Părintele Mărturisitor Iustin Pârvu: Trăim într-un veac al minciunii şi al inselarii (II)

Lucrurile sunt prezentate cu înşelăciune. Întâi se face pacea şi după aceea războiul

 Asistăm acum la o demascare a masonilor şi a societăților masonice şi ei înşişi încep să îşi facă lucrările cunoscute. Păi, la ce să mai stea ascunşi, dacă şi-au atins țelul? Acum conduc lumea şi mai trebuie şi să ni le închinăm. Acum nu mai au niciun secret. Aminteam mai devreme de şedințele care au rostul de a ne reeduca. Acelaşi lucru este valabil şi pentru întrunirile ecumeniste. Se poate întâmpla ca să participi inițial la aceste întruniri cu intenții bune, şi să ajungi să te trezeşti ecumenist. Păi, asta se şi urmăreşte, aici e şi înşelătoria. Îți prezintă lucrurile cu înşelăciune, ca şi cum ei ar fi doritori de pace şi plini de iubire, dar în spate se ascunde dorința demonică, supusă sistemului politic, de a denatura adevărul, de a-ți perverti credința. Nimic nu se începe fără reuşită. Dacă din planul sionist au făcut parte aceste întruniri ecumeniste, asta înseamnă că ele au şi un scop precis, pe care, de altfel, îl vor şi atinge. Ei întâi fac pacea şi după aceea războiul.

Dacă adunările ecumeniste ar avea scopuri sincere şi nobile, nu s-ar întruni în în locuri pline de erezii şi păgânisme

Totul este foarte calculat cu câteva decenii înainte. La ora actuală este o lucrare mare de înşelăciune. Aşa cum pescarul, de pildă, la pescuit are o scânteie mică acolo, deasupra apei, care pluteşte; peştele o vede şi vine repede din adânc să prindă momeala, şi este prins. Dacă într-adevăr ar avea nişte scopuri sincere şi nobile aceste adunări ecumeniste, nu s-ar întruni în hotelurile cele mai luxoase sau în locurile cele mai pline de erezii şi păgânisme. Noi cunoaştem cele şapte soboare ecumenice, aceste sinoade erau în puterea harului lui Dumnezeu. Făceau privegheri îndelungi, cu post şi nevoință, liturghie, şi abia apoi se făcea conferința comună, unde dezbăteau toate problemele. Pentru întâlnirile acestea erau alese locurile dintre cele mai simple, cele mai modeste, cu încărcătură duhovnicească. Pentru că se adunau acolo să vorbească în cinstea suferințelor, în cinstea chinurilor şi a necazurilor prin care au trecut generațiile acestea.

Noi, dacă ne pregătim cu maşini de lux, la viteză maximă, în hotelurile cele mai alese, cu ce respect ne apropiem de jertfa aceasta? Evreii însă ştiu cum. Nu ați văzut cum se bat evreii cu capul de Zidul Plângerii!? Păi ei ştiu să îşi cinstească înaintaşii mai degrabă decât ne cinstim noi sfinții. Bat acolo ca berbecii în zidul acela, desigur un act primitiv, dar aşa primitiv cum este, acela stă la baza adevărului iudaic şi întreține respectul şi evlavia. Noi îndată punem mâinile în buzunar şi trecem cu uşurință peste tradiție, peste bogăția istorică şi culturală a Bisericii şi a neamului, că nu ne pasă nouă „noi trăim acum alte vremuri, altă conjunctură, noi suntem oameni « deştepți », « evoluăm » altfel şi, de fapt, ne deformăm. Toată această falsitate care a apărut în lumea noastră nu are alt scop decât să stânjenească şi să submineze toată tradiția şi convingerile unui neam.

O blasfemie la adresa suferinței: străinul îşi expune teoria bagatelizantă, iar românul râde bătându-şi joc de suferința unui neam întreg

Noi, când facem o comemorare a martirilor noştri, să o facem în aşa fel încât să insufli un respect față de eroi, martiri, mărturisitori; nu trebuie compromisă jertfa şi lucrarea lor, amestecând-o cu tot felul de teorii mizere ale străinilor, atâta timp cât toată viața lor ei (evreii) au urât tot ce a fost valoros în țara noastră. Dar se fac studii de martirologie tot în hoteluri, tot cu străini, al căror neam i-a torturat pe martirii noştri. Străinul îşi expune teoria lui bagatelizantă, românul nostru râde şi în felul acesta ne batem joc de suferința unui neam întreg. Dacă nu trăieşti martirologia este ca şi cum te-ai duce la apă şi te întorci cu găleata goală. Martirologia nu se face în laborator şi în eprubetă, ci prin trăire. Păi cum să se pogoare harul lui Dumnezeu cu mâinile în sân şi cu țigara în gură? Pentru ei, acest martiriu este un parfum ortodox. Aceasta este o blasfemie la adresa suferinței. În timp ce ei şi-au jertfit viața lor, au stat înghețați în celular, înfometați, maltratați şi câte şi mai câte metode de tortură, din care Harul lui Dumnezeu pe mulți i-a scos nevătămați.

Lucrurile sunt prezentate cu înşelăciune. Întâi se face pacea şi după aceea războiul

 Asistăm acum la o demascare a masonilor şi a societăților masonice şi ei înşişi încep să îşi facă lucrările cunoscute. Păi, la ce să mai stea ascunşi, dacă şi-au atins țelul? Acum conduc lumea şi mai trebuie şi să ni le închinăm. Acum nu mai au niciun secret. Aminteam mai devreme de şedințele care au rostul de a ne reeduca. Acelaşi lucru este valabil şi pentru întrunirile ecumeniste. Se poate întâmpla ca să participi inițial la aceste întruniri cu intenții bune, şi să ajungi să te trezeşti ecumenist. Păi, asta se şi urmăreşte, aici e şi înşelătoria. Îți prezintă lucrurile cu înşelăciune, ca şi cum ei ar fi doritori de pace şi plini de iubire, dar în spate se ascunde dorința demonică, supusă sistemului politic, de a denatura adevărul, de a-ți perverti credința. Nimic nu se începe fără reuşită. Dacă din planul sionist au făcut parte aceste întruniri ecumeniste, asta înseamnă că ele au şi un scop precis, pe care, de altfel, îl vor şi atinge. Ei întâi fac pacea şi după aceea războiul.

Dacă adunările ecumeniste ar avea scopuri sincere şi nobile, nu s-ar întruni în în locuri pline de erezii şi păgânisme

Totul este foarte calculat cu câteva decenii înainte. La ora actuală este o lucrare mare de înşelăciune. Aşa cum pescarul, de pildă, la pescuit are o scânteie mică acolo, deasupra apei, care pluteşte; peştele o vede şi vine repede din adânc să prindă momeala, şi este prins. Dacă într-adevăr ar avea nişte scopuri sincere şi nobile aceste adunări ecumeniste, nu s-ar întruni în hotelurile cele mai luxoase sau în locurile cele mai pline de erezii şi păgânisme. Noi cunoaştem cele şapte soboare ecumenice, aceste sinoade erau în puterea harului lui Dumnezeu. Făceau privegheri îndelungi, cu post şi nevoință, liturghie, şi abia apoi se făcea conferința comună, unde dezbăteau toate problemele. Pentru întâlnirile acestea erau alese locurile dintre cele mai simple, cele mai modeste, cu încărcătură duhovnicească. Pentru că se adunau acolo să vorbească în cinstea suferințelor, în cinstea chinurilor şi a necazurilor prin care au trecut generațiile acestea.

Noi, dacă ne pregătim cu maşini de lux, la viteză maximă, în hotelurile cele mai alese, cu ce respect ne apropiem de jertfa aceasta? Evreii însă ştiu cum. Nu ați văzut cum se bat evreii cu capul de Zidul Plângerii!? Păi ei ştiu să îşi cinstească înaintaşii mai degrabă decât ne cinstim noi sfinții. Bat acolo ca berbecii în zidul acela, desigur un act primitiv, dar aşa primitiv cum este, acela stă la baza adevărului iudaic şi întreține respectul şi evlavia. Noi îndată punem mâinile în buzunar şi trecem cu uşurință peste tradiție, peste bogăția istorică şi culturală a Bisericii şi a neamului, că nu ne pasă nouă „noi trăim acum alte vremuri, altă conjunctură, noi suntem oameni « deştepți », « evoluăm » altfel şi, de fapt, ne deformăm. Toată această falsitate care a apărut în lumea noastră nu are alt scop decât să stânjenească şi să submineze toată tradiția şi convingerile unui neam.

O blasfemie la adresa suferinței: străinul îşi expune teoria bagatelizantă, iar românul râde bătându-şi joc de suferința unui neam întreg

Noi, când facem o comemorare a martirilor noştri, să o facem în aşa fel încât să insufli un respect față de eroi, martiri, mărturisitori; nu trebuie compromisă jertfa şi lucrarea lor, amestecând-o cu tot felul de teorii mizere ale străinilor, atâta timp cât toată viața lor ei (evreii) au urât tot ce a fost valoros în țara noastră. Dar se fac studii de martirologie tot în hoteluri, tot cu străini, al căror neam i-a torturat pe martirii noştri. Străinul îşi expune teoria lui bagatelizantă, românul nostru râde şi în felul acesta ne batem joc de suferința unui neam întreg. Dacă nu trăieşti martirologia este ca şi cum te-ai duce la apă şi te întorci cu găleata goală. Martirologia nu se face în laborator şi în eprubetă, ci prin trăire. Păi cum să se pogoare harul lui Dumnezeu cu mâinile în sân şi cu țigara în gură? Pentru ei, acest martiriu este un parfum ortodox. Aceasta este o blasfemie la adresa suferinței. În timp ce ei şi-au jertfit viața lor, au stat înghețați în celular, înfometați, maltratați şi câte şi mai câte metode de tortură, din care Harul lui Dumnezeu pe mulți i-a scos nevătămați.

8 gânduri despre „Părintele Mărturisitor Iustin Pârvu: Trăim într-un veac al minciunii şi al inselarii (II)”

  1. Conform cu prorocirile Cuviosului Părinte Justin, un regim totalitar, terifiant şi cu precădere antihristic se prevede a fi instaurat şi în România, condusă mereu de-a lungul timpului de minorităţi atee, adepte ale bolşevismului satanic care a invadat acum întreaga lume sub o formă ascunsă neo-marxistă, după sacrificiul talmudic masonic al ultimului Ţar Martir Nicolae al II-lea, Unsul lui Dumnezeu pe pământ.
    Dupa distrugerea elitei intelectuale şi bisericeşti din BOR, care a luptat până la ultima picatură de sânge, dându-şi viata pentru credinţa în Hristos, ţară şi neamul strămoşesc, în cumplitele temnițe şi lagăre de concentrare ale regimului bolşevico-iudeo-masonic, s-a declanşat un război total împotriva adevărului, pentru că Adevărul este Hristos. Lumea toată s-a întors dezlănțuită împotriva adevărului, adica împotriva Ortodoxiei, singura deținătoare a acestei comori.
    Renunțând la Hristos, asistăm cu durere la prăbuşirea Europei sub migraţia masivă musulmană, la comanda ocultei care urzeşte instaurarea sclavagismului modern al întregii omeniri, plan ascuns dibaci pregătit si organizat de zeci de ani, în care au fost atrase forțele politice şi mai marii Bisericii din întreaga lume.
    Biserica, ultima citadelă a neamului creştinesc, a fost şi este supusă loviturilor neîncetate a celor care veghează la distrugerea neamurilor creştine.
    Cine să mai apere poporul năucit şi atras de duhul lumesc, când mai marii Bisericii sunt cei care promovează panerezia distrugătoare sub pretextul iubirii aproapelui, şi transformă conferințele şi întrunirile în şedinte de propagandă a ecumenismului luciferic?
    Negarea valorilor autentice creştine, şi a recunoaşterii sfințeniei mucenicilor, martirilor, mărturisitorilor din închisorile şi temnițele comuniste, frățietatea fătiş afişată față de ereticul papă, care promovează idolii păgâni şi urâciunile pustiirii, încălcarea sfintelor canoane şi a sfintei Tradiții în văzul lumii, prin înfrățirea cu evreii în sinagogă şi participarea la rugăciuni cu papistaşii sau uniații, surditatea cronică şi disprețul față de frământarile şi glasul unei minorități care încearcă să trezească la realitate pleroma amețită care se îndreaptă spre prapastia morții iminente duhovniceşti, ținerea voită în întuneric a credincioşilor față de pericolul scindării Ortodoxiei, prin recunoaşterea structurii ereticilor şi a schismaticilor nepocăiți drept Biserică de către conducătorul Fanarului, sunt manifestările apostaziei celor care ar trebui să fie pilde ale Harului divin în BOR.
    În aceste vremuri de încercări, nu deznădăjduim la indiferența, înjosirile şi umilințele la care suntem supuşi, nici nu ne întristăm că nu primim răspuns la cererile şi memoriile înaintate Patriarhului şi Înaltilor Ierarhi, cufundați într-o tăcere disprețuitoare si vinovată totodată, dupa aprobarea documentelor sinodului tâlhăresc din Creta 2016.

    Vremurile actuale dovedesc că ecumenismul are un țel clar și concret: Consolidarea lumii sub păstrarea „creștinismului” de tip „„New Age” prin conspirații politice sub influența iudeo-masonică a unei noi ordini mondiale. Scopul său final este de a consolida lumea sub un singur păstor, iar acest păstor nu va fi în niciun caz Domnul nostru Iisus Hristos, ci ademenitorul şi vicleanul anticrist. Scopul ultim, este ca ortodoxia, singura care deţine adevărul, să dispară. Se urmăreşte, aşadar, ca într-o ultimă fază a acestui plan întunecat şi înfricoşător, să fie substituită închinarea adusă Lui Dumnezeu cu cea adusă satanei.

    Ecumenismul în toate manifestările și variațiile sale reprezintă o adevărată captivitate babiloniană dirijată a Patriarhiei ecumenice și a unei bune părti din conducătorii Bisericilor Ortodoxe Locale. Singurul lucru care s-a obținut prin promovarea ecumenismului prin CMB şi alte asemenea organizații dominate de duhul satanicesc este legalizarea ereziilor și schismelor papismului și protestantismului.

    Dialogul cu heterodocşii nu este posibil decât atunci când are o bază misionară, apostolică şi are drept scop ajutorul acordat celor care au căzut din adevăr, ca să dobândească Harul Duhului Sfânt şi să se reîntoarcă prin pocăință la Biserica părăsită.
    Câți papistaşi de rang înalt s-au întors la Biserică? Câți protestanți sau uniați sau din alte denominațiuni s-au întors la Adevărul Hristos? Nici unul!

    Dacă dorim să purtăm un dialog adecvat – fratern, misionar, jertfitor de sine – atunci Înalții Ierarhi ar trebui să încerce să-i ajute pe acești oameni părăsiți, jefuiți cu cruzime malefică de tâlharii nemiloşi, să găsească calea din care s-au rătăcit, nu să-i ademenească la rugăciuni comune sterpe fără nici un folos duhovnicesc, caci ei trebuie să se unească nu cu noi înșine personal, ci cu Biserica Sfinților Părinților noștri, cu Trupul lui Hristos.

    Prin rugăciunea impusă de mai marii BOR în cadrul săptămânii de rugăciune pentru „unitatea creştinilor” se lasă o impresie înșelătoare tuturor, că toti sunt creștini și prin urmare nu există diferențe sau contradicții teologice serioase între noi. Câtă abilitate prefăcută, câtă minciună promovată de la cel mare până la cel mai mic slujbaş cu simbrie al Patriarhiei BOR, unii prin directive, alții prin executare cu ascultare.
    Câți dintre aceştia au protestat clar şi răspicat, împotriva schimonosirii Adevărului, câți au dat Mărturisirea bineplacută AtotZiditorului nostru? Câți s-au revoltat împotriva documentelor eretice cretane?
    Câți au protestat împotriva caterisirii, umilirii fraților lor, Preoții lui Hristos, prin hotărâri mincinoase anticanonice ?
    Câți s-au ridicat pentru ieşirea BOR din CMB şi din diversele organisme şi comitete anticreştine?
    Câți au protestat acum împotriva documentelor biometrice cu cip? Nici măcar unul!

    Spunea vrednicul de pomenire Protoprezbiterul George Metallinos că „Acceptarea papei ca vicar al lui Hristos pe pământ a fost o invenție necesară pentru a umple golul care s-a format între Dumnezeu și lume. Ortodoxia sfinților noștri nu a avut niciodată nevoie de om ca intermediar, pentru că există un mijlocitor între Dumnezeu și oameni (1 Tim. 2: 5), care rămâne „până la sfârșitul lumii” (Matei 28:20) : Hristos, Mântuitorul lumii (Ioan 4:42). Sfinții nu sunt intermediarii dintre noi și Dumnezeu; ei se roagă pentru noi lui Hristos.”
    Împreună uniți toți cei care au avut curajul Mărturisirii, vom sta în fața dușmanului comun, care nu este o persoană, nu sunt patriarhii, episcopii, ci duhul ecumenismului, care otrăvește Ortodoxia și ne distruge unitatea. Cu dragoste, smerenie și înțelegere, asa cum învățăm de la iubiții Sfinți ai Ortodoxiei, nu vom înceta niciodată să criticăm, să mustrăm şi să ne ridicăm împotriva panereziei ecumenimului, care este o boala înfricoşătoare, care se ascunde în spatele vorbelor frumoase( gen “frați”, “iubire”, “ împreună”, “dialog”), a organismelor de tot felul şi a lozincilor care cu un aer de seriozitate propovăduiesc o unitate înşelătoare, identificandu-se cu forțele răului care stăpânesc întreaga lume.

    Lupta împotriva ereziei este o problemă permanentă, prezentă în fața fiecăruia dintre noi, prin care cel cu adevărat credincios îşi poate dovedi dragostea, mila și compasiunea pentru întreaga omenire, cu alte cuvinte ea este, fără nici o îndoială, o manifestare a iubirii pentru aproapele.

    Apreciază

  2. Ascultăm cu smerenie sfatul Cinstiților Părinți Mărturisitori aflați sub ocrotirea Voitorului Milei, sub Sfântul Acoperământ al Maicii Domnului, cu gândul la cuvintele dumnezeescului Isaac Sirul:

    *”Iar de ceri lui Dumnezeu un lucru şi trebuie sa aştepți mult, pentru că nu te ascultă degrabă, nu te întrista. Căci nu eşti tu mai înțelept ca Dumnezeu. Acea­sta ți se întâmplă fie pentru ca eşti nevrednic de ceea ce ceri, fie pentru că nu sunt căile tale pe măsura ce­rerilor tale, ci dimpotrivă, fie pentru că n-ai ajuns la măsura de a primi darul pe care-l ceri.
    Cu alte cuvinte cu cât ceri lucruri mai înalte de la El, cu atât trebuie să te sileşti să le poți primi, şi să crezi potrivit cu ele. Cu cât ceri mai multă iubire de la El, cu atât trebuie să devii mai capabil să o primeşti, să o înțelegi prin iubirea ta. *”Nu fi fără de minte în cererile tale, ca să nu necinsteşti pe Dumnezeu prin micimea cunoştin­ței tale. Fii înțelept în rugăciunile tale, ca să te învredni­ceşti de cele slăvite..Căci cel ce cere lucruri fără preț de la Împăratul disprețuieşte cinstea Acestuia.”
    Cine cere lucruri mici de la Dumnezeu nu ştie ce lucruri mari poate dărui El.
    Pentru a primi cunoştința înaltă, care se dă odată cu iubirea, trebuie să te nevoieşti şi tu ca să ajungi la nivelul ei printr-o mai mare dorință de a-L cunoaşte şi a primi iubirea Lui.
    Mai degrabă*”roagă-te să nu intri în ispitele părerii de sine a minții, însoțită de dracii hulei şi ai mândriei. Roagă-te să nu intri, din părăsirea lui Dumnezeu, în ispita vădită a diavolului, prin relele amintiri ce-ți vin în cugetul tău, pentru care ai şi fost părăsit.”
    Suntem convinşi ca *”din necazuri cunoşti neputințele tale, atârnarea ta de Dumnezeu şi înveți smerenia. Pentru că cel ce fuge de ispite fuge de lupta cu ele, prin care se dobândeşte virtutea.
    Înfruntând ispitele şi încercările, omul Îl are pe Dumnezeu ca pe un datornic, pentru că Dumnezeu, lăsându-l în încercări, a arătat că se ocupă de el, că Îi este la inimă, că vrea să-l crească duhovniceşte. Dar prin aceasta se şi obligă să-l ajute când necazurile sunt prea mari. Iar cel ce s-a luptat cu încercările a făcut voia lui Dumnezeu din iubire faţă de El, ca un fiu al Lui, care vrea să crească aşa cum voieşte Dumnezeu. Iar în această biruire a încercărilor a simţit în el puterea lui Dumnezeu.”

    *Filocalia..,volumul X,Sfantul Isaac Sirul, Cuvinte despre sfintele nevointe,Traducere si note de Pr.Prof.Dr.Dumitru Staniloae, Ed.Institutului Biblic si de Misiune alBOR,Bucuresti,1981

    Apreciază

  3. *Pisicile, câinii, păsările și … hamsterul merg la „biserică” pentru „binecuvântare” !
    Câinii, pisicile și tot felul de animale de companie au primit binecuvântarea preotului „bisericii” Sfântul Anton din Madrid, în cinstea Zilei Protectorului Animalelor din Spania.

    Zeci de credincioși și-au adus animalele de companie pentru a primi binecuvântarea Sfântului Antonie, ocrotitorul animalelor, în timp ce starețul le binecuvântează dorindu-le sănătate și protecție în Noul An …

    În fiecare an, pe 17 ianuarie, tot felul de animale de companie, de la câini și pisici, la păsări și hamsteri, sunt acceptate spre sfințire, în cinstea Zilei Sfântului Anton, tradiție care a început în secolul al XVI-lea și continuă până în zilele noastre. .
    Comentariul apartine Protoprezbiterului Nicolae Manolis sub titlul „Animalele au suflet?”:
    Ce inseamna dragostea creștină pentru natură și pentru animale?
    Dumnezeu ne-a dăruit natura să ne slujească și să aibă grijă de noi.
    Relația noastră cu natura nu înseamnă dependență și constrângere. Sfântul Modesto, dar și alți Sfinți, au avut mare grijă de animale, dar nu această demonică, nu o voi numi bolnavă … o voi numi închinarea demonică și dependență de animale a oamenilor. Bineînțeles că oamenii au lacune emoționale și încearcă să le completeze în orice fel …

    Constatăm adeseori că ceea ce lipsește din societatea noastră este iubirea. Ne lipsește dragostea. Și ne îndreptăm privirea acolo unde putem găsi dragoste. Pentru că, din păcate, noi creștinii, suntem fățarnici, suntem oameni răi, nu iubim. Criticăm! Deci suntem răi, și de aceea oamenii din jurul nostru nu găsesc dragoste în noi. O vor găsi însă la cățeluși și pisoi. Pentru că acestia, cățelușii și pisoii, sunt plini de dragoste. Ei dau. Este dăruire. Sunt credincioși. Oamenii mușcă!
    Creștinii nu abuzează de animale. Și, desigur, nu le urăsc. Nu, în niciun caz. Ei le oferă iubire, atenție, le îngrijesc cu devotament, dar nu trebuie să ajungă să le idolatrizeze!

    *sursa :katanixi gr.

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s