericească numită Arhieraticon. Această rânduială are menirea, printre altele, de a preciza ferm poziţia viitorului episcop în raport cu ereziile cu care s-a confruntat Biserica în cele două milenii trecute de la temeluirea ei. De ce este necesară această slujbă? Pentru simplul motiv că episcopul este chemat să apere Sfânta Credinţă Ortodoxă, chiar cu preţul vieţii sale, dacă ar fi necesar. În vremea comunismului, orice carte bisericească se tipărea, trebuia, necesarmente, să aibă girul unui episcop, să aibă adică menţiunea ,,se tipăreşte cu binecuvântarea (Înalt) Preasfinţitului Episcop…’’

,,Dau anatemei pe Arie şi pe cei împreună cugetători cu dânsul, cugetători şi părtaşi ai relei şi nesănătoasei lui păreri. Pe Macedonie şi pe cei cu dânsul, care bine s-au numit pnevmatomahi. Asemenea şi pe Nestorie şi pe ceilalţi ereziarhi, şi pe cei de un cuget cu aceştia îi lepăd şi îi dau anatema, şi cu mare glas zic hotărât: Tuturor ereticilor anatema! Tuturor ereticilor anatema!’’ (Arhieraticon, ed. 1993, pag. 93).

Din 2016, arhiereii români au păşit pe tărâmul ereziei, prin acceptarea sinodului tâlhăresc din Creta. După aproape patru ani, aceştia n-au dat nici cel mai mic semn de disociere de ereziile cretane, de toate ereziile ecumeniste. Este prea evident că, eretici fiind, episcopii români sunt sub anatema lor şi a tuturor arhiereilor ortodocşi, din toate timpurile şi locurile. Părintele Arhidiacon Ioan Floca scria că anatema echivalează cu o condamnare la moarte.

Ce înţelegem din acestea? Că ierarhii români nu mai au nicio legitimitate, nicio îndreptăţire să stea în scaunele episcopale ale Sfintei Biserici Ortodoxe Române. Dacă greşesc, Bunul Dumnezeu să mă ierte. Am exprimat o părere personală. Facă Atotputernicul să mă înşel. Am tăria să-mi cer iertare. Am tăria să-mi mărturisesc eventualul păcat duhovnicului.

Presbiter Ioviţa Vasile

Greaua plagă a vremurilor noastre: sodomo-gomoria

 Scriind Epistola către Biserica din Efes, Sfântul Apostol Pavel a înfierat unul din păcatele urâte în care căzuseră unii din oamenii trăitori în acea vreme: cel al homosexualităţii. Iată cuvintele de îndemn ale Apostolului, ferme şi sfioase, deopotrivă: ,,Nu fiţi părtaşi la faptele cele fără roadă ale întunericului, ci mai degrabă osândiţi-le pe faţă. Căci cele ce se fac în ascuns de ei, ruşine este a le şi grăi’’ (Efeseni 5, 11-12). Cele  ce Sfântul Apostol Pavel se ruşina a le grăi, au devenit astăzi, ca în Sodoma şi Gomora, fapte clamate şi etalate în manifestaţii publice, căci perverşii vremurilor noastre au părăsit orice urmă de ruşine, ies pe străzi şi îşi cer ,,drepturile’’. Drepturi la ce? La a merge cu mai mult sârg pe calea pierzării, care duce în focul cel veşnic al iadului.

            Am stat de multe ori şi m-am gândit: de ce mai-marii lumii apără cu atâta îndârjire, ,,drepturile minorităţilor sexuale’’, de ce le încurajează şi chiar le legiferează? Am ajuns la concluzia că ei înşişi sunt cuprinşi de asemenea patimi murdare pe care le socotesc fireşti, ba de multe ori aceştia se socotesc a fi oameni normali, iar pe cei care se comportă cu frică de Dumnezeu îi consideră a fi depăşiţi de vreme.

            Medicii stăpâniţi de păcatul homosexualităţii au avut grijă să lanseze teoria mincinoasă conform căreia oamenii se nasc cu asemenea înclinaţii, adică Dumnezeu ar fi imprimat în fiinţa lor asemenea apucături animalice, aşa încât ei n-ar avea nicio vină. Dimpotrivă, Dumnezeu ar fi vinovat pentru faptul că ei posedă asemenea apucături. Recunoaşteţi aici tendinţa lui Adam de a face răspunzător pe Dumnezeu pentru păcatul Său: ,,Femeia pe care mi-ai dat-o să fie cu mine, aceea mi-a dat din pom şi am mâncat’’ (Facere 3, 12). Biserica spune apăsat că toţi oamenii se nasc normali, atâta doar că unii se dedau la practici homosexuale din voie liberă şi apoi ajung să trăiască în acest desfrâu condamnabil, din care nu mai vor să iasă.

            Sfânta Biserică ne învaţă că păcatul homosexualităţii poate fi părăsit şi-i sfătuieşte pe toţi cei răniţi de el să primescă sfaturile bune ale slujitorilor bisericeşti, care au şi leacuri duhovniceşti împotriva acestui flagel. Nu există păcat care să nu poată fi biruit, există numai oameni lipsiţi de voinţă care se complac în viciul lor şi refuză ajutorul pe care-l oferă Biserica lui Hristos. Pot fi citate cazuri când oameni împătimiţi de acest păcat au redevenit normali.

            Să ne aducem aminte cum a pedepsit Dumnezeu cetăţile Sodoma şi Gomora cu foc şi cu pucioasă. Până în ziua de astăzi, locul acelor cetăţi, ai căror locuitori trăiau în acest păcat, este un pământ pustiu şi înfricoşător.

Presbiter Ioviţa Vasile

Cine-l opreşte pe Cristian Pomohaci?

Pare-se, nimeni.

După ce a izbucnit scandalul acela teribil, cu noianul de hule pornit asupra Sfintei Biserici Ortodoxe Române, era de aşteptat ca Pomohaci Cristian să se retragă din viaţa publică, să-şi ia un răsitmp de reflecţie, de curăţire şi de pocăinţă, să lase uitarea să se aştearnă peste faptele sale murdare. Nu s-a întâmplat aşa. După ce şi-a revenit puţin din năuceală, şi-a făcut din nou apariţia pe posturile de televiziune, timid şi circumspect, încercând să se bage în seamă când toţi ceilalţi îl evitau subtil, jenaţi de prezenţa sa nedorită. A perseverat şi, încet-încet, s-a integrat din nou în atmosfera veselă a studiourilor de televiziune. Eliberat de sarcinile de slujitor la Sfântul Altar, omul are suficient timp să ţopăie în emisiunile folclorice, să joace mai abitir decât mirenii. A beneficiat de o sentinţă blândă din partea Mitropoliei Ardealului, una în coadă de peşte, vagă şi confuză, care pare-se, îi lasă o portiţă de revenire în slujire, în vreme ce preoţii nepomenitori au fost îndepărtaţi din parohii şi ,,caterisiţi’’ pentru ,,vina’’ de de a fi aplicat Sfintele Canoane, în aceste vremuri de erezie şi cumplită rătăcire.

În vremea din urmă, îl vedem spălat, scrobit şi bine dispus. Compune şi descompune, face şi desface, iese la arătare cu nişte producţii mediocre care numai folclor nu se pot numi. Aşa de pildă, a ticulit un cântec penibil ca linie melodică şi caraghios ca text, prin care ne înştiinţează precum că patrupedul vecinei i-ar fi furat săpunul pe care tocmai îl preparase în casă. Faptul nu-l întristează peste măsură, mai ales că săpunul nu spală păcatele, şi se arată foarte îngăduitor cu vecina, stăpâna câinelui. Finalul este de-a dreptul grotesc: ,,Ca să ştie orişicine, Popa tot popă rămâne’’. E vorba, desigur de el, popa Pomohaci. Şi cântecul se încheie apoteotic, cu versuri  clamate repetitiv, fără pic de jenă: ,,Ca să ştie cei din lanţ (câinii, adică), Popa-i popă şi în şanţ’’. Nu ştim cât de interesat e regnul animal de isprăvile lui Pomohaci. Cert este că oamenii de bun simţ se simt stânjeniţi de această crasă nesimţire, prin care se dă prilej vrăjmaşilor Bisericii să aducă hule asupra celor sfinte. Apariţiile lui sunt din ce în ce mai frecvente, obsesive şi sfidătoare. Ruşinea nu este a aceluia care o provoacă, ci a acelora care o pricep.

Înainte de scandalul provocat prin faptele sale urâte, Pomohaci îşi crease o aură falsă de mare rugător şi exorcist, reuşind să adune în biserică oameni loviţi de nevoi şi necazuri, veniţi de la sute de kilometri. Pentru a-şi întregi activitatea ,,pastorală’’, aducea în biserică pastori penticostali şi-i punea, din faţa uşilor împărăteşti, să împrăştie otrava ereziilor lor, fără nici cea mai mică reacţie din partea ierarhului. Nesimţirea-i lucru mare, cine-o are, cu ea moare.

Presbiter Ioviţa Vasile

Parintele marturisitor Iustin Parvu: Traim intr-un veac al minciunii si al instelarii (III)

Lucrurile sunt prezentate cu înşelăciune. Întâi se face pacea şi după aceea războiul

 Asistăm acum la o demascare a masonilor şi a societăților masonice şi ei înşişi încep să îşi facă lucrările cunoscute. Păi, la ce să mai stea ascunşi, dacă şi-au atins țelul? Acum conduc lumea şi mai trebuie şi să ni le închinăm. Acum nu mai au niciun secret. Aminteam mai devreme de şedințele care au rostul de a ne reeduca. Acelaşi lucru este valabil şi pentru întrunirile ecumeniste. Se poate întâmpla ca să participi inițial la aceste întruniri cu intenții bune, şi să ajungi să te trezeşti ecumenist. Păi, asta se şi urmăreşte, aici e şi înşelătoria. Îți prezintă lucrurile cu înşelăciune, ca şi cum ei ar fi doritori de pace şi plini de iubire, dar în spate se ascunde dorința demonică, supusă sistemului politic, de a denatura adevărul, de a-ți perverti credința. Nimic nu se începe fără reuşită. Dacă din planul sionist au făcut parte aceste întruniri ecumeniste, asta înseamnă că ele au şi un scop precis, pe care, de altfel, îl vor şi atinge. Ei întâi fac pacea şi după aceea războiul.

Dacă adunările ecumeniste ar avea scopuri sincere şi nobile, nu s-ar întruni în în locuri pline de erezii şi păgânisme

Totul este foarte calculat cu câteva decenii înainte. La ora actuală este o lucrare mare de înşelăciune. Aşa cum pescarul, de pildă, la pescuit are o scânteie mică acolo, deasupra apei, care pluteşte; peştele o vede şi vine repede din adânc să prindă momeala, şi este prins. Dacă într-adevăr ar avea nişte scopuri sincere şi nobile aceste adunări ecumeniste, nu s-ar întruni în hotelurile cele mai luxoase sau în locurile cele mai pline de erezii şi păgânisme. Noi cunoaştem cele şapte soboare ecumenice, aceste sinoade erau în puterea harului lui Dumnezeu. Făceau privegheri îndelungi, cu post şi nevoință, liturghie, şi abia apoi se făcea conferința comună, unde dezbăteau toate problemele. Pentru întâlnirile acestea erau alese locurile dintre cele mai simple, cele mai modeste, cu încărcătură duhovnicească. Pentru că se adunau acolo să vorbească în cinstea suferințelor, în cinstea chinurilor şi a necazurilor prin care au trecut generațiile acestea.

Noi, dacă ne pregătim cu maşini de lux, la viteză maximă, în hotelurile cele mai alese, cu ce respect ne apropiem de jertfa aceasta? Evreii însă ştiu cum. Nu ați văzut cum se bat evreii cu capul de Zidul Plângerii!? Păi ei ştiu să îşi cinstească înaintaşii mai degrabă decât ne cinstim noi sfinții. Bat acolo ca berbecii în zidul acela, desigur un act primitiv, dar aşa primitiv cum este, acela stă la baza adevărului iudaic şi întreține respectul şi evlavia. Noi îndată punem mâinile în buzunar şi trecem cu uşurință peste tradiție, peste bogăția istorică şi culturală a Bisericii şi a neamului, că nu ne pasă nouă „noi trăim acum alte vremuri, altă conjunctură, noi suntem oameni « deştepți », « evoluăm » altfel şi, de fapt, ne deformăm. Toată această falsitate care a apărut în lumea noastră nu are alt scop decât să stânjenească şi să submineze toată tradiția şi convingerile unui neam.

O blasfemie la adresa suferinței: străinul îşi expune teoria bagatelizantă, iar românul râde bătându-şi joc de suferința unui neam întreg

Noi, când facem o comemorare a martirilor noştri, să o facem în aşa fel încât să insufli un respect față de eroi, martiri, mărturisitori; nu trebuie compromisă jertfa şi lucrarea lor, amestecând-o cu tot felul de teorii mizere ale străinilor, atâta timp cât toată viața lor ei (evreii) au urât tot ce a fost valoros în țara noastră. Dar se fac studii de martirologie tot în hoteluri, tot cu străini, al căror neam i-a torturat pe martirii noştri. Străinul îşi expune teoria lui bagatelizantă, românul nostru râde şi în felul acesta ne batem joc de suferința unui neam întreg. Dacă nu trăieşti martirologia este ca şi cum te-ai duce la apă şi te întorci cu găleata goală. Martirologia nu se face în laborator şi în eprubetă, ci prin trăire. Păi cum să se pogoare harul lui Dumnezeu cu mâinile în sân şi cu țigara în gură? Pentru ei, acest martiriu este un parfum ortodox. Aceasta este o blasfemie la adresa suferinței. În timp ce ei şi-au jertfit viața lor, au stat înghețați în celular, înfometați, maltratați şi câte şi mai câte metode de tortură, din care Harul lui Dumnezeu pe mulți i-a scos nevătămați.

Izbânda e a lui Dumnezeu, nu a oamenilor

La astfel de înşelare şi minciună trebuie să reacționăm, măi, cât mai « latin », pentru că latinul nu contemplă apa care se duce la vale, şi în urma lui e prăpădul. Latinul acționează. Cu toții avem mare vină, pentru că nu ne facem datoria la timp. Fiecare poate şi e dator să contribuie cu ceva ca să scoată din noroiul acesta al străinilor şi ereticilor adevărul la suprafață. Măcar un paraclis să ne silim să facem şi noi, o metanie bătută din neputința noastră. Noi nu trebuie să căutăm soluții lumeşti, dar fiecare să mărturisească şi să lucreze după putere la locul în care este, şi Domnul va da soluția; Domnul este cel care aduce roadele şi El le rânduieşte pe toate, noi numai să ne aflăm lucrând țarina şi ogorul. Izbânda e a lui Dumnezeu, nu a oamenilor. Este nevoie de un număr mare de rugători, astfel încât să se simtă puterea rugăciunii şi să ardă planurile antihriştilor.

Când stai cu spatele la adevăr, ce mai vezi ?

Există şi un pericolul de a cădea în zelotismul imatur care duce la schisme sau alte rătăciri, după cum ştim că a procedat Părintele Nichita de la mănăstirea Brâncoveni, despre care se tot discută. Este o încercare de a da o lovitură unității Bisericii noastre. Pentru că toate aceste atitudini extreme, care nu au altă finalitate decât fărâmițarea în alte şi alte schisme, sunt lucrarea tot a serviciilor speciale, care şi-au infiltrat oamenii spre a realiza această dezbinare. Iar bieții creştini naivi, sau creduli, cad în plasa lor. Dar ca să faci un astfel de act, este nevoie şi de puțină mândrie, să te crezi tu puțin mai special, vrednic de harul şi mântuirea lui Dumnezeu. Toate aceste ,,biserici’’ schismatice şi rătăcite pot reveni la Trupul Bisericii din care s-au desprins, doar atunci când capii lor îşi vor înmuia cerbicele şi se vor smeri să recunoască adevărul. Dar cum să îşi piardă ei scaunele şi autoritatea? Doar aşa am mai putea nădăjdui la o revenire a lor. Părintele Nichita era un duhovnic deosebit, care aduna oameni în jurul lui şi îi învăța o conduită bună, dar uneori se poate ca şi din cauza mândriei să aluneci. Mai greu este că după tine se duc valuri şi valuri de ucenici, şi te faci pricină şi începătură a căderii şi altor suflete. Încrederea în propriile forțe şi propriile cunoştințe mereu a dat greş. Părintele Nichita este victimă a propriei sale înşelări. Ce înseamnă a minți? A te ascunde în spatele unui adevăr. Şi atunci când stai cu spatele la adevăr, ce să mai vezi?

Cu smerenie şi haina demnității, să facem din țara asta un Canaan de rugăciune

Dacă noi am avea o stare de rugăciune cum se cuvine unui creştin, am avea puterea să întoarcem răul spre bine. Să facem din țara asta un Canaan de rugăciune. Iar dacă vom avea smerenie, Dumnezeu ne va învrednici şi de darul rugăciunii care să ridice solzii de pe ochii minții. Dar o smerenie îmbrăcată în haina demnității, o smerenie nesupusă potrivnicilor lui Hristos, aceasta ne va acoperi şi vom trece prin cuptorul cel de foc al ispitelor nevătămați”.

18 octombrie, 2010

Părintele Mărturisitor Iustin Pârvu: Trăim într-un veac al minciunii şi al inselarii (II)

Lucrurile sunt prezentate cu înşelăciune. Întâi se face pacea şi după aceea războiul

 Asistăm acum la o demascare a masonilor şi a societăților masonice şi ei înşişi încep să îşi facă lucrările cunoscute. Păi, la ce să mai stea ascunşi, dacă şi-au atins țelul? Acum conduc lumea şi mai trebuie şi să ni le închinăm. Acum nu mai au niciun secret. Aminteam mai devreme de şedințele care au rostul de a ne reeduca. Acelaşi lucru este valabil şi pentru întrunirile ecumeniste. Se poate întâmpla ca să participi inițial la aceste întruniri cu intenții bune, şi să ajungi să te trezeşti ecumenist. Păi, asta se şi urmăreşte, aici e şi înşelătoria. Îți prezintă lucrurile cu înşelăciune, ca şi cum ei ar fi doritori de pace şi plini de iubire, dar în spate se ascunde dorința demonică, supusă sistemului politic, de a denatura adevărul, de a-ți perverti credința. Nimic nu se începe fără reuşită. Dacă din planul sionist au făcut parte aceste întruniri ecumeniste, asta înseamnă că ele au şi un scop precis, pe care, de altfel, îl vor şi atinge. Ei întâi fac pacea şi după aceea războiul.

Dacă adunările ecumeniste ar avea scopuri sincere şi nobile, nu s-ar întruni în în locuri pline de erezii şi păgânisme

Totul este foarte calculat cu câteva decenii înainte. La ora actuală este o lucrare mare de înşelăciune. Aşa cum pescarul, de pildă, la pescuit are o scânteie mică acolo, deasupra apei, care pluteşte; peştele o vede şi vine repede din adânc să prindă momeala, şi este prins. Dacă într-adevăr ar avea nişte scopuri sincere şi nobile aceste adunări ecumeniste, nu s-ar întruni în hotelurile cele mai luxoase sau în locurile cele mai pline de erezii şi păgânisme. Noi cunoaştem cele şapte soboare ecumenice, aceste sinoade erau în puterea harului lui Dumnezeu. Făceau privegheri îndelungi, cu post şi nevoință, liturghie, şi abia apoi se făcea conferința comună, unde dezbăteau toate problemele. Pentru întâlnirile acestea erau alese locurile dintre cele mai simple, cele mai modeste, cu încărcătură duhovnicească. Pentru că se adunau acolo să vorbească în cinstea suferințelor, în cinstea chinurilor şi a necazurilor prin care au trecut generațiile acestea.

Noi, dacă ne pregătim cu maşini de lux, la viteză maximă, în hotelurile cele mai alese, cu ce respect ne apropiem de jertfa aceasta? Evreii însă ştiu cum. Nu ați văzut cum se bat evreii cu capul de Zidul Plângerii!? Păi ei ştiu să îşi cinstească înaintaşii mai degrabă decât ne cinstim noi sfinții. Bat acolo ca berbecii în zidul acela, desigur un act primitiv, dar aşa primitiv cum este, acela stă la baza adevărului iudaic şi întreține respectul şi evlavia. Noi îndată punem mâinile în buzunar şi trecem cu uşurință peste tradiție, peste bogăția istorică şi culturală a Bisericii şi a neamului, că nu ne pasă nouă „noi trăim acum alte vremuri, altă conjunctură, noi suntem oameni « deştepți », « evoluăm » altfel şi, de fapt, ne deformăm. Toată această falsitate care a apărut în lumea noastră nu are alt scop decât să stânjenească şi să submineze toată tradiția şi convingerile unui neam.

O blasfemie la adresa suferinței: străinul îşi expune teoria bagatelizantă, iar românul râde bătându-şi joc de suferința unui neam întreg

Noi, când facem o comemorare a martirilor noştri, să o facem în aşa fel încât să insufli un respect față de eroi, martiri, mărturisitori; nu trebuie compromisă jertfa şi lucrarea lor, amestecând-o cu tot felul de teorii mizere ale străinilor, atâta timp cât toată viața lor ei (evreii) au urât tot ce a fost valoros în țara noastră. Dar se fac studii de martirologie tot în hoteluri, tot cu străini, al căror neam i-a torturat pe martirii noştri. Străinul îşi expune teoria lui bagatelizantă, românul nostru râde şi în felul acesta ne batem joc de suferința unui neam întreg. Dacă nu trăieşti martirologia este ca şi cum te-ai duce la apă şi te întorci cu găleata goală. Martirologia nu se face în laborator şi în eprubetă, ci prin trăire. Păi cum să se pogoare harul lui Dumnezeu cu mâinile în sân şi cu țigara în gură? Pentru ei, acest martiriu este un parfum ortodox. Aceasta este o blasfemie la adresa suferinței. În timp ce ei şi-au jertfit viața lor, au stat înghețați în celular, înfometați, maltratați şi câte şi mai câte metode de tortură, din care Harul lui Dumnezeu pe mulți i-a scos nevătămați.

Lucrurile sunt prezentate cu înşelăciune. Întâi se face pacea şi după aceea războiul

 Asistăm acum la o demascare a masonilor şi a societăților masonice şi ei înşişi încep să îşi facă lucrările cunoscute. Păi, la ce să mai stea ascunşi, dacă şi-au atins țelul? Acum conduc lumea şi mai trebuie şi să ni le închinăm. Acum nu mai au niciun secret. Aminteam mai devreme de şedințele care au rostul de a ne reeduca. Acelaşi lucru este valabil şi pentru întrunirile ecumeniste. Se poate întâmpla ca să participi inițial la aceste întruniri cu intenții bune, şi să ajungi să te trezeşti ecumenist. Păi, asta se şi urmăreşte, aici e şi înşelătoria. Îți prezintă lucrurile cu înşelăciune, ca şi cum ei ar fi doritori de pace şi plini de iubire, dar în spate se ascunde dorința demonică, supusă sistemului politic, de a denatura adevărul, de a-ți perverti credința. Nimic nu se începe fără reuşită. Dacă din planul sionist au făcut parte aceste întruniri ecumeniste, asta înseamnă că ele au şi un scop precis, pe care, de altfel, îl vor şi atinge. Ei întâi fac pacea şi după aceea războiul.

Dacă adunările ecumeniste ar avea scopuri sincere şi nobile, nu s-ar întruni în în locuri pline de erezii şi păgânisme

Totul este foarte calculat cu câteva decenii înainte. La ora actuală este o lucrare mare de înşelăciune. Aşa cum pescarul, de pildă, la pescuit are o scânteie mică acolo, deasupra apei, care pluteşte; peştele o vede şi vine repede din adânc să prindă momeala, şi este prins. Dacă într-adevăr ar avea nişte scopuri sincere şi nobile aceste adunări ecumeniste, nu s-ar întruni în hotelurile cele mai luxoase sau în locurile cele mai pline de erezii şi păgânisme. Noi cunoaştem cele şapte soboare ecumenice, aceste sinoade erau în puterea harului lui Dumnezeu. Făceau privegheri îndelungi, cu post şi nevoință, liturghie, şi abia apoi se făcea conferința comună, unde dezbăteau toate problemele. Pentru întâlnirile acestea erau alese locurile dintre cele mai simple, cele mai modeste, cu încărcătură duhovnicească. Pentru că se adunau acolo să vorbească în cinstea suferințelor, în cinstea chinurilor şi a necazurilor prin care au trecut generațiile acestea.

Noi, dacă ne pregătim cu maşini de lux, la viteză maximă, în hotelurile cele mai alese, cu ce respect ne apropiem de jertfa aceasta? Evreii însă ştiu cum. Nu ați văzut cum se bat evreii cu capul de Zidul Plângerii!? Păi ei ştiu să îşi cinstească înaintaşii mai degrabă decât ne cinstim noi sfinții. Bat acolo ca berbecii în zidul acela, desigur un act primitiv, dar aşa primitiv cum este, acela stă la baza adevărului iudaic şi întreține respectul şi evlavia. Noi îndată punem mâinile în buzunar şi trecem cu uşurință peste tradiție, peste bogăția istorică şi culturală a Bisericii şi a neamului, că nu ne pasă nouă „noi trăim acum alte vremuri, altă conjunctură, noi suntem oameni « deştepți », « evoluăm » altfel şi, de fapt, ne deformăm. Toată această falsitate care a apărut în lumea noastră nu are alt scop decât să stânjenească şi să submineze toată tradiția şi convingerile unui neam.

O blasfemie la adresa suferinței: străinul îşi expune teoria bagatelizantă, iar românul râde bătându-şi joc de suferința unui neam întreg

Noi, când facem o comemorare a martirilor noştri, să o facem în aşa fel încât să insufli un respect față de eroi, martiri, mărturisitori; nu trebuie compromisă jertfa şi lucrarea lor, amestecând-o cu tot felul de teorii mizere ale străinilor, atâta timp cât toată viața lor ei (evreii) au urât tot ce a fost valoros în țara noastră. Dar se fac studii de martirologie tot în hoteluri, tot cu străini, al căror neam i-a torturat pe martirii noştri. Străinul îşi expune teoria lui bagatelizantă, românul nostru râde şi în felul acesta ne batem joc de suferința unui neam întreg. Dacă nu trăieşti martirologia este ca şi cum te-ai duce la apă şi te întorci cu găleata goală. Martirologia nu se face în laborator şi în eprubetă, ci prin trăire. Păi cum să se pogoare harul lui Dumnezeu cu mâinile în sân şi cu țigara în gură? Pentru ei, acest martiriu este un parfum ortodox. Aceasta este o blasfemie la adresa suferinței. În timp ce ei şi-au jertfit viața lor, au stat înghețați în celular, înfometați, maltratați şi câte şi mai câte metode de tortură, din care Harul lui Dumnezeu pe mulți i-a scos nevătămați.

Părintele Mărturisitor Iustin Pârvu: Trăim într-un veac al minciunii şi al înşelării (I)

„Dacă noi nu sesizăm şi avem impresia că suntem liberi, nu este nicio diferență între lagărul electronic în care trăim şi cel comunist. Că este comunism sau neocomunism, că este sub Iliescu sau sub oricare alt x-ulescu (sau « annis » – n.r.), prizonierul tot prizonier rămâne. De aici putem vedea noi arta şi dibăcia la care au ajuns aceşti stăpâni ai lumii, după cum au reuşit să transpună în mințile noastre comunismul (inclusiv dictatura minorităţilor – n.r.) drept democrație, cenzura drept libertate, încât au ajuns să desăvârşească această artă demonică, arta minciunii; trăim într-un veac al minciunii şi al înşelării, încât nimic nu mai e autentic, nici noi, ca persoane, nici plantele sau hrana pe care le consumăm, toate sunt modificate şi nefireşti.

Depersonalizarea ființei umane

Se lucrează cu informarea şi dezinformarea în aşa grad, încât nici tu nu mai ştii care este partea reală a lucrurilor. Ca să distingi azi adevărul de minciună e greu şi pentru oamenii duhovniceşti şi cât de cât aşezați; este nevoie de o mare atenție şi trezvie, să ne cunoaştem inamicul ce ne stă înainte. Este însuşi tatăl minciunii şi îşi adună în laboratorul minciunii toate uneltele acestea prin care lucrează şi pe care le compromite neîncetat. Ei folosesc astfel de tehnici pentru un scop foarte important „să inducă confuzia”, această   armă importantă a sionismului internațional. Prin îndoială şi confuzie anulezi tot, chiar orice fundament care a stat la baza unei civilizații. Adică este o descompunere şi morală, şi spirituală a omului, încât el nu mai există ca ființă umană; este o depersonalizare a ființei umane. Acesta a fost de altfel şi scopul lor, de a aduce omenirea într-un stadiu de neîncredere. Diavolul, vrăjmaşul de moarte al omului, a reuşit să îl dezmoştenească pe om de toate calitățile cu care a fost înzestrat în rai.

Prin voia noastră, prin neascultarea noastră de poruncile lui Dumnezeu, am lăsat portițe deschise pentru tatăl minciunii. Cine mai ține azi seama pentru ce înălțime duhovnicească am fost creați şi de ce bogăție ne facem lipsiți prin neascultarea noastră? Cine mai ascultă de sfaturile Părinților Bisericii? Dacă nu suntem într-un rost duhovnicesc, nu ne aflăm pe o axă bună. Degeaba avem noi rațiuni drepte şi logice, dacă nu îşi au rostul duhovnicesc, sunt fără valoare; nu eşti acoperit de har. Discernământul este sarea Harului dumnezeiesc. Ei amestecă lucrurile şi prezintă unele informații reale, unele false, astfel încât să ne slăbească puterea de a discerne. Acesta este, de altfel, scopul lor demonic.

O elită a întunericului şi a răutății conduce lumea din umbră

Cea mai comună metodă de reeducare, folosită atât de comunişti, cât şi de stăpânitorii de azi este metoda şedințelor. Înainte erau şedințele de partid, acum sunt şedințe culturale sau simpozioane. În momentul în care a intrat în presa aceasta a şedințelor şi a strângerilor de mâini, omul începe deja să aibă îndoieli şi să renunțe la crezul său de o viață şi astfel să îmbrățişeze doctrina partidului. Nu deodată. Azi, mâine, poimâine, încet-încet, începe să îşi facă loc în suflet schimbarea concepțiilor pe care le aveai şi aşa toată ciocăneala asta a lor are până la urmă un rezultat pozitiv pentru ei, chiar dacă la început pare o tactică banală. Ei conduc lumea din umbră, cu un nucleu de oameni, o elită a întunericului şi a răutății. Şi noi, dacă am crea o elită duhovnicească am mai putea realiza ceva şi să le stăm împotrivă.

România la ora actuală nu mai este condusă de români, ci de străini

România la ora actuală nu mai este condusă de români, ci de străini, în special evrei şi unguri, care au găsit în țara noastră o gazdă plăcută din toate punctele de vedere; din punct de vedere economic, dar şi din punct de vedere al laşității românului. Îți dă şi papucul din picioare, numai să îl laşi în pace acolo să trăiască liniştit în noroiul şi în greutatea lui. Şi în special aici în Moldova, mai aproape de Răsărit, este o invazie de evrei, ca astfel să poată avea ei un atu în privința succesului lor iudaic, să poată avea trecere din zona Occidentului spre Răsărit. Pentru că toate mişcările politice şi teritoriale nu sunt altceva decât un interes viu pentru viitorul lor, nu un viitor de 10-15 ani, ci un viitor cu o perspectivă şi de peste 50 de ani, viitor pe care să-l aibă la îndemână şi să îl pună la dispoziția neamului lor, spre realizarea unui guvern unic mondial.

La noi în țară au condus şi conduc minoritățile

Citeam într-o carte câteva metode de manipulare evreieşti. Primul secret sionist este să deruteze cu zvonul opinia publică. Al doilea secret: a înmulți aşa de tare defectele poporului, obişnuințele, pasiunile, relațiile vieții în comun încât să nu se mai înțeleagă unii cu alții. Iată rostul minciunii evreieşti. La noi în țară reprezentanţii U.D.M.R. de ocupă funcții atât importante în fiecare guvernare. La noi în țară au condus şi vor conduce minoritățile. Dar nu numai la noi în țară, toate conducerile mari ale lumii sunt dirijate tot de minorități. Ruşii, de pildă, sunt conduşi în cea mai mare parte de evrei. Americanii, tot de evrei. Pentru că aceste două imperii mari pe care se bazează sunt forța lor militară. Mafia masonică ține Rusia şi America aşa, față în față – când prieteni, când duşmani, când binevoitori, când răuvoitori, când în cântece frățeşti, când în cântece duşmăneşti. Dacă ai să găseşti nişte români puşi în guvern, aceia sunt la ministerele cele mai neînsemnate, la ape, în agricultură, pe la aviație.

Ungurii niciodată nu ne-au putut avea în sufletul lor şi nici nu ne vor avea, pentru că e ura acestei rase mongole împotriva rasei latine. Dacă am avea nişte oameni de jertfă, poate am avea şi altă soartă, dar bineînțeles că aceşti oameni sunt repede lichidați sau intimidați. Şi cei care ar mai putea face ceva sunt de altfel oameni foarte obosiți, fiind suprasolicitați. Asta face parte tot din planul lor, să obosească nația în aşa fel încât să nu mai poată gândi limpede şi să doarmă în momentele cele mai importante. În parlament, de pildă, vorbeşte unul, ceilalți sforăie. Şi apoi se întreabă oare când o fi trecut legea cutare? Şi ajung să banalizeze lucrurile de vârf.

Ne aflăm în faţa unei mari încercări, de care depinde mântuirea noastră

Trăim vremurile profețite de Sfinții Părinți în care asistăm cu dezamăgire și tristețe la prăbușirea civilizației occidentale tradiționale, a valorilor creștine în Europa si în întreaga lume, iar la noi constatăm că aceia care se consideră creștini, refuză să-și valideze această titulatură de mare onoare și cinste, să ia o atitudine hotărâtă împotriva buletinelor și a tuturor documentelor biometrice despre care se tot vorbește de 11-12 ani. Cu anumite excepții, toți cunosc importanța refuzului categoric a acestor acte și totuși numărul celor care au semnat Petiția alcătuită de dl.teolog Mihai Silviu Chirilă nu este nici pe departe cel așteptat. Dezinteresul față de însăși viața lor, față de înregimentarea într-un sistem de control și supraveghere permanentă, dezinteresul față de propria persoană, față de celălalt și suferința prin care acesta trece, nu pot fi trecute cu vederea. Gândul de a nu mai putea călători în afara țării în interes turistic, medical, pentru un loc de muncă, i-a determinat pe mulți să nu ia nici un fel de atitudine, având de partea lor și pe cei apropiați.

Pe asta au mizat, printre altele, oamenii sistemului, care au știut din informațiile pe care le dețin, că opoziția va fi modestă. De menționat că aceste cărți de identitate sunt prezente și în alte țări ale Uniunii Europene precum Belgia sau Germania……dar nu în toate. Înseamnă că majorității creștinilor le place să aibă un stăpân lumesc, refuză libertatea cu care i-a înzestrat Voitorul Milei, pentru a deveni supușii unui sistem antihristic. Schiieromonahul Rafail Berestov de Ia Muntele Athos, spunea: ,,Creștini Ortodocși, nu primiţi codurile personale, nu dați datele biometrice, nu luați pașapoarte biometrice și alte carduri și documente electronice, nu luați cipuri! Fiți credincioși Domnului nostru Iisus Hristos! Mântuiți-vă sufletele! Ortodocși, auziți încă și încă o dată: nu luați codurile personale, nu dați acordul pentru preluarea datelor biometrice, nu luați actele biometrice! Nu schimbați veșnicia fericită pe o lingură de terci drăcesc! Aceasta e calea spre veșnica pierzanie a sufletului vostru nemuritor! Acesta e un mijloc pentru a vă prinde în cursele satanice și a vă despărți de Domnul Iisus Hristos!

Astăzi Ortodocșii trebuie să înceteze orice călătorii dacă plata pentru aceste călătorii este primirea pașaportului biometric, a vizei biometrice, a permisului de conducere biometric, primirea numărului și semnului fiarei, adică necredința și trădarea de Hristos!

Astăzi Ortodocșii care vor să-și păstreze sufletele pentru Hristos nu mai pot merge nici în Athos, nici în Ierusalim. Pentru a merge în Sfântul Munte este nevoie de pașaport cu trei de șase, viză biometrică sau pașaport biometric, trebuie primit diamonitirionul cu trei de șase. Pentru a merge în Țara Sfântă e suficient un pașaport simplu, dar pentru a ieși din Israel deja se solicită datele biometrice. Atenție, capcana se închide!…Masonii îmbrăcați în rasă aflați în funcții înalte au primit comandă de la masonii-sataniști să creeze o religie unică și „biserica” lui antihrist. ,,Dogma’’ pseudo-bisericii și pseudo-religiei lui antihrist este aceasta: un singur „dumnezeu” pentru toate religiile și popoarele, pentru „ortodocși” și alți „creștini”, pentru iudei, musulmani, buddiști, hinduiști, șamani și tot felul de vrăjitori….Ereticii-reformatori ai Bisericii aflați în funcții înalte, adică distrugătorii Bisericii, acționează cu curaj și îndrăzneală, iar episcopii care sunt chemați și puși de Dumnezeu să păzească Biserica și să păstorească oile lui Hristos, au căzut într-o frică mută. Preoții sunt nedumeriți: unii deschid ochii și devin mărturisitori și nu pomenesc pe ereticii-ecumeniști conform canonului 15 al Sinodului I-II din Constantinopol și canonului 3 al Soborului III Ecumenic; alții nu numai că nu calcă pe calea mărturisirii, ci chiar devin prigonitori ai mărturisitorilor Ortodocși; alții continuă să fie în nedumerire și continuă să aștepte ceva…

Noi vedem cum roadele amare, otrăvitoare și întristătoare ale apostaziei – trădarea Credinței, ereziile, biruința duhului celui viclean, cuprind ca niște buruieni, ciulini și spini pe preoțimea care tace în fața apostaților ecumeniști.” Dacă azi acceptăm dictatura electronică, ceea ce presupune, depersonalizarea şi îndobitocirea aproapelui, înseamnă că nu avem în noi dragostea lui Hristos. Este o utopie să mai aşteptăm ca mai marii BOR şi clerul din subordine, să-şi îndeplinească misiunea sacră de a-i informa şi apăra pe creştinii din pleromă, care speră să primească îndrumare şi puțină omenie, din partea lor, cu care de altfel sunt datori în fața Celui Prea Înalt. „Inima omului este mai vicleană decât orice şi foarte stricată! Cine o va cunoaşte!” (Ier. 17, 9), se înfricoşează Proorocul. Faptul că suntem de acord cu viaţa în care aproapele nostru va fi identificat prin număr vorbeşte despre noi că privim lumea cu ochii diavolului, adică rece, înstrăinat, dintr-o parte‚ aproape animalic, fără a recunoaşte personalităţile apropiaţilor noştri, considerându-i astfel ca nişte obiecte sau lucruri. Însă prin aceasta şi noi ne pierdem propria personalitate!Să ne amintim sfatul Sf. Ignatie Briancianinov: ,,Schimbă-ţi privirea asupra aproapelui‟. În aceste cuvinte se găsește chemarea de a vedea lumea cu ochii lui Dumnezeu, iar nu cu ochii satanei.

Tot ce trebuie să hotărâm este ce facem cu timpul care ne-a fost dăruit de către Dumnezeu. Dacă pronia Sa ne-a așezat pe toți acolo unde ne găsim fiecare dintre noi, aceasta înseamnă că avem datoria de a lupta pentru Adevăr în câmpul de luptă în care ne aflăm, fiecare după putere şi după darurile făcute fiecăruia dintre noi de către Mângâietorul.

Dr. Gabriela Naghi

Vasile Bănescu nu are dreptul să vorbească în numele Bisericii Ortodoxe Române

,,Vă referiţi la papa Francisc , care de multe ori, sau de câteva ori a făcut declaraţii legate de persone homosexuale. Această declaraţie a papei Francisc, vă spun, nu diferă cu nimic, doar că la noi nu s-au făcut declaraţii publice la nivelul acesta, în sensul că nu a avut un echivalent într-o declaraţie a Părintelui Patriarh, dar toată învăţătura Ortodoxă şi mesajul pe care eu îl transmit acum din partea Bisericii Ortodoxe, coincide cu mesajul papei Francisc în sensul că Biserica are porţile deschise pentru absolut orice om, indiferent de opţiunile lui. Mesajul creştin ortodox, catolic sau de altă confesiune se regăseşte în mod identic la nivelul iubirii faţă de celălalt, adică, când criticăm o ideologie care vrea să promoveze în societate nişte lucruri străine de credinţa creştină, asta nu înseamnă că suntem împotriva unor oameni. Un om trebuie primit şi chiar chemat spre Biserică, cu atât mai mult cu cât se află într-o situaţie pe care Biserica o consider nefirească din punct de vedere moral. Deci părintele… ( are o mică ezitare, îşi dă seama de gafă) ăăă… papa Francisc ştiu că a făcut această declaraţie: ,,Cine sunt eu să-i judec pe ei?’’ Aceleşi lucru pot să-l spun eu însumi, iertaţi-mă, nu vreau să mă compar cu nimeni, cine suntem noi să judecăm pe cineva? Evident că judecata ultimă Îi aparţine lui Dumnezeu şi această judecată, ştim asta de la Hristos Însuşi, este o judecată a iubirii, în primul rând. Aşadar, nu diferă mesajele bisericilor în legătură cu iubirea aproapelui’’.

Aşadar, mireanul Vasile Bănescu ne spune desluşit că Patriarhia Română a ajuns cutia de rezonanţă a ereticului papă Francisc, reproducând fidel mesajul acestuia şi spunându-ne că Biserica Ortodoxă Română e deschisă pentru homosexuali! Aici am ajuns. Trebuie să spunem, din capul locului, că între sfinţenia Bisericii şi spurcăciunile homosexualilor e o prăpastie de netrecut. Nu pot sta într-o vecinătate imediată. Vai de preotul sau episcopul care va îndrăzni să împărtăşească din Sfântul Potir un homosexual nepocăit şi necurăţit de spurcăciunile lui! Vai de acel slujitor care va cuteza să necinstească Sfânta Taină a Cununiei, aplicând-o unor persoane sodomite! Se pare că acest fapt nu e prea îndepărtat şi, din ce spune Bănescu, înţelegem că sunt asemenea indivizi, dispuşi la această fărădelege.

Sodomiţii au o singură poartă deschisă în faţă: pocăinţa. Dacă totuşi vor exista unii dornici de îndreptare, vor fi primiţi la Sfânta Spovedanie, îndrumaţi şi sfătuiţi părinteşte, puşi la încercare o perioadă de timp îndelungată şi numai dacă se va dovedi că au părăsit păcatul vor fi primiţi în Biserică. Canonul 2 al Sfântului Vasile cel Mare opreşte sodomiţii de la Sfânta Împărtăşanie vreme de 15 ani! Atenţie sodomiţi, nu mai persistaţi în păcatele voastre, timpul se scurge atât de repede şi moartea v-ar putea găsi în această stare care vă va duce în iadul veşnic.

Asta trebuia să spună acest individ sinistru, nu să ne ameţească cu vorbe meşteşugite precum că păcatul sodomiei nu e păcat, ci ,,o situaţie nefirească’’, cu recursul făţarnic la iubire, în temeiul căreia orice îi este omului îngăduit şi iertat.

Vasile Bănescu e mirean. E un şmecher ajuns într-o funcţie înaltă şi, precum vedeţi, vorbeşte în numele întregii Biserici Ortodoxe. Ia din lexic cuvintele care-i convin, le dă forma dorită de el şi le aşează într-o ordine anume, încât rezultă un şir de minciuni pe care le clamează, fără să clipească, în faţa unei ţări întregi, cu binecuvântarea mai-marilor din Patriarhie. Omul ,,potrivit’’, la locul… ,,potrivit’’.

Pare un lucru de prisos să cerem ca acest personaj malefic să fie înlăturat nu numai din funcţie, dar şi din Biserică. Sunt destui alţi Băneşti gata să-i ia locul. Ducă-se în orice ,,biserică’’voieşte, pe noi să ne lase-n pace că avem altceva se făcut, decât să-l băgăm pe el în seamă şi să-i ascultăm inepţiile. Nu are nicio cădere să angajeze Biserica şi să vorbească în numelel ei.

Presbiter Ioviţa Vasile

Părintele Mărturisitor Iustin Pârvu: ,,Este vremea muceniciei’’. Mesaj adresat Poporului Român Dreptcredincios, în urmă cu 11 ani

(Recomand tuturor celor dornici de mântuire să citească cu atenţie şi răbdare, cu luare aminte şi trezvie duhovnicească cuvântul Părintelui. Presbiter Ioviţa Vasile)

Iubiţi fii ortodocşi ai acestui neam,

Cu multă durere şi îngrijorare vin să vă adresez aceste cuvinte, pentru care mă simt dator în faţa lui Dumnezeu şi conştiinţa şi inima nu mă lasă să trec nepăsător pe lângă acest val primejdios care s-a ridicat să înghită toată suflarea omenească, chiar şi pe cei aleşi, de este cu putinţă. Nu în calitatea mea de biet monah, ascuns într-un vârf de munte, era să vă aduc la cunoştinţă aceste pericole ce se ivesc asupra Bisericii lui Hristos, în primul rând, ci a arhipăstorilor, mai marii acestei Biserici. Dar dacă ei trec aceste lucruri sub tăcere, având preocupări mai de seamă decât are acest popor, eu nu pot să trec cu vederea glasul vostru, al celor care aţi rămas credincioşi cuvântului Evangheliei lui Hristos, aţi aşteptat şi mi-aţi cerut cuvântul în privinţa acestor realităţi dureroase în care ne aflăm.

De aceea, fiii mei, vin şi vă spun că a sosit ceasul să-L preaslăvim pe Fiul lui Dumnezeu, Iisus Hristos, singurul Dumnezeu adevărat. Nu credeam că voi trăi să văd şi eu începutul acestor vremuri de durere, apocaliptice – dar iată că mânia lui Dumnezeu a venit mai degrabă asupra noastră, pentru toate păcatele şi fărădelegile pe care le-am săvârşit. Şi văd cum bieţii oameni nu sunt pregătiţi să facă faţă acestor capcane ale vrăjmaşului, a cărui nouă lucrare acum este să pecetluiască sufletele voastre cu semnul Fiarei – 666. Toţi am citit Apocalipsa şi înfricoşătoarea profeţie – scrisă cu 2000 de ani în urmă:

„Şi ea (fiara) îi sileşte pe toţi, pe cei mici şi pe cei mari, şi pe cei bogaţi şi pe cei săraci, şi pe cei slobozi şi pe cei robi, ca să-şi pună semn pe mâna lor cea dreaptă sau pe frunte. Încât nimeni să nu poată cumpăra sau vinde decât numai cel ce are semnul, adică numele fiarei, sau numărul numelui fiarei” (Apoc. 13:16-17).

Vremea în care ne aflăm acum este premergătoare acestei profeţii. Prin lege, prin ordonanţă de guvern, românii sunt obligaţi să se încadreze într-un plan de urmărire şi supraveghere la nivel naţional şi mondial, proiect care le răpeşte de fapt oamenilor libertatea. Românilor li se cere să-şi pună pe paşapoartele, permisele auto şi orice alt act personal cipul biometric ce conţine amprenta digitală, imaginea facială, şi toate datele personale. Poate pentru mulţi dintre dumneavoastră acest cip pare un lucru nesemnificativ, dar în spatele acestui sistem de însemnare a oamenilor, de codare şi stocare a datelor de identificare se ascunde o întreagă dictatură, un întreg plan demonic, prin care de bună voie îţi vinzi sufletul diavolului. Însemnarea oamenilor, ca pe vite, este primul pas al unor alte măsuri luate pentru controlul absolut al fiinţei umane.

Dragii mei, după cum proorocesc Sfinţii Părinţi, primirea acestui semn este lepădarea noastră de credinţă. Să nu credeţi că putem sluji şi lui Dumnezeu şi lui mamona. Nu, dragii mei, nu primiţi acest însemn diavolesc care vă răpeşte ceea ce vă aparţine prin moştenire de la Dumnezeu, dreptul la identitate, dreptul la unicitate şi originalitate, al fiecărei fiinţe umane! Trebuie să vă apăraţi acest drept de la Dumnezeu, chiar de ar fi să plătiţi cu preţul vieţii voastre. În zadar câştigaţi cele ale lumii, dacă vă pierdeţi sufletele voastre şi ale copiilor voştri, pentru că Sfinţii Apostoli ne spun clar „se cuvine să ascultăm de Dumnezeu mai mult decât de oameni”.

De aceea vă spun: este vremea muceniciei! După părerea mea ne aflăm în vremurile în care singura cale de mântuire este mucenicia. De-abia acuma este momentul să mărturisim cu propria noastră viaţă, până acum ar fi fost o risipă de energie. Din păcate noi nu avem un tineret ortodox la fel de riguros ca cel al grecilor, al nostru este mai evlavios, ce-i drept, dar şi mai lipsit de vlagă şi de reacţie. Se ştie foarte bine cât de curajos au reacţionat grecii dar şi sârbii, când au protestat împotriva acestor cipuri şi a sistemului însemnării şi controlului total al identităţii. Tinerii lor au fost formaţi de mici în duhul acesta patristic, atât în familiile cât şi în şcolile lor – ei au noţiuni de Vechiul Testament, de Noul Testament; din tată-n fiu s-a predat această tradiţie patristică. De pe timpul comunismului încoace noi am dovedit că rămânem constanţi slugi altora, uitând de curajul şi demnitatea românilor de altădată. Toate popoarele vecine au încercat să scape de comunism, să-şi impună cumva neatârnarea – şi au reuşit într-o măsură oarecare. Dar România, care a fost cel mai crunt lovită de fiara comunistă, al cărei popor a îndurat cele mai cumplite crime şi decimări în lagăre şi deportări, a ajuns astăzi putregai. La noi în biserică situaţia este destul de anevoioasă deoarece credincioşii nu sunt destul de informaţi cu privire la aceste provocări ale lumii de azi.

La noi, bietul român, dacă îl măguleşti un pic, nu mai ţine cont de nici o normă evanghelică. El este vinovat numai prin neştiinţă deoarece dacă el n-are câtuşi de puţine cunoştinţe de la biserică, de la şcoală, din familie, din societate – ignoranţa e cuceritoare. Pentru că el are un text în capul lui: „supuneţi-vă mai marilor voştri”; la el trebuie să meargă textul. Păi, pe noi nu ne acuzau în puşcărie, folosindu-se cu viclenie de textul scripturistic, aşa cum fac şi sectarii?– „Voi aţi fost încăpăţânaţi măi, voi aţi fost răzvrătiţi, n-aţi ascultat de cuvântul Evangheliei – păi, ce creştini mai sunteţi voi? Voi vă pierdeţi viaţa zadarnic”. Aşa încercau să ne reeduce comuniştii roşii de atunci, si tot astfel fac acum cu poporul nostru comuniştii de azi îmbrăcaţi cu haine albe.

Se vrea şi se încearcă o desfiinţare a sacrului prin relativizarea valorilor fundamentale, a adevărului de credinţă prin ecumenicitate, se vrea înregimentarea şi uniformizarea pe model ateist a copiilor noştri. Dacă îi spui acum unui cetăţean care are cinci copii în casă – „Măi, nu mai lua buletinul sau paşaportul” – păi el nu înţelege. „Păi, părinte, eu ce le mai dau de mâncare”? Şi-l pui în faţa acestei situaţii grele.

Suntem noi dispuşi ca Brâncoveanu de altădată să facem sfinţi din copiii noştri? Nu suntem pregătiţi. Şi atunci cine poartă toată această vină? Nu noi, biserica? Nu noi, mănăstirile, care suntem în faţa altarului avem datoria să spunem oamenilor adevărul şi să-i prevenim la ceea ce-i aşteaptă pe mâine? Dar în protopopiate nici vorbă să se pună o astfel de problemă, eşti respins, eşti catalogat naiv şi depăşit – ba chiar mai face şi glume pe seama ta. Deci dacă preotul nu are habar de lucrurile acestea, atunci ce să mai spui de bietul credincios care săracu’ de-abia deschide Biblia de două trei ori pe an, sau doar o dată-n viaţă? Vina este de partea tuturor celor ce răspund de educaţia şi formarea acestui popor – de la învăţători, profesori până la preoţi şi miniştri.

Vă cer, aşadar, în numele Mîntuitorului Hristos, Care a spus „Oricine va mărturisi pentru Mine înaintea oamenilor, mărturisi-voi şi Eu pentru el înaintea Tatălui Meu, Care este în ceruri. Iar de cel ce se va lepăda de Mine înaintea oamenilor şi Eu Mă voi lepăda de el înaintea Tatălui Meu, Care este în ceruri.” (Matei 11: 32-33), să cereţi autorităţilor române să abroge legile care permit îndosarierea şi urmărirea electronică a creştinilor, renunţarea la libertatea cu care ne-am născut. Dar o să primim plata păcatelor noastre, moartea, osânda noastră, care să nu fie, ferească Dumnezeu, de răscumpărat. Pentru că Hristos Şi-a vărsat sângele o dată pentru tine. Ei bine, poporul acesta, prin fruntaşii săi, s-a ticăloşit până la culme, prin trădarea tradiţiilor şi credinţei strămoşeşti. Iar noi am refuzat această răscumpărare prin neprezentarea acestor adevăruri scripturistice; am fost deseori absenţi din fruntea micii oştiri a Adevărului.

Să rezidim neamul acesta! Dar nu vom putea izbândi lucrul acesta dacă nu ne vom rezidi fiecare în parte sufletele noastre. Să ne pocăim şi să ne punem cenuşă în cap, ca să ne dea Domnul harul şi puterea de a primi mucenicia. Va trebui să creăm mici fortăreţe, mici cetăţui de supravieţuire, la sate, acolo unde mai sunt încă oameni care pricep şi îşi amintesc Rânduiala, unde să avem pământul nostru, şcoala noastră – în care să ne creştem copiii în duhul aceasta ortodox, să avem spitalele şi moaşele noastre. Copiii încă de la naştere trebuie protejaţi – pentru că, după cum vedeţi, vor să implanteze acest cip pruncului la naştere.

Fiecare este dator să-şi mântuiască sufletul. Fiecare să se intereseze şi să vadă că ne aflăm în faţa unui moment de cumpănă în care ai de ales: să-ţi pierzi sufletul sau să-ţi salvezi sufletul. Cel care nu s-a interesat până acum, nu e târziu încă să afle şi să se dumirească.
Acum e timpul jertfei, prin vorbărie şi prin conferinţe nu mai facem nimic.

Să te duci, române drag, fără frică, direct spre vârful sabiei, ca străbunii noştri cei viteji, să te duci ca o torpilă japoneză, să mori în braţe cu vrăjmaşul! Acum suntem exact ca în arena romană cu fiare sălbatice – stai aici în mijlocul arenei şi aştepţi, ca şi creştinii de odinioară, să dea drumul la lei. Aşteptaţi să fiţi sfâşiaţi, rupţi, altă scăpare nu mai e! Lupta este deschisă. Luptaţi până la capăt! Nu vă temeţi! Aşa cum a început creştinismul, aşa va şi sfârşi – în dureri şi în suferinţă. Pecetluiţi creştinismul cu mucenicia voastră!

Iubiţi fraţi întru cinul îngeresc şi întru slujirea preoţiei, fac un apel către frăţiile voastre să întăriţi acest text cu semnătura proprie, în numele mănăstirii şi parohiei pe care o păstoriţi.

Mănăstirea Petru Vodă, 14 Ianuarie 2009
Cuvioşii Mucenici ucişi în Sinai şi Raith
Arhimandrit Justin Pârvu

(Nevrednic fiind, nu pot întări cu modesta mea semnătură cele spuse de Părintele, acestea având o tărie care trebuie să ne mişte pe toţi. Semnez totuşi, cu dragoste pentru Părintele Iustin Pârvu, presbiter Ioviţa Vasile).

Mireanul Vasile Bănescu, purtătorul de minciuni al Patriarhiei Române

„ Problema cipurilor nu e o problemă cu relevanţă spirituală, religioasă, deci din aceasta perspectivă nu exista o poziţie negativă a Bisericii. A bisericilor… Adică nu am cunoştinţă ca vreo biserică din cele prezente să aibă vreo poziţie critică.”, a declarat Vasile Bănescu, purtătorul de cuvânt al Patriarhiei, notează Mediafax.

Vasile Bănescu, impostorul patriarhal, minte cu neruşinare în faţa Poporului Român Deaptcredincios, spunând că problema cipurilor nu are relevanţă spirituală şi ,,nu există o poziţie negativă a a Bisericii”. Această poziţie există, o ştim bine, o ştie şi Bănescu, nu de ieri de azi, de 11 ani, şi ea a fost exprimată de Sinodul Mitropolitan al Clujului, Albei, Crişanei şi Maramureşului, care a dar publicităţii acest

Comunicat

Sinodul Mitropolitan al Clujului, Albei, Crişanei şi Maramureşului, luând act de reacţiile unor medii monahale şi teologice faţă de introducerea sistemului de supraveghere biometrică în România, consideră că acestea sunt îndreptăţite, ele urmând însă să fie supuse unor analize şi nuanţări, atât la nivelul Sinoadelor locale cât şi la acela al Sfântului Sinod plenar.

Oficial, semnalul a fost dat prin Hotărârea de Guvern nr. 557 din 26 aprilie 2006 privitoare la introducerea paşapoartelor electronice, în care sunt stocate datele biometrice ale persoanei, adică imaginea facială, impresiunea digitală, precum şi alte elemente de identificare. Mai mult, deşi Hotărârea îi priveşte pe toţi cetăţenii României, ea nu a fost precedată de o dezbatere publică, aşa cum s-ar fi cuvenit într-o ţară democratică. Pentru 1 ianuarie 2011 este programată introducerea noilor cărţi electronice de identitate cu cip. Acesta are forma şi dimensiunea unei aşchiuţe în care se stochează datele biometrice ale unei persoane; el poate fi implantat nu doar într-un act de identitate (buletin, paşaport, card comercial sau sanitar), ci şi în corpul uman, sub pielea palmei, a unui deget sau a cefei, iar conţinutul său poate fi citit de la distanţă şi de către oricine, cu ajutorul unui calculator sau a unui aparat de receptare anume construit. Nu există nici o lege naţională sau internaţională care să garanteze discreţia sau securitatea absolută a datelor înscrise în cip, acestea fiind, practic, la dispoziţia oricărui factor instituţional sau privat şi constituind un sistem de supraveghere a cetăţenilor pe toată durata vieţii lor, şi chiar după moarte.

Argumentul că acest sistem de supraveghere contribuie la identificarea şi urmărirea delincvenţilor constituie o ofensă la adresa întregului popor român, care nu poate fi tratat ca o bandă de infractori. Dimpotrivă, acest sistem de supraveghere e un atentat la libertatea şi intimitatea oamenilor, drepturi consfinţite nu numai de legile civile, ci şi de normele religioase. E ca şi cum un duhovnic ar divulga secretul spovedaniei, fapt aspru pedepsit în rânduielile bisericeşti, dar cu drept de cetăţenie în sistemul transparenţei fără perdea. Biometria nu numai că nu o sancţionează, dar, dimpotrivă, o legiferează, omul fiind tratat nu ca făptură a lui Dumnezeu, înzestrată cu suflet, inteligenţă şi libertate. În concluzie, facem un apel către Domnul Traian Băsescu, Preşedintele României şi garantul respectării Constituţiei, să facă tot ceea ce îi stă în putinţă spre a-i asigura cetăţeanului român dreptul la libertate şi viaţă particulară, în consens cu principiile convieţuirii sociale.

19 februarie 2009, Cluj-Napoca.

– Bartolomeu, Arhiepiscop şi Mitropolit;

-Andrei, Arhiepiscopul Alba Iuliei;

– Sofroniu, Episcopul Oradiei;

– Iustinian, Episcopul Maramureşului şi Sătmarului;

– Petroniu, Episcopul Sălajului;

– Irineu Bistriţeanul, Episcop Vicar Cluj;

– Vasile Someşanul, Episcop Vicar Cluj;

– Iustin Sigheteanul, Arhiereu Vicar al Maramureşului şi Sătmarului

Dintre arhiereii semnatari, doi au plecat la Domnul (IP Sfinţiţii Bartolomeu şi Iustinian), unul s-a lepădat de Credinţa Ortodoxă (Sofronie Drincek), unul e în curs de pensionare (PS Vasile Someşanul). Ceilalţi patru sunt în plină activitate ecumenistă.

Dr. Katherine Albrecht: Mesaj pentru România privind actele biometrice

(Recomand tuturor iubitorilor de Hristos să citească cu atenţie cele ce urmează, în pofida lungimii textelor)

Bună ziua, către tot poporul român şi către guvernanţii oficiali pe care dumneavoastră i-aţi ales

Vă salut din partea oamenilor iubitori de libertate din toată lumea. Astăzi naţiunea voastră stă în faţa unei hotărâri cruciale cu privire la o tehnologie periculoasă care se numeşte RFID. Numele meu este Katherine Albrecht şi am dedicat ultimii şase ani din viaţa mea profesională şi cariera mea academică studierii RFID şi identificării riscurilor care ameninţă intimitatea, libertăţile civile şi, în ultimă instanţă, libertatea în sine. RFID este o tehnologie de identificare care are scopul să localizeze exact şi să găsească produse în fabrici şi depozite. Nu s-a intenţionat ca această tehnologie să fie folosită pentru oameni, din cauza ameninţării că ar putea fi folosită abuziv de către guvernanţii oficiali, comerciaţii, criminali şi alţii, s-ar putea s-o folosească să monitorizeze oamenii. Când eu şi 40 dintre cele mai mari organizaţii care luptă pentru păstrarea intimităţii şi libertăţii civile din întreaga lume, inclusiv intimitatea internaţională, ACLU, EPEC şi EFF, am reanalizat tehnologia RFID şi am studiat-o mai profund, noi am tras concluzia unanimă că nu este potrivit să se folosească această tehnologie în niciun document de identitate, permis de conducere, paşaport sau un alt document de provenienţă guvernamentală. Când eu şi co-autorul la cartea mea ,,Spychip’’, Liz Mcantir, am revăzut peste 30 000 de documente în timpul cercetării pentru aceasta carte, incluzând scheme, whitepapers, documente confidenţiale şi altele, şi am pus împreună acele informaţii, ceea ce a rezultat a fost o imagine îngroziitoare pentru viitor. Oficialii guvernamentali, comerciantii prevăd o lume în care noi toţi purtăm carnete de conducere RFID care pot fi citite prin portretele noastre, prin genţile noastre, rucsacuri etc. Ei prevăd aparate de citire care ar putea recepta semnalele, pozitionate în uşi, sub gresie, în tavane şi în pereţi, ca să monitorizeze în secret. IBM a dezvoltat şi a făcut un patent ca şă facă exact acest lucru.

Ei prevăd poziţionarea secretă a acestor dispozitive în mall-uri, stadioane, muzee, teatre, biblioteci, chiar în lifturi şi toalete. Este clar că dacă această tehnologie merge înainte, capacitatea ei să urmărească oamenii va fi abuzată de către comercianţi, criminali, obsedaţi şi, bineînţeles, de oficialii guvernamentali. Ultimul lucru este probabil cel mai înfricoşător iar voi, cei din Romania, după cum toată lumea ştie, v-ati luptat atât de curajos pentru libertatea voastră şi atât de recent aţi răsturnat un tiran în propria voastră ţară, vă rog să nu permiteţi crearea tiraniei prin RFID. Chem pe toţi oficialii români, politicieni, să respingă tehnologia RFID, utilizarea ei în documente, în carnete de conducere şi chem poporul român să respingă orice politician care sprijină RFID. Aş vrea să mulţumesc colegilor noştri din România, opiniei publice, care au susţinut demonstraţii, care au contactat mass-media, care au redactat scrisori oficiale catre presedintele României, către Biserica Ortodoxă şi către alte autorităţi române. Voi sunteţi o parte dintr-un val în creştere în favoarea libertăţii, care se opune aplicării tehnologiei RFID în întreaga lume şi vă salutăm. Hotarârea pe care  naţiunea voastră o va face astăzi, va avea efect nu numai asupra generaţiei actuale, dar şi asupra generaţiilor care vor veni. Nepoţii şi copiii voştri vor judeca generaţia aceasta pe baza a ceea ce veti decide acum. Vă rog sa faceţi ceea ce este corect si să respingeţi tehnologia RFID. Vă mulţumesc.

Textul de mai sus este o transcriere după un scurt film, pe care l-am primit prin bunăvoinţa unei credincioase mărturisitoare din Braşov. Autoarea acestui mesaj abordează problema cipurilor şi a actelor biometrice prin prisma omului de ştiinţă onest, şi ne împărtăşeşte concluziile la care a ajuns după nişte ani de cercetare. Exact ce ne trebuie nouă, deoarece consecinţele ce decurg din nebunia guvernanţilor, le vom desluşi, în perspectivă ortodoxă, în zilele ce urmează.

Române drag, nu rămâne indiferent faţă de primejdia care ne ameninţă pe toţi. Ne aflăm în faţa unei încercări de viaţă (veşnică) şi moarte (tot veşnică). De felul cum vom reacţiona în faţa acestei primejdii, atârnă mântuirea noastră. Sau pierderea ei. Să nu fie! Vedeţi că păstorii noştri, pe care Dumnezeu i-a aşezat în jilţurile arhiereşti, nu-şi împlinesc datoriile. Dimpotrivă, prin maleficul mirean Vasile Bănescu, ne spun că nu e niciun pericol, adică ne îndreaptă spre primirea actelor biometrice, spre osânda noastră veşnică. Suntem socotiţi drept nişte cobai ai alcătuirii satanice numite u.e. Avem şi noi nişte reprezentanţi în acest organism, muţi ca peştii. N-au niciun cuvânt de spus. În schimb, vin americanii, nemţii, englezii, francezii, olandezii şi alţii, dictând ce şi cum trebuie să se procedeze în România. Aţi văzut vreun român care să-l tragă de mânecă pe Donald Trump şi să-i spună : ,,Nene, lasă-ne-n pace, voi sunteţi mult mai corupţi decâ noi românii. În  u.e. e corupţie mult mai înfloritoare decât în România’’. Nu, nimeni nu îndrăzneşte să spună asta. Folosesc tema corupţiei, pe care o exarcebează, pentru a-şi impune planurile lor idioate.

Părintele Iustin Pârvu spunea deschis: ,,Români, apăraţi-vă Credinţa. Nu primiţi actele biometrice!’’ O spunea cu destui ani în urmă. Străinii fără Dumnezeu voiesc, după ce jefuiesc hoţeşte resursele ţării, să ne fure şi bunul cel mai de preţ, care dă identitate neamului românesc: Sfânta şi mântuitoarea Credinţă Ortodoxă. Vedeţi cum se împlinesc cele spuse de Părinţii Bisericii, că toate actele necesare omului vor fi adunate într-un singur card, după care va urma pecetluirea finală, implantarea semnului antihristic pe mâna dreaptă şi pe frunte, întocmai cum scria Sfântul Ioan Evanghelistul în Cartea Apocalipsei. Acum introduc în cartea de identitate cardul de sănătate. Vor urma paşapoartele, permisul de conducere, cardurile bancare şi toate documentele lor satanice. După acestea va urma pecetluirea finală. Cine va primi semnul antihristului, să nu se mai gândească la mântuire. Vă rog să citiţi cu mare atenţie ce spune Sfântul Apostol Ioan: ,,…Cine primeşte semnul fiarei… se va chinui în foc şi pucioasă’’ (Apocalipsa 14. 9-10). Ştiu că nu după multă vreme nu voi putea să mă mai adresez ţie, române drag.

Române drag, gândeşte-te la mântuirea ta.

Presbiter Ioviţa Vasile

Sfantul Macarie Egipteanul

Între Sfinţii ce se pomenesc astăzi în Biserica lui Hristos, este Sfântul Macarie Egipteanul. Acesta a trăit în secolul IV după Naşterea Mântuitorului Hristos şi a fost învăţător al semenilor, cu cuvântul şi cu fapta. Cele ce vom relata în continuare, arată darurile duhovniceşti primite de alesul lui Dumnezeu.

          ,,Apoi a venit la dânsul un frate oarecare şi i-a zis: Avvo, spune-mi un cuvânt prin care să mă mântuiesc. Zis-a lui bătrânul: Mergi la morminte şi grăieşte de rău pe cei morţi. Deci a mers fratele şi-i grăia de rău, apoi şi cu pietre a bătut mormintele; după aceea venind a spus bătrânului. Iar acela l-a întrebat: Nimic nu ţi-au spus? Zis-a el: Nu. Atunci zise bătrânul: Mergi şi îi laudă pe ei. Deci a mers şi a început cu laude a ferici pe cei morţi. Apoi întorcându-se, a spus bătrânului că i-a lăudat. Iar bătrânul i-a grăit: Nimic nu ţi-au răspuns? A zis el: Nu. Bătrânul a zis; Vezi că nici când i-ai grăit de rău nu ţi-au spus ceva împotrivă, nici când i-ai fericit cu laude, nu ţi-au zis ţie ceva. Aşa şi tu, de vei voi să te mântuieşti, să fii ca un mort, nici ocărât fiind, să nu te mânii, nici cinstit fiind, să nu te înalţi, şi atunci te vei mântui’’.

          A rămas scris despre Sfântul Macarie că se nevoia în Egipt şi, într-un rând, când se întorcea acasă, a aflat un tâlhar care îi fura puţinele lucruri din chilie şi le căra afară unde le punea pe dobitocul său. Când a văzut, Sfântul s-a prefăcut a fi străin de acea chilie şi a ajutat tâlharului să care acele lucruri. La plecare, l-a însoţit o bucată de drum şi l-a slobozit în pace. A cugetat apoi întru sine: ,,Nimic aducând în lumea aceasta, arătat este că nici a duce ceva de aici nu putem. Domnul a dat, şi precum El bine a voit, aşa a şi făcut, bine este cuvântat Dumnezeu întru toate’’ (După Vieţile Sfinţilor pe ianuarie, Ed. Mănăstirea Sihăstria, 2005, p. 376-400).

          Ceea ce a făcut Sfântul Macarie Egipteanul îl arată trăitor al învăţăturii Mântuitorului nostru Iisus Hristos, aşezată în paginile Sfintei Scripturi prin pana Sfântului Apostol Pavel: ,,Pentru că noi n-am adus nimic în lume, tot aşa cum nu putem să scoatem afară ceva din ea. Ci având hrană şi îmbrăcăminte, cu acestea vom fi îndestulaţi. Cei ce vor să se îmbogăţească, dimpotrivă, cad în ispită şi în cursă şi în multe pofte nebuneşti şi vătămătoare, ca unele care cufundă pe oameni în ruină şi în pierzare’’ (I Timotei 6, 7-9).

Presbiter Iovita Vasile

Săptămâna de întinăciune ecumenistă: ,,Când înmulţiţi rugăciunile voastre, nu le ascult. Încetaţi odată!’’ (Isaia 1, 15-16)

Credincioşii noştri au numit-o ,,săptămâna de spurcăciune’’ care e pe deplin justificată, având în vedere anii petrecuţi de ecumenişti în erezie.

Văzând programul acestei săptămâni negre, şi lista sectelor participante, încerc să anticipez conţinutul cuvintelor de ,,învăţătură’’ pe care aceştia le vor rosti, potrivit ereziilor pe care le răspândesc cu asiduitate.

1.Secta papistaşă (romano-catolică). Primul lucru, va fi să ne atragă atenţia asupra ,,sfântului părinte’’ Francisc, prietenul şi susţinătorul homosexualilor pe care nu-i mustră, ci-i încurajează în pornirile lor păcătoase. Ne vor spune că Francisc ţine locul lui Hristos aci pe pământ şi, ca atare, este infailibil, adică nu poate greşi. Orice spune el, are autoritatea unui cuvânt rostit de Mântuitorul! Faptul că papii L-au înlăturat pe Dumnezeu din învăţătura lor, spunând că evoluţionismul satanic al lui Darwin explică apariţia vieţii pe pământ, nu deranjează niciun papistaş. Dimpotrivă, ei cred orbeşte în ce spun Francisc şi înaintaşii lui şi nu simt nicio mustrare de conştiinţă. Desigur, cuvântul papistaşului va fi mult mai amplu şi va cuprinde şi celelalte erezii şi rătăciri decretate de pe ,,sfântul scaun’’.

2.Secta Greco-catolică. Nu vor spune altceva decât fraţii lor întru papistăşie. Vor ocoli cu grijă răul pe care l-au făcut neamului românesc, dezbinându-l, pentru a obţine ,,priviligheomurile’’ de care se bucurau cei străini de neam şi de Biserică, în Transilvania. Nu vor pomeni numele niciunui Sfânt Mucenic pe care ei l-au ridicat, prin nelegiuirile lor, în Biserica Ortodoxă Română. Vor pomeni, în schimb. numele pseudo-episcopilor lor eretici, ,,canonizaţi’’ de Francisc, care au refuzat să revină la Biserica Mamă. Vor pomeni numele lui Sofronie Drincek, ocupantul samavolnic al scaunului Episcopal al Oradiei, trecut de câteva luni la secta lor, şi care refuză cu încăpăţânare să părăsească sediul episcopal.

3.Secta evanghelică lutherană C.A. Aceasta este secta în care se bălăceşte Klaus Iohannis, dacă nu greşesc. Vor spune că pentru mântuire nu sunt necesare faptele bune. E de-ajuns să avem credinţă, fie şi eretică, şi ne vom mântui. Vor face referiri blasfemiatoare la adresa Maicii Domnului, a tuturor Sfinţilor, în aplauzele frenetice ale ,,ortodocşilor’’ prezenţi. Vor batjocori Sfânta Cruce şi se vor pronunţa împotriva Sfintelor Taine ale Bisericii lui Hristos şi multe altele. Vor desfiinţa Preoţia ca Sfântă Taină, şi vor spune că orice persoană poate fi preot şi multe altele.

4.Secta reformată calvineum, adică aceea ,,întemeiată’’ de ereticul Jean Calvin. În esenţă, predicatorul lor va susţine, sus şi tare, că Dumnezeu a predestinat pe unii la viaţă veşnică, iar pe alţii la osândă veşnică. Oricât s-ar strădui omul, nu va putea schimba această ,,hotărâre a lui Dumnezeu’’! Absurdul ridicat la cote paroxistice. ,,Ortodocşii’’ îşi vor exprima adeziunea la învăţătura ,,fraţilor’’ calvini, din prea-plinul iubirii lor.

5.Secta anglicană. Reprezentanrul ecesteia va elogia ideea lor de a ,,hirotoni’’ femei în cele trei trepte. Aşa că urmându-i, vom avea şi noi în curând femei-episcop, femei-preot şi femei-diacon. Cealaltă linie de forţă a propovăduirii lor va fi faptul că homosexualii sunt bineveniţi la preoţie, deoarece pe aceştia aşa i-a creat Dumnezeu.

6.Secta armeană. Aceştia s-au despăţit de Biserica lui Hristos la anul 451. Atunci au lepădat adevărul şi au îmbrăţişat erezia prin care ne spun că Mântuitorul nostru Iisus Hristos a avut o singură fire, din care pricină se numesc monofiziţi. Aceştia sunt sub anatema Bisericii, ceea ce nu-i împiedică pe ,,ortodocşii’’ români să-i numească ,,biserică’’ şi să se înfrăţească cu ei. Din prea mare iubire, se înţelege.

7.,,Ortodoxul’’ va vorbi în numele Bisericii lui Hristos. Dinadins l-am lăsat la urmă. Încerc să intuiesc ce va spune ,,reprezentantul’’ ecumeniştilor români. Va cita cuvintele Mântuitorului Hristos ,,toţi să fie una’’, şi le vor tălmăci  nu în buna tradiţie a Bisericii, ci aşa cum le convine lor. Ne va spune că erezia e una cu Dreapta Credinţă, secta e totuna cu Biserica, lumina se potriveşte cu întunericul, necredinţa e dreaptă credinţă, idolatria dovedită a papei Francisc e lucru de dorit, că Sfintele Scripturi trebuie rescrise, fiind depăşite, că iadul nu există deoarece Fiul lui Dumnezeu nu a vorbit drept, că între Hristos şi Veliar există o înţelegere, în pofida a ceea ce spune Sfântul Apostol Pavel (II Corinteni 6, 15).

Va vorbi cu aplomb despre iubirea care trebuie să ne unească. Nu vă lăsaţi înşelaţi. Ecumeniştii români nu iubesc pe nimeni. Ei iubesc slava deşartă, mulţimea arginţilor murdari, rangurile trecătoare, laudele naivilor, trădarea, vânzarea de fraţi, temenelele, mesele îmbelşugate, călugăria de faţadă, minciuna, făţărnicia, duplicitatea şi multe altele.

Acestea sunt ,,valorile perene’’ împărtăşite de ecumenişti, aşa încât nu greşesc credincioşii noştri când spun că începe ,,săptămâna de spurcăciune’’.

Presbiter Ioviţa Vasile

Anuntul mortuar al Sfantului Ierarh Andrei Saguna

Zilele trecute, am găsit un exemplar din anunţul mortuar al Sfantului Andrei Şaguna. Socotesc utilă publicarea lui nu pentru că ar aduce informaţii istorice noi, ci pentru vechimea lui de 147 de ani, pentru a vedea forma limbii române din Transilvania din acea vreme, pentru a cunoaşte titlurile pe care le-a dobândit acest ierarh.

Escellenti’a Sea, Înaltu Prerasfinţitulu Domnu Archiepiscopu şi Mitropolitu alu Romaniloru greco-orientali din Transilvani’a şi Ungari’a

Andrei Baronu de Sagun’a

Consiliariu intimu actuale de statu alu Maiestatiei Sele cesarea si regie, Cavaleru alu Crucei mari a Ordinullui cesaro-austriacu Leopoldinu si alu Coronei de feru class’a I., Membru al Casei de susu ungaro-regie, Membru fondatoru alu Asociatiunei transilvane pentru liter. si cultur’a poporului rom., Membru fondatoru alu Museului nationalu din Clusiu, Membru onorariu al Reuniunei pentru cunoscinti’a tierei, Membru onor. al Reuniunei pentru sciintiele naturali din tiera, Patronu alu Reuniunei Sodaliloru romani din Sibiiu s.c.l. s.c.l.

provediutu cu SS. Misterie ale bisericei sele, Sâmbata in 16/28 Iuniu 1873, la 6 ore ser’a dupa o bola îndelungata si grea (Hypertrophia et dilatat’o cordi’s:) in etate de 65 ani, a încheiatu vieti’a sea cea devotata serviciului p.n. tronu, patriei, bisericei sî natiunei sele.

Vicariulu archiepiscopescu, Arhimandritulu Nicolau Pope’a, in numele Consistoriului archidiecesanu, cu cea mai profunda dorere aduce acesta intemplare trista la cunostinti’a publica.

Conductulu funebrale, conform dispositiunei testamentarie va urma Mercuri in 20 Iuniu (2 Iuliu) dimineti’a la 9 ore, plecandu din resedinti’a mitropolitana spre Resinariu, unde ajungendu sicriulu se va depune in biseric’a cea mare de acolo, ear inmormentarea se va face Joi in 21 Iuniu (3 Iuliu) dimineti’a la 9 ore, dupa care sicriulu se va depune in cript’a pregatita spre sco-pulu acesta.

Parastasulu se va celebra Sâmbata diminetia la 9 ore in biseric’a parochial din cetate.

Sibiiu in 19. Iunie 1873

Ierarhii români sunt supuşi docili ai ereticilor şi ai necredincioşilor

Fixarea datei când se ţine anual săptămâna de rugăciune pentru ,,unitatea creştinilor”, a fost aleasă în mod evident, conformă cu calendarul catolic, când pe 18 ianuarie este sărbătoarea catedralei Sfântului Petru din Roma, iar pe 25 ianuarie, sărbătoarea convertirii Sfântului Pavel. Iniţiativa a luat naştere în lumea protestantă, în anul 1908 şi aparţine anglicanului Paul Wattson (devenit mai tarziu romano-catolic), care a propus, fixarea săptămânii de rugăciune în perioada 18-25 ianuarie. Un rol important în răspândirea acestei iniţiative a avut şi abatele Paul Couturier, care în 1935 propune desfăşurarea anuală a unei săptămâni universale de rugăciune pentru unitatea Bisericii, o unitate care să se realizeze ,,după voia şi prin mijloacele plăcute lui Hristos”.

Noi ne opunem neclintiți și hotărâți până în ultima clipă a trecătoarei noastre vieți pământești, rugăciunii împreună cu papistaşii, cu reformaţii din Ardeal ai lui Calvin, cu anglicanii sau uniaţii, baptiștii, adventiștii, protestanții, armenii sau alte secte și erezii înspăimântătoare, născocite de diavolul pizmaș, pentru o așa zisă bună înțelegere și împăcare.

Fără o Credinţă Dreaptă în Hristos, nu poate exista unitatea Duhului; fără păzirea nealterată a unicului Adevăr nu poate exista unitate de credinţă. ,,Unitatea’’ cu eterodocşii nu este decât în minciună, nu este o unitate în Adevăr, ci o unitate în trădare şi înşelare, este schimonosirea de către diavol a unităţii de credinţă.
*”Din această pricină, Domnul l-a numit pe diavol „mincinos, tatăl minciunii şi ucigaş de oameni dintru început” (Ioan 8, 44). Domnul a unit strâns noţiunea de minciună cu cea de ucidere de oameni, întrucât cea din urmă este urmarea nemijlocită a celei dintâi. Cuvântul „dintru început” arată faptul că minciuna a slujit diavolului chiar de la început ca armă pentru uciderea de oameni şi îi slujeşte în chip statornic ca armă spre pierzarea oamenilor.”

În aceste „timpuri apocaliptice”, întreaga pleromă ortodoxă a asistat şi continuă să accepte prin supunere, indiferenţă şi tăcere, la înmulţirea păstorilor vicleni şi vânduţi duşmanilor Bisericii, care au promovat şi continuă să propovăduiască o unitate mincinoasă surpând gardul viei sădită de Domnul şi lăsând -o pradă porcilor sălbatici aducători de inovaţii şi rătăciri pierzătoare de suflet şi de mântuire. Ba chiar le-au dat acestora şi mărgăritarele scumpe, sfintele odoare şi nepreţuitele comori de taină ale Bisericii. Surpând ţarcul oilor, au deschis larg uşa, să intre lupii răpitori, dornici de pradă. Tradând cetatea şi făcând o breşă în zidurile ei de apărare, au invitat înăuntru pe tâlharii fără conştiintă, atraşi de frumuseţea fără seamăn a comorilor Ortodoxiei.
*”Începutul răutăţilor este gândul mincinos. Izvorul amăgirii de sine şi al amăgirii demonice este gândul mincinos. Prin mijlocirea minciunii, diavolul a lovit omenirea cu moarte veşnică chiar în rădăcina ei – protopărinţii! Protopărinţii noştri „s-au amăgit”, adică au recunoscut minciuna drept adevăr şi, primind minciuna ascunsă sub chipul adevărului, s-au vătămat pe sine, fără putinţă de tămăduire, cu păcatul aducător de moarte…

Înşelarea este însuşirea de către oameni a minciunii luate de ei drept adevăr. Înşelarea lucrează mai întâi asupra felului de a gândi; după ce a fost primită şi a corupt felul de a gândi, ea nu întârzie să se împărtăşească inimii, corupând simţirile inimii; luând stăpânire asupra fiinţei omului, ea se revarsă în toată activitatea lui, otrăvindu-i şi trupul ca pe unul care a fost legat în chip nedespărţit cu sufletul de către Ziditor. Starea de înşelare este starea de pierzanie sau de moarte veşnică.”
Prin discursurile sale manipulatoare, în care face apologia pan-ereziei ecumeniste, Patriarhul BOR prezenta cu ceva timp în urmă, în Catedrala Patriarhală, pe conducătorul papistaşilor din Bucureşti, ca fiind fratele nostru întru credinţa în Hristos (,,Înaltpreasfinţit Mitropolit”).

Patriarhul Daniel consideră sfinţi papi din calendarul ortodox, ca fiind sfinţi apuseni, latini (romano- catolici). Cât de mult ne dispreţuieşte (în fapt noi fiind fricoşi şi ţinuţi cu ordin în neştiinţă de către slugile cu simbrie ale acestuia! ) Acestia sunt Sfinţii noştri, Sfinţi ortodocşi. Sunt episcopii sfinţi ai Romei din perioada de dinainte de marea schismă (1054), în care nu exista “biserica” romano- catolică, iar a fi “papă” nu înseamna ceea ce înseamnă acum în catolicism, ci semnifica exclusiv a fi primatul scaunului din cetatea Romei, fără nicio pretenţie de infailibilitate sau de superioritate. Sfinţii Silvestru sau Martin, sau Leon sau Ipolit mărturiseau Crezul de la Niceea nemodificat, bătut în cuie pe uşa catedralei de la Roma, fără erezia trinitară Filioque, fără ereziile mariologice de mai târziu şi fără alte inovaţii eretice. Aceşti Sfinţi sunt în veşnicie ortodocşi! Oare nu cunoaşte Patriarhul BOR aceste adevăruri imuabile (teologice, istorice, ecleziale)?
Nu mai face deosebirea între Ortodoxia Neprihănită şi Nepieritoare şi erezia papistaşă aducătoare de moarte duhovnicească şi pierderea mântuirii?
Cât de mult îi iubeşte pe vrajmasii noştri , cărora le face cadouri din sfintele noastre comori, în loc să îi anunţe că se află pe drumul pierzării?

Papistaşii, în frunte cu papa sunt eretici şi sunt în afara Bisericii pentru credinţa strâmbă pe care o mărturisesc şi pentru toate abaterile grave faţă de Sfânta Tradiţie. Prin ereziile adoptate, s-au lepădat de Dreapta Credinţă, s-au lepădat de teologia Sfinţilor Părinţi, a marilor Sfinţi Ierarhi Mărturisitori, a Sfintelor Sinoade Ecumenice în care trona Duhul Sfânt („Părutu-s-a Duhului Sfânt şi nouă”, cuvinte rostite cu teamă cutremurătoare). Ruptura făcută de conducătorii ereziei papistaşe a sfâşiat haina Bisericii. Erezia desparte pe oameni de dragostea lui Dumnezeu şi de plinătatea harului şi a vieţii adevărate trăite în, pentru şi împreună cu Hristos.

Cine doreşte unitate cu ereticii, prin rugăciunile comune făcute împreună cu aceştia, prin co-slujirea cu greco-catolicii, prin participarea la conferinţele satanicului organism CMB, fără ca aceasta să însemne întoarcerea lor la Sfânta Biserică prin pocăinţă şi Sfântul Botez, la Adevărul Hristos, la Ortodoxie, doreşte în ascuns unitate întru minciună, unitate întru înşelare, unitate pentru antihrist.

*Sfântul Ignatie Briancianinov, Despre înşelare, editată de Schitul românesc Lacu, Sfântul Munte Athos, 1999

Dr. Gabriela Naghi

Necesitatea unui Sinod Ortodox în zilele noastre

Convocarea lui e stringent necesară. Sinodul II tâlhăresc din Creta a desfiinţat sinodalitatea Bisericii, deoarece întâistătătorii şi-au  permis să hotărască singuri pentru întreaga Biserică, ceilalţi episcopi prezenţi au jucat rol de figuranţi, ca să nu spunem că peste 80 la sută din ierarhia ortodoxă a fost împiedicată să participe, nu cumva să le strice socotelile, iar alţii au refuzat să participe pentru a nu se întina cu păcatul teribil al ereziei. Adăugăm la aceasta faptul că sinodalitatea Bisericii Ortodoxe Române a fost suspendată în totalitate, deoarece toţi ierarhii au aprobat sinodul tâlhăresc.  Până acum patru Mitropoliţi din Biserica Ortodoxă a Greciei au cerut întrunirea lui, trimiţând propunerea întâistătătorilor Bisericilor Ortodoxe Locale. Nu ştim care va fi rezultatul acestui demers dar, cu siguranţă va aduce nişte clarificări. Este de aşteptat ca ierarhii ecumenişti, ajutaţi de puterile străine, să facă tot posibilul pentru a împiedica întrunirea Sinodului, din motive lesne de înţeles, pe care le voi menţiona în cuprinsul acestui articol. Socotesc că aşteptările mele, şi ale multor ortodocşi, ar fi, în privinţa Sinodului Ortodox, acestea:

1.Să se definească drept un Sinod care să-şi arate dragostea şi ataşamentul faţă de Sfintele Canoane ale Sfinţilor Apostoli, ale Sinoadelor Ecumenice şi locale, ale Sfinţilor Părinţi, aşa cum au fost ele formulate şi apoi receptate de Biserica lui Hristos. Sinodalii să lucreze având în minte cuvintele scripturistice ,,Părutu-s-a Duhului Sfânt şi nouă’’.

2.Să condamne sinodul tâlhăresc din Creta. Ierarhii care au fost prezenţi la Kolimbari şi cei care ulterior au aprobat hotărârile eretice să fie invitaţi la Sinod având calitatea de împricinaţi şi nicidecum să nu li se îngăduie să intervină în desfăşurarea lucrărilor. Să li se ceară imperativ să se lepede de toate ereziile formulate şi cuprinse în mişcarea ecumenică. Cei care vor asculta glasul Bisericii, vor fi iertaţi. Cei care vor persista în erezie să fie caterisiţi, anatematizaţi şi îndepărtaţi din Biserică. Este o cerinţă absolut necesară, fără care nu s-ar putea merge mai departe şi Sinodul nu şi-ar împlini menirea.

3. Să se hotărască retragerea tuturor Bisericilor din mişcarea ecumenică, aceasta fiind potrivnică voii lui Dumnezeu şi este constituită spre a pregăti ,,religia’’ lui antihrist.

4.Sinodul ar trebui să ceară Pseudo-patriarhului Bartolomeu, pseudo-arhiepiscopului Ieronim al Greciei şi pseudo-patriarhului Teodor al Alexandriei, sub sancţiunea caterisirii, să înceteze pomenirea schismaticilor ucraineni, să se lepede de toate ereziile, caz în care ar înceta schisma pe care au provocat-o cu bună ştiinţă şi rea intenţie.

5.Să declare nule aşa zisele caterisiri pronunţate împotriva preoţilor care s-au îngrădit canonic de erezie, deoarece aceştia s-au silit silit să izbăvească Biserica de schisme şi erezii.

6.Să expună explicit poziţia Sfintei Biserici Ortodoxe faţă de aşa zisele religii ale lumii:islamismul, budismul, hinduismul, brahmanismul, confucianismul etc., arătându-se desluşit prăpastia de netrecut dintre Ortodoxie şi acestea.

7.Să condamne toate ereziile şi rătăcirile lumii, inclusiv catolicismul, nu la modul generic, ci nominal, ca unele care-i duc pe oameni la pierzare.

8.Să restabilească în toate Bisericile calendarul iulian, pentru a înlătura marile neajunsuri provocate prin acceptarea calendarului papist gregorian.

Sunt conştient că, din punct de vedere omenesc, cele expuse mai sus se situează în sfera utopiei, după cum sunt convins de adevărul cuvintelor Mântuitorului:,,La oameni lucrul e cu neputinţă, dar nu la Dumnezeu. Căci la Dumnezeu toate sunt cu putinţă’’ (Marcu 10, 27).

 Presbiter Ioviţa Vasile

Păstorii Bisericii lui Hristos au trecut în tabăra vrăjmaşă

Ne-am întâlnit de zeci şi sute de ori cu aceste”neorânduieli”, făcute de fraţii nostri întru Hristos în Sfânta Biserică, din amăgire de sine, preţuire de sine, fiice ale mândriei diavoleşti. Dar, mai ales, avem parte din belşug de tulburările, de învrăjbirea, de umilirea şi batjocorirea preoţilor lui Hristos, care drept învaţă Cuvântul Adevarului şi a pliromei binecredincioase, în total dispreţ pentru Sfintele Canoane, de înţelegeri făcute cu „cezarul”, toate săvârşite în numele „iubirii” făţarnice, de către toţi ierarhii ecumenişti ai BOR, în frunte cu Patriarhul Daniel, la ordinul căruia au loc „întâlniri”cu ereticii în sfintele biserici Ortodoxe. Nu mai au Credinţă în Dumnezeu, căci altfel le-ar fi frică că Marele Arhiereu Hristos, Stâpanul viei, Care va veni pe negândite, ” şi va pierde pe lucrătorii aceia, iar via o va da altora. Iar ei auzind, au zis: Să nu se întâmple! El însă, privind la ei, a zis: Ce înseamnă, deci, Scriptura aceasta: „Piatra pe care n-au luat-o în seamă ziditorii, aceasta a ajuns în capul unghiulu? Oricine va cădea pe această piatră va fi sfărâmat, iar pe cine va cădea ea îl va zdrobi’’ (Luca 20, 16-18). Dacă ochiul sufletului nu este curat, ci întunecat cum ai putea înţelege oare Voia lui Dumnezeu? Trăim în ignoranţă şi, din păcate, mai-marii Bisericii iubesc această ignoranţă (nestiinţă, neputinţă, delăsare, frică) sa ,,îngustime de minte” şi o menţin fie prin tăcerea asupra tuturor evenimentelor tulburătoare, sfâşietoare cu care se confruntă Biserica lui Hristos în aceste vremuri antihristice, fie răspândind, în dispreţ faţă de Sfintele Canoane şi Sfintele Sinoade Ecumenice, panerezia ecumenistă.

Clerul conducător şi povăţuitor al Bisericii Creştine Ortodoxe, care în chip tainic este condusă de Duhul Sfânt, admite întâlnirile cu ereticii, în Biserica lui Hristos, tot în numele „iubirii” pierzătoare de suflete, an de an, devenind o obişnuinţă, acceptând cuvintele de învăţătură din partea reprezentanţilor denominaţiunilor creştine, care nu sunt ”biserici”, cum s-a stabilit la tâlhărescul sinod din Creta, ci EREZII. Nu protestează, ci acceptă ascultător aceste infamii, împreună cu pliroma cuminte, înşelată şi infectată de microbii dătători de moarte duhovnicească ai ecumenismului satanicesc….Până când?

Câteva gânduri minunate împărtăşite tuturor, cu dragoste întru Hristos Domnul, de către Sfântul Nicolae Velimirovici: „Negreşit, şi cel mai rău om îşi aduce aminte de Dumnezeu de trei ori în viaţă: când vede pe cel drept că suferă din vina lui; când el însuşi suferă din vina altuia; şi când îi soseşte ceasul morţii. Negreşit, de trei ori în viaţă plânge şi cel mai învârtoşat păcătos: când, gonit de oameni ca o fiară sălbatică, este mângâiat de mâna mamei sale; când, bolnav şi părăsit, este cercetat de vrăjmaşul său de o viaţă, care îi aduce daruri şi iertare; şi când, pe patul de moarte, preotul îi spune: nu te teme, mila lui Dumnezeu este mai mare decât păcatele tale’’!

De trei ori se aseamănă omul lui Dumnezeu: când i se naşte un fiu; când înţelege şi-l primeşte pe Hristos; şi când se împacă cu pătimirea sa pentru dreptate”.Slavă lui Dumnezeu pentru toate!

(Sfântul Nicolae Velimirovici, Gânduri despre bine și rău, Editura Predania, București, 2009 ).

Dr. Gabriela Naghi

Căderea unora, bucuria altora

Din vremea când diavolul şi îngerii săi au căzut din locaşurile cereşti, nu fac altceva decât să întoarcă pe oameni de pe calea mântuirii şi să-i piardă în adâncimile iadului. Întotdeauna când un suflet cade în mrejele lor, se bucură în chip diabolic. Când ereticii primelor secole ale existenţei Bisericii lui reuşeau să atragă făpturile lui Dumnezeu la rătăcirea lor, jubilau şi se bucurau de aceste isprăvi. Eretici vremurilor noastre, înregimentaţi în puzderia de secte, au ca scop al existenţei lor îngroşarea rândurilor, aducerea la pierzare a cât mai multe suflete din cele nestatornice. Este o luptă pe faţă împotriva lui Hristos şi a Bisericii noastre.

Sfântul Iustin Popovici vorbea de cele trei mari căderi consemnate în istoria omenirii, enumerându-i pe Adam, pe Iuda şi pe papa. Căderea lui Adam s-a răsfrânt asupra întregului neam omenesc, căci fiecare am avut păcatul strămoşesc asupra noastră, până la Taina Sfântului Botez. Papa ţine în rătăcire mai mult de un miliard de suflete, deşi învăţăturile lui sunt, evident, plăsmuite în străfundurile iadului. Căderea lui Iuda a avut drept consecinţă Răstignirea Mântuitorului Hristos.

Există şi în vremea noastră mari şi multe căderi. Orice păstor de suflete care cade în erezie sau schismă, se primejduieşte pe sine, dar şi pe păstoriţii lui. Avem din păcate nenumărate exemple de slujitori care au îmbrăţişat ecumenismul, cu tot cortegiul lui de erezii, apoi, consecinţă logică, au devenit şi schismaticii. Păcatul generează păcat.

Ultimul exemplu este cel al Mitropolitului Serafim al Pireului. După ce ani buni s-a opus ereziilor şi schismelor, având exemplare luări de poziţie, a cedat şi a slujit împreună cu cei căzuţi în schismă, care i-au pomenit pe schismaticii ucraineni, opintindu-se să la câştige acestora o legitimitate pe care n-o vor avea niciodată. Nu ştiu dacă s-au făcut presiuni asupra dânsului. Nici nu are importanţă. Dumnezeu cunoaşte inimile şi  gândurile fiecăruia.

Cine credeţi că jubilează gălăgios la această cădere în schismă a Mitropolitului? Schismaticii români. Cei care au părăsit Sfânta Biserică Ortodoxă Română şi, din afara ei, îşi împroaşcă veninul răutăţii. Cei care exultă, deoarece li s-a mai alăturat un suflet, şi nu unul oarecare. Exact ce spuneam la început. Fie sănătoşi mireanul Sava şi celălalt mirean, căruia am hotărât să nu-i mai pronunţ numele. Pentru noi, cazul Serafim al Pireului este închis. Ştim cu certitudine că Dumnezeu are mai mult de şapte mii de făpturi care nu şi-au plecat genunchii înaintea lui Baal. Pe aceştia-i va scoate la arătare la vremea potrivită.

Presbiter Ioviţa Vasile

Patriarhul Daniel nu se dezminte: iese din nou la rampa

Unul din subiectele pe care le abordează astăzi, 9 ianuarie 2020, agenția de îndoctrinare şi propagandă ecumenistă, aflată sub atenta coordonare a Patriarhului Daniel, Basilica.ro, este „Anul 2019 în 12 evenimente ortodoxe”.
Al patrulea „eveniment ortodox” semnalat în articol , se referă la vizita Papei Francisc în Romania. „Ulterior, lăcașul de cult (n.n.Catedrala Nationala) de pe Dealul Arsenalului avea să fie vizitat de Papa Francisc, aflat într-o vizită de trei zile în România.”

Întreb cu uimire pe Patriarhul BOR, cum a reușit să scape de sub ochiul vigilent al Prea Fericirii Voastre, o asemenea erezie? Venirea ereticului Francisc în România, îl considerați un EVENIMENT ORTODOX? În numele Sfintei Ortodoxii a venit Papa Francisc să beatifice șapte episcopi greco-catolici uciși în temnițele comuniste sau în afara lor , care au refuzat sa treacă la Ortodoxie? Să nu uitam că Securitatea a fost cea care a reușit atât să distrugă „Biserica” Greco-Catolică – nu și greco-catolicismul din Romania -, cât și să compromită Biserica Ortodoxă, printr-o serie de complicități din rândul clerului ortodox, trecând în contul ei crima.
Dar în temnițele comuniste și-au dat viața pentru Hristos, neam si țară, zeci de mii de Martiri, Mucenici și Mărturisitori din rândul clerului BOR și a celor mai aleși fii ai pământului nostru strămoșesc. Canonizarea lor nu a fost niciodată luată în discuție de sinodul BOR (nu vorbim despre canonizarea anunțată pentru nu se ştie când a Părintelui Arsenie Boca), iar Vaticanul beatifică episcopii greco-catolici, într-o țară majoritar ortodoxă, care s-a opus prin Sfinții Săi necanonizați, necunoscuți, tiraniei și ideologiei dictaturii satanice comunist-bolşevice.
Comunismul în ansamblu său, nu a fost incriminat pentru toate ororile și genocidul înfăptuit, la care a supus popoarele din estul Europei. La nivelul Uniunii Europene, cu greu s-a admis într-o declarație a Parlamentului European că Holodomorul – crimele în masă comise de sovietici în satele din Ucraina, prin înfometare – a fost genocid.

Patriarhul Daniel a făcut un exercițiu diplomatic de imagine și a dorit sa pară condescendent când i-a spus Papei că a acceptat ideea de a-l lăsa „să rostească rugăciunea Tatăl nostru în latină și să intoneze câteva cântări pascale catolice” în semn de „recunoștință” pentru „sprijinul simbolic” dat de Vatican construirii Catedralei Mântuirii (200.000 de euro, iar în anii 1999 şi 2002 Papa Ioan Paul al II-lea a oferit un ajutor financiar Patriarhului Teoctist pentru construirea Catedralei, în valoare de 200.000 de dolari americani) și fiindcă Papa îi sprijină pe „credincioșii ortodocși din Italia și alte țări, unde Biserica Romano-catolică a pus la dispoziţia comunităţilor ortodoxe româneşti 426 lăcaşuri de cult, 306 în Italia şi 120 în alte ţări din Europa Occidentală”. Într-o țară care a ratat lustrația şi în care vechile structuri comunisto-bolsevice încă ocupă subteranele, în care în mod excepțional, regimul comunist a fost condamnat oficial, de la tribuna Parlamentului, papa Francisc a arătat cu degetul spre închisorile în care oamenii erau ucişi, pentru că nu voiau să abjure de la credința lor și nici să îşi trădeze umanitatea şi demnitatea, câştigând astfel simpatia maselor de romani prezenți.
Primirea entuziastă cu stegulețe făcută papei, lipsa de reacție a clerului şi a pleromei față de erezia propovăduită de ierarhii ecumenişti ai BOR, a demonstrat o dată în plus, că pleroma ortodoxă este pregătită pentru a se uni, într-un viitor nu prea îndepărtat cu papistaşii, sub conducerea liderului Noii Religii Mondiale.

Dr. Gabriela Naghi