Actele biometrice ne apropie de robia antihristică şi de vesnicia iadului

Multă lume este înclinată să creadă că acele buletine sau cărţi de identitate în care nu sunt stocate informaţii necunoscute posesorului, deci fără cip, ar fi o favoare, o concesie pe care autorităţile o fac celor care se împotrivesc acestei batjocuri venite de la străinii cei fără Dumnezeu. Ultimele informaţii care răzbat de la autorităţi indică faptul că până-n 2021, aparatura existentă, respectiv camerele foto, vor fi înlocuite cu unele noi. Aceasta naşte imediat suspiciunea că se are în vedere ca în momentul când persoana respectivă va fi fotografiată, să i se imprime un semn, un simbol satanic exact pe locul indicat în Apocalipsă 13, adică pe frunte, unde omul a fost însemnat la Sfântul Botez cu semnul Sfintei Cruci. Acesta este gândul ascuns al vrăjmaşilor lui Dumnezeu, să substituie Semnul Sfânt al lui Hristos cu semnele lor satanice, astfel încât omul să nu mai aparţină Creatorului său, ci blestematului antihrist.

Vedem cu limpezime cum cele spuse de Părinţii Bisericii se împlinesc fără abatere, mai exact, în noile cărţi biometrice este inclus şi cardul de sănătate. Vor urma cardurile bancare, permisele de conducere, paşapoartele, pasul următor fiind însemnarea finală, pe frunte sau pe mâna dreaptă. Este bine să ştim că fiecare pas făcut în direcţia impusă de autorităţi, slăbeşte puterile sufleteşti ale omului şi-l pregăteşte pentru robia antihristică şi, evident, pentru pedepsele veşnice ale iadului. În urmă cu nişte zeci de ani, am vizionat un film al lui Hitchcock în care câteva persoane navigau cu o ambarcaţiune uşoară în josul unui fluviu. Pe măsură ce se apropiau de cascadă, curenţii deveneau din ce în ce mai puternici şi oamenii şi-au dat seama că dintr-un anume punct va fi extrem de greu să se mai apropie de mal, iar în apropierea cascadei va fi imposibil, şi prăbuşirea va deveni iminentă. Aşa este şi cu actele antihristice, biometrice sau nu, trebuie curmată această înaintare spre pierderea mântuirii, impusă de autorităţi. Suntem persoane pe care Dumnezeu ne-a împodobit cu alese daruri, nu cobaii înaintemergătorilor lui antihrist. Dumnezeu ne-a dat un dar nepreţuit, libertatea, pe care nimeni nu ni-l poate lua, decât dacă noi înşine o vom lepăda şi vom alege robia antihristică.

Vă propun un raţionament simplu. Prin reducere la absurd, admitem că autorităţile au dreptate, şi viitorul va dovedi că suntem nişte nebuni care nu le-am crezut şi ne-am împotrivit ,,binefacerilor’’ ce ni le-au pregătit. Ar însemna că ne-am luat nişte măsuri de precauţie inutile. Ce am pierdut? Nimic. Dar dacă Sfânta Scriptură, Sfinţii Părinţi, şi ceilalţi Părinţi ai Bisericii au dreptate? Pierdem darul cel mai de preţ, mântuirea sufletului.

Nu aşteptaţi ca ierarhii să vă arate drumul de urmat. Deja s-au pronunţat şi ne-au spus că nu e nicio primejdie. Primejdia e, cum am spus, nu una oarecare, ci intrarea-n împărăţia cea veşnică a diavolui, în iad.

Presbiter Ioviţa Vasile                      7 februarie 2020

11 gânduri despre „Actele biometrice ne apropie de robia antihristică şi de vesnicia iadului”

  1. În aceste zile apocaliptice de lepădare a credinței ortodoxe, dacă chiar vezi adevărul, nu-ți va folosi la nimic să-l spui cu voce tare; de fapt, e chiar periculos.
    Cel mai bine după cum vedem la mai marii Bisericii, e să declari minciuna drept adevăr și s-o îmbrățișezi cu pasiune –iar credincioșii naiv-ascultători, prin îndoctrinarea și propaganda deșănțată ecumenistă de ani și ani de zile, conform unui plan întocmit la centrele de comandă sionisto-masonico-papistașe, se feresc deliberat, să afle adevărul, preferând chiar iadul, întrucât ascultarea de ierarh este mai importantă pentru majoritatea credincioșilor, decât mărturisirea Adevărului în fața Domnului Hristos și a oamenilor.
    Clerul laic si monahal consideră că e mai bine să trăiești într-o neștiință tâmpă – iar dacă dai din întâmplare peste adevăr, să-ți ții gura și să te prefaci că n-ai auzit, n-ai văzut nimic.
    E si aceasta o modalitate de supravietuire într-o viață ordonată, dar aceasta nu înseamnă trăire în Hristos, viața autentică ortodoxă.
    A fi botezat în Hristos, înseamnă a fi în suferință, spunea Cuviosul Părinte Justin Parvu.
    Părinții Bisericii, precum Sf. Vasile cel Mare și Sf. Isaac Sirul, văd dușmanul credinței nu în rațiune, ci mai degrabă în prostia umană, neglijență, ușurătate și încăpățânare.

    Masoneria (și nu e nici pe departe singura) este în acest “magnum opus”, mediul subversiv supra-statal și sub-social, este pârghia din umbră prin care se evită și se înlătură indezirabilele “obstacole” religioase, naționale și culturale din calea implementării planului globalist al satanei, căruia îi slujesc, știut sau neștiut, prin tăcere toti.
    Ecumenismul, fiara cu multe capete care se slujesc unul pe altul și unicului trup de care aparțin, precum brațele unei caracatițe – în scopul antihristic comun, este predicat cu capul descoperit, de la inăltimea amvonului Bisericii, pentru ruinarea și distrugerea ființei umane în întregimea ei.
    De ce nu văd Ierarhii BOR adevărul din cuvântul psalmistului, care zice: “Nu vă încredeți în cei puternici, în fiii oamenilor, în care nu este izbăvire.” (Ps. 145)
    Dacă pentru creștini cuvântul și îndemnul Bisericii întărit de ajutorul lui Hristos este prin tradiție și cu dreptate mijlocul cel mai puternic și mai veridic care mișcă obștea întru lucrare – de avertizare, de apărare, de întrajutorare, de rezistență, de mărturisire a adevărului, de mucenicie și de mântuire – tot din tradiție aflăm ce grave consecințe au tăcerea și eschivarea de la aceste lucrări pentru viața și dăinuirea obștei creștinești.
    Este clar pentru toată lumea că cei care se află prin Voia Domnului la cârma BOR, nu mai comunică cu fiii duhovnicești, ei fiind preocupați din ce în ce mai mult doar de construirea unei imagini fără pată, iar eventualele „greșeli”(adică abaterile grave dela credința Ortodoxă), prin intervenții viclene precum cea a Mitropolitului Irineu, să poată fi șterse din memoria colectivă a amețitei plerome, pe care doar instinctul de supraviețuire în fața coronavirusului ucigaș, o mai poate trezi din somnul cel de moarte.
    „De multe ori simțim că suntem răniți. Nedreptățile sunt practic binefaceri. Nimeni nu ne poate face rău dacă noi înșine nu ne facem rău. Ne rănim pe noi înșine când nu trăim duhovnicește. Trăim duhovnicește numai atunci când îndeplinim poruncile”, spunea cu adâncă înțelepciune, Sfântul Paisie Athonitul.

    „Purtați-vă sarcinile unii altora și așa veți împlini legea lui Hristos” (Galateni 6, 2).
    Dacă nu conștientizăm dreptatea divină, nu există progrese în viața duhovnicească, iar rugăciunea noastră nu este nici măcar auzită.
    În timp ce rugăciunea unui singur drept este suficientă, pentru ca Dumnezeu să aibă milă de un întreg popor.”

    Apreciat de 1 persoană

  2. Nu le putem opri; si nu sunt numai actele biometrice.
    O scurta enumerare aici : https://www.crimeandpower.com/2020/01/05/one-world-digital-dictatorship
    Am fost avertizati inca din scripturi ca vor veni vremurile acestea iar in ultimele decenii Domnul a trimis avertismente prin oameni alesi la toate neamurile.
    Depinde de noi daca le primim sau nu.
    Cred ca Biserica se va retrage acolo de unde a plecat : in case particulare, catacombe, pustie
    Doamne ajuta!

    Apreciat de 1 persoană

    1. Scut si concis ai spus ”com”; Biserica se va retrage acolo de unde a plecat: sunt de aceeasi parere cu tine; daca nici acest nou buletin nu’l repugnam ce vom face peste cativa ani nu decenii, cand vor veni cu cipul sa’l implantam in mana sau frunte?

      Apreciază

  3. Aceste slugi ale satanei, dupa cum bine am observat, au plecat la drum cu o tactica supervicleana, aceea a pasilor marunti in cat sa nu se bage de seama ce scopuri au, iar in aceasta privinta au inceput prima data cu c.n.p-urile, apoi cu carduri bancare, apoi introduse carduri de sanatate si pasapoarte biometrice, ulterior urmeaza 3in1, adica buletint, card de sanatate si pasaport s.a.m.d pina la pecetea finala care va fi pe mina si pe frunte, cam dupa acelasi model al pasilor marunti sa plecat la drum si in privinta ecumenismului, azi cu o schimbare de calendar, maine cu o slujba la comun, poimaine cu o cununie mixta, s.a.m.d pina la religia unica cea antihristica, poate nu leam pus intro ordine cele enumerate mai sus, cam cum va veni antihristul?, pai acesta va fi primit cu urale si osanale, uitativa cand un politician ajunge intr-o functie, fie primar, presedinte prim ministru ce puhoaie ies pe strazile marilor orase aclamandul, cu sticle de sampanie trosnind, cu petreceri, cam in acelas fel va veni si antihrist

    Apreciază

  4. Gandindu-ma la cei care stau intr-o atitudine tampa,pe dictonul „crede cele ale ecumenistilor si nu cerceta cele in contra lor”,dicton prea protestant si stiind ca in mintea lor valorile spirituale par sa fie complet inversate iata ce spune Sfantul Atanasie cel Mare in chestiunea celor care sunt pe invers din punct de vedere duhovnicesc:
    „Ce vad deci comun intre erezie si dreapta credinta cei ce flecaresc zicând ca aceia nu spun nimic rau?Daca aceasta este adevarul,atunci ei pot spune CA SI CAIAFA ESTE CRESTIN SI CA SI IUDA VANZATORUL POATE FI NUMARAT INTRE APOSTOLI SI CA CEI CE L-AU CERUT PE VARAVA IN LOCUL MANTUITORULUI N-AU FACUT NIMIC RAU, ca si Imeneu si Alexandru AU CUGETAT DREPT SI CA APOSTOLUL A SPUS NEADEVARURI DSPRE EI(I TIM.1,20).Dar nici un crestin n-ar rabda sa auda acestea si SI NIMENI N-AR SOCOTI SANATOS LA MINTE PE UNUL CARE INDRAZNESTE SA SPUNA ACEASTA.”Sfantul Atanasie cel Mare,Scriei I ,Trei cuvinte impotriva arienilor,Cuvantul II,EDITURA INSTITUTULUI BIBLIC SI DE MISIUNE AL BISERICII ORTODOXE ROMANE-BUCURESTI1997,pag.157-158.
    In secolul IV ,Sfintii Parinti si Scriitori Bisericesti arata chiar si pe vremurile acelea ca la temelia oricaror erezii ale vremii au stat grupari obscure finantate de bogatii pagani ai vremii care le asigurau dainuirea.Fenomenologia este similara cu aceea de astazi,in conditiile in care foarte multi ierarhi ecumenisti,desi se spovedeau la mari duhovnici,precum parintele Cleopa si alti mari parinti,totusi nu aveau puternice convingeri religioase si de aceea erau usor de pescuit de diversi si mai ales de CMB care le promitea”raiul protestant”.Acestia fiind o duzina,cum sa nu aiba atata putere masoneria si erezia.Un alt aspect il prezinta mostenirea comunista care ne apasa destul.Care era racila mentalitatii comuniste?1″ Minciuna este cel mai mare adevar”,deviza golaneasca comunista care,din pacate,s-a perpetuat destul de bine in clerul inalt bisericesc;2.”Cinstea si munca fiind o prostie”,mentalitate ceausista care a ajutat,dupa incetarea comunismului,la existenta unui mediu „bisericesc” dominant simoniac la parvenire,la puturosenie,depravare si stricare,ca sa devina in cele din urma cloaca de erezie,pentru ca moralitatea si cinstea nu se impaca niciodata cu erezia.3,”In toata minciuna este si o samanta de adevar si ca adevarul pur pur este o mare minciuna”,deviza bolsevica ce a fost absorbita ca intr-un burete de toti cei imbatraniti si invechiti in rele.Acest „slogan muncitoresc”,pe taram bisericesc a ajutat mult la protestantizarea accentuata a Bisericii Ortodoxe Romane in mod deosebit,pentru ca in practica religioasa ,preotul una trebuia sa spuna in predica si alta trebuia sa faptuiasca.Cei care se tineau cat de cat ca ceea ce predicau sa se si faca,acei preoti duceau o viata de martir,mai ales daca erau preoti de parohii.O alta lovitura data de acest dicton lovea si mediul teologic.Profesorii,doctori in teologie,una trebuiau sa creada si alta trebuiau sa spuna la catedra ca sa nu sufere si ca doctoratul lor sa fie validat.Nu puteau sa spuna ca romano-catolicii sunt eretici rupti din trupul Bisericii,ca sunt anti-ortodoxia;nu puteau sa spuna ca protestantii nu sunt „biserica” pentru ca lucrarea lor de doctorat nu mai inainta,riscand „desuetul”.Deci,ceea ce se intampla acum,este rezultatul unei lungi perioade de prezentare deformata al adevarului la nivel academic,profesorul de teologie fiind mai mult interesat de propasirea si mentinerea lui in sfera academica decat promovarea adevarului sub raport interconfesional,sub raport ecleziologic.Punerea adevarului pe aceeasi treapta cu minciuna bisericilor eretice,este o chestiune mai veche de o suta de ani.Nivelarea adevarului cu minciuna cu spaclul unei teologii balastice pretins ortodoxe si a compromisului este si ea o opera veche demarata tot din interiorul clerului ortodox dornic dupa al doilea mertan,mercedex LUX.Era si „firesc” ca astazi sa ne trezim cu o lume uitandu-se la noi ca la slanina sau ca la chiftele,pentru ca,la noi, cadrul clerical romanesc este supra-saturat de gogosi,abureli,frazeologii care îndulcesc si zaharisesc erezia.In contextul unei teologii destul de slabite de neuronii apologiilor contra ereziei,cum sa nu stea pseudopatriarhul Daniel ca elevul in fata papei,la Bucuresti?Acestia care tac si promoveaza tacerea ,pentru ei ne mai contând efectele ereziei si isi baga capul in nisipuri sunt”crestinii” suprasaturati de purtatorii clericali ai teologiei diluate cu multa „apa ” straina de izvoarele ortodoxiei,adica,un soi de „lichid” cu multe e-uri eretice.Bietul om de rand in asemenea situatii,ia pozitia strutului cu capul in jos tot timpul.Desigur,cu rabdare si metodologie crestina oamenii sunt usor de convins,numai sa evite contactul cu teologii zapaciti si cu teologia schizoida care are o frazeologie aspectuoasa dar se aseamana cu un tren care,aflat la un nod de cale ferata,ar vrea sa mearga pe mai multe sine de cale ferata in acelasi timp.

    Apreciat de 1 persoană

      1. Prin anii 1995-1996 la parintele Cleopa se spovedeau ierarhii:Serafim Joanta,Casian Craciun,Andrei Andreicut,Daniel Ciobotea,Pimen Zainea,Eftimie al Romanului,Gherasim Putneanul,Bartolomeu Anania.Despre IPS Andrei Andreicut,in 1992,Insusi parintele Cleopa imi spunea ca :”Asiala imi e fiu duhovnisesc.Siala siteste Psaltirea cu lacrimi.”Am reprodus pronuntia Sfintiei sale.Andreicut avea preocupari duhovnicesti,cat a stat sub epitrahilul parintelui Cleopa.Acest arhiereu cand tinea predici,avea citate din Sfintii Parinti pe coli micute de hartie de dimensiunea 15/10 cm.Adica,15 cm.lungime si 10 cm. latime.Iesea,dupa „Unul Sfant…” cu usile imparatesti deschise de se vedea cum se impartaseau preotii in Sf.Altar si cu un manunchi de vreo 7-8 hartiute mici ,cu omoforul dat jos isi incepea predica ce dura 25-30 de minute.Era harismatic la predica,te capta si ramaneai cu multe de la el.De obicei hirotonea preoti tineri si-i trimitea in parohii cu greco-catolici.Aici avea un „defect”.Cand ajungea tanarul sa se confrunte cu viata dura din teren nu prea il interesa de viata preotului>e drept ca avea multe greutati si eparhia era in consolidare.Ce mai stiu ca se certau consilierii in fata lui.In schimb,la spovedanie,te trezeai ca picura lacrimi din ochii lui .Plangea,efectiv.Era foarte sufletist si gata sa te lamureasca oricand.Nu dadea canon mare si dezlega la Sfanta Impartasanie.Arhiereii cand spovedesc,dezleaga cu ambele maini,nu cu una ca duhovnicul.La o spovedanie,imi aduc aminte ca a gresit formula de dezlegare si in loc sa zica „Iar eu,nevrednicul arhiereu,cu puterea ce-mi este data,te iert si te dezleg,pe tine(N)…” a gresit si a zis”Iar eu nevrednicul arhiereu,cu puterea ce-mi este data,te …. pe tine (N),in numele…” si cand i-am zis”Prea Sfintite,ati gresit formula,ati zis altceva in loc de formula de dezlegare…”Dansul atipise in picioare,pentru ca era obosit si rostise altceva, in sens bun,desigur.La sesizarea mea,a raspuns spontan”Ce am zis am zis”.Idei ecumeniste IPS Sa nu avea,nu era fanatic.Nu era predica sa nu vorbeasca despre parintele Toma Chiricuta de la Bucuresti,de Parintele Constantin Sarbu sau de Parintele constantin Voicescu pe care ii cita foarte des.Era cam apropiat de spiritul Oastei Domnului.Din cate stiu,pentru ca am stat ceva timp in apropierea sa,provine dintr-o familie de 7 copii,el fiind al patrulea.De tatal sau stiu ca era muncitor,iar mama sa era penticostala si asa a murit cand ierarhul avea 19 ani.Ei locuiau in maramures.Cand s-a dus sa faca facultatea de arhitectura in constructii feroviare,el fiind ortodox si foarte apropiat al Parintelui Nicolae Steinhardt,care l-a trimis pe vremea aceea la acesti duhovnici de mai sus.IPS Sa era adeptul deschiderii pe plan interconfesional.Ca arhiereu,s-a implicat foarte mult in teren in problema impaciuirii cu greco-catolicii care au creeat mari probleme pe atunci.El trimitea preoti in sate si comune si greco-catolicii inchideau bisericile,scoteau preotii afara,multi dintre ei erau nevoiti sa faca Pastile pe butucii din padure,desi satul sau comuna avea doua biserici.Erau teribil de violenti si fanatici.Arhiepiscopia de Alba avea foarte multe procese intentate de greco-catolici si de multe ori trebuia sa faca compromisuri(nu liturgice si nici dogmatice).Personalitatea lui Andreicut ca arhiereu e mai degraba conturata de compromisuri,avand experienta trista si grea cu greco-catolicii de acolo.Invinuirile cu turnatul pe la securitate nu prea le cred si sa va spun de ce:
        Prin 1996 cand am fost in vizita cu multi consilieri eparhiali in fosta sa parohie din orasul Turda,oamenii,muncitori majoritatea pe la uzinele din oras,l-au asteptat toti cu flori.Imi aduc aminte si acum de evenimentul de atunci si am plans de emotie:in dreapta si in stanga in curte si in biserica sa vezi copii tinandu-l de mana si insotindu-l,femei cu copii multi ,mereu in prejma sa plangand de emotie si spunand cum le ajuta cu bani si cum venea la toate familiile acasa in fiecare seara sa le tin cateheze si sa-i indrume spre dreapta credinta.Spuneau oamenii atunci cu voce tare cum pe multi i-a scos din saracie si din datorii.Pur si simplu,oamenilor le parea rau ca acest parinte le-a plecat dintre ei.In dreapta si in stanga asa cum erau aliniati,toti ii udau mainile arhieresti cu lacrimile care le curgeau de pe obraz,iar clopotele au fost trase in continuu doua ore si jumatate.Pana sa se inceapa Sf.Liturghie a Sf. Grigorie Dialogul,liturghie arhiereasca,au stat cu totii de vorba cam vreo doua ore si jumatate,il intrebau daca are nevoie de ajutorul lor la centrul eparhial.Chiar parohul care il intampinase cu Sf.Evanghelie,ii curgeau lacrimile pe Sf.Evanghelie.Sa vezi sute de copii cum ii ziceau”Tati,tati,taticutul”.

        Apreciază

        1. Emotionant ce spuneti. Cred si eu ca aceste fapte sunt reale. O singura data am fost in soborul in care slujea IPS Sa si impresia ce mi-a ramas a fost una buna. Cum explicati drumul parcurs pana la starea de azi? Intreb si eu, pentru ca va vad bine documentat.

          Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s