Vai de părinţii care pierd şi împrăştie oile Turmei Mele (Ieremia 23, 1)

În aceste zile apocaliptice de lepădare a Credinței Ortodoxe, dacă chiar vezi adevărul, nu-ți va folosi la nimic să-l spui cu voce tare; de fapt, e chiar periculos. Cel mai bine după cum vedem la mai marii Bisericii, e să declari minciuna drept adevăr și s-o îmbrățișezi cu pasiune –iar credincioșii naiv-ascultători, prin îndoctrinarea și propaganda deșănțată ecumenistă de ani și ani de zile, conform unui plan întocmit la centrele de comandă sionisto-masonico-papistașe, se feresc deliberat, să afle adevărul, preferând chiar iadul, întrucât ascultarea de ierarh este mai importantă pentru majoritatea credincioșilor, decât mărturisirea Adevărului în fața Domnului Hristos și a oamenilor. Clerul laic si monahal consideră că e mai bine să trăiești într-o neștiință tâmpă – iar dacă dai din întâmplare peste adevăr, să-ți ții gura și să te prefaci că n-ai auzit, n-ai văzut nimic. E si aceasta o modalitate de supravietuire într-o viață ordonată, dar aceasta nu înseamnă trăire în Hristos, viața autentică ortodoxă.


A fi botezat în Hristos, înseamnă a fi în suferință, spunea Cuviosul Părinte Justin Parvu. Părinții Bisericii, precum Sf. Vasile cel Mare și Sf. Isaac Sirul, văd dușmanul credinței nu în rațiune, ci mai degrabă în prostia umană, neglijență, ușurătate și încăpățânare. Masoneria (și nu e nici pe departe singura) este în acest “magnum opus”, mediul subversiv supra-statal și sub-social, este pârghia din umbră prin care se evită și se înlătură indezirabilele “obstacole” religioase, naționale și culturale din calea implementării planului globalist al satanei, căruia îi slujesc, știut sau neștiut, prin tăcere toti. Ecumenismul, fiara cu multe capete care se slujesc unul pe altul și unicului trup de care aparțin, precum brațele unei caracatițe – în scopul antihristic comun, este predicat cu capul descoperit, de la înălţimea amvonului Bisericii, pentru ruinarea și distrugerea ființei umane în întregimea ei.


De ce nu văd Ierarhii BOR adevărul din cuvântul psalmistului, care zice: “Nu vă încredeți în cei puternici, în fiii oamenilor, în care nu este izbăvire?” (Ps. 145)
Dacă pentru creștini cuvântul și îndemnul Bisericii întărit de ajutorul lui Hristos este prin tradiție și cu dreptate mijlocul cel mai puternic și mai veridic care mișcă obștea întru lucrare – de avertizare, de apărare, de întrajutorare, de rezistență, de mărturisire a adevărului, de mucenicie și de mântuire – tot din tradiție aflăm ce grave consecințe au tăcerea și eschivarea de la aceste lucrări pentru viața și dăinuirea obștei creștinești. Este clar pentru toată lumea că cei care se află prin voia Domnului la cârma BOR, nu mai comunică cu fiii duhovnicești, ei fiind preocupați din ce în ce mai mult doar de construirea unei imagini fără pată, iar eventualele „greșeli” (adică abaterile grave dela Credința Ortodoxă), prin intervenții viclene precum cea a Mitropolitului Irineu, să poată fi șterse din memoria colectivă a amețitei plerome, pe care doar instinctul de supraviețuire în fața coronavirusului ucigaș, o mai poate trezi din somnul cel de moarte.
„De multe ori simțim că suntem răniți. Nedreptățile sunt practic binefaceri. Nimeni nu ne poate face rău dacă noi înșine nu ne facem rău. Ne rănim pe noi înșine când nu trăim duhovnicește. Trăim duhovnicește numai atunci când îndeplinim poruncile”, spunea cu adâncă înțelepciune, Sfântul Paisie Athonitul.

„Purtați-vă sarcinile unii altora și așa veți împlini legea lui Hristos” (Galateni 6, 2). Dacă nu conștientizăm dreptatea divină, nu există spor în viața duhovnicească, iar rugăciunea noastră nu este nici măcar auzită. În timp ce rugăciunea unui singur drept este suficientă, pentru ca Dumnezeu să aibă milă de un întreg popor.

Dr. Gabriela Naghi

9 gânduri despre „Vai de părinţii care pierd şi împrăştie oile Turmei Mele (Ieremia 23, 1)”

  1. Recent aparuse purtatorul de cuvant al arhiepiscopiei Tomisului pe diverse posturi tv ca sa linisteasca el lumea ca nu este nimic grav cu actele biometrice, tot acel Pr Eugen Tanasescu de la arhiepiscopia Tomisului linistea el lumea ca nu va fi nici o apocalipsa si nici un antihrist

    Apreciat de 1 persoană

  2. Viu este Hristos și Biserica Sa nu va pieri în veac, iar cel ce se teme să mărturisească, să ia aminte la acest cuvânt al Sfântului Ioan Iacob Hozevitul:
    *“Pericolul vine de la frații cei mincinoși, care sunt dușmani ascunși cu atât mai periculoși, cu cât cred că ei sunt frați curați. Predică și ei ortodoxia, dar oarecum schimbată și prefacută după placul lumii acesteia și al stăpânitorului acestei lumi. Predica lor e ca o hrană prielnică care a început să se strice și în loc să hrănească, otrăvește pe cei care o mănâncă.”
    “Iar câtiva dintre slujitorii Sfântului Altar din ziua de azi defaimă aceste Sfinte Canoane, numindu-le bariere ruginite. Canoanele sunt insuflate de Duhul Sfânt prin Sfinții Apostoli și prin Sfinții Părinți ai celor șapte Sfinte Soboare ecumenice și ei zic: ‘Canoanele, de multă vechime pe care o au, au ruginit.’ Nu zic că ei de multă grăsime și nefrica de Dumnezeu li s-a întunecat mintea și au năpârlit, căzându-le și părul și barba și mustața, facându-se ca femeile. Cum e chipul Domnului și al Sfinților și cum e chipul lor? De aceea, Sfintele Canoane ale Sfinților ei le calcă în picioare, dar predică sus și tare că sunt ortodocși.”
    Intransigența găunoasă, îndreptățirea de sine, autosuficiența duc la disprețul, răutatea ascunsă cu viclenie și ura față de aproapele, manifestate adesea printr-un misoginism sălbatic, pe care l-am întâlnit frecvent la mulţi dintre cei îngrădiţi de erezie, extremiştii din gruparea schismatică şi alţii asemenea lor.
    Este din păcate o caracteristică care îi face să decadă din calitatea de semen egal cu noi în demnitate, verticalitate şi din aspiraţia de a deveni „bărbat desăvârşit”.

    Simţim mereu nevoia să ne întărim părerea bună despre noi înşine, nu avem în noi un gram de bunăvoinţă, nu întărim dragostea în celălalt cu nimic, nu suntem în stare să-l odihnim, căci încăpăţânarea care ne ţine legaţi de dreptatea noastră deşartă care este precum cârpa lepădată în faţa Domnului, ne-a transformat inima într-un pustiu.
    Falsa smerenie ascunde bine în sine, de fapt, frustrări, complexe de inferioritate, judecând şi căutând greşelile celuilalt, dintr-o nevoie permanentă de a-l corecta, arătând în fapt că nu ne-am schimbat întru Hristos.
    Este o boala fariseică de care suntem cu toţii bolnavi, mai mult sau mai puţin sever, în funcţie de momentul îmbolnăvirii şi conştientizarea bolii, care ne apropie prin pocainţă de Vindecătorul şi Voitorul Milei, care doreşte prin Iubirea Sa desăvârşită ca toţi la cunoştinta Adevărului să vină şi să se mântuiască.
    Mai marii Bisericii prin exemplul pe care îl dau astăzi păstoriţilor, prin toate predicile pe care le ţin caută prin orice mijloace să-şi mintă şi să-şi calce în picioare glasul conştiinţei, dar să se simtă mereu în regulă, că au acoperirea regulamentară.
    Credinciosul face ascultare de Preotul ecumenist, care la rândul lui face ascultare şi merge pană în iad împreună cu ‘Înaltul’, care la rândul lui ascultă orbeşte de directiva care vine de la Patriarh, prietenul credincios papei de la Răsărit, care din nefericire este fratele iubit al ereticului papă de la Roma, înaintemergătorul lui antihrist.
    Și sunt convinşi că aşa lucrează pentru şi în numele lui Hristos Domnul, că fac în toate(mai ales prin sinodul mincinos din Creta), Voia Lui.
    Dar au uitat oare că El ne cere să îi iubim pe oameni, după cum El ne iubește pe noi: adică în mod desăvârșit. Fapt pentru care, porunca iubirii ne cere, în subsidiar, să ne curățim de toată patima, de tot ceea ce sufocă iubirea noastră. Pentru că atunci când iubești duhovnicește, iubești ca unul care s-a despătimit de toate patimile care înăbușă iubirea în noi.
    Pot ei oare mărturisi că ne iubesc în mod desăvârșit?

    Spunea Vlădica Averchie:

    “Îndreptîndu-şi atenţia spre lumea exterioară, omul caută “poziţia acceptată oficial” – ce este bine şi ce este rău în ochii celorlalţi – mai mult decât să fie bine în interior cu Dumnezeu şi propria conştiinţă. A idealiza şi a te conforma la ceva numai pentru că e “drept” sau “recunoscut” din punct de vedere oficial înseamnă să ceri să “fii înşelat”, pentru că Satana poate să facă uşor – mai ales în vremea noastră – să coexiste “oficialitatea” exterioară cu falsitatea interioară“.

    *Hranã duhovniceascã, Buc., 2000

    Apreciat de 1 persoană

  3. Vă mulțumesc pentru atenția și aprecierile generoase. Facem fiecare ce putem, cum putem, înmulțind talanții primiți, pentru a fi vrednici de mila și îndurarea nesfârșită a Celui Prea Înalt!
    Slavă lui Dumnezeu pentru toate!

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s